BOLILE METABOLICE SI DE NUTRIIE

Bolile metabolice se datoresc, n principal, tulburrilor de metabolism ale factorilor nutritivi.

Aceste dereglri au cauze endogene (ex.: insuficiena de insulin), cauze exogene sau mixte, ct i
factori ereditari-constituionali.
Disfunciile endocrine au rsunet asupra metabolismului nutritiv al organismului; la fel, unii
factori de risc, precum sedentarismul, fumatul, stresul.
n unele boli, exist o neconcordan ntre alimentele consumate, arderea lor n organism i
cheltuielile de energie, n sensul unui consum crescut n raport cu cheltuielile (obezitatea), sau a unui
aport sczut n raport cu arderile i cheltuielile (subnutriie).
NOIUNI DE FIZIOLOGIE
METABOLISMUL
Organismul este un sistem deschis care face schimb de substan i energie cu mediul extern.
Acest schimb permanent reprezint, deci, metabolismul.
Metabolismul ncepe odat cu ingestia alimentelor i sfrete cu excreia produilor
neutilizabili.
METABOLISMUL GLUCIDELOR
Glucidele au, n organism, rol energetic. n urma digestiei, ele ajung la nivelul intestinului
subire sub form de monozaharide i se absorb.
Concentraia glucozei n snge - glicemia - se menine constant (0,80-1,20 g/1000) prin
mecanismul de glicoreglare, care reprezint echilibrul funcional ntre aciunea factorilor
hiperglicemiani i a celor hipoglicemiani.
Factorii hiperglicemiani:
- glucagonul - hormon al celulelor alfa ale pancreasului
- adrenalina
- hormonii glucocorticoizi ai suprarenalei
- hormonul somatotrop al hipofizei
- tiroxina
Factorii hipoglicemiani:
- insulina - hormoni ai celulelor beta ale pancreasului.
Prin degradarea complet a 1 g glucoza, pn la C02 i ap, se elibereaz 680 kilocalorii.
METABOLISMUL LIPIDELOR
Lipidele au n organism rol energetic, plastic i funcional. Ele se absorb la nivelul intestinului
subire sub form de acizi grai, monogliceride, colesterol, fosfolipide.
n organism, se transform astfel:
- se depun ca rezerver-lipogeneza
- catabolizare - duce la eliberare de energie
- cetogenez - produce corpii cetonici
- gluconeogeneza - sintetizare de glucoz din glicerol.
Reglarea metabolismului lipidic este fcut de nevoile energetice ale organismului, de sistemul
nervos central, hipofiz, ficat.
METABOLISMUL PROTEINELOR
Proteinele au rol plastic, energetic i funcional. Ele se absorb sub form de aminoacizi pe cale
portal, n ficat, i de aici, n circulaia general. De la acest nivel, urmeaz calea sintezei de proteine rennoirea permanent a componentelor celulelor, i calea degradrii catabolice. n copilrie, rennoirea
- anabolismul proteinelor - este foarte intens. n schimb, la vrstnici, reaciile de degradare catabolismul intensific.
Produii de catabolism azotai: ureea, acidul uric, creatinina; ele se elimin prin urin.
Reglarea metabolismului proteic este fcut de hormonul testosteron, hormonii glicocorticoizi
i tiroidieni, ficat, rinichi, sistem nervos central.

EDUCAIA PENTRU SNTATE I PREVENIREA BOLILOR DE NUTRIIE I

METABOLISM
- educarea ntregii populaii, pentru a evita supraalimentaia i sedentarismul, factori
Msuri de
de risc ai obezitii;
profilaxie
- dispensarizarea persoanelor (tinerilor) cu risc constituional;
primar
- asigurarea unei alimentaii echilibrate, fr excese de proteine, glucide sau lipide.
Msuri de
profilaxie
secundar

Msuri de
profilaxie
teriar

- pacienii cu obezitate vor fi educai s respecte regimul alimentar hipocaloric, s

foloseasc micarea ca mijloc de pstrare a greutii normale a corpului;
- pacienii subnutrii vor fi educai s consume o cantitate suficient de alimente,
pentru a preveni complicaiile bolii;
- evitarea excesului de proteine (carne) de ctre pacienii cu gut;
- dispensarizarea pacienilor cu boli de nutriie i metabolism, controlul clinic i
biologic pentru a sesiza apariia complicaiilor.
- se adreseaz:
- obezilor cu complicaii cardiace, respiratorii, pentru a preveni agravarea acestor stri;
- pacienilor cu gut i/sau complicaii renale, pentru a preveni instalarea insuficienei
renale cronice.

NGRIJIREA PACIENTULUI CU OBEZITATE

Obezitatea este starea patologic caracterizat prin creterea greutii corporale ideale cu peste
15-20% i sporirea masei esutului adipos.
Circumstane de apariie:
Culegerea
- persoane de sex feminin, n perioada de menopauz
datelor
- n mediul urban incidena este mai crescut
- persoane cu obiceiuri alimentare modificate: supraalimentaie, consum crescut de
dulciuri
- persoane cu risc constituional - prezena obezitii la rudele de gradul 1 (prini,
frai)
- modul de via - sedentarism, consum de alcool
Manifestri de dependent (semne i simptome)
- cretere n greutate fa de greutatea ideal
- oboseal - astenie - dispnee - hipertensiune arterial - prezena varicelor la membrele
inferioare - constipaie amenoree.
- tulburri respiratorii i circulatorii:
Probleme
- mobilizare cu dificultate;
- intoleran la activitatea fizic;
- alterarea tranzitului intestinal;
- tulburri menstruale;
- risc de alterare a integritii tegumentelor (intertrigo, piodermite);
- risc de complicaii cardiace (HTA, ateroscleroz);
- risc de complicaii respiratorii;
- risc de artroze - gonartroz, coxartroz, spondiloz;
- risc de alterare a altor metabolisme - glucidic, lipidic (diabetul zaharat,
hiperuricemie);
- pierderea imaginii i a stimei de sine.
- pacientul s-i reduc greutatea corporal n raport cu greutatea ideal, n funcie de
Obiective
sex i vrst;
- pacientul s prezinte mobilitate i postur adecvat;
- s-i poat satisface, autonom, nevoile;
- s fie contient de rolul micrii i al alimentaiei echilibrate n reducerea greutii
corporale;
2

Interventii

- s se previn complicaiile.
Asistenta stabilete regimul alimentar:
- hipocaloric, cu 1000 cal/zi, pentru pacientul cu activitate obinuit (100 g glucide pe
zi, 35 g lipide pe zi, 75 g proteine pe zi), hiposodat i normohidric (1,5 l/zi);
- hipocaloric cu 800-400 cal/zi, pentru pacientul n repaus;
- se reduc din alimentaie produsele rafinate (ciocolat, cacao, fric, unt, carne gras,
conserve, brnzeturi grase);
- fr restricie - se administreaz legumele i fructele proaspete, carnea slab, laptele
degresat, oule fierte tari, lichidele nendulcite;
- postul absolut este recomandat numai n condiii de spital;
Stabilete programul - de activitate fizic a pacientului:
- exerciii fizice moderate;
- mers pe jos 60-90 minute/zi;
- practicarea unor sporturi (not, tenis, ciclism);
- evitarea eforturilor fizice mari, sporadice, care cresc apetitul;
- administreaz tratamentul medicamentos cu aciune anorexigen i de stimulare a
catabolismului i diurezei (silutin, gastro-fibran);
- msoar zilnic greutatea corporal; o noteaz n foaia de temperatur;
- susine i ncurajeaz pacientul cu probleme psihice (pierderea imaginii i stimei de
sine);
- suplinete pacientul n cazul apariiei unor manifestri de dependen n satisfacerea
nevoilor sale;
- educ pacientul pentru a-l contientiza c, prin respectarea alimentaiei i a
programului de activitate zilnic, poate nltura surplusul de greutate i preveni
complicaiile;
- pregtete pentru intervenie chirurgical pacientul cu obezitate excesiv i din
raiuni estetice (by-bass jejuno-ileal, cu realizarea unui sindrom de malabsorbie
secundar).

Msurarea greuttii corporale

- pentru stabilirea gradului obezittii, se utilizeaz diferite forme de calcul al greuttii ideale:
G = T - 100
G = greutatea n kg T = talia n cm
NGRIJ1REA PACIENTULUI CU SINDROM DE SLBIRE (SUBPONDERAL)
Slbirea este o stare patologic, caracterizat prin scderea greutii corporale sub 15-20% din
greutatea ideal i prin reducerea masei esutului adipos i muscular; scade i cantitatea de ap din
organism cu 30%.
Forma cea mai sever este caexia.
Slbirea este cauzat, fie de reducerea aportului alimentar, fie de creterea consumului energetic.
Secundar, se poate instala ca urmare a unei incapaciti temporare sau definitive de a utiliza principiile
alimentare (gastrectomie, boli endocrine, alcoolism, boli psihice).
Sunt dou tipuri de slbire:
- tipul stenic - stare fiziologic, constituional cnd persoana i pstreaz vigoarea
- tipul astenic - slbirea propriu-zis.

Culegerea
datelor

Probleme

Obiective

Intervenii

Circumstane de apariie:
- persoane n perioada de cretere excesiv (copii);
- aport alimentar sczut srcie;
- persoane cu efort fizic intens, fr aport alimentar.
Corespunztor
- persoane cu tulburri de deglutiie, de masticaie;
- persoane cu tulburri endocrine (Basedow), psihice, stri febrile.
Manifestri de dependent (semne i simptome)
- astenie - scdere n greutate uscciunea tegumentelor;
- edeme - plgi nevindecabile - bradicardie - hipotensiune arterial.
- intoleran la efort fizic;
- scdere n greutate;
- tulburri circulatorii;
- risc de scdere a afectivitii;
- risc crescut fa de infecii respiratorii (TBC);
- risc de complicaii - ptoze viscerale, hernii.
- pacientul s-i recapete pofta de mncare, s recupereze deficitul ponderal;
- pacientul s-i dobndeasc fora fizic, starea de bine, fizic i psihic;
- s se previn apariia complicaiilor infecioase sau de alt natur;
- asistenta asigur realimentarea progresiv, pe cale oral sau prin/i alimentare
parenteral:
- valoarea caloric a alimentelor, n primele zile, este de 1000 - 1500 cal./zi, crescnd
progresiv cu 50 cal./zi;
- factorii nutritivi - aport de alimente bogate n proteine, cu coninut redus de lipide i
dulciuri concentrate;
- numrul de mese este de 5-6/zi, la nceput, cu alimente de consisten lichid, apoi,
cu consisten normal;
- pe cale parenteral, se administreaz perfuzii cu soluii hipertone de glucoz 1000
ml/zi i preparate proteice; n aceste soluii, se administreaz vitamine din grupul B
i vitamina C;
- pentru stimularea apetitului, se administreaz, la indicaia medicului, doze mici, pe
cale subcutanat, de insulin naintea meselor (4 u x 3);
- msoar zilnic greutatea corporal i apreciaz evoluia n funcie de curba
ponderal;
- asigur igiena corporal;
- nva, ambulator, pacientul i familia acestuia cum s pregteasc alimentele i
modul n care s se fac alimentarea;
- administreaz tratamentul prescris - anabolizante (Steranabol - i.m., Decanofort i.m., Madiol per os);
- educ pacientul s se prezinte la controale periodice, clinice i de laborator.

NGRIJIREA PACIENTULUI CU GUT

Guta este boala metabolic caracterizat, biologic, prin hiperuricemie, depune urice n articulaii
(acute sau cronice) i leziuni viscerale (renale).
Cauzele bolii: scderea eliminrii renale de acid uric, hiperproductie de acid uric supraalimentaie
- n special, proteic.
Circumstane de apariie:
Culegerea
- persoane cu alimentaie bogat n proteine (carne, viscere).
datelor
Manifestri de dependent (semne i simptome):
- durere aprut noaptea, brusc, violent, insuportabil; este monoarticular (de obicei,
la nivelul halucelui);
- zona articular cu coloraie violacee, cldur local: febr, frison, tahicardie, uneori,
vrsturi;
- problemele dispar ziua; durerile revin noaptea, prinznd i alte articulaii.
Aceste manifestri alctuiesc accesul gutos
- n stagiul cronic:
- accesele dureroase se repet la intervale variabile;
- apar tofi gutoi la mai multe articulaii i n piele (la pavilionul urechii, coate,
degete);
- constantele de laborator (uree, acid uric, creatinin) sunt modificate ntre accesele
gutoase;
- sunt prezente anchiloze articulare.
n accesul gutos:
Probleme
- durere articular;
- hipertermie;
- risc de deshidratare n stadiul cronic;
- dureri articulare;
- alterarea tegumentelor prin prezenta tofilor gutoi;
- mobilitate redus;
- risc de invaliditi;
- risc de complicaii - litiaz uric;
- pacientul s prezinte un echilibru al metabolismului proteinelor;
Obiective
- pacientul s cunoasc i s respecte alimentaia prescris, pentru a preveni accesele
gutoase;
- s se previn complicaiile bolii.
Intervenii n accesul gutos:
- asigur repausul la pat pe toat perioada dureroas;
- aplic comprese locale, alcoolizate reci, imobilizeaz articulaia;
- asigur alimentaia lacto-finos-vegetarian, hipocaloric, cu un aport mai mare de
lichide;
- administreaz tratamentul prescris - Colchicina, n doze regresive, ca medicaie
specific, i antiinflamatoare nesteroide (Indometacin, Fenilbutazona);
- n guta cronic:
- instituie regimul alimentar:
- hipoproteic (1g/kg corp/zi), (viscerele, mezelurile, conservele de carne, carnea de
vit, de pasre, se exclud);
- legumele, fructele se consum n alternant cu produsele lactate, pentru meninerea
pH-ului alcalin al urinei;
- lichide circa 2 l/zi, pentru a crete clearance-ul uric;
- recolteaz snge i urin pentru examene de laborator;
- educ pacientul, internat sau n ambulator, s respecte alimentaia pentru a preveni
complicaiile bolii;
- administreaz tratamentul medicamentos pentru a inhiba sinteza acidului uric
(Milurit) sau pentru resorbia uratului de sodiu;
5

suplinete pacientul pentru a-i satisface trebuinele, atunci cnd au survenit

anchiloze, invaliditi.
-

NGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT (DZ)

Diabetul zaharat este o boal metabolic cu evoluie cronic, transmis genetic sau ctigat n
timpul vieii, caracterizat prin perturbarea metabolismului glucidic, nsoit sau urmat de perturbarea
celorlalte metabolisme (lipidic, proteic, mineral). Apare datorit unei secretii insuficiente de insulin
la nivelul celulelor pancreatice.
Frecventa diabetului zaharat. n 1990 statisticile arat c diabetul zaharat era prezent n procent
de 3%, azi se nregistreaz mai mult de 20% din totalul cazurilor de mbolnvire.
Etiopatogenia diabetului zaharat:
- diabetul primar este determinat genetic, are evolutie stadial;
Diabetul secundar este cstigat n cursul vietii, se produce prin 2 mecanisme:
- lezarea pancreasului prin factori diversi cum ar fi: medicamentosi, toxici, infectiosi,
alteroscleroze etc.
- suprasolicitarea functional a pancreasului endocrin prin exces de glucide, obezitate etc.
Dup OMS, clasificarea actual a diabetului zaharat este urmtoarea:
- diabet zaharat tip I, insulinodependent (juvenil) - 20% din cazuri apar sub vrsta de 20 de ani. Exist
o predispozitie genetic;
- diabet zaharat tip II, insulinoindependent (de maturitate) - apare tardiv, dup vrsta maturittii - 80%
din cazuri au rspuns pozitiv la antidiabeticele orale.
- diabetul gestational.
Tabloul clinic:
- poliurie (urineaz 4-5 l/24 ore);
- polidipsie, ingestia 2-5 l de lichide /24ore;
- polifagie accentuat n special la tineri;
- scdere ponderal, ca urmare a catabolismului si pierderilor de material energetic (glucoz);
- astenie fizic si intelectual;
- crampe musculare;
- halena acetonic;
- prurit genital si infectii genitale fr rspuns la tratamentele obisnuite;
- manifestrile unor complicatii (plgi nevindecabile, furunculoz).
Diabetul zaharat tip I
- se mai numeste insulinodependent deoarece n momentul diagnosticului productia proprie de insulin
este extrem de mic, sau absent, fiind necesar administrarea insulinei;
- la aparitia acestui tip de diabet contribuie mai multi factori, n primul rnd exist o predispozitie
genetic, la aceasta se adaug anumiti factori (infectiosi, toxici, alimentari) a cror actiune va
determina aparitia unui rspuns imun mpotriva celulelor din pancreas;
- vrsta la care apare acest tip de diabet zaharat este de pn la 40 ani;
- tratamentul se face n exclusivitate cu insulin.
Diabetul zaharat tip II
Dezvoltarea diabetului zaharat tip II are la origine insulinorezistenta. Aceasta se defineste ca o
lips de efect la actiunea insulinei asupra celulelor organismului. Drept urmare glicemia va creste,
neputnd fi utilizat de celule.
Consecinta insulinorezistentei este hiperinsulinismul, adic o crestere exagerat a consecintei
insulinei din snge datorit stimulrii puternice a celulelor din pancreas de ctre glicemia crescut.
Stimularea n exces a celulelor de ctre hiperglicemia permanent va duce n timp la o
alterare a productiei de insulin, mergnd pn la epuizarea acestor celule.
Factori etiologici:
- ereditatea, obezitatea, sedentarismul, stresul, substante chimice si medicamente (corticoizi,
anticonvulsivante, unele diuretice, citostatice etc.).
Tratamentul:
- bolnavii cu diabet zaharat tip II beneficeaz de mai multe optiuni terapeutice;
6

- naintea nceperii tratamentului se ncearc corectarea glicemiei cu: diet, efort fizic, plante
medicinale;
- tratamentul specific al acestui tip de diabet sunt antidiabeticele orale (hipoglicemiante orale).
Reactiile adverse ale antidiabeticelor orale:
- reactii alergice, leucopenie, trombocitopenie, anemie, hipoglicemie, disconfort digestiv (dureri
abdominale, diaree), acidoz lactic;
- insulinoterapia - este o modalitate de tratament si pentru o parte din cei cu diabet zaharat tip II, care
au ajuns la epuizarea rezervelor proprii de insulin.
ADMINISTRAREA INSULINEI
DEFINITIE
Insulina este medicamentatul care asigur supravietuirea pacientilor cu diabet zaharat tip 1 i
controlul glicemiilor pentru un numr semnificativ (n cretere) dintre pacientii cu diabet zaharat 2 i
gravide cu diabet gestational.
OBIECTIVE
- promovarea i mentinerea strii de bine, clinic i psihologic al pacientilor;
- evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice i a cetoacidozei.
INDICATII
- Diabet zaharat tip 1 (indicatie absolut);
- Diabet zaharat tip 2:
- atunci cnd cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiante orale combinate
cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice;
- episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infectii moderate sau severe);
- pre-, intra- i postoperator cnd se suspend medicatia oral;
- in cazul contraindicatiilor preparatelor orale (insuficienta hepatic i renal);
- reactii adverse ale unor preparate orale;
- Diabetul zaharat gestational care nu se rezolv prin diet;
- Urgente hiperglicemice (cetoacidoz, hiperglicemie osmolar).
TIPURI DE INSULIN
- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu actiune scurt sunt singurele care se folosesc n situatii de
urgent metabolic pentru c se pot administra intravenos;
Actionnd n mai putin de 10 min:
- Insuline intermediare (cu actiune prelungit): Monotard, Insulatard, Humulin basal, Insuman basal;
- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long;
- Insuline premixate (cu actiune rapid i intermediar): Mixtard, Humulin, Insuman Comb.
PSTRAREA INSULINEI
- se pstreaz de regul la frigider ntre 2 - 8, nu n congelator sau aproape de acesta;
- in vederea administrrii flaconul se scoate din frigider cu 60 min nainte. Nu se nclzete nainte de
administrare;
- flaconul integru i/sau cel din care se face administrarea se poate pstra sub 30 la ntuneric, nu mai
mult de 28 de zile. Dac timpul este depit se pierde valabilitatea.
STABILIREA DOZEI I TIPULUI DE INSULIN
- se face de ctre medic, individualizat;
- medicul instruiete pacientul cum s-i ajusteze dozele n functie de continutul de hidrocarbonati din
diet;
- tipul de insulin este ales n functie de toleranta pacientului;
- administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic.

PRECAUTII GENERALE
- se verific aspectul pentru a observa dac nu au aprut modificri: insulinele rapide au aspect
limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fr flocoane. Prezenta
flocoanelor presupune schimbarea flaconului.
- insulinele intermediare sau lente se omogenizeaz prin culcarea flaconului n pozitie orizontal i
rulare blnd ntre palme de 30-40 de ori. Agitatia n pozitie vertical produce bule i imperfectiuni la
dozare. Dac nu se omogenizeaz, nu se administreaz.
- nu se amestec insuline cu concentratii diferite i nici tipuri diferite de insulin. Dac este necesar se
folosesc seringi separate.
PRECAUTII SPECIALE
- insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc n situatii de urgent metabolic, n stri
febrile, boli infectioase, traumatisme, interventii chirurgicale;
- insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrnd n actiune n mai putin de
10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. i I.M.;
- alegerea locului n functie de tipul de insulina:
- pentru insulinele rapide - abdominal - cu exceptia a 5 cm n jurul ombilicului, zon n care
absorbtia e cea mai rapid;
- insuline intermediare: coaps, fes;
- pentru pacientii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face n zona deltoidian i coaps,
ntr-un unghi de 45;
- in regiunea abdominal sau fesier injectarea se face ncepnd sub un unghi de 90;
- exercitiul fizic crete rata absorbtiei prin creterea fluxului sanguin;
- deasemenea expunerea la cldur (baie, masarea zonelor, plaj) favorizeaz absorbtia mai rapid i
glucidele se administreaz cu cteva minute mai devreme;
- expunerea la frig ncetinete absorbtia, alimentele fiind administrate cu cteva minute mai trziu;
- rotatia locului de injectie (n aceeai arie tinnd seama de timpul de absorbtie al insulinei) este
important pentru prevenirea complicatiilor (lipohipertrofia - depunere excesiv de grsime sau
lipoatrofia - topirea tesutului grsos subcutanat);
- dac sngereaz sau iese lichid se aplic un tampon pentru 5-8 secunde fr s se maseze pentru a nu
grbi absorbtia insulinei;
- reducerea durerii este posibil dac:
- solutia se injecteaz la temperatura camerei;
- aerul se elimin corect;
- zona se spal sau se d cu alcool i se ateapt evaporarea;
- zona trebuie s fie relaxat;
- ptrunderea n piele se face rapid;
- nu se schimb directia acului;
- se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) n functie de regiune.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
- pot apare complicatii:
- hipoglicemia - pacientul trebuie s aib asupra lui 15 gr hidrocarbonati (3 bucti de zahr);
- edemul insulinie - apare la pacientii nou descoperiti din cauza retentiei hidrosaline la
nceputul initierii tratamentului cu insulin;
- lipodistrofia hipertrofic - creterea n volum a tesutului adipos nevascularizat ceea ce
ncetinete mult absorbtia insulinei;
- lipodistrofia atrofic - diminuarea tesutului adipos subcutanat la locul administrrii insulinei,
mai frecvent la femeile tinere;
- alergia local - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros;
- alergia generalizat - de la urticarie pn la ocul anafilactic;
- cu exceptia hipoglicemiei pe care o sesizeaz bolnavul, celelalte vor fi interpretate i evaluate de
medicul specialist.
8

INVESTIGATII PARACLINICE DE DIAGNOSTICARE A DZ

RECOLTAREA DE TESTE SANGVINE PENTRU MASURAREA GLICEMIEI
Rapid, usor de recoltat, folosind o picatur de snge capilar din deget, lobul urechii sau calcaie
(bebelusi), testul glicemic este o metod uzual de monitorizare a nivelului glucozei din snge la
pacientii cu diabet, de screenin, de depistare a hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic diferential
intre coma diabetic si nondiabetic. Proba poate fi luat n spital ct si la domiciliul pacientului.
Materiale necesare:
- manusi;
- glucometru portabil;
- tampoane alcoolizate;
- comprese tifon;
- bandaj adeziv.
Pregatirea echipamentului:
- se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia (ace, reserve, banda de citire, baterie etc.).
Recoltarea:
- confirmarea identittii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient);
- se comunic pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa;
- se spala mainile bine si se pun mnusi;
- se selecteaz locul punctiei (deget sau lobul urechii pentru adulti, clcie pentru nounascut);
- daca este necesar, pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp de 10
minute;
- se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si apoi se usuc cu o compres;
- se pregteste glucometrul (se calibreaz si se deschide) si apoi se punctioneaz locul dintr-o singur
miscare scurt si rapid;
- dupa punctionare se va evita s se fac compresie sau s se stoarca locul, pentru a evita
amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare;
- se las s curg picatura de snge pe banda pregatit a glucometrului, asigurandu-ne c este
suficient pentru citirea rezultatului;
- dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionrii pn se opreste sngerarea;
- dupa oprirea sngerrii se aplic un bandaj adeziv;
- se noteaz rezultatul, data si ora.
Consideratii speciale:
- se va evita recotarea din locuri edematiate, cianotice. Dac nu se poate obtine snge capilar, se va
punctiona o ven cu seringa si se va pune din sering pe banda glucometrului o picatur mare de
snge;
- dac pacientul va trebui s foloseasc acas glucometrul si s si recolteze singur trebuie nvtat s o
fac corect cel mai indicat fiind s i se ofere si un ghid scris de folosire a glucometrului. De asemenea
va trebui s stie care sunt valorile glicemice anormale pentru care va trebui sa vin la spital;
Testul de toleranta la glucoza (oral si i.v.):
- pe langa recoltarea de sange capilar, testul de toleranta la glucoza oral si i.v. poate oferi informatii
fidele privitoare la modul de functionare si tendintele metabolismului glucidic al pacientului.
Testul oral de toleranta la glucoza masoara metablismul carbohidratilor dupa ingestia unei
cantitati substantiale de glucoza (75-100 g glucoza pulvis dizolvate in 300 ml apa, concentratie 25%,
care se bea in decurs de 5 minute). Corpul va absorbi rapid doza, declansand cresterea nivelului
plasmatic de glucoza si un varf al acesteia la 30 minute - 1 ora de la ingestie. Pancreasul va raspunde
secretand insulina care sa readuca nivelul glicemiei la normal in decurs de 2-3 ore de la ingestie. In tot
9

acest timp este indicat sa fie monitorizat nivelul glicemiei din sange si urina pentru a depista evalua
secretia de insulina si abilitatea organismului de a metabolize glucoza.
Testul de toleranta la glucoza trebuie intotdeauna precedat de o pregatire corecta a pacientului.
Cu 3 zile inainte, acesta trebuie sa aiba un regim alimentar bogat in carbohidrati. Testul se realizeaza
dimineata, pe nemancate ( jeun) dupa cel putin 8 ore de repaus caloric, cand se recolteaza prima
proba de sange venos. Interpretarea rezultatelor se face in functie de valorile glicemice inregistrate
dupa 2-3 ore de la ingestie. In tot timpul acesta pacientul trebuie monitorizat si observate evntualele
semne si simptome de hipoglicemie/hiperglicemie, nervozitate, slabiciune.
Testul i.v de toleranta la glucoza se efectueaza la pacientii care nu pot ingera glucoza per os.
(pacienti cu boli de malabsorbtie, gastrectomii etc). Testul masoara nivelul glucozei in sange dupa
administrarea i.v a unei perfuzii cu glucoza 50% in timp de 3-4 minute. Testele glicemice se vor
recolta la 30 minute, 1 ora, 2 ore, si la 3 ore de la administrarea glucozei. Dupa o crestere imediata de
pana la 300-400 mg/dl a nivelului glicemiei (insotita de glicozurie) nivelul glicemiei va reveni la
normal in timp de 1 ora, 1 ora si un sfert. Daca de la 2-3 ore de la administrarea de glucoza, nivelul
acesteia nu a revenit la normal, se confirma suspiciunea de diabet.
Rezerva alcalin
- se recolteaz snge venos pe heparin, sau cu sistem vacutainer; normal 27mEq/l scade n diabetul
decompensat.
Examene de laborator ale urinei
Glicozuria
- se recolteaz urina din 24 ore ntr-un borcan curat, gradat. Din ntreaga cantitate se trimite la
laborator 150-200 ml urin. Pe eticheta ce nsoteste produsul se specific cantitatea de urin /24 ore.
Normal glicozuria este absent.
Dozarea corpilor cetonici
- se recolteaz urina /24 ore, se trimit la laborator 150 ml de urin. Prezenta corpilor cetonici n urin
se ntlneste n coma diabetic si la pacientii cu vrsturi prelungite.
Toleranta la glucide
Scop: stabilirea dozei de insulin ce urmeaz a se administra;
- se administreaz pacientului timp de 3 zile, n alimentaie o cantitate fix de glucide (ex. 200 g);
- zilnic se recolteaz urina din - 24 de ore (pentru glicozurie) i snge (pentru dozarea glucozei);
- se face media glicozuriei pe cele 3 zile i se scade din cantitatea de glucide administrate n 24 de ore.
Exemplu: media glicozuriei este 80 g/24 ore. Aceasta se scade din 200 g de glucide administrate
zilnic, ceea ce nseamn c 120 g de glucide sunt tolerate, iar 80 g netolerate. Pentru acestea din urm
se administreaz insulin (o unitate pentru 2 g de glucoz n urin);
- dac pecientul nu prezint glicozurie sau 10 g/24 ore, se consider o bun toleran la glucide.
Examenul fundului de ochi Oftalmoscopia (F.O)
- pune n evident o saz pupilar (semn de HTA intracranian si atrofie optic);
Tehnica:
- examinarea se face ntr-o camer obscur cu ajutorul oftalmoscopului, care mreste elementele de
15-20 ori.
Prin oftalmoscopie direct se examineaz: corpul vitros, retina, pupila nervului optic (sau pata
oarb), macula (pata galben), vasele retiniene.

10

Pregtirea pacientului
- este necesr ca pupila s fie dilatat, n acest scop asistenta medical va instila 1-2 picturi de
hamatropin 1% sau mydrium n sacul conjunctival, cu 30 min nainte de examinare.
Atentie! administrarea de hematropin si mai ales de atropin este contraindicat n glaucom.
Imediat dup efectuarea fundului de ochi (F.O) se poate msura tensiunea n artera central a
retinei (TACR); pregtirea este comun pt. ambele examinri.
Valoarea normal a TACR=35mmHg+-10.
Examenul F.O. si T.A.C.R. se indic n tumorile cerebrale, bolile neurologice, pulmonare,
renale, DZ,etc.
EDUCAIA PENTRU SNTATE A POPULAIEI PRIVIND PREVENIREA
DIABETULUI ZAHARAT
Msuri de
profilaxie
primar

Msuri de
profilaxie
secundar

Msuri de
profilaxie
teriar
Msuri de
gradul IV

msurile vizeaz reducerea numrului de cazuri noi de mbolnvire i constau n:

- dispensarizarea persoanelor cu factori genetici potenial diabetogeni (diabet zaharat
la rudele de grad I);
- dispensarizarea persoanelor cu infecii pancreatotrope (virus urleian, virusul
hepatitei);
- educarea populaiei pentru a reduce din alimentaie glucidele rafinate, excesul de
glucide;
- educarea populaiei pentru a combate supraalimentaia, obezitatea, stresul - factori
ce favorizeaz diabetul zaharat de maturitate;
- educarea femeilor care au nscut fei cu greutate de peste 5 kg s reduc glucidele
din alimentaie, s monitorizeze glicemia;
- educarea tinerilor diabetici care vor s aib copii sntoi s evite cstoriile cu
parteneri diabetici (riscul pentru copil este de 60-100% s aib diabet zaharat).
- dispensarizarea bolnavilor cu diabet zaharat prin efectuarea periodic, a controalelor
clinice i de laborator;
- nvarea pacientului s-i administreze corect medicamentele i s-i prepare
alimentele pentru a putea duce o via cvasi normal;
- nvarea pacientului s evite alcoolul, fumatul, eforturile fizice mari, obezitatea,
pentru a preveni complicaiile bolii;
- nvarea pacientului s utilizeze mijloacele de monitorizare a glicemiei la
domiciliu.
- readaptarea individului, reinserarea sa social n cazul apariiei unor complicaii
invalidante (nevrite, retinopatie diabetic).
- n stadiile finale ale bolii, asigurarea unei mori demne, linitite.

Plan de ngrijirea a pacientului cu diabet zaharat

DIAGNOSTIC
NURSING SAU
POTENIAL
Alimentaie
inadecvat:
Cauza:
- dezechilibrul
metabolismului
glucidelor.
Manifestri:
- polifagie;

OBIECTIVE

INTERVENIILE ASISTENTEI:
PROPRII l DELEGATE

S se obin Pentru pacientul ambulator:

- invit periodic pacientul la controale
echilibrul
metabolismului
clinice i de laborator n cadrul dispenglucidic.
sarului medical (glicozurie, glicemie);
Pacientul s se Pentru pacientul dezechilibrat, internat
alimenteze
n n spital:
raport cu nevoile - asigur alimentaia pacientului;
sale cantitative i - evalueaz nevoile cantitative i

EVALUARE
Pacientul prezint
glicemia i
glicozuria n
limitele admise.
Pacientul
respect dieta
recomandat.
11

polidipsie.

calitative/24 ore.
Pacientul sa fie
constient
de
importanta
regimului
alimentar.

calitative n funcie de vrst (copil,

adolescent, adult), sex, stare
fiziologic (sarcin, alptare),
activitatea pacientului, forma bolii:
proteine 13-15%, lipide 30-35%,
glucide 50% (250-300 gr) n raia
alimentar/24 h la adult, ca i la
persoana nediabetic;
- pentru activitatea uoar se
recomand 30-35 cal./kgcorp/24 h;
- numrul meselor/24 h: 4-5-6 (3 mese
principale i 2-3 gustri);
- alegerea alimentelor se face n
funcie de coninutul de glucide;
- alimente interzise zahr, produse
zaharoase, fructe uscate prjituri,
leguminoase uscate, siropuri, struguri,
prune;
- alimente permise, cntrite: o pine
(50% glucide), cartofi (20% glucide),
pastele finoase, fructe, legume, (cu
peste 5% glucide), lapte, brnz de
vaci, mmlig;
- alimente permise necntrite: carnea
i derivatele din carne, petele, oule,
brnzeturile, smntn, untul,
legumele cu 5% glucide (varza,
conopida, ptlgelele roii, fasolea
verde); din alimentaia zilnic s nu
lipseasc carnea, oul, petele;
- prepararea alimentelor: se va folosi
pentru ndulcirea ceaiurilor,
compotului, ciclamat de sodiu sau
zaharina (care se pun dup fierberea
produselor);
- sosurile nu se ngroa cu fin, ci cu
legume pasate;
- pastele finoase se cntresc nainte
de fierbere;
- pinea se cntrete nainte de a fi
prjit (prin deshidratare se
concentreaz n glucide); se folosete
fierberea i coacerea ca tehnici de
preparare a alimentelor;
- recolteaz produsele pentru
examenul de laborator (snge, urin);
- administreaz medicaia prescris de
medic la orele indicate;
- insulina ordinar: S.C. n doza
recomandat, administrat cu 15-30
min. naintea mesei (folosete sering
special gradat n uniti de insulin,
ine seama c alcoolul inactiveaz

Pacientul i
administreaz
corect tratamentul
medicamentos.

12

Deshidratare
Cauza:
- poliuria
Manifestri:
- scdere n
greutate;
- astenie;
- oboseal;
- epuizare.

Anxietatea
Cauza:
- necunoaterea
prognosticului
bolii.
Manifestri:
- insomnie,
ngrijorare

Pacientul s-i
recapete condiia
fizic.
Pacientul s fie
contient c prin
respectarea
alimentaiei i a
tratamentului,
poate s duc o
via
cvasinormal.
Pacientul sa aibe
o eliminare
urinara in limitele
normale.
Pacientul sa se
hidrateze
suficient.
Pacientul s
cunoasc
manifestrile
bolii, regimul de
via pe care s-l
respecte, s se
obin echilibrul
su psihic, sa-si

produsul);
- ritmul de administrare: 2-3 ori pe zi,
naintea meselor principale;
administrarea T.V. numai n cazul
comei diabetice;
- insulina monocomponent,
semilent, lent o dat sau de dou ori
pe zi la ore fixe injecii S.C.;
- respect cu strictee msurile de
asepsie;
- alterneaz locul de injectare pentru a
preveni lipodistrofiile
Loc de injectare:
- faa extern a braului, 1/3 mijlocie;
faa antero extern a coapsei, 1/3
mijlocie;
- regiunea subclavicular;
- flancurile peretelui abdominal;
- regiunea fesier; superoextern;
- administreaz medicaia oral hipoglicemiant; sulfamide
hipoglicemiante sau biguanide i
urmrete efectele secundare ale
acestora (greuri, vrsturi,
epigastralgii, inapeten);
- administreaz medicaia adjuvant vita- minoterapia, KCL.
- msoar zilnic diureza i noteaz n
foaia de temperatur;
- msoar greutatea corporal la
interval de 2-3 zile;
- evalueaz manifestrile de
deshidratare:
aspectul pielii i al mucoaselor, pulsul,
tensiunea arterial;
- evalueaz astenia, epuizarea
pacientului l ajut n ngrijiri igienice
pentru conservarea forei sale fizice;
- racolteaza urina pentru examenele de
laborator.

- asigur condiii de ngrijire n spital

n saloane mici, linitite, care s
permit repausul fizic i psihic al
pacientului;
- explic pacientului normele de via
i alimentaie pe care trebuie s le
respecte;
- pune la dispoziie pacientului

Pacientul duce o
via
cvasinormal,
i desfoar n
bune condiii
activitatea
profesional.

Pacientul este
echilibrat psihic,
particip activ la
propria ngrijire.

13

Risc de infecie
Cauze:
- epuizarea;
- scderea
rezistenei
organismului.
Manifestri:
- vindecarea
ntrziat a plgilor.

Risc de complicaii
acute
Cauze:
- dezechilibrul
metabolismului
glucidelor i
lipidelor.
Manifestri:
- com
hiperglicemic;
- oboseal,
somnolen,
inapeten;
- greuri, vrsturi,
diaree
- tahicardie
- pierderea lent a
contientei
- piele uscat
- respiraie
Kusmaul, - halen
de aceton
- com
hipoglicemic:
- ameeli, astenie
- transpiraii
- T.A. crescut
- pierderea brusc a
contienei
- piele umed
- respiraie normal

exprime
diminuarea
anxietatii;
Familia s fie
implicat n
ngrijirea
pacientului.
Pacientul s fie
ferit de
complicaii
infecioase.

Pacientul s nu
prezinte
complicaii acute
ale bolii.

exemple de pacieni cu evoluie

favorabil ndelungat;
- pacientul este linistit si incurajat, este
invatat tehnici de relaxare;
- la nevoie este administrata medicatia
recomandata de medic;
- supravegheaz zilnic temperatura
corpului, pulsul, tensiunea arterial,
consemneaz n foaia de temperatur
rezultatul;
- supravegheaz tegumentele
bolnavului mucoasele, sesiznd
manifestrile cutanate;
- educ pacientul privind pstrarea
igiene personale corporale, n general,
i picioarelor, n special, pentru a
preven escoriaiile, fisurile, btturile
la acest nive care se pot infecta uor
(atenie la obezi, la nivelul plicilor).
- sesizeaz unele modificri, care se
datoreaz unor complicaii:
modificri ale comportamentului
(obnubilarea), transpiraii, respiraie
Kusmaul;
- acord ngrijiri speciale:
- a) n coma hiperglicemic:
- administreaz doza de insulin
ordinar recomandat de medic pe cale
subcutanat i intravenoas, la
intervalul stabilit;
- recolteaz, periodic, snge pentru
dozarea glucozei, a rezervei alcaline i
urin pentru glicozurie;
- supravegheaz pulsul, tensiunea
arterial, respiraia, revenirea
contienei;
- reechilibreaz hidroelectrolitic i
acido- bazic pacientul prin perfuzii cu
ser fiziologic soluie Ringer, soluie
Fischer i soluie bicarbonat de sodiu
14 g%0;
- ngrijete tegumentele i mucoasele
pacientului comatos.
b) n coma hipoglicemic:
- administreaz soluie glucozat,
hiper-ton 10-20%, 250-500 ml/h,
repetat, pn la revenirea din starea de
com i la reluarea alimentaiei pe cale
natural;
- educ pacientul pentru prevenirea
acestor complicaii i l nva s
respecte raia de glucide/24 h:

Pacientul
prezint
tegumente
integre.

Pacientul nu
prezint
complicaii
acute ale bolii.
Familia susine
moral pacientul.

14

Risc de complicaii
cronice:
- retinopatie
diabetica (scderea
acuitii vizuale);
- nefropatia
diabetica
(complicatie la
nivelul rinichilor);
- neuropatie
diabetica (leziunile
aparute la nivelul
nervilor);
- macroangiopatia
diabetica (afectarea
cordului si vaselor
mari);

- s cntreasc alimentele;
- s nlocuiasc unele alimente cu
coninut mare de glucide prin altele cu
coninut mai redus, pentru a obine
senzaia de saietate (exemplu: pine
50% glucide se poate nlocui cu
mmliga cu 12% glucide);
- nva pacientul insulinodependent
cum s-i dozeze medicamentul, cum
s-i fac injecia cu insulin, cum s
respecte regulile de asepsie, cum s
alterneze locul de injectare, cum s
pstreze produsul (loc uscat, T+4, +7
grade), s mnnce la 15-30 minute
dup administrare;
- nva pacientul s recunoasc
semnele si complicaiilor acute i cum
s intervin n cazul acestora (n caz de
hipoglicemie s-i administreze puin
ap ndulcit);
- nvat pacientul s foloseasc teste
rapide de determinare a glicemiei si
glicozuriei la domiciliu;
- implic familia n ngrijirea
pacientului pentru a cereea climatul de
liniste si securitate;
- n cazul copiilor, printii sunt
implicati n totala ngrijire a copilului
diabetic.
Pacinetul sa
- recolteaza produsele pentru examenul
cunoasca
de laborator (sange, urina);
manifestarile
- monitorizeaza pulsul, tensiunea
boliim regimul de arteriala, respiratia;
viata pe care sa-l - administreaza mecitia prescrisa de
respecte.
medic, la orele indicate de acesta;
Pacientul sa fie
- respecta cu strictete masurile de
ferit de
asepsie;
complicatii
- invita pacientul la examene al
infectioase.
fundului de ochi;
- implic familia n ngrijirea
pacientului pentru a cereea climatul de
liniste si securitate;
- n cazul copiilor, printii sunt
implicati n totala ngrijire a copilului
diabetic.

Pacientul nu
prezint
complicaii
cronice ale bolii.
Familia susine
moral pacientul.

15

Coma diabetic
Este complicaia cea mai grav a diabetului zaharat. Poate fi declanat de:
- eroare dietetic (post prelungit i nu excesul alimentar);
- oprirea sau diminuarea nejustificat a tratamentului cu insulin;
- erori n dozarea insulinei;
- surmenaj, factori psihici;
- infecii, intoxicaii, corticoterapie, etc.
Tablou clinic
l.a. Coma diabetic este totdeauna precedat de o faz prodromal = precoma
- n precom
exteriorizat clinic prin:
- n com
- anorexie total (este un avertisment la un diabetic care de obicei este polifag),
nsoit de greuri, vrsturi, greutate epigastric;
Atitudine de
- polidipsie, poliurie;
urgent
- polipnee cu halen acetonic (elemente valoroase pentru a interveni nainte de
apariia comei).
In coma diabetic acido-cetonic exist 3 semne majore:
l.b.
1. Dispnee
- respiraia Kussmaul (n 4 timpi: inspiraie, pauz, expiraie - pauz) ampl,
zgomotoas;
2.Tulburri de cunotin (com calm);
3. Deshidratare global:
- tegument uscat;
- extremiti reci, de aspect violaceu;
- pliu cutanat persistent;
- uscciunea limbii (roie prjit), a mucoaselor;
- facies supt, nas ascuit;
- hipotonia globilor oculari, nfundai n orbite;
- hipotensiune arterial, colaps.
4. alte semne: hipotermie, vrsturi, dureri abdominale, midriaz, halen
acetonic.
- Pentru confirmarea diagnosticului pot fi determinate (accesibile oricrui
cabinet medical) glicozuria (reactiv: Fehling sau Nylander), acetonuria (reacia
Legal) sau prin teste rapide.
- Ca tratament de urgen se administreaz insulina 20 U i.v. (chiar la
domiciliu).
- Se transport de urgen la spital unde tratamentul este etapizat pe ore i strict
individualizat pentru combaterea acidozei i hidratare.
- Se recolteaz probe de laborator pentru determinarea glicemiei, glicozuriei
cantitative, acetonuriei, hematocritului, azotemiei, ionogramei, rezervei
alcaline.
Coma hipoglicemic
Coma hipoglicemica este manifestarea extrema a hipoglicemiei, se anunta cu pierderea starii de
constiinta sau, altfel spus, cu incapacitatea pacientului de a actiona adecvat pentru a iesi din
hipoglicemie fara interventia altor persoane. Coma este caracterizata printr-o imposibilitate totala de
trezire.
Tabloul clinic
- Uneori este precedat de foame imperioas, senzaie de oboseal, tahicardie,
anxietate, transpiraii, agitaie psiho-motorie (logoree, delir, fasciculaii
musculare);
- De cele mai multe ori se instaleaz brusc;
- Are tablou caracteristic de com "umed" i hiperton:
- transpiraii profuze;
- agitaie psihic;
16

Conduita de
urgent

- contracturi musculare;
- convulsii;
- hiperflexia osteo-tendinoas;
- hipertonia globilor oculari;
- semnul Babinski bilateral.
Coma hipoglicemic (la un bolnav diabetic) trebuie difereniat de coma
diabetic (vezi anterior), de care se deosebete prin: absena respiraiei de tip
Kussmaul i a halenei acetonice, a fenomenelor de deshidratare (pielea este
uscat n coma diabetic i umed n cea hipoglicemic) i absena
tulburrilor neurologice.
- Cnd diferenierea este greu de fcut, se administreaz 20-30 ml glucoz
hipertonic (20 -40%) care este urmat de o ameliorare rapid n cazul unei
come hipoglicemice i de nici un efcet in cazul comei diabetice.
- Transportare la spital.

Schema diagnosticului diferenial dintre coma diabetic i coma hipoglicemic

Coma diabetic
Coma hipoglicemic
Cauze:
- nerespectarea dietei;
- doz insuficient de insulin;
- diferite infecii, tulburri gastro-intestinale;
- boli intercurente.
Debut
- debut lent (mai multe zile).
Evoluia simptomelor
- poliurie;
- polidipsie;
- uscciunea gurii;
- greturi, vrsturi;
- astenie, somnolen-com;
- respiraie Kussmaul.

Starea clinic
- tegument uscat, hiperemic;
- limb uscat, crpat;
- hipotensiune arterial;
- hipo - i areflexie.

Cauze:
- alimentaie insuficient;
- supradozarea de insulin sau (mult mai rar
hipoglicemiante orale);
- eforturi fizice mari
Debut
- debut brusc, sau la cteva ore dup
administrarea de insulin.
Evoluia simptomelor
- anxietate, nelinite;
- transpiraii, palpitaii;
- senzaie de foame;
- cefalee, diplopie;
- dezorientare psihic;
- agitaie psihomotorie;
- convulsii tonic-clonice;
- pierderea cunotinei.
Starea clinic
- tegument palid, umed;
- T.A. normal sau crescut;
- pupile dilatate;
- reflexele osteotendinoase accentuate
(hiperreflexie)
- Babinski pozitiv bilteral.

COMPLICATII CRONICE ALE DIABETULUI ZAHARAT

l. NEUROPATIA DIABETICA
Apare cel mai precoce, la aproximativ 5 ani de evoluie. Clinic se manifest prin: dificultti la
mers, scaderea forei musculare, hipotrofie sau atonie muscular, diminuarea sau abolirea reflexelor
osteotendinoase, dureri de diferite intensitti la nivelul membrelor, parestezii (furnicturi, amoreli,
curentri), diminuarea sau abolirea sensibilitilor termice, tactile, dureroase, vibratorii.
O complicaie a neuropatiei diabetice este gangrena neuropat (debuteaz ca o flicten bsic cu continut clar la nivelul unui mic traumatism - rostura de pantof, cui etc., care se poate
infecta).
17

Datorita acestor complicaii este necasar o atent ingrijire a picioarelor. Unghiile de la picioare
nu se vor tia cu foarfecele ci se vor pili cu pile nemetalice (pe suport de carton). Nu se va umbla
descul; se vor folosi sosete de ln, se va spla zilnic cu spun si se va terge prin tamponare (nu
frecare) cu un prosop moale, mai ales ntre degete, baie cldut la picioare timp de 5 minute,
ncltmintea lejer (nici prea strns, nici prea larg, fr cuie, fr tocuri mari).
Tratamentul neuropatiei consta in:
- Neuramion in cure 6 luni;
- Vitamine Bl, B6, Bl2 - cure de 10 zile pe luna.
- Milgama
2. MACROANGIOPATIA DIABETICA (afectarea vaselor sanguine mari)
Apare dupa 10 ani de DZ. Factorii de risc sunt: fumatul, stresul si sedentarismul.
Consecinele: ateroscleroza cerebrla cu AVC (accident vascular cerebral - 80% de natur
trombotic), cardiopatie ischemic cronic, infarct miocardic acut nedureros, sindroame de ischemie
periferic (obstructia arterelor periferice, n special a membrelor inferioare).
3. MICROANGIOPATIA DIABETICA (afectarea vaselor sanguine de calibru mic)
Determin afectare retinian (retinopatia diabetic cu slabirea/pierderea vederii) si renala
(nefropatia diabetic cu insuficient renal cronic si necesitatea dializei).
4. GANGRENA DIABETICA
Este consecina asocierii mai multor factori: neuropatia diabetic, microangiopatia diabetic,
factori infectiosi. Este, deci, o complicaie a complicaiilor DZ.
Prevenirea gangrenei se face respectnd tratamentul (impiedic apariia neuropatiei si
microangiopatiei) precum si regulile de igien corespunztoare (previne infecia).
Intoleranta la gluten
Intoleranta la gluten este o afectiune cronica a intestinului subtire de natura autoimuna (propriul
sistem imunitar provoaca afectiunea), ce apare la persoanele cu o anumita predispozitie genetica,
putandu-se manifesta la orice varsta. Procesul patogen este cauzat de intoleranta la gluten - proteina
prezenta in cereale precum grau, orz, secara si ovaz.
Ce este boala celiac
Intoleranta la gluten sau boala celiaca mai este cunoscuta si sub denumirea de enteropatie
gluten sensibila, sprue celiac sau nontropical. Aceasta este o afectiune cronica a intestinului subtire de
natura autoimuna (propriul sistem imunitar provoaca afectiunea), ce apare la persoanele cu o anumita
predispozitie genetica, putandu-se manifesta la orice varsta. Evolutia bolii este caracterizata prin
perioade de exacerbare (agravare) si acalmie (ameliorare).
Procesul patogen este cauzat de intoleranta la gluten (proteina prezenta in cereale precum grau,
orz, secara si uneori ovaz), fractiunea proteica toxica fiind mai ales gliadina.
Atunci cand o persoana cu intoleranta la gluten consuma produse ce il contin (alimente,
suplimente nutritive sau medicamente), sistemul imunitar al gazdei se autoactiveaza si sintetizeaza
anticorpi antigliadina pe care ii secreta la nivel intestinal (sistemul imunitar ataca prin anticorpi),
determinand aparitia unei reactii inflamatorii la nivelul mucoasei. Aceasta inseamna ca protuberantele
mici, de forma unor degete, numite vili, de la suprafata intestinului subtire, cu ajutorul carora
substantele nutritive din alimente sunt absorbite in organism, vor fi distruse.
Vilii intestinali devin aplatizati si inflamati, ceea ce duce la micsorarea suprafetei de absorbtie a
intestinului subtire si afecteaza absorbtia normala a nutrientilor, in special a grasimilor, a vitaminelor
liposolubile (A, D, E, K), a calciului, a fierului si a folatilor, acest proces purtand numele de sindrom
de malabsorbtie.
Cauzele intolerantei la gluten
Nu se cunoaste cauza exacta care determina boala celiaca, dar cercetarile medicale din ultimii
ani au identificat anumite gene care definesc o predispozitie crescuta pentru aceasta boala, a carei
incidenta este mai mare in Europa.
Factorii de mediu, precum si infectiile virale sau bacteriene pot declansa diferite modificari la
nivelul intestinului subtire, in cazul persoanelor predispuse genetic. Ingerarea alimentelor care contin
18

gluten declanseaza apoi diferite reactii imune, ce cauzeaza leziunile intestinale caracteristice bolii.
Aceste leziuni ale intestinului subtire determina tulburari de digestie si de absorbtie (maldigestie,
malabsorbtie).
Persoanele cu boala celiaca prezinta deseori si alte afectiuni, precum:
- dermatita herpetiforma (mai frecventa la adulti, dar poate aparea si la copii);
- diabet tip I (diabetul insulino-dependent);
- tiroidita autoimuna;
- sindromul Down;
- sindromul Sjogren;
- deficit selectiv de anticorpi (deficit de imunoglobulina A).
Simptomele bolii celiace
Simptomele caracteristice bolii celiace apar secundar leziunilor intestinale cauzate de ingestia
glutenului. Simptomele difera de la un caz la altul, de la simptome usoare care trec deseori
neobservate, la simptome si complicatii severe care au un impact negativ asupra vietii de zi cu zi.
La unele persoane, simptomele apar inca din copilarie, la altele apar la maturitate si au caracter
intermitent (apar si dispar la un anumit interval de timp). Cu toate ca simptomele bolii celiace sunt
aceleasi indiferent de varsta, ele sunt mai frecvente si mai intense la copii (debut precoce al bolii).
Aceste simptome constau in:
- balonare abdominala, meteorism, disconfort abdominal - cauza a unei digestii defectuoase a
alimentelor la nivelul intestinului subtire si al colonului (intestinul gros);
- dureri epigastrice (de stomac), de intensitate redusa;
- scaun anormal, de obicei diareic, apos, deschis la culoare, spumos si urat mirositor; scaunul contine o
cantitate mare de lipide (grasimi) si are un aspect lucios, stralucitor, fiind de asemenea foarte aderent;
- scadere in greutate, in ciuda unui apetit normal - cu un grad de risc mai ales in randul copiilor, care
din cauza tulburarilor de digestie si absorbtie, nu asimileaza nutrientii, de aceea nu se dezvolta
corespunzator varstei (subnutriti);
- fatigabilitate (stare de oboseala) si slabiciune ca rezultat al slabei absorbtii de nutrienti la nivelul
intestinului, precum si al deficitului de absorbtie a fierului si folatilor, care cauzeaza anemie (in special
in randul adultilor);
- varsaturi care apar la un anumit interval de la ingestia glutenului, mai frecvent intalnite in randul
copiilor cu boala celiaca;
- crampe musculare, dureri osoase ca urmare a deficitului de absorbtie a calciului, afte ulceroase,
eruptii dureroase pe piele, numite dermatite, cu aspect de herpes.
Complicatiile bolii celiace
Boala celiaca poate conduce la:
- probleme datorate slabei absorbtii intestinale a calciului alimentar cu aparitia rahitismului (la copii),
osteopeniei si osteoporozei (la adulti);
- infertilitate feminina si amenoree (lipsa menstruatiilor);
- pubertate intarziata;
- infectii respiratorii recurente (frecvente);
- tulburari de memorie si concentrare;
- tulburari psihice, precum iritabilitatea la copii si depresia la adulti;
- anemie feripriva (deficit de fier) sau anemie macrocitara (deficit de acid folic).
Toate aceste simptome nespecifice, care pot aparea si in alte afectiuni, intarzie deseori
diagnosticul bolii celiace.
Complicatii mai grave ale bolii celiace sunt:
- pierderea sarcinii si malformatiile congenitale ale fatului, ca de pilda problemele canalului/tubului
neural (coloana vertebrala, cu maduva si invelusurile ei, craniu si creier), sunt unele dintre riscurile
care apar, in cazul in care mamele insarcinate nu au urmat un tratament corespunzator pentru celiachie.
Ele sunt cauzate in special de proasta asimilare a acidului folic si a altor nutrienti.
- atacurile de apoplexie sau convulsiile apar ca urmare a proastei asimilari de nutrienti (acidul folic).
Se produc depuneri de calciu, numite calcifieri, in substanta cerebrala (creier), care in timp creeaza
zone de descarcari electrice anormale provocand atacuri de apoplexie, convulsii.
19

- Cancerul de intestin subtire, cancerul cavitatii bucale sau al esofagului constituie maladii cu un risc
crescut de aparitie la cei afectati de boala celiaca.
- Limfomul cu celule T (tumoarea maligna a tractului gastrointestinal) este o alta complicatie severa
datorata leziunilor intestinale.
Diagnosticarea bolii
Diagnosticul bolii celiace este deseori confundat cu cel al altor afectiuni, precum intoleranta
alimentara, sindromul decolon iritabil, boala Crohn, colita ulceroasa, diverticulita, infectiile intestinale
din cauza simptomelor asemanatoare.
Deseori, diagnosticul bolii celiace este unul de excludere a celorlalte afectiuni cu simptome
similare, dar care nu raspund la tratament.
Istoricul medical, examenul clinic si testele de laborator stau la baza diagnosticului de boala
celiaca. Diagnosticul este confirmat de efectuarea unei biopsii a intestinului subtire, interventie
realizata in timpul endoscopiei digestive (explorarea video a tubului digestiv).
Teste de sange si imunologice
De curand, cercetatorii au descoperit la persoanele care sufera de celiachie prezenta in sange a
unui numar mai mare de anticorpi decat nivelul normal. Anticorpii sunt produsul sistemului imunitar,
ca raspuns la acele substante pe care organismul le percepe ca fiind nocive.
Pentru a putea diagnostica celiachia, medicii testeaza sangele pentru a doza anticorpii la gluten:
- Ig A tTG: Imunoglobulina (Ig A) si anticorpii tisulari ai transglutaminazei (tTG);
- Ig A EMA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii EMA;
- Ig A AGA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii antigliadina (AGA);
Daca testele imunologice sunt pozitive, se realizeaza biopsia intestinala pentru confirmarea
diagnosticului.

20

BIBLIOGRAFIE:
C. Borundel Manual de medicin intern pentru cadre medii Editura Medical Bucuresti 1979
F. Udma Proceduri de nursing Editura Ex ponto Constanta, 2007
L. Titirc Breviar de explorri functionale si de ngrijiri speciale acordate bolnavului- pentru scolile
sanitare- Editura Viata Medical Romneasc Bucuresti, 1994
L. Titirc Tehnici de evaluare si ngrijiri acordate de asistentii medicali Editura Viata Romneasc
Bucuresti, 1997.
L. Titirc Ghid de Nursing Editura Viata Medical Romneasc Bucuresti, 2001
L. Titirc Urgentele medico- Chirurgicale Editura Medical Bucuresti, 2003
L. Titirc ngrijiri speciale acordate pacientilor de ctre asistentii medicali Editura Viata Medical
Romnesc Bucuresti 2006.

21