SCOALA POSTLICEALA

SANITARA DE STAT
“GRIGORE GHICA –VODA” DIN IASI

DISCIPLINA: Asistent Generalist

NUME: Roman Marius Constantin
ANUL: 2020 – 2021
GRUPA: A14

PROIECT
“REPUBLICA MOLDOVA”
 Republica
Moldova
Republica Moldova
Republica Moldova[9][10] (abreviată RM sau R.M. și cu
codul internațional MDA[11]) este un stat situat în sud-estul
Europei. Se învecinează cu România la vest și cu Ucraina la
nord, est și sud. Republica Moldova este un stat fără ieșire
directă la mare, însă are ieșire la Dunăre pe o fâșie de
430 de metri[12] la extremitatea sa sudică,[13] prin intermediul
căreia are acces potențial și la Marea Neagră. În procesul
dezmembrării Uniunii Sovietice, Republica Moldova și-a
declarat independența la 27 august 1991. La 29 iulie 1994 a
fost adoptată prima constituție a Republicii Moldova.
Începând cu anul 1990, teritoriul Republicii Moldova situat
pe malul estic al fluviului Nistru este sub control de facto al
regimului separatist din Transnistria (controlat și/sau sprijinit
de Rusia).[14][15]

Republica Moldova este o republică parlamentară cu un

președinte în calitate de șef al statului și un prim-ministru în
calitate de șef al guvernului. Republica Moldova este stat
membru al Organizației Națiunilor Unite, Consiliul Europei,
Parteneriatului pentru Pace, OMC, OSCE, GUAM, CSI,
OCEMN și al altor organizații internaționale.
Republica Moldova a implementat primul Plan de Acțiune
de 3 ani în cadrul Politicii Europene de Vecinătate.[16]

Cuprins
Istorie
Antichitate
Moldova medievală
Perioada țaristă
Prima independență
Unirea cu Regatul României
Pactul germano–rus
Al Doilea Război Mondial
Perioada sovietică
A doua independență
Geografie
 Relief
Geologie și tectonică Geografie
Substanțe minerale utile Suprafață

Sol - totală 33.846 km² (locul 139)

Climă Apă (%) 1,4
Hidrografi Cel mai înalt punct Dealul Bălănești
e Floră (430 m)

Faună Cel mai jos punct Nistru (2 m)

Politică Cel mai mare oraș Chișinău

Politică Vecini Ucraina
internă România Tr
ansnistria
Politică externă Uniunea
Forțele armate Europeană
Fus orar EET (UTC+2
Organizare administrativ-teritorială
)
Demografie Ora de vară EEST (
Structura etnolingvistică UTC+3)
Dinamica populației Populație
Populație
Mișcarea naturală
- Recensământ (2014) 2.998.235
Migrație
Religie Densitate (2019) - 90,5 loc/km²
Structura pe grupe de vârstă și - Estimare (2019) 2.681.735 [5](fără
sexe Așezările umane Transnistria) (locul 138)
Principalele orașe Limbi oficiale Română[1][2][3]
Economie Limbi Rusă, Ucraineană și
regionale/minoritare Găgăuză[4]
Industrie
Etnonim moldovean (masc.),
Agricultură
moldoveancă (fem.),
Transport și telecomunicații moldoveni (pl.).
Transportul feroviar Grupuri etnice 82,07% (moldoveni/ro
mâni) 6,57%
Transportul aerian ucraineni
Transportul naval 4,57% găgăuzi
4,06% ruși
Comunicații electronice 1,88% bulgari
Arhitectură 0,85% alte etnii
Guvernare
Cultură Sistem politic Republică parl
Patrimoniu amentară
cultural Președinte Igor Dodon
Mass- Prim-ministru Ion Chicu
Media
Legislativ Parlamentul
Mâncare si băutură Republicii
Muzică
Tradiții
Educație
Învățământ
preșcolar
Învățământ primar și
secundar
general
Învățământ secundar profesional și mediu de
 Moldova
Sport
Capitala
Sănătate Chișinău
Istorie
Turism Independență față de Uniunea Sovietică
Turis declarată 27 august 1991
mul Economie
rural PIB (PPC) 2019
Turis - Total ▲36,075 miliarde $[6]
mul -
Pe cap de locuitor ▲13,574 $[6]
vitivi
nicol PIB (nominal) 2019
- Total ▲11,955 miliarde $[6]
Sărbători oficiale -
Pe cap de locuitor ▲4.498 $[6]
Note
Gini (2018) 25,7 [8] (scăzut)
Bibliografie
Istorie
Legături externe
IDU (2019) ▲0,711[7] (ridicat)
(locul 107)
Articol
Vezi și principal: Istoria Republicii Moldova. Monedă Leu (MDL)
Coduri și identificatori
Cod CIO MDA
Antichitate
Cod mobil 259
Articol principal: Dacia.
Prefix telefonic 373

ISO 3166-2 MD

Domeniu Internet .md

Prezență online
site web oficial (http://www.moldova.md/)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Republica_Moldova&action=edit&section=0)
În antichitate pe teritoriul Republicii Moldova, României (partea
central nord-estică) și Ucrainei (partea sud-vestică) s-a format
civilizația Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizații din
Europa. Civilizația a dispărut misterios după migrările popoarelor
indo-europene prin spațiul carpato-danubiano-pontic. Astfel s-a
Teritoriul actual al R. Moldova a fost format civilizația dacilor.
populat în antichitate de triburile dacice
ale costobocilor și tyrageților (Hartă a Strabon în „Geografia” menționa că geții aveau aceeași limbă
Europei de sud-est în secolul I î.Hr,
cu tracii, iar dacii aceeași limbă cu geții.[17] Totuși, prima
întocmită de istoricul german Johann
Gustav Droysen în 1886.). relatare despre geți aparține lui Herodot.[18][19] Cucerirea Daciei
de către romani conduce la contopirea celor două culturi: daco-
romanii sunt strămoșii poporului român. [20] După ce Dacia a
devenit provincie a Imperiului Roman s-au impus elemente de cultură și civilizație romană, inclusiv latina
vulgară care a stat la baza formării limbii române.[21][22][23]

Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis[24][25][26] și de la Iordanes, se știe că sub stăpânirea lui
Burebista, ajutat de marele preot Deceneu, s-a format primul stat geto-dac.[27][28] În anul 44 î.Hr., Burebista este
asasinat de unul dintre slujitorii săi.[29] După moartea lui, statul geto-dac se va destrăma în 4, apoi în 5 regate.
[30] Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu, unde domnesc succesiv Deceneu, Comosicus și
Coryllus.[31] Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale sub Decebal.[32] În această perioadă se
mențin o serie de conflicte cu Imperiul Roman, o partea a statului dac fiind cucerită în 106 d.Hr. de împăratul
roman Traian.[33] Între anii 271-275 d.Hr. are loc retragerea aureliană.[34]
Împăratul Constantin cel Mare a construit în 328, podul lui Constantin cel
Mare peste Dunăre, în vederea recuceririi Daciei. În 332 pornește o campanie
împotriva vizigoților, îi înfrânge și, ca urmare, ținuturile de la nord de Dunăre
inclusiv sudul Moldovei reintră pentru o perioadă sub stăpânire romană.
Limita de nord din Dacia a imperiului este marcată de Brazda lui Novac[35].
Limesul continua apoi spre sudul Moldovei (probabil pe râul Buzău) mergând
pe la nord de actualul oraș Galați apoi spre Prut pe la Vadul lui Isac și se
termina la lacul (limanul) Sasîc, aproape de Nistru, pe valul de pământ numit
uneori și valul lui Athanaric [36] Cu această ocazie, Constantin și-a adăugat și
Dacia în timpul lui
titlul de Dacicus Maximus. Constantin cel Mare
Situată pe o rută strategică între Asia și Europa, ținuturile Moldovei au fost
deseori prădate sau invadate temporar pe parcursul istoriei antice și medievale
de diverse populații sau popoare migratoare, printre care se pot aminti:
sarmați, goți (germanici), huni
(mongolici), gepizi, avari, bulgarii turcofoni (inițial, apoi slavofoni), varegi,
maghiari (ugro-finici), pecenegi și
cumani (turcofoni), și tătari.[37]

Moldova medievală
total, după Rudolf JosephDupă marea invazie mongolă (1241),
Articol principal: Principatul Moldovei.
întreaga regiune este controlată politic de către Hoarda de Aur.[38]
Principatul Moldovei, întemeiat la jumătatea secolului al XIV-lea,
include în hotarele sale către sfârșitul secolului, teritoriul dintre
Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră. Odată ce popoarele
migratoare au trecut, s-au asimilat sau așezat (în Europa sau/și Asia),
populația băștinasă, vorbitoare de limbă română, sub conducerea lui
Bogdan I, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare și alți domnitori
reușește să fortifice frontiera răsăriteană (de est) a Moldovei cu mai
multe cetăți românești: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă,
Chilia[37] După ocuparea cetăților Cetatea Albă și Chilia în 1484, Stema simplă a Moldovei, la
Imperiul Otoman transformă în 1538, la sfârșitul primei domnii a lui mănăstirea Cetățuia (România)
Petru Rareș, Tighina și Basarabia în raia turcească (în Evul Mediu
Dezvoltat, după apariția țărilor române medievale, Basarabia era
denumirea românească a regiunii cunoscută de Turci ca Bugeac).[37]
În secolul al XVI-lea, Principatul Moldovei a fost obligat să plătească tribut la Poarta Otomană fără însă să-și
piardă suzeranitatea. Devenit în vremea domniei Ecaterinei a II-a, vecin răsăritean al Moldovei, Imperiul Rus
anexează (în mod fraudulos față de tratatele de drept politic aflate atunci în vigoare[39]) prin Pacea de la
București din 1812, teritoriul cuprins între Prut și Nistru, parte componentă a Țării Moldovei (45.600 km2, cu
o populație de cca 500.000 de locuitori, în proporție de 86% români), denumindu-l Gubernia Basarabia.[37]

Perioada țaristă
Articol principal: Gubernia Basarabia.
Vezi și: Colonizarea Basarabiei.

După anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812, în Basarabia de Sud începând de la Căușeni și până
la Marea Neagră (pe teritoriile locuite anterior de tătarii nogai și turci) are loc colonizarea cu populație creștină
- moldoveni, găgăuzi, bulgari, ucraineni, ruși, polonezi, germani, evrei. În toată Basarabia moldovenii au fost
expuși unui proces de rusificare și deznaționalizare, astfel în 1867 limba română este interzisă în școlile din
 Basarabia.[37][40] Dezvoltarea economică a guberniei Basarabia (după
dezlipirea de Moldova), sub adminstrația rusească, s-a efectuat în
perspectiva unei economii de export de grâne și vite spre portul
Odesa și în paralel cu un proces de rusificare intensă a acestei regiuni,
cum se proceda în toate zonele de populație ne-rusă din imperiul țarist
rus. În acest cadru au fost construite căile ferate și zonele urbane noi
din Chișinău și Bălți, care au devenit (demografic) orașe preponderent
rusești în mijlocul autohtonilor români-moldoveni.

Pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene,

prin Tratatul de la Paris din 1856, care încheie războiul Crimeii, i-au
restituit Principatului Moldovei trei județe din sudul Basarabiei:
Cahul, Bolgrad și Ismail. La 24 ianuarie 1859, Principatul Moldovei,
prin unirea cu cel al Țării Românești sub domnia unică a românului
moldovean Alexandru Ioan Cuza, a participat la întemeierea statului
Republica Democratică
Moldovenească, proclamată în național modern român (care cuprindea atunci și sudul Basarabiei).[37]
Gubernia Basarabia.
Prin Tratatul de la Berlin (1878), marile puteri au obligat România să
cedeze înapoi Imperiului Rus cele trei județe din sudul Basarabiei
(Cahul, Bolgrad și Ismail) în schimbul Dobrogei și a recunoașterii, de jure, a independenței României față de
Imperiul Otoman.[37]

Prima independență
Articol principal: Republica Democratică Moldovenească.
Vezi și: Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească.

În martie 1917, la Chișinău a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu.
Congresul ostășesc de la Chișinău (23-27 octombrie 1917)[37] proclamă autonomia teritorială și politică a
Basarabiei, și ia inițiativa constituirii din reprezentanți ai tuturor națiunilor, confesiunilor, asociațiilor
profesionale și culturale, a unui parlament – Sfatul Țării.[41] Acesta proclamă la 2 decembrie 1917 Republica
Democrată Moldovenească în frunte cu Ion Inculeț, iar la 24 ianuarie 1918 votează independența republicii.

Ca urmare a anarhiei și violenței trupelor rusești debandate, la 22 decembrie 1917 Sfatul Țării cere guvernului
român să trimită armata pentru a restabili ordinea. Trupele aliate au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918
reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori, iar în câteva zile să elibereze complet Basarabia.[42] Sovietul
bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului
Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au
fost nevoiți să părăsească Basarabia.[43]

Unirea cu Regatul României

Articole principale: Unirea Basarabiei cu România și România Mare.

Întrunit la Chișinău la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Țării, organul conducător al republicii, a votat unirea
Republicii Democratice Moldovenești cu Regatul României. Votul de unire cu România a fost dat cu 86 voturi
pentru, 3 împotrivă și 36 abțineri.[37][44] Tratatul de la Paris (1920), semnat de Marea Britanie, Franța, Italia și
Japonia recunoaște unirea Basarabiei cu România.[37]

Pactul germano–rus
Articole principale: Pactul Ribbentrop-Molotov și Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de nord.
În iunie 1940, în virtutea punctului 3 al protocolului adițional
secret al pactului Molotov-Ribbentrop (23 august 1939),
Uniunea Sovietică adresează României notele ultimative din
26 și 27 iunie 1940, somând-o să cedeze Basarabia, Nordul
Bucovinei și Ținutul Herța, chiar dacă ultimile două regiuni nu
făcuseră niciodată parte din Imperiul Rus.[45][46] La 28 iunie
1940, trupele sovietice invadează și ocupă aceste teritorii.[37]
[47] La
parte a2teritoriului
august, Uniunea
ocupatSovietică
Republicaproclamă
SovieticăpeSocialistă
o
Moldovenească, care cuprindea șase dintre cele nouă foste
județe ale Basarabiei, între Prut și Nistru, și un teritoriu în
stânga Nistrului. Printr-o hotărâre a Kremlinului din 4 Județele și regiunile istorice ale României
Mari după 1926.
noiembrie, Ținutul Herța, Nordul Bucovinei, județele Hotin la
nord și Cetatea Albă, Chilia și Ismail la sud au fost încorporate
în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană.[37]

Al Doilea Război Mondial

Articole principale: Operațiunea München și Operațiunea Iași-Chișinău.

Pe 22 iunie 1941, unități ale armatelor română și germană au început

campania din est împotriva Uniunii Sovietice, prima operațiune
numindu-se „Operațiunea München”, de recuperare a Basarabiei,
Bucovinei de Nord și Ținutului Herța. Armata română a început lupta
împotriva forțelor sovietice în dimineața zilei de 22 iunie 1941 pe un
front cuprins între munții Bucovinei și Marea Neagră. Ofensiva s-a
dat pe jumătatea de nord a frontului, de la sectorul Ungheni-Sculeni în
sus pe cursul râului Prut, pentru a îndrepta linia curbată spre vest a
garniței URSS în zona de sus. La 5 iulie în orașul Cernăuți au intrat
primele trupe române. La 10 iulie orașul Soroca este eliberat de către
Divizia blindată română care apoi se îndreaptă către localitatea Bălți
pe care o eliberează la 12 iulie. Localitatea Orhei este eliberată în data
de 15 iulie de către unități din Divizia 5 infanterie română. Pe 16 iulie,
ca urmare a acțiunilor întreprinse de Corpul 3 român și Corpul 54
german, este eliberat orașul Chișinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul
general al Comandamentului frontului germano-român transmite că
odată cu victoria pentru cucerirea masivului Cornești, „cheia
strategică a Basarabiei e în mâna noastră” și că Hotinul, Soroca, Ordinul lui Ion Antonescu către
Orheiul și Chișinăul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie armata română de a trece Prutul și a
trece Dunărea și eliberează localitățile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov și elibera Basarabia de sub ocupația
rusă, 22 iunie 1941
continuă să meargă către Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a
Basarabiei.[48]

La 27 iulie 1941, Hitler îi trimite lui Antonescu un mesaj de felicitare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei
și îi cere să treacă Nistrul și să ia sub supraveghere teritoriul dintre Nistru și Bug. În martie 1944 trupele
sovietice intră din nou în nordul Basarabiei (Hotin, Soroca, Bălți) iar la 24 august 1944, ele ocupă sudul
Basarabiei.

După război, propaganda sovietică a încercat să demonstreze și o anumită mișcare de partizani în Basarabia, în
spatele trupelor române. În realitate, mișcarea de partizani sovietică în Basarabia, în cel de al doilea război
mondial, n-a existat. Unele acțiuni armate răzlețe care au fost semnalate în spatele frontului român au constituit
acțiuni ale trupelor speciale sovietice parașutate într-o formă sau alta.
Perioada sovietică
Articol principal: Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

Odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial în 1945, Basarabia revine sub ocupație sovietică, situație
în care se va afla până în 1991. Uniunea Sovietică organizează aici Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească care se subordonează autorităților de la Moscova. În perioada 1940 - 1941 și 1944 - 1953,
sute de mii de locuitori sunt uciși, închiși în lagăre sau deportați în Siberia, politica de deznaționalizare
continuând și după această dată.[37] În anii 1946 -1947 a avut loc foametea generată de un complex de cauze:
distrugerile din timpul războiului; seceta din anii 1945 și 1946; politica statului prin sechestrarea abuzivă a
producției agricole aparținând gospodăriilor țărănești, colectările de grâu la stat ind exagerate și
necorespunzătoare proporțiilor recoltei.[49]

Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel, de la Universitatea din Hawaii:

Între iunie 1940 și iunie 1941, 300.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați, din care
57.000 au murit[50];
Între martie 1944 și mai 1945, 390.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați, din care
51.000 au murit[51];
Între mai 1945 și decembrie 1953, 1.654.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați,
din care 215.000 au murit (majoritatea în gulag și pe drum)[52].

În total, după Rudolf Joseph Rummel, aproximativ 2.344.000 de

persoane, în mare parte români, au fost deportate din teritoriile anexate
de URSS în 1940 în dauna României, din care 703.000 au fost ucise.
Aceasta reprezintă o medie de 620 de persoane pe zi sau 18.600 pe
lună, ceea ce înseamna aproximativ un tren de zece vagoane sau un
convoi de camioane pe zi.
Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King[53], diferența
Nicolae Ceaușescu și Ivan Bodiul (în
dintre populația teritoriului anexat la recensămintele din 1938
dreapta) celebrând la Chișinău, pe 2
(românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont de cei 280.000 de evrei
august 1976, a 36-a aniversare a
deportați și uciși în perioada iulie 1941- martie 1944 și de intensa
RSS Moldovenești.
colonizare sovietică după august 1944, arată că deficitul demografic a
fost compensat prin colonizare, dar, simultan, populația băștinașă a
românilor moldoveni s-a menținut la fața locului în proporție de 59% (pentru tot teritoriul anexat, dar fără
Transnistria) față de proporția de 74% înainte de război. Procentul de 15% din o medie de trei milioane de
persoane reprezintă aproximativ 450.000 de persoane. Mulți locuitori români, ruși albi sau refugiați
anticomuniști din Basarabia care nu au reușit să fugă în România când URSS a preluat controlul asupra acestui
teritoriu, au fost capturați de către forțele NKVD sovietice; un procent ridicat din aceștia au fost împușcați sau
deportați[54].

În noile condiții istorice create după 1985 de politica „glasnost”, în RSSM, în 1986 se formează Mișcarea
Democratică din Moldova, devenită ulterior Frontul Popular din Moldova. Acesta organizează la 27 august
1989 o mare adunare națională care impune adoptarea, la 31 august 1989 a limbii române ca limbă de stat și
revenirea la alfabetul latin. La 23 iunie 1990 parlamentul de la Chișinău adoptă declarația suveranității RSS
Moldova, iar Mircea Snegur este ales președinte al republicii. La 23 iunie 1991 este adoptată noua denumire a
statului – Republica Moldova. Iar în partea stângă a Nistrului, la 16 august 1990 este proclamată Republica
Moldovenească Nistreană, cu reședința la Tiraspol, care nu recunoaște apartenența sa la Republica Moldova.
[37]

A doua independență
 Articol principal: Republica Moldova după independență.
Vezi și: Războiul din Transnistria, Conflictul din Găgăuzia, Protestele de la Chișinău din 2009 și
Controversa identitară în Republica Moldova.

La 27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a Uniunii Sovietice în

state naționale, Republica Moldova și-a declarat independența. La doar câteva
ore după proclamarea independeței, România recunoște oficial independența
Republicii Moldova, devenind astfel prima țară care face asta. La 21
decembrie 1991 Republica Moldova semnează actul de constituire a
Comunității Statelor Independente. În 1992 Republica Moldova devine stat-
membru al Organizației Națiunilor Unite.

Înainte de proclamarea independenței, în țară a apărut o mișcare a băștinașilor

majoritari, care sprijinea reunificarea Republicii Moldova cu România, dar și
mișcări secesioniste care pledau pentru despărțirea unor teritorii (Transnistria,
Găgăuzia) de Moldova. Cele din urmă, forțe separatiste, au proclamat
unilateral independența teritoriilor respective. Au urmat o serie de ciocniri Gheorghe Ghimpu arborând
Tricolorul românesc pe
armate între trupele de ordine ale Republicii Moldova și milițiile rusofone ale
clădirea Parlamentului.
Tiraspolului. Prima bătălie cu morți și răniți s-a produs pe podul peste Nistru
de lângă Dubăsari, la 2 noiembrie 1990 (3 morți, peste 30 răniți din ambele
părți). A urmat altă ciocnire sângeroasă în decembrie 1991 (3 morți, peste 5 răniți din ambele părți). De la 2
martie 1992 luptele în zona Nistrului au luat un caracter permanent, această data fiind considerată (cu unele
contestări) începutul Războiul din Transnistria. Republica Moldova a fost nevoită să lupte pentru menținerea
suveranității asupra teritoriului din stânga Nistrului, întâmpinând rezistență din partea Rusiei și Ucrainei, care
au susținut armat forțele locale separatiste. La 21 iulie 1992, conflictul a fost aplanat printr-o convenție semnată
între Republica Moldova și Federația Rusă.

Noul parlament, ales la 27 februarie 1994, ratifică tratatul din 1991 de aderare la CSI, renunță la imnul național
„Deșteaptă-te, române!” și stabilește limba moldovenească drept limbă de stat.[37] Prin noua Constituție din
1994 și Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, Transnistria și Găgăuzia
devin regiuni autonome în cadrul Republicii Moldova. La 25 iunie 1995 Republica Moldova este admisă în
Consiliul Europei. După alegerile parlamentare din 22 martie 1998 se constituie o alianță de centru-dreapta –
Alianța pentru Democrație și Reforme –, care formează guvernul, iar Partidul Comuniștilor, obținând 40 din
cele 104 mandate, trece în opoziție.[37]

La 21 iulie 2000, Parlamentul Republicii Moldova adoptă un amendament la constituție, prin care Republica
Moldova devine republică parlamentară, președintele statului urmând să fie ales de către parlament cu o
majoritate de 3/5 din voturi. Incapacitatea parlamentului de a alege un nou șef al statului îi permite
președintelui Lucinschi să dizolve la 31 decembrie 2000 organul legislativ, și să fixeze alegeri anticipate pentru
25 februarie 2001. Din 17 formațiuni politice înscrise în cursa electorală doar trei acced în parlament, Partidul
Comuniștilor obținând 50,7% din sufragii, la redistribuirea mandatelor îi revin 71 din cele 101 de locuri în
parlament. „Alianța Dumitru Braghiș” obține 13,3% din voturi și 19 mandate, iar Partidul Popular Creștin
Democrat – 8,2% și 11 mandate. Liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, este ales la 4 aprilie 2001 în calitate
de nou șef al statului. Astfel, Republica Moldova este primul stat desprins din fosta Uniune Sovietică, în care
Partidul Comunist nereformat revine la putere.[37]

În martie–aprilie 2002, la Chișinău au loc ample manifestații populare împotriva deciziei de a introduce limba
rusă ca a doua limbă oficială a statului.

La reuniunea de vârf a OSCE de la Istanbul din 1999, Rusia se angajează să-și retragă forțele din Transnistria,
promisiune reiterată și la reuniunea de la Porto din 2002, fără a respecta însă nici unul din aceste angajamente
până în prezent.
 În alegerile parlamentare din 6 martie 2005 Partidul Comuniștilor obține
46% din sufragii și 56 din cele 101 mandate ale parlamentului; Blocul
„Moldova Democrată” – 28,5% (34 de mandate), iar PPCD – 9,1% (11
mandate). La 4 aprilie 2005 Vladimir Voronin este reales de parlament în
funcția de președinte.[37]

În urma alegerilor parlamentare de la 5 aprilie 2009, Partidul Comunist a

câștigat scrutinul cu 49,48% din voturi, obținând 60 din cele 101 de
Arborarea drapelului UE pe mandate în parlament; urmat de cǎtre Partidul Liberal cu 13,13%,
clădirea Parlamentului la 7 Partidul Liberal Democrat cu 12,43% și Alianța Moldova Noastră cu
aprilie 2009 9,77%.
La 7 aprilie 2009, zeci de mii de protestatari, în mare parte tineri, au
protestat la Chișinău, acuzând guvernul comunist de fraude electorale. Protestele pașnice au degenerat în
violențe datorită provocatorilor, infiltrați în mulțime. Au fost atacate și ocupate clǎdirile Parlamentului și
Președenției.[55] Actele violente au fost condamnate de cǎtre OSCE.[56]. Peste 100 de polițiști au fost răniți în
confruntări. Iar în noaptea de 7 spre 8 aprilie sute de tineri au fost reținuți de poliție și maltratați în comisariate.
Potrivit Ministerului de Interne, circa 270 de persoane au fost torturate atunci.[57]

Partidele de opoziție au blocat de două ori alegerea candidatului comunist

la funcția de președinte ceea ce a dus la dizolvarea parlamentului și organizarea de alegeri anticipate pe 29 iulie
2009, la care Partidul Comuniștilor se plasează din nou pe primul loc cu 44,69% (48 de mandate), dar
partidele de opoziție (PL, PLDM, AMN și PDM) fac o coaliție numită Alianța pentru Integrare Europeană, și
având majoritatea cu 53 din cele 101 de locuri în parlament formează un guvern. Alianța a încercat să aleagă
președintele, unicul candidat la funcția de președinte fiind Marian Lupu, actualul președinte al PDM. PCRM
nu a înaintat nici un candidat. Au avut loc două încercări de a alege președintele și ambele boicotate de către
PCRM și soldate cu eșec din imposibilitate de acumulare a celor 3/5 din voturi pentru candidatură. A urmat trei
perioade de interimat la funcția de șef al statului, Mihai Ghimpu (2009–2010), Vlad Filat (2010), Marian Lupu
(2010– 2012), ca în martie 2012 componentele Alianței să ajungă la un numitor comun numind în funcția de
președinte o persoană apolitică, magistratul Nicolae Timofti.

Geografie
Articol principal: Geografia Republicii Moldova.

Republica Moldova este situată în partea de sud-est a Europei, în apropiere de centrul geografic al acestui
continent, învecinându-se cu România la vest și Ucraina la nord, est și sud. Lungimea totală a frontierelor este
de 1.389 km, 450 km cu România care se întinde aproape integral pe rîul Prut,pîna la gura de vărsare a
acestuia în fluviul Dunărea și 939 km cu Ucraina ea se desfășoară predominant pe uscat și doar un sector mic-
pe fluviul Nistru. Se răspândește între 45º28'01'' și 48º29'31'' N latitudine nordica (diferența de latitudine de
336,7 km în linie dreaptă) și între 26º40' și 30º6' E longitudine estica (aproximativ 150 km). Țara ocupă o
suprafață de 33.843 km2, din care 472 km² sunt ape. Zonele arabile ocupă 53% de suprafeței ale Republicii
Moldova, cele destinate culturii cerealiere — 14%, pășunile — 13%, pădurile — 9%. Alte zone, incluzând
terenuri neproductive, formează 11% de teritoriul întreg al statului. Deși Republica Moldova nu are drept ieșire
la mare, portul Giurgiulești de pe Dunăre asigură transportul maritim.

Relief

Relieful actual al Republicii Moldova este fragmentat, reprezentat printr-o succesiune de podișuri și câmpii
relativ joase. În ansamblu acesta este înclinat de la nord-vest spre sud-est. Cele mai ridicate regiuni sunt cele
din podișurile de nord-vest și centru (300–400 m), în partea de sud altitudinile fiind mai reduse (100–200 m).
Altitudinea medie este de 147 m, cea maximă de 429,5 m, în
Dealul Bălănești, iar cea minimă – circa 2 m, în cursul inferior al
Nistrului.

Nordul țării este ocupat de Platoul Moldovei care reprezintă o

câmpie ușor ondulată având o înclinare spre sud. Altitudinile
variază între 240 și 320 m. În partea de vest, în zona Prutului, se
evidențiază un șir de recife, denumite toltre. Spre sud, Platoul
Moldovei continuă cu Câmpia Moldovei de Nord (Câmpia
Bălțului) cu relief slab fragmentat, pante mai domoale și altitudini
absolute de 220–250 m.

Harta fizică a Republicii Moldova

În cursul de mijloc al Răutului se află Podișul Ciuluc-Soloneț cu

altitudinea maximă de 349 m (d. Rădoaia). Podișul este fragmentat de
Peisaj tipic centrului țării văi și vâlcele. Între Răut și Nistru este situat Podișul Nistrului având
aspect de lanțuri de dealuri cu versanții de este mia fragmentați,
altitudinea maximă - 350 m (d. Vădeni). În partea de est, pe malul
Nistrului, s-au format văi adânci în formă de canioane săpate de afluenții fluviului.

În centrul țării se află Podișul Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste și alungite, care
alternează cu văi adânci și hârtoape de 150–250 m. Interfluviile au aspect de lanțuri deluroase cu versanți
priporoși și abrupți.

În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și disecate de ravene.
Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt plane și puțin ondulate. Altitudinea maximă Câmpiei Moldovei
de Sud este de 247 m. Între râurile Prut și Ialpug se evidențiază Colinele Tigheciului – regiune deluroasă ce se
întinde în direcția submeridională în partea de sud-vest a republicii. Altitudinea maximă este de 301 m (d.
Lărguța).

La est de Podișul Nistrului, pe malul stâng al fluviului omonim, pătrund ramificații ale Podișului Podoliei cu un
relief fragmente de o rețea de văi adânci în formă de canioane. La sud de orașul Dubăsari este situată Câmpia
Nistrului Inferior cu suprafață plană și slab fragmentată, cu altitudini absolute până la 175 m.

Geologie și tectonică
Articol principal: Platforma Moldovenească.

Cea mai mare parte a teritoriului Moldovei reprezintă Platforma Moldovenească, sectorul de sud-vest al
Platformei Europei de Est. În nord-estul Platformei Moldovenești apare la suprafața fundamentul cristalin
denumit Scutul Cristalin Ucrainean. Fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești de vârstă arhaică este
compus din roci magamtice și metamorfice (granit, gnais etc). Fundamentul este acoperit de o cuvertură
neogenă de roci sedimentare. Partea de sud-vest al teritoriului face parte din Platforma Scitică, fundamentul
căruia este alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni magmatice. La periferiile platformelor s-au dezvoltate
depresiunile Mării Negre, Predobrogeană și Precarpatică.
Moldova este supusă pericolului seismic de un grad foarte ridicat,
fiind determinată în principal de cutremurele de adâncime
intermediară Vrancea.[58] În funcție de îndepărtarea de focarul
Vrancea, seismicitatea variază între 7 și 9 grade pe scara de 12 grade
MSK. Cel mai distrugător cutremur a avut loc la 30 august 1986, care
nu a atins o intensitate maximală posibilă, dar provocat mari pierderi
materiale.[59]

Printre fenomenele naturale ale Moldovei, un loc deosebit le revine

O stâncă calcaroasă din lanțul
vulcanilor noroioși.[60][61] Cel mai dens situați vulcani noroioși au fost
stâncos numit Toltrele Prutului, în
observați în lunca râulețului Delia.[61] Aici pe o suprafață de preajma satul Fetești, Edineț.
aproximativ 2 ha se aă 6 vulcani de diferite forme, dimensiuni și
stadii
Camencade activitate.
lângă satulAltMălăiești,
vulcan noroios
Rîșcani,s-aargilă
format în valea
căruia râuluide
e utilizată
localnici.[61] Vulcani noroioși au mai fost semnalați în valea Răutului în amonte de Bălți, în valea râului Larga
(comuna Constantinești), pe terasa inferioară a Prutului (Bărboieni) și în valea râului Nârnova.[60]

Substanțe minerale utile

Principalele substanțe minerale extrase din subteran reprezintă materia primă pentru industria materialelor de
construcție. În 2011 erau luate la evidență circa 400 de zăcăminte de substanțe minerale utile solide, cu rezerve
industriale de 400 de milioane de tone de ghips, nisip pentru sticlă, tripol, diatomite etc. și 1.500 de milioane de
metri cubi de calcar, piatră brută, prundiș, argilă etc.[62]

În sudul țării au fost identificate rezerve modeste de hidrocarburi: petrol (Văleni), gaz natural (Victorovca) și
cărbune brun (Etulia). Potrivit estimărilor efectuate conform datelor din perioada sovietică rezerve de petrol
sunt de circa 2,1 milioane de tone și de gaze naturale – 960 de milioane m3. Totodată, se prognoza existența
altor zăcăminte la adâncimi mai mari.[63]

Sol

Solul constituie principala bogăție naturală a Republicii Moldovei. Fondul

funciar al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2010 constituie 3,384 mln ha.
Terenurile agricole ocupă circa 2 mln ha (59,0 la sută)[64], inclusiv: terenuri
arabile – 1820,5 mii ha (72,7 la sută), plantații pomiviticole – 303,0 mii ha
(12,1 la sută), pajiști – 356,1 mii ha (14,2 la sută) [65].

Cernoziom cultivat cu ceapă
în nordul țării.
Învelișul de sol include trei tipuri zonale: solurile brune, care predomină pe
Podișul Moldovei Centrale (în zona Codrilor), solurile cenușii răspândite în
regiunile deluroase, și cernoziomurile formate în condiții de stepă pe terenurile
cu altitudini mai joase.[66] Aceste tipuri de sol sunt reprezentate de 11
subtipuri care constituie spectrul zonal al solurilor. În cadrul solurilor zonale
sunt răspândite fragmentar soluri intrazonale, formarea cărora este
condiționată de particularitățile specifice ale rocilor (soluri litomorfe), influența
apelor freatice (hidromorfe) sau a sărurilor solubile (halomorfe). În văi și lunci
Cele mai fertilerecente
sunt cernoziomurile caracterizate
pe sedimentele se forează solurile deluviale șiprin culoare
aluviale închisă și o
(dinamomorfe).
grosime mare a stratului de humus, având o structură bine pronunțată, ce
conțin 3-7% de humus în funcție de subtip.
Climă
Articol principal: Clima Republicii Moldova.

Republica Moldova este plasată în zona cu clima temperat-

continentală, influențat de apropierea de Marea Neagră și de
interferența aerului cald-umed din zona mediteraneană, cu umiditate
insucientă, ceea ce determină o frecvență mare a secetelor. De
exemplu, doar în perioada 1990-2007, în țară au fost înregistrate
nouă secete.[67] Cele patru anotimpuri sunt bine evidențiate, iarna
fiind blândă, iar vara caldă. Mișcarea generală a maselor de aer ale
atmosferei de cele mai multe ori este din partea Atlanticului de
Nord-Vest și Sud-Vest. Temperatura medie anuală a aerului din nord
spre sud variază între 8,0 °C (Briceni) și 10,0 °C (Cahul)
semnalându-se o încălzire a climei,[68] iar a solului între 10 °C și 12
°C. În Republica Moldova sunt aproximativ 2.060–2.360 de ore cu
soare pe an, temperatura pozitivă se înregistrează în 165-200 de zile
pe an, precipitațiile variază între 370–560 mm/an și aproape 10%
din ele cad sub formă de zăpadă, care se topește de câteva ori pe
iarnă.
Distribuirea radiației solare în țară
Iarna în Republica Moldova este blândă cu temperatura medie în
ianuarie de -5 °C — -3 °C, în unele zile ea poate să coboare la
-15 °C — -20 °C, iar în cazul pătrunderii maselor de aer arctic chiar până la -35 °C. Primăvara este un anotimp
instabil când se mărește numărul zilelor cu soare și temperatura medie a aerului este în creștere. În mai
temperatura se stabilește în jurul gradației 15 °C și scade pericolul înghețurilor târzii. Vara este călduroasă și de
lungă durată, cu perioade mari lipsite de precipitații. Temperatura medie în iulie este de 19,5 °C — 22 °C,
deseori depasind aceasta medie iar in unele zile temperaturile pot atinge 32 °C. Vara ploile de cele mai dese ori
sunt scurte și abundente, provocând uneori inundații locale. Toamna este și ea caldă și lungă. În noiembrie
temperatura medie coboară la 3 °C — 5 °C și pot începe primele ninsori și înghețuri.

Hidrografie
Articol principal: Hidrografia Republicii Moldova.

Bazinul hidrografic al Republicii Moldova este reprezentat prin 3621

râuri și pârâuri cu lungimea totală de circa 16.000 km, inclusiv 7 cu
lungimea de peste 100 km, 247 - de peste 10 km; pe un sector de 700
m curge și Dunărea. Cele mai lungi râuri sunt Nistru, Prut, Răut, Bâc,
Botna, Ichel, Cogâlnic și Ialpug. Densitatea medie a rețelei
hidrografice este de 0,48 km/km2. Cel mai mare debit al râurilor se
înregistrează primăvara, când se topesc zăpezile. Resursele de apă
transfrontaliere ale fluviilor Nistru și Prut constituie în medie 90% din
Peisaj. Nistrul.
totalul resurselor de apă din țară.[69]

Lacurile naturale nu sunt numeroase, majoritatea amplasate în luncile

râurilor Prut (Beleu, Rotunda, Foltane) și Nistru (Nistrul Vechi,
Cuciurgan). În proprietate publică sunt circa 4350 acumulări de apă cu o suprafață totală de peste 300 km2 și o
capacitate totală de păstrare a apei de circa 1,5 km3, din acestea 126 cu un volum mai mare de 1 mil. m3[69].
Apa din aceste lacuri este destinate pentru irigație, pescuit, odihnă, necesități industriale, protecția contra
nundațiilor. În Moldova există două rezervoare mari: Lacul Costești - Stânca pe râul Prut (cel mai mare; 678
mil. m3), gestionat în comun cu România, și Lacul Dubăsari (235 mil. m3) pe râul Nistru.[70]
Floră
Articol principal: Flora Republicii Moldova.

Atât așezarea geografică cât și clima sau relieful au influențat semnificativ componența vegetației. În
ecosistemele Republicii Moldova au fost determinate circa 5513 specii de plante, în ultimii 50 de ani, au
dispărut 31 de specii. Factorul uman a fost și el un factor destul important în acest domeniu. În a doua ediție a
Cărții Roșii a Republicii Moldova sunt incluse 81 de specii de angiosperme, 1 gimnospermă, 9 pteridofite, 10
briofite, 16 licheni și 9 ciuperci, unele specii subendemice - Genista tetragona, Centaurea thirei, Centaurea
anngelescui, Euonymus nana.[71] Există 2 zone vegetație în Republica Moldova, acestea fiind zona stepei și
cea a silvostepei.
Zona de stepă ocupă mai ales regiunile situate la sudul Podișului
Codrilor și la sudul și estul Colinelor Tigheciului - stepa Bugeacului,
întâlnindu-se de asemenea și la Nord, în stepa Bălțului, aceste zone
sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține suprafețe
unde încă se mai păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din
stepele din trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora
stepelor este alcătuită din plante xerofite din familiile graminee,
ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul (
Festuca), colilia sau negara (Stipa), ovăzul sălbatic (Avena), firuța (
Poa), iar dintre dicotiledonate: păpădia (Taraxacum), salvia (Salvia), Un desiș forestier din
jaleșul (Stachys), pelinul (Artemisia). raionul Strășeni

Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat,

caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din suprafața țării - în nord pădurilor le revin
7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar
pufos, stejar pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din
hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni
pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori de umezeală cum ar fi sălciile și plopii.

Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante superioare, din 23 familii și 27 genuri. Cel mai
numeros gen este Potamogeton – 15 specii, răspândite sunt stufărișurile (Phragmites australis) și păpurișurile (
Typha latifolia, Typha angustifolia).

Pinofitele sunt reprezentată de o singură specie în flora spontană - Cârcel (Ephedra distachya). În parcuri, fâșii
forestiere au fost plantați pini, molizi, tui, jneapăni, anterior nespecifice pentru Moldova.

O distribuție redusă prezintă ferigile și ecvizetofitele. În urma cercetărilor din 1965-1996 s-au determinat 26
specii ferigi ce se referă la 9 familii și la 15 genuri (Dryopteris filix-mas, Salvinia natans, Asplenium
trichomanes).[72] Din ecvizetofite au fost semnalate 8 specii (Equisetum telmateia, Equisetum pratense etc.).

Lichenoflora Moldovei înregistrează circa 200 de specii și varietăți - licheni crustoși (Verrucaria fuscella,
Pyrenula nitida, total 108 sp.), urmați de lichenii foliacei (Peltigera canina, Xanthoria parietina, 80 sp.) și
fruticuloși (Ramalina fraxinea, Cladonia fimbriata, 18 sp.).[73] De asemenea, în flora Moldovei s-au
identificat 124 de specii de mușchi (Pleurozium schreberi, Plagiochila asplenioides, Marchantia polymorpha,
Funaria hygrometrica).

În ecosistemele acvatice și cele terestre au fost depistate 3500 de specii de alge, în special alge verzi, diatomee,
alge albastre verzi, euglenofite, alge heteroconte etc.

Faună
Articol principal: Fauna Republicii Moldova.
Lumea animală depinde implicit de caracterul florei care îi oferă hrană, adăpost și siguranță. Fauna Moldovei
cuprinde circa 17 mii specii de animale dintre care 16,5 mii sunt nevertebrate și 460 vertebrate. Fauna
vertebratelor include 70 specii de mamifere, 281 specii de păsări, 14 specii de reptile, 14 specii de amfibieni și
82 specii de pești. În a doua ediție a Cărții Roșii sunt înscrise 16 specii de mamifere, 39 de specii de păsări, mai
vulnerabile și periclitate cele răpitoare [74], 8 reptile, 1 amfibian, 12 pești, 1 chișcar, 37 insecte, 1 crustaceu și 3
moluște.[71] În pădurile Moldovei se pot distinge unele specii de animale ca: căprioara, mistrețul, vulpea,
bursucul, veveriță, jderul sau pisica sălbatică și specii de păsări ca coțofana, pupăza, privighetoarea, mierla. În
zonele de stepă se găsesc și următoarele specii de rozătoare: șoarecele de câmp, hârciogul, iepurele,
popândăul, de păsări: ciocârlia, prepelița, potârnichea, și mai rar, dropia și alte animale precum bursucul și
vulpea.

Lacurile și bălțile sunt populate mai ales de gâște, rațe sălbatice și

lebede. În mediul acvatic și anume în râurile și lacurile din țară se
întâlnesc următoarele specii de pești: crapul, știuca, șalăul, somonul
ș.a.
Cea mai mare parte a nevertebratelor o alcătuiesc insectele peste
10.000 de specii din 28 de ordine. Cele mai diversificate ordine sunt
Coleopterele, peste 2 mii de specii: rădașca (Lucanus cervus, 75 mm),
gândacul rinocer (Oryctes nasicornis, 41 mm), croitorul mare al
stejarului (Cerambyx cerdo, 56 mm) etc., și lepidopterele, cu peste Saturnia pyri – cel mai mare
800 de specii: fluturele ochi de păun mare (anvergura aripilor lepidopter din Moldova
→150 mm), fluturele cap de mort (anvergura →120 mm). În
entomofauna republicii se mai întâlnesc efemeroptere, libelule,
ortoptere, blatoide, dermoptere, isoptere, himenoptere, neuroptere, diptere ș.a.

Arahnofauna este slab reflectată în publicații științifice, cei mai studiați fiind păianjeni, peste 300 de specii, și
acarieniidin sistemele agricole.[75].

Din crustacee se întâlnesc 320 de specii din 10 ordine, cele mai numeroase fiind filopodele, copepodele,
podocopidele și amfipodele. Moluștele sunt reprezentate de gasteropode – 60 de specii acvatice și 70 terestre (
Helix pomatia, Carychium minimum) și bivalve - 30 de specii (Anodonta cygnea, Adacna vitrea).

Anelidele din Moldova aparțin la trei clase: polichete (2 specii, incl. Hypania invalida), oligochete - întâlnite în
mediul acvatic și terestru (Achaeta bohemica, Lumbricus terrestris) și hirudinee (Hirudo medicinalis,
Helobdella stagnalis). O atenție deosebită este acordată nematodelor, ma ales celor fito și zooparazite.

Mai puțin numeroase sunt rotiferele, plathelminții, briozoare, tardigradele, gastrotrihele, celenteratele și
spongierii.

Diversitatea protozoarele este reprezentată de sarcodine (aprox. 500 de specii), mastigofore (cca. 200 de
specii), sporozoare, ciliofore (cca. 650 de specii).[76]

Politică
Articol principal: Politica Republicii Moldova. Republica Moldova

Politică internă
Articole principale: Președintele Republicii Moldova,
Parlamentul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Moldova
.
Parlamentul Republicii Moldova este unul unicameral și are 101 de locuri
 Acest articol face parte din seria:
Politica și conducerea
Republicii Moldova

Președintele Igor Dodon; și prim-ministrul Ion Chicu

Politica altor țări •
(majoritatea simplă, conform Curții Constituționale, fiind de 52 voturi), iar
membrii săi sunt aleși prin vot popular la fiecare 4 ani. Parlamentul alege președintele (șeful statului).
Președintele propune prim-ministrul (șeful guvernului) care la rândul său întemeiază un cabinet guvernamental,
ambele cu acordul Parlamentului.

După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară o deținea Partidul Comuniștilor din Republica
Moldova (PCRM), care dispune de 55 locuri. Opoziția este reprezentată de patru formațiuni politice - Alianța
„Moldova Noastră” - 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova - 9 locuri, Partidul Popular Creștin Democrat -
7 locuri, Partidul Social-Liberal - 3 locuri, precum și de 14 deputați neafiliați (inclusiv 4 deputați membri ai
Partidului Democrației Sociale și 2 deputați membri ai Partidului Național Liberal, formațiuni constituite după
alegerile parlamentare din 6 martie 2005).

Spectrul politic din Moldova s-a schimbat în mod vizibil din 2005. Blocul „Moldova Democrată” (BMD), aflat
în opoziție, a obținut 29% din voturi la alegerile din 2005. Această formațiune s-a dezintegrat însă în decurs de
câteva săptămâni de la alegeri, după ce PDM și PSL s-au despărțit de Bloc, lăsând doar Alianța „Moldova
Noastră” (AMN). În vreme ce PPCD și PDM au menținut într-o oarecare măsură colaborarea cu PCRM, aflat
la putere, PSL a retras în mod public sprijinul acordat anterior PCRM. Restul opoziției de centru și centru
dreapta constă în principal din Partidul Social-Democrat din Moldova (PSDM), Partidul Democrației Sociale
(PDS), Partidul Popular Republican (PPR) și Partidul Național Liberal (PNL)3. Opoziția de stânga este
reprezentată în principal de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova „Patria-Rodina” (PSRM) și de
Mișcarea Social-Politică „Ravnopravie”.

Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 sunt câștigate din nou de

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova – 60 locuri, acesta fiind
acuzat de opoziție că a fraudat masiv alegerile, urmat de Partidul
Liberal – 15 locuri, Partidul Liberal Democrat – 15 locuri și Alianța
Moldova Noastră – 11 locuri. Aceste alegeri nu au fost validate
niciodată, fiind organizate alte alegeri repetate mai târziu.

La acest scrutin, 5 aprilie 2009, s-au desfășurat alegeri la nivel local Guvern (36)
PSRM (36)
pentru a patra oară de când Moldova a obținut independența în 1991,
PDM (29)
și al treilea scrutin național de la venirea la putere a Partidului Opoziție (35)
Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) în 2001. La alegerile ACUM (25)
parlamentare din 2005 PCRM a obținut 46% din voturi și 56 dintre ȘOR (7)
cele 101 locuri în parlament. În urma alegerilor, PCRM a ajuns la o Politician independent (3)
înțelegere cu mai multe partide de opoziție, inclusiv Partidul Democrat
din Moldova (PDM), Partidul Social-Liberal (PSL) și Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), care i-au
acordat susținerea necesară pentru realegerea lui Vladimir Voronin ca președinte al republicii la data de 4
aprilie 2005.

În martie 2012, Nicolae Timofti, candidatul Alianței pentru Integrare Europeană a fost ales președinte al
Republicii Moldova în Parlamentul de la Chișinau.[77] La 22 mai 2012, Nicolae Timofti a promulgat Legea cu
privire la modificarea și completarea Legii 100 privind actele de stare civilă; ca urmare a acestei legi, cetățenii
Republicii Moldova pot să-și indice în actul de identitate naționalitatea română dacă se auto-identifică români
.[78]

Alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 au fost cea de-a VIII-a competiție electorală de acest fel după
proclamarea independenței Republicii Moldova, la scrutin participînd 26 de concurenți electorali (la finele
campaniei au rămas 24 de concurenți). Rata de participare la scrutin a constituit 57,28%, iar mandatele de
deputat au fost distribuite în felul următor: PSRM — 25 de mandate, PLDM — 23, PCRM — 21, PDM — 19
și PL — 13.[79]

Pe 30 octombrie și 13 noiembrie 2016 în Republica Moldova s-au desfășurat alegerile prezidențiale, după ce
prin decizia Curții Constituționale din 4 martie 2016 s-a revenit la alegerea Președintelui prin vot direct de către
cetățeni. Primul tur de scrutin din 30 octombrie 2016 cu o rată de participare de 50,95% a fost validat, fiind
depășit baremul de validare al alegerilor de 1/3 din numărul alegătorilor înscriși în listele electorale. Deoarece
niciunul dintre cei 9 candidați la funcția de Președinte al Republicii Moldova nu a întrunit 50% din voturile
valabil exprimate, un al doilea tur de scrutin a fost organizat pe 13 noiembrie 2016. Lupta s-a dat dintre primii
doi candidați care au obținut cel mai mare număr de voturi pe 30 octombrie — Igor Dodon și Maia Sandu.
Prezența la vot a fost de 53,45%, iar Igor Dodon a fost ales în funcția de Președinte al Republicii Moldova.[80]

La alegerile prezidențiale, după numărarea a 99,95% din procesele verbale ale secțiilor de vot, Maia Sandu are
57,74% din voturi, în timp ce Igor Dodon a strâns 42,26%, potrivit datelor Comisiei Electorale Centrale.
Prezența la urne în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale a fost de 52.72 la sută din totalul
persoanelor cu drept de vot, față de 42,76 la sută în primul tur. La urne s-au prezentat 1 646 240 alegători, cu
circa 280.000 mai mult decât în turul întâi.[81][82]

Politică externă
Articol principal: Relațiile externe ale Republicii Moldova.
Vezi și: Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană și Relațiile dintre Republica Moldova
și Statele Unite ale Americii.

Ministerul Afacerilor Externe și Integrării

Europene este organul central de specialitate al
administrației publice, abilitat să promoveze și să
realizeze politica externă a statului. Aparatul
central al Ministerului, oficiile consulare,
de pe lîngă
misiunile organizațiile
diplomatice, internaționale,șiprecum
reprezentanțele și
misiunile
personalul, care activează în cadrul acestora,
constituie, în ansamblu, Serviciul diplomatic al Misiunile diplomatice ale Republicii Moldova în străinătate
Republicii Moldova.

În domeniul integrării europene, dialogul bilateral cu Uniunea s-a intensificat după 2007 în cadrul Politicii
Europene de Vecinătate, după ce, la 22 februarie 2005, la Bruxelles, se semnase un Plan de Acțiuni RM-UE;
Republica Moldova a deschis în mai 2005 o misiune diplomatică pe lângă Comunitățile Europene (mai 2005),
iar Comisia Europeană a deschis la rândul său Oficiul Delegației Comisiei Europene în Republica Moldova în
octombrie 2005. Uniunea Europeană desemnează un Reprezentant Special pentru Republica Moldova și
participă în formatul de negocieri extins privind conflictul transnistrean, cu alături de SUA, Rusia și autoritățile
transnistrene (5+2).

În noiembrie 2013, la Vilnius, Republica Moldova a parafat cu Uniunea Europeană un Tratat de Asociere și un
Tratat de Liber Schimb, ca urmare produsele moldovenești au căpătat acces liber pe piața comunitară,[83] iar
din 28 aprilie 2014 cetățenii țării pot circula fără vize în țările Schengen și în țările care folosesc regimul
Schengen.[84]

O evoluție pozitivă au avut relațiile Republicii Moldova cu Alianța Nord-Atlantică. Nivelul calitativ nou al
acestor relații a fost definit în Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO
(IPAP), implementarea căruia va contribui la intensificarea dialogului politic și aprofundarea cooperării RM cu
statele aliate și cele partenere, va asigura modernizarea și reformarea sectorului național de securitate și apărare.

Forțele armate
Articol principal: Forțele armate ale Republicii Moldova.
Soldați din cadrul Batalionului 22 de
menținere a păcii în cadrul unor
exerciții de pacificare
Conform articolului 11, punctul 1, din Constituția Republicii
Moldova, Republica Moldova este un stat neutru, acest statut având
un caracter permanent. Forțele armate ale Republicii Moldova sunt
constituite din Armata Națională și Trupele de carabinieri. Armata
Națională, la rândul său, constă din Forțele Terestre și Forțele Aeriene
ale Republicii Moldova. În țară este valabil serviciul militar
obligatoriu, conform căruia toți tinerii ce au atins vârsta de 18 ani sunt
înrolați în cadrul armatei, excepție fiind doar pentru studenți sau cazuri
speciale de boală, situație familiară grea, convingeri personale sau
religioase. În prezent durata satisfacerii serviciului militar în termen
este de 12 luni. Alternativ, populația, în special studenții pot face
pregătirea militară la catedre militare.

În iunie 1995, parlamentul a adoptat Doctrina militară a Republicii Moldova, care este determinată de politica
ei externă și internă, de neutralitatea permanentă a țării proclamată constituțional și care poartă un caracter
exclusiv defensiv. Scopul principal al politicii militare a Republicii Moldova este asigurarea securității militare
a poporului și statului, prevenirea războaielor și conflictelor armate prin mijloacele de drept internațional.[85]

La 16 martie 1994 Republica Moldova și NATO au semnat Parteneriatul pentru Pace. În prezent armata
Republicii Moldova are un program de colaborare cu forțele NATO, adesea efectuând exerciții militare și
traininguri comune. Pe plan internațional armata RM nu s-a remarcat în acțiuni militare, însă a participat la
operațiunile post-conflict din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak șase contingente de militari, în mare
parte geniști. În total, geniștii moldoveni au lichidat în Irak circa 400 mii mine, obuze și alte muniții.[86] În
2013, ministrul apărării al Republicii Moldova, Vitalie Marinuța, a convenit cu reprezenanții NATO să delege
din partea Moldovei un grup de militari cu scop de menținere a păcii în Kosovo,[87] iar la 8 martie 2014 un
contingent de 41 militari moldoveni au plecat în Kosovo.[86]
Organizare administrativ-teritorială
Articol principal: Împărțirea administrativă a Republicii Moldova.

Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în unități administrativ-teritoriale:
raioane, orașe și sate. Statutul satului (comunei), sectorului, orașului (municipiului) se elaborează în baza
statutului-cadru, aprobat de Parlamentul Republicii Moldova, și se aprobă de consiliul local. Organizarea
administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe 2 niveluri: satele (comunele), sectoarele și
orașele (municipiile) constituie nivelul întâi,
Ocnița D
raioanele, municipiul Chișinău și municipiul Briceni
ondușeni
Bălți constituie nivelul al doilea.[88]
Edineț Soroca
Satul este o unitate administrativ-teritorială care Drochia
cuprinde populația rurală unită prin teritoriu, Rîșcani Florești
condiții geografice, relații economice, social- Șoldănești
Glodeni Bălți
culturale, tradiții și obiceiuri. Două sau mai Rezina
Sîngerei
multe sate, în funcție de condițiile economice, Fălești Ucraina
social-culturale, geografice și demografice, se Telenești
Orhei
pot uni formând o singură unitate UngheniCălărași Dubăsari
administrativ-teritorială, numită
StrășeniCriuleni
Comuna este o unitate administrativ-teritorială
comună. Nisporeni
care cuprinde populația rurală unită prin CHIȘINĂU
România Anenii
comunitate de interese și tradiții.[88] Tiraspol
Hîncești Noi Ialoveni
Orașul este o unitate administrativ-teritorială
Căușeni
mai dezvoltată decât satul din punct de vedere Cimișlia
economic și social-cultural care Leova Ștefan Vodă
populația urbană, cu structuri edilitar-
cuprinde Basarabeasc
gospodărești, industriale și comerciale
corespunzătoare, a cărei populație în mare a Cantemir Comrat
parte este încadrată în industrie, în sfera Găgău
zia
deservirii publice și în diferite domenii de Taracli
activitate intelectuală, în viața culturală și a Cahul
politică. [88]

Municipiul este o localitate de tip urban cu un

rol deosebit în viața economică, social-
culturală, științifică, politică și administrativă a țării, cu importante structuri industriale, comerciale și instituții
din domeniul învățământului, ocrotirii sănătății și culturii.[88]
Raionul este o unitate administrativ-teritorială alcătuită din sate (comune) și orașe, unite prin teritoriu, relații
economice și social-culturale.[88]

În urma adoptării legii privind dezvoltarea regională în Republica Moldova (2006) au fost înființate regiunile
de dezvoltare, care au scopul de a stimula atragerea de fonduri și investiții și de a asigura o dezvoltare durabilă.
[89][90]

Astfel Republica Moldova este împărțită în 32 de raioane, 13 municipii și 2 regiuni cu statut special:

Municipiile RepubliciiRaioanele Republicii Moldova:

Moldova:

Chișină Anenii Noi Ba Dubăsari Rezina

u Bălți sarabeasca Edineț Rîșcani
Tighina Briceni Fălești Sîngerei
Tiraspol Cahul C Florești Soroca
Comrat antemir Glodeni Strășeni
Cahul Călărași Hîncești Șoldănești
Ungheni Căușeni Ialoveni Ștefan
Cimișlia Leova Ni Vodă
Soroca Criuleni sporeni Taraclia
Orhei Telenești
 Ceadîr-Lung Dondușen Ocniț Ungheni
a Edineț i Drochia a
Hîncești Orhei
Strășeni

Regiunile cu statut special:

Unitatea Teritorială
Autonomă Găgăuzia
Unitățile administrativ-
teritoriale din stînga
Nistrului, cunoscute mai
generic ca Transnistria
(disputat)

Transnistria este de jure o parte a Republicii Moldova, de facto însă, regiunea nu este controlată de guvernul
acesteia. Așa-numita Republica Moldovenească Nistreană și-a autoproclamat independența în 1990, care nu i-
a fost recunoscută de niciun stat. Municipiul Tiraspol este capitala de fapt a Transnistriei, care cuprinde 5
raioane (Camenca, Rîbnița, o parte din Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia) și două municipii (Tiraspol și
Tighina).

Demografie
Articol principal: Demografia Republicii Moldova.

Structura etnolingvistică
Articole principale: Comunități etnice în Republica Moldova și Limbile Republicii Moldova.

În Republica Moldova conviețuiesc mai multe etnii. Conform Recensământului populației din 2014,
minoritățile etnice reprezintă 17,9% din populație (fără Transnistria). Cele mai numeroase grupuri etnice
minoritare sunt ucrainenii (6,6%), rușii (4,1%), găgăuzii (4,6%) și bulgarii (1,9%). Predomină băștinașii
(82,1%) care se pot declara fie « moldoveni » (75,1%), fie « români » (7,0%). Denumirea de «moldoveni» are
înțelesuri diferite în funcție de:

Dreptul internațional, conform căruia « moldoveni » sunt toți cetățenii Republicii Moldova
indiferent de etnia lor;
Dreptul Republicii Moldova și al celorlalte foste republici unionale sovietice conform
căruia
« moldovenii » sunt numai vorbitorii limbii daco-române cetățeni ai acestor state, ei
constituind o « etnie diferită de Români », inclusiv de Românii din Moldova românească;
Dreptul României, după care « moldovenii » sunt o parte din poporul român (definit
prin vorbirea limbii daco-romane), anume partea originară din teritoriile fostului
Principat al Moldovei, pe ambele maluri ale Prutului.

Sfera academică consideră, în totalitate în România și în majoritate în Republica Moldova și în țările apusene,
al treilea înțeles ca fiind cel conform datelor științifice (istorice, geografice și lingvistice); o minoritate din
Republica Moldova și din țările apusene, dar o majoritate din țările foste sovietice (cu excepția țărilor baltice)
susține însă al doilea înțeles (vezi sursele articolului « Controversa identitară în Republica Moldova »).
 Structura etnică a populației Rep. Moldova conform recensămintelor 18 9
18971 19302 19413 19594 19705 19796
Etnie
Număr % Număr % Număr % Număr % Număr % Număr %
Moldoveni 1.886.566 65,41 2.303.916 64,56 2.525.687 63,95 2.
920.919 47,59 1.610.757 56,26 1.793.493 65.61
Români 1.663 0,06 1.581 0,04 1.657 0,04
Ucraineni 379.698 19,62 314.211 10,98 449.542 16,45 420.820 14,59 506.560 14,19 560.679 14,20
Găgăuzi 55.790 2,88 98.172 3,43 115.683 4,23 95.856 3,32 124.902 3,50 138.000 3,49
Ruși 155.774 8,05 351.912 12,29 164.410 6,01 292.930 10,16 414.444 11,61 505.730 12,81
Bulgari 103.225 5,33 163.726 5,72 177.647 6,50 61.652 2,14 73.776 2,07 80.665 2,04
Țigani 8.636 0,45 13.518 0,47 8.204 0,30 7.265 0,25 9.235 0,26 10.666 0,27
Evrei 228.168 11,79 204.858 7,16 6.882 0,25 95.107 3,30 98.072 2,75 80.124 2,03
Belaruși 2.471 0,13 Ruși Ruși 5.977 0,21 10.327 0,29 13.874 0,35
Polonezi 11.696 0,60 8.104 0,28 9.086 0,33 4.783 0,17 4.899 0,14 4.961 0,13
Germani 60.206 3,11 81.089 2,83 2.058 0,08 3.843 0,13 9.399 0,26 11.374 0,29
Alții 8.642 0,45 16.604 0,58 6.560 0,24 7.947 0,28 11.734 0,33 16.049 0,41
Nerecenzați -
Total 1.935.412 2.864.402 2.733.565 2.884.477 3.568.873 3.949.756
1Sursă:[1] (http://www.demoscope.ru/weekly/ssp/census.php?cy=0). 2Sursă:[2] (http://historymaps.ro/?p=2488).[3] (https://archive.org/stream/
p://historymaps.ro/?p=246). 4Sursă:[5] (http://www.demoscope.ru/weekly/ssp/sng_nac_59.php?reg=4). 5Sursă:[6] (http://www.demoscope.ru/w
emoscope.ru/weekly/ssp/sng_nac_79.php?reg=9). 7Sursă:[8] (http://www.demoscope.ru/weekly/ssp/sng_nac_89.php?reg=9). 8Sursă:[9] (http
p://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/Anuar_Statistic/2017/2_AS.pdf). 9Sursă:[11] (http://recensamant.statistica.md/ro).[12] (htt
_Statistic/2017/2_AS.pdf).
Date recensăminte: 28.01.1897 / 29.12.1930 / August 1941 / 15.01.1959 / 15.01.1970 / 17.01.1979 / 12.01.198

În perioada 5 – 12 octombrie 2004 pe teritoriul

Republicii Moldova a avut loc primul
recesământ independent al populației. În 2014 a
avut loc al doilea recensământ, iar
primele rezultate preliminare au fost publicate la
sfârșitul aceluiași an (2014).[91] Eroarea de
colectare a datelor naționale a fost de 6,45%, mai
mare decât s-ar fi așteptat autoritățile, astfel că
totalul populației a fost estimat. [92] Separat, în
teritoriul controlat de guvernul transnistrean au
avut loc 2 recensăminte, respectiv 2004 și 2015.

Harta etnică a Republicii Moldova (2014)

 Structura etnică a populației Transnistriei conform recensămintelor 2004-2015

20041 20152
Etnie
Număr % Număr %
Ruși 168.678 30,37 161.300 33,8
Moldoveni 177.382 31,94 156.600 33,2
Ucraineni 160.069 28,82 126.700 26,7
Bulgari 13.858 2,50 13.300 2,8
Găgăuzi 4.096 0,74 5.700 1,2
Belaruși 3.811 0,69 2.800 0,6
Germani 2.071 0,37 1.400 0,3
Polonezi 1.791 0,32 1.000 0,2
Evrei 1.259 0,23 -
Țigani 507 0,09 -
Total 555.347 475.665
1 Sursă:
[13] (http://pop-stat.mashke.org/pmr-ethnic-loc2004.htm). 2 Sursă:
[14] (http://gov-pmr.org/item/6831). [15] (http://mer.gospmr.org/g
osudarstvennaya-sluzhba-statistiki/informacziya/ezhegodnik-gosudarstvennoj-sluzhby-statistiki/statisticheskij-ezhegodnik-2017.html) .
După 1992, Rep. Moldova a pierdut controlul de facto al Transnistriei.

Populația rusă și ucraineană este concentrată în mediul urban, în special în municipiile Chișinău și Bălți, și în
regiunea transnistreană. Ucrainenii sunt majoritari în unele sate din nordul țării. Numărul rușilor a scăzut în 15
ani cu 171.412 persoane sau cu 30,4%.

Etnicii găgăuzi reprezintă 4,4% din numărul populației, în creștere cu 0,3% față de 1989, fiind al patrulea ca și
dimensiune grup etnic din țară. Găgăuzii reprezintă unicul grup etnic din Moldova care dispune de o
autonomie administrativ teritorială (UTA Gagauz-Yeri), în care locuiesc 86,7% din cetățenii găgăuzii. Limba
găgăuză este utilizată ca limbă vorbită în familie de 54% din populația autonomiei.[93]

În Moldova locuiesc cca. 12.800 de țigani (catalogați sub numele respectiv la recensământul din 2004),
reprezentând 0,3% din populație. Conform unor surse populația romă ar fi mai numeroasă de la 15.000 până la
20.040, precum susțin unii lideri ai comunității rrome. În același timp, nu există date exacte care să confirme
faptul că numărul populației rrome este mai mare decât cel prezentat în datele oficiale.[94]

La recensământul din 2014,[95] 54,7% din cei 2,804,801 de locuitori cu domiciliul în Republicia Moldova (fără
regiunea nistreană) au declarat limba moldovenească ca limbă în care vorbesc de obicei, iar 24,0% din
locuitorii statului au declarat limba română ca limba în care vorbesc de obicei.[96] Cele două sunt de fapt
denumiri diferite ale aceleiași limbi.[97]
 Limba vorbită de obicei în Rep. Moldova, conform recensămintelor 1897–2014

18971 19302 19893 20044

Prima
limbă
Număr % Număr % Număr % Număr % Nu

Română * 920.919 47,59 1.598.573 55,83 1.413.244 33,47 2.543.354 75,49 2.13

Rusă 155.774 8,05 370.112 12,93 2.434.356 57,65 540.990 16,06 39

Găgăuză 55.790 2,88 101.356 3,54 34.000 0,8 104.890 3,11 7

Ucraineană 379.698 19,62 331.183 11,57 240.000 5,7 130.114 3,86 7

Limba română pe raioane Bulgară 103.225 5,33 164.551 5,75 22.000 0,5 38.565 1,14 2
(2014)
Țigănească 8.636 0,45 6.520 0,23 3.000 0,1 -

Ebraică 228.168 11,79 201.278 7,03 33.000 0,8 -

Germană 60.206 3,11 80.568 2,81 5.000 0,1 -

Altă limbă 22.809 1,18 8.935 0,31 38.000 0,9 11.318 0,34

Nerecenzați - 19

Total 1.935.412 2.864.402 4.335.360 3.383.332 2

1Source:[16](http://www.demoscope.ru/weekly/ssp/census.php?cy=0). 2Source:[17] (http://historymap

Limba rusă pe raioane
archive.org/stream/recensamntulgene02inst#page/n3/mode/2up). 3Source:[19] (http://www.demoscope
(2014)
p?cy=6). 4Source:[20] (http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=295&). 5Source:[21] (http://www
p?l=ro&idc=349&). 6Sourse:[[98]]
* Limba moldovenească sau accentul moldovenesc reprezintă regionalismul (glotonimul) dat limbii
r

Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova (BNS) afirmă: „Limba română este limba de predare
oficială în sistemul național de educație, 80,7% dintre elevii înscriși la începutul anului de studii 2018-2019, în
învățământul primar și secundar general (I-XII), studiind în această limbă”.[99]Cu privire la folosirea limbii
române pe regiuni (2018-2019), în învățământul primar și secundar general (I-XII), conform BNS Rep.
Moldova avem: Centru (13 raioane) 96,4%; Sud (8 raioane) 82,8%; Nord (12 raioane) 78,2%; Mun. Chișinău
77,4% și UTA Găgăuzia 5,6%.

La recensământul din 2004, 94,5% dintre etnicii moldoveni au declarat că vorbesc de obicei
moldovenească/română, raportul fiind 76,0% cu 18,5%. Iar 5,0% dintre etnicii moldoveni au declarat că
vorbesc de obicei limba rusă. La recensământul din 2004 în Rep.Moldova 75,5% dintre cetățeni au declarat că
vorbesc de obicei limba moldovenească/română, iar la recensământul din 2014 procentul a crescut la 78,6%.
Raportul moldovenească/română diferă de la an la an în funcție de convingerile politice și ideologiile istorice.
Dacă în 2004 raportul național era 59,0% moldovenească și 16,5% română, în 2014 raportul național era
54,7% moldovenească și 24,0% română, evidențiindu-se înclinarea balanței din ce în ce mai mult spre limba
română. Politizarea de „limbă moldovenească” față de „limbă română” a fost intens impusă în perioada
sovietică 1944-1989. Problema nu se pune la identitatea limbilor, fiind același dialect, ci la denumirea
dialectului. În cercurile pro-moldoveniste și filoruse care doresc o „conștiință națională” locală proprie, se
încearcă implementarea națională că moldovenii români au fost primii care au vorbit dialectul, implicit
întâietatea „primului” de a da numele dialectului ca limbă moldovenească.
 Limba maternă Prima limbă
Rep.Moldova
2004 2014 2004 2014
% % % %

Română 76,82 80,20 75,49 78,63

Rusă 11,30 9,68 16,06 14,49
Găgăuză 4,09 4,21 3,11 2,73
Ucraineană 5,53 3,94 3,86 2,71
Bulgară 1,61 1,53 1,14 0,98
Altă limbă 0,64 0,45 0,34 0,47

Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă vorbită de obicei una singură,
respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și bulgară. Limba rusă este considerată neoficial limba de
comunicare interetnică, iar fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea găgăuz au
declarat că vorbesc de obicei limba rusă. La recensământul din 2004, cei care au declarat limba rusa ca limba
pe care o folosesc de obicei, reprezentau 16,1%, iar la recensământul din 2014 procentul a scăzut la 14,5%,
indiferent că se declarau moldoveni (români), ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. În comparație cu
recensământul din 1989 când procentul era de 57,7%, folosirea zilnică a limbii ruse a scăzut semnificativ din
cauza emigrației etnicilor ruși din Rep.Moldova, precum și din cauza diminuării influenței rusești, în
administrații predominând vorbitorii de limbă română (« moldoveni »/« români»).

Dinamica populației

Conform datelor recensământului populației din 2004,

populația republicii pe malul drept al Nistrului
constituia 3.383.332 persoane (fără Transnistria). În
același an, în Transnistria s-a desfășurat un recensământ
propriu la care au fost înregistrate 555.347 persoane.
Însumând aceste două rezultate vom obține o populație
totală de 3.938.679. Față de recensământul din 1989,
populația republicii s-a redus cu 396.681 persoane sau
cu 9,14% (7,5% în Moldova și 24% (după unele date
18,1%) în Transnistria). Cea mai mare parte a Piramida populației în anul 2013
populației este concentrată în Regiunea Centrală
(inclusiv Chișinău), unde locuiesc 50% din totalul
populației pe 34% din suprafață țării. Conform statisticilor Republica Moldova se află în declin demografic pe
o perioadă de 24 de ani consecutiv.[100] Acestor factor e cauzat și de faptul că în țară se nasc tot mai puțini
copii. În 2013 numărul nou-născuților a scăzut cu 4%, în comparație cu 2012.[100]

Mișcarea naturală

Rata natalității în Moldova s-a aflat într-o scădere continuă până în 2002 când a constituit 9,9‰, după care se
observă o tendință de creștere neesențială până la 11,0‰ în 2011. Nivelul ratei este mai mare în mediul rural
fiind de 11,8‰ și în cel urban de 9,8‰. Din numărul total de nou-născuți de 39182 copii, 51,5% au fost băieți,
raportul de masculinitate fiind de 106 băieți la 100 fete. In 2012, 22,4% din numărul copiilor s-au născut în
afara căsătoriei.[101][102] În ultimul deceniu, 68-70% din nou-născuții vii revin mamelor din grupa de vârstă de
20-29 ani. În general, vârsta medie a mamelor a crescut de la 25,5 (2001) ani la 26,7 ani (2010).[103] Cauzele
ratei scăzute a natalității sunt complexe: nivelul social-economic scăzut, în special în familiile tinere; costul
mare al nașterii copilului în Moldova; sporirea rolului economic al femeii, amânarea primei nașteri și reducerea
fertilității feminine.[104]

Evoluția populației Republicii Moldova în
perioda anilor 1960–2008 (fără Transnistria)
mai mult decât în mediul rural.
În 2011 rata mortalității a egalat rata natalității și constituia
11,0 ‰ . În același an rata mortalității infantile a fost de 11
decese la 1000 născuți vii.[105] Cele mai multe decese (57,5%)
au drept cauză bolile aparatului circulator, urmate de tumori
(14,5%), bolile aparatului digestiv (9,1%), accidentele,
intoxicațiile și traumele (7,8%), bolile aparatului respirator
(4,8%).[106] Decesele copiilor în vârstă sub 1 an sunt cauzate
de stările ce apar în perioada perinatală, care constituie 42,2%
din totalul copiilor, malformațiile congenitale, deformațiile și
anomaliile cromozomiale – 27,1%, bolile aparatului respirator
– 11,8%, accidentele, intoxicațiile și traumele – 7,0%.
Speranța de viață în Moldova este de 70,97 ani, pentru bărbați
- 67,10 ani și femei - 75,00 ani. Durata medie a vieții
locuitorilor din mediul urban constituie 73,55 ani, cu 4,05 ani

Rata nupțialității constituie 7,3‰. Cei mai mulți bărbați care s-au căsătorit în 2011, aparțin grupei de vârstă 25-
29 ani (37,2%), iar femeile din grupa de vârstă 20-24 ani (46,7%). Vârsta medie la prima căsătorie a fost de 26
ani pentru bărbați și 24 ani pentru femei.

Aproximativ 80-85% din numărul căsătoriilor au fost încheiate de persoane celibatare, restul de persoane
divorțate sau văduve. Rata divorțialității este de 3,1‰. Peste 30% din numărul divorțurilor reprezintă căsniciile
de până la 5 ani.

Migrație
Articol principal: Emigrația din Republica Moldova.

În prezent Moldova se află în topul țărilor afectate de procesele migraționale. Migrația are loc în două direcții:
internă (de la sat la oraș) și externă (pentru muncă, scop educațional, afaceri sau turism). Conform datelor
statistice oficiale înregistrate circa 370.000 de emigranți (cifra neoficială constatând circa 800.000 de cetățeni)
au plecat în străinătate numai cu scopul angajării în câmpul muncii, iar volumul remitențelor în urma migrației
atinge proporții considerabile de 33%-37% față de PIB.[107][108] Peste 60% din lucrează în Federația Rusă,
datorită cheltuielilor relativ mici pentru deplasare, intrarea fără viză, cunoașterea limbii ruse. Majoritatea celor
plecați la lucru în Rusia provin din mediul rural (64,6% din numărul total al acestora). Dintre țările UE cea mai
populară destinație este Italia, în care lucrează 18,3% din migranți.[109] Alte destinații importante includ
Ucraina, Portugalia, Franța, Spania și Grecia. Aproximativ jumătate din toți migranții sunt angajați în
construcție, restul în gospodăriile particulare ale cetățenilor, servicii și comerț.[110]

Moldova este afectată și de fenomenul de exod intelectual, din cei care pleacă, intelectualii reprezintă 18%.
Această grupă de migranți este formată de ingineri, medici, învățători, juriști și economiști.[111]

La începutul sec. XXI numărul imigranților, cei care s-au stabilit cu traiul permanent în Moldova, constituie
1,2-2,7 mii persoane anual și repatriați 1,5-2 mii persoane/an. Cei mai mulți imigranți au venit din Ucraina,
Turcia, România, Rusia, Israel și alte state. Majoritatea au imigrat cu scopul muncii și din motive familiare,
restul pentru studii. Jumătatea din repatriați provin din Rusia, un sfert le revine celor din Ucraina.

Religie
Articol principal: Religia în Republica Moldova.
Tradițiile creștine din Moldova au rădăcini adânci și își au originea în
secolele III-VIII, conform unor teorii. La august 2007, pe teritoriul
Moldovei activau 23 de culte religioase înregistrate, care dețin în total
2319 părți componente (parohii, mănăstiri, instituții teologice, misiuni
etc). Cultele religioase cu cele mai multe părți componente sunt:
Mitropolia Moldovei (1281 părți componente), Mitropolia Basarabiei
(309), Uniunea Bisericilor Creștine Evanghelice Baptiste (273),
Organizația Religioasă a Martorilor lui Iehova (162), Adventiștii de Ziua
a Șaptea (151), Cultul Penticostal (40), Episcopia Romano-Catolică din
Chișinău (33), Uniunea Bisericilor Creștine Libere (Cultul Harismatic)
(19), Eparhia Bisericii Ortodoxe Ruse de Rit Vechi ș.a.[112][113]
Conform recensământului din anul 2014: Structura religioasă
în 2014
De religie creștin-ortodoxă s-au declarat 2.528.152
persoane din populație, dintre care: Ortodocși (90,13%)
Baptiști (0,9%)
Ortodocși aparținând de Mitropolia Chișinăului și a Martorii lui Iehova (0,62%)
întregii Moldove (subordonată Patriarhiei Moscovei) – Adventiști (0,32%)
65% Penticostali (0,35%)
atei (0,2%)
Ortodocși aparținând de Mitropolia nedeclarată (6,83%)
Basarabiei (subordonată Patriarhiei Române Alte religii (0,65%)
) – 25,2%
Ortodocși aparținând direct de Biserica Ortodoxă Rusă
Celelalte–culte
6,6%au un număr redus de adepți:

Creștină Evanghelic Baptistă - 25.380

persoane; Martorii lui Iehova - 17.341
persoane;
Biserica Penticostală - 10.049 persoane;
Adventistă de Ziua a șaptea - 9.063
persoane; Creștini după Evanghelie - 4.812
Mănăstirea Căpriana
persoane; Catolică - 2.745 persoane;
Evanghelică de Confesiune Augustană (Luterană) -
2.291 persoane;
Creștini de rit vechi (lipoveni) – 2.535
persoane; Islamism - 2.009 persoane;
Iudaism - 584 persoane;
Altă religie – 856
persoane; Agnostici - 427
persoane; Atei – 5.515
persoane;
N-au declarat religia – 193
Structura pe grupe de vârstă și sexe
042 persoane.

Conform ultimelor 3 recensăminte, populația țării de sex feminin este dominantă. Astfel în 2014 numărul
persoanelor de sex feminin era 51,8%,în 2004 era de 51,9% din populația totală, iar în 1989 de 52,3%.
Numărul femeilor înregistrate la ultimul recensământ a fost de 1.452.702 de persoane, depășind cu peste
100.000 numărul bărbaților. Astfel, la 100 de persoane de sex feminin reveneau 93 de persoane de sex
masculin, față de 92,7 în 2004 și 91,2 în 1989.
În pofida faptului că scăderea numărului populației feminine în această perioadă a fost mai mare decât cea a
populației masculine, decalajul numeric între sexe s-a păstrat. Femeile sunt mai numeroase după vârsta de 30
de ani. Aceasta se datorează supra-mortalități masculine înregistrate la populația activă, mai ales a bărbaților de
peste 40 de ani.[114]

În numărul total al populației țării, ponderea persoanelor cu vârsta de peste 60 ani constituie 17,4%, crescând
fata de 2004 când era 14,3%,constând o îmbătrânire accentuata și accelerata a populației Republicii Moldova.

Populația ce se încadrează în categoria de vârstă aptă de muncă în 2004 (bărbați: de la 16 la 61 ani, femei: de
la 16 la 56 ani) a înregistrat o pondere de 63,9 % din populația totală, majorându-se cu 8,8 puncte procentuale
față de 1989. Această majorare a fost cauzată de completarea acestei categorii de populație cu persoane născute
în anii optzeci, caracterizați printr-un înalt nivel de natalitate și de majorarea vârstei de pensie cu câte doi ani
atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

În Moldova se face evidentă accentuarea procesului de îmbătrânire demografică, în primul rând, prin reducerea
numărului persoanelor tinere cu vârsta sub 15 ani și, concomitent, prin creșterea numărului populației vârstnice
(de 60 de ani și mai mult). Deși ritmul procesului de îmbătrânire în Moldova este mult mai înalt în comparație
cu cel din țările europene, totuși se aă printre țările cu niveluri scăzute de îmbătrânire din punct de vedere
demograc.[114] În 1989 aceste categorii de populație constituiau respectiv 29,6% (populația mai tânără de 15
ani) și 12,6% (populația mai bătrână de 60), iar în 2004 - 21,0% și 14,3% respectiv. La recensământul din
2004 au fost înregistrate 97 persoane în vârstă de peste 100 de ani, 85 din acestea fiind femei, iar 79 persoane
locuitori ai mediului rural. Procesele de îmbătrânire a populației sunt mai pronunțate în mediul rural. Totodată,
ponderea femeilor în vârstă de 50 ani și peste este mai mare decât a bărbaților de aceeași vârstă. În totalul
populației feminine persoanele în vârstă de 50 ani și peste reprezintă 30,8%, pe când ponderea în rândul
bărbaților este cu 6% mai mică - 24,8%.[115] Evoluția procesului de îmbătrânire demogracă a populației este
determinată, în primul rând, de scăderea ratelor de natalitate și reducerea fertilității, cauzate de situația social-
economică instabilă.[114][116]

Așezările umane
Articol principal: Listă de localități din Republica Moldova.
Repartizarea teritorială a localităților este relativ uniformă datorită
condițiilor naturale prielnice. În 2017 populația rurală număra 2.034.100
persoane,[118] majoritatea în sate mari și mijlocii de peste 2.000 locuitori
fiecare. În total, în țară sunt 1612 localități rurale, media de locuitori fiind
de 1.286 de persoane/sat.[119]

În perioada postbelică Republica Moldova s-a caracterizat printr-o

intensitate mare a procesului de urbanizare. În anii 1950-1990 numărul
populației urbane s-a mărit de 5,4 ori datorită migrației de la sate,
repartizarea în orașe a specialiștilor alolingvi din republicile unionale,
natalității înalte etc. În ultimii 20 ani, populația urbană s-a micșorat de la
47,4% în 1990 până la 40,9% în 2002, de aici crescând până la 42,5% în Populația Republicii
2016.[120] În prezent, Republica Moldova are unul dintre cele mai scăzute Moldova pe medii
nivele de urbanizare din Europa. (2017)[117]
Orașele mici și mijlocii au pierdut din importanța lor din cauza unui șir de
Urbană (42,7%)
factori: crizei economice, dezindustrializării, creșterea șomajului și Rurală (57,3%)
reducerea venitului populației; degradarea infrastructurii de utilități
publice (drumuri, sisteme de apă și canalizare) din cauza lipsei resurselor
financiare pentru reabilitare; stoparea bruscă a prestării unor servicii publice (asigurarea cu energie termică sau
prestarea serviciilor de transport public). Aceasta a favorizat reducerea populației urbane și “ruralizarea“
modului de viață orășenesc.[121][122]

S-a menținut la un nivel înalt atractivitatea orașului Chișinău, în calitatea sa de capitală și mare centru
economic, politic și cultural, precum și într-o măsură mai mică orașul Bălți. Astfel, peste 48,5% din populația
urbană locuiește în Chișinău, iar dacă adăugăm aici și mun. Bălți, atunci circa 60% din populația urbană a
Republicii Moldova locuiește în două orașe, în celelalte 63 orașe locuiesc circa 40% din locuitori.[121] Un
impact pozitiv în dezvoltarea celor două urbe a avut prezența unei infrastructuri dezvoltate, forța de muncă
califică, o piață de desfacere mai mare, care au atras investiții, în special în capitală.[122]

Pe lângă problemele social-economice, există și impedimente politico-legislative. Orașele, cu excepția mun.

Chișinău și Bălți, au același statut ca și satele, unități adminstrativ teritoriale de nivel I. Deși unele orașe, cum
ar fi Ungheni, Orhei, Soroca, Cahul ș.a., dispun de suficient potențial și pot influența zona rurală adiacentă
prevederile legale limitează aria lor de acțiune. De aceea, în prezent se discută și s-au publicat proiecte privind
acordarea statutului de municipiu unor orașe, reșediță de raion.[121][122][123][124].

Principalele orașe
Articol principal: Lista orașelor din Republica Moldova.
Cele mai mari orașe din Republica Moldova

# Oraș Unitate Populație (2004; Populație

administrativă recensământ)[125]
(2014;
estimare)[126]
1 Chișinău mun. Chișinău 589.446
▲674.500
2 Tiraspol UTA din stînga 144.199 ▼133.800
Nistrului
3 Bălți mun. Bălți 122.669 ▲144.900 Rîbnița
u 4 Tighina UTA din stînga 97.027 ▼91.900
Nistrului
5 Rîbnița UTA din stînga 53.648 ▼47.900
Nistrului
6 Cahul r-ul. Cahul 35.488 ▲39.600
7 Ungheni r-ul. Ungheni 32.530 ▲38.400
8 Soroca r-ul. Soroca 28.362
l ▲37.500 Cahul
9 Orhei r-ul. Orhei 25.641 ▲33.600
10 Dubăsari UTA din stînga

23.650 ▲25.100
Nistrului
11 Comrat UTA Găgăuzia
23.327 ▲26.000
12 Ceadîr- UTA Găgăuzia
19.401 ▲22.800
Lunga

Ungheni
13 Strășeni r-ul. Strășeni 18.320
▲20.600
14 Căușeni r-ul. Căușeni 17.757

▲19.900
15 Drochia r-ul. Drochia 16.606

▲20.500 16 Slobozia UTA din

 ▲19.800
20 Hîncești r-ul. Hîncești 15.070 ▲17.400
= față de anul precedent; Cu italic sunt marcate orașele din stînga Nistrului, sau controlate de separatiști.)

Economie
Articol principal: Economia Republicii Moldova.

După 1990, Moldova a intrat într-un puternic declin An Creștere An Creștere An Creștere
economic, din care nu și-a revenit decât în anul 2000. economică economică economică
Ponderea cea mai importantă în economie o deține 1991 -7,5% 2001 +6,1% 2011 +6,4%
sectorul agricol. Principalele produse moldovenești sunt 1992 -29,0% 2002 +7,8% 2012 -0,7%
fructele, legumele, vinul și tutunul. Moldova importă 1993 -1,2% 2003 +6,6% 2013 +8,9
petrol, cărbune și gaze naturale, în principal din Rusia. 1994 -30,9% 2004 +7,4% 2014 +4,6
1995 -1,4% 2005 +7,5% 2015 -0,5%
1996 -5,9% 2006 +4,8% 2016 +2,0
1997 +1,6% 2007 +3,0% 2017 +4,5
1998 -6,5% 2008 +7,8%
1999 -3,4% 2009 -6,5%
2000 +2,1% 2010 +6,9%
Note:[127][128][129][130][131][132]

Bancnotă de 1 Leu moldovenesc

Construcția Terminalului petrolier de la Giurgiulești, care urmează
să mărească accesul Moldovei la piața internațională de petrol și să
micșoreze dependența sa energetică cronică față de Rusia, a fost finalizată la sfârșitul anului 2006.

Ca parte a liberalizării ambițioase a economiei de la începutul anilor '90, Moldova a introdus o monedă de
schimb convertibilă, a liberalizat prețurile, a încetat acordarea de credite preferențiale pentru firmele și
companiile de stat, a început procesul de privatizare, a eliminat controalele pentru exporturi și a înghețat
dobânzile. Deși în prezent se fac multe încercări de stimulare a investițiilor și dezvoltare a economiei, rolul
major în creșterea economică revine populației plecate peste hotarele republicii. Datele Băncii Mondiale arată
că o treime din PIB-ul țării este furnizat de moldovenii care lucrează în străinătate (cca. 1,7 miliarde dolari
legal).[133]

Cei mai mari investitori străini în Republica Moldova sunt: France Telecom (Orange), TeliaSonera (Moldcell),
Lafarge, Société Générale, Veneto Banca, QBE, RosGosStrah, Bemol, Lukoil, GazProm, RAO EES, Petrom,
Rompetrol, BCR, Banca Transilvania, Alpha Bank România, Südzuker, METRO AG, Raiffeisen Bank, etc.

Salariul mediu în Republica Moldova a înregistrat o creștere pozitivă constantă dupa anul 1999, fiind de 5906
lei sau 298 euro in 2018.
Țara Salariul mediu (în euro) 2018

R. Moldova[134] 298

România[135] 966

Ucraina[136] 276
Rusia[137] 534

Economia a revenit la o creștere pozitivă de 2,1% în 2000 până la 7,5% în 2008. Deși economia Moldovei este
puțin integrată în economia mondială, consecințele crizei nanciare și economice au fost resimțite. Factorul,
prin care s-a propagat criza în Moldova, este legat de dependența țării de remitențele transmise de peste hotare,
care au scăzut în 2009 cu 30,0%, precum și de competitivitatea redusă a produselor autohtone.[138]

În anul 2010 situația economico-financiară s-a stabilizat. PIB a crescut în termeni reali cu 6,9%, exporturile au
crescut cu 12.%, iar importurile cu 13,7%. Descreșterile înregistrate în anul 2009 au fost recuperate în toate
sectoarele, cu excepția producției industriale, construcțiilor și a transporturilor.[139]

Actualmente, în Moldova își desfășoară activitatea 15 instituții financiar-bancare, dintre care în 2010 9 erau cu
capital străin. Sistemul bancar din Republica Moldova are o pondere relativ mică a băncilor cu capital de stat.
Ponderea statului în sistemul bancar constituie 13,1% din totalul activelor, ponderea băncilor cu capital străin în
totalul activelor din sistemul bancar este de 41.5 %.[140]

Industrie
Articol principal: Industria Republicii Moldova.

Datorită caracterului agricol al țării cea mai dezvoltată ramură industrială este industria alimentară. În Moldova
se produc anual circa 550 - 600 mii tone de lapte, dintre care aproximativ 28 % se achiziționează pentru
procesare. Industria de prelucrare a laptelui este reprezentată de 23 de întreprinderi, viabile ind doar 12
întreprinderi, majoritatea cărora se aă în partea de nord a republicii.[141] Industriei zahărului din ultimii zece
ani a fost marcată prin venirea pe piață a concernului german Sudzucker care a achiziționat pachetele de
control în patru fabrici de zahăr – din Drochia, Fălești, Dondușeni și Alexăndreni.[142] Producția anuală de
zahăr se află în scădere, a coborât de la 149,0 mii tone în 2006 până la 87,6 mii tone în 2011.

Republica Moldova este asigurată cu 4-5% de resurse energetice și de combustibil proprii, restul fiind
importate.[143] Principalul furnizor de carburanți este Federația Rusă, urmată de Ucraina și România.[144]
Gazul natural este principalul tip de combustibil în balanța energetică a țării și cota lui în prezent constituie
42% (inclusiv gaz lichefiat). Consumul de combustibil lichid (ex. benzină, motorină ș.a.) constituie 40% din
volumul total al resurselor energetice utilizate și consumul combustibilului solid (cărbunele și lemnele) - mai
puțin de 10%.[145][146]

Balanța energiei electrice în Republica Moldova include producerea

proprie plus importul și consumul energiei electrice. Centrala electrică
de la Cuciurgan (privatizată de către grupul rus Inter RAO UES)
asigură aproape 75% din consumul de 4,1 mlrd kWh (anterior energia
electrică era importată din Ucraina).[144] Producția internă a constituie
cca 1 miliard kWh, inclusiv 95% produsă la termocentrale, 4,9% la
hidrocentrale și 0,1 % la alte instalații[146]. În partea dreaptă a
Cea mai mare colecție de vinuri din Nistrului funcționează 3 centrale
334,5 MW și capacitatea termica electrotermice CET-1,
de 1.796 Gcal/h. CET-2
[145][147] (în
Rețelele
Europa se afla in pivnițile de la
Chișinău)
electrice auși oCET-Nord (în Bălți)
lungime totală cu puterea
de cca. sumară
63,4 mii electrică instalată
km, lungimea totală a
Mileștii Mici (este inclusă în
Guinness World Records ) gazoductelor este de cca. 15,8 mii km, capacitatea de stocare a
produselor petroliere constituie 600.000 tone.[147]
Pentru a ameliora situația prezentă în sectorul energetic, Republica Moldova a aderat la Tratatul Comunității
Energetice în 2010 care prevede integrarea pieței energiei electrice și a gazelor naturale la piețele energetice
regionale din Europa de Sud-Est.[148][149]

O componentă importantă a sectorului industriei prelucrătoare al Republicii Moldova este industria ușoară.
Această ramură industrială cuprinde: fabricarea produselor textile (articolelor tricotate și covoare); fabricarea
articolelor de îmbrăcăminte; producția pieilor, articolelor din piele și fabricarea încălțămintei (inclusiv
fabricarea articolelor de voiaj și de marochinărie). În industria ușoară își desfășoară activitatea aproximativ 330
întreprinderi, cu capitalul autohton, străin sau mixt. În total, la întreprinderile din industria ușoară activează mai
mult de 26 mii angajați.[150]

Agricultură
Articol principal: Agricultura Republicii Moldova.

Agricultura joacă un rol important în economia Moldovei și contribuie cu peste 16,2% la PIB. Producerea și
procesarea agricolă generează aproximativ 50% din veniturile provenite din export. Peste 40,7% din suprafața
totală de terenuri sunt în proprietatea a 390.380 de producători agricoli individuali.

Suprafața terenurilor cultivabile se estimează a fi de 1.483 mii de ha, ceea ce reprezintă 43,8% din suprafața
republicii. Din suprafața totală cultivabilă, circa 60,6% sunt destinate culturilor cerealiere (mai cu seamă grâu,
care reprezintă 18,5% din terenul arabil și porumb, care reprezintă 22,1%), floarea soarelui (25,7%) și furaje
(5,2%).[151]

Transport și telecomunicații
Articol principal: Transportul în Republica Moldova.

Plasarea geografică a Republicii Moldova reprezintă un avantaj

în dezvoltarea transportului datorită căilor de tranzit ce
traversează teritoriul țării, asigurând schimburile comerciale
dintre Est și Vest. Principalele mijloace de transport în Republica
Moldova sunt căile ferate 1.138 km (707 mile) și un sistem de
autostrăzi (12.730 km / 7.910 mile total, inclusiv 10.937 km /
6.796 mile de suprafețele pavate).

Transportul feroviar
Articol principal: Calea Ferată din Moldova.

Rețeaua de drumuri din Republica

Moldova
Tren modernizat
Lungimea totală a căilor ferate este de 1.232 kilometri, inclusiv
1.218 km cu ecartament larg (1524 mm) și 10 km -
ecartament normal (1435 mm), densitatea rețelei de căi ferate 8,4 km la 100 km.

Principalele noduri feroviare sunt Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și

Basarabeasca. Cele mai importante linii de cale ferată sunt: Razdel'naia (Ucraina) – Tighina-Chișinău –
Ungheni-Iași (România), parte din Coridorul IX al Rețelei Paneuropene de Transport care leagă Europa de Est
de Balcani; Ungheni – Bălți – Ocnița – Lipcani – Cernăuți (Ucraina); Tighina–Basarabeasca–Reni (Ucraina).
Cantitatea de mărfuri transportate pe căile feroviare a scăzut de la 14 738,9 mii tone în 2004 până la 3 852,1
mii tone în 2010, înregistrându-se o ușoară creștere în 2011 cu 18,2%. Cea mai mare pondere în structura
mărfurilor transportate au cereale și produse de panificație, metale feroase și fier vechi, materiale de construcție
și ciment etc. În transportul de pasageri, de asemenea, s-a înregistrat o scădere de la 485,6 mii pasageri în 2008
(max) până la 363,1 mii pasageri în 2011. Unicul operator în domeniul transportul feroviar este întreprinderea
de Stat „Calea Ferată din Moldova" (CFM), cuprinzând 40 de subdiviziuni și 105 gări și stații, 154 locomotive
diesel, 7940 vagoane de marfă și 416 vagoane de pasageri.

În 2012, CFM și-a propus modernizeze trenurile și infrastructurii,[152] electrificarea căilor ferate cu scopul
majorării vitezei de tranzit pe calea ferată, planifică să construiască linia de cale ferată Mărculești - Soroca, cu o
lungime de 54 de kilometri, cu suport financiar de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
[153] Primul tren diesel, modernizat la Remar Pașcani în 2012, circulă pe linia Chișinău-Ungheni- Bălți-Ocnița.
[154]

Transportul aerian
Articol principal: Aeroportul Internațional Chișinău.
Transportul aerian a devenit în ultima decadă mult mai solicitate,
numărul de pasageri transportați a crescut de la 220,9 mii persoane în
2000 până la 700,4 mii persoane în 2011.[155] Flota aeriană civilă este
alcătuită din 1924 aeronave din care 47,4% dețin certificat de
navigabilitate la zi. Parcul de aeronave este compus în proporție de
80% din aeronave produse în fosta URSS, care în mare parte nu
corespund standardelor europene și Organizației Aviației Civile
Un avion Airbus A320 al companiei Internaționale.[156]
Air Moldova
Pentru cursele regulate și cele internaționale există un singur aeroport:
Aeroportul Internațional Chișinău. Mai există 4 aeroporturi ce ar putea
primi curse regulate însă necesită investiții în infrastructură.
Aeroportul din Tiraspol nu este sub controlul administrativ al autorităților din Republica Moldova, Aeroportul
Cahul este în proces de certificare și doar aeroporturile din Bălți și Mărculești sunt operaționale, dar se folosesc
doar pentru curse neregulate și curse cargo ocazionale.[156][157]

În 2010, la Aeroportul Chișinău se efectuau zboruri internaționale și charter spre 28 de destinații de către 4
companii naționale și 13 internaționale. Principalii operatori din Republica Moldova sunt Air Moldova (45-
50% din numărul total de pasageri), Moldavian Airlines (2-3%), Tandem Aero (2%). Din transportatorii aerieni
străini cei mai reprezentativi sunt S7 Airlines, Turkish Airlines, Carpatair și Meridian Airways.[155][157]

Pe parcursul anului 2017 de către companiile aeriene naționale și străine au fost transportați în total 2 744 465
pasageri cea ce reprezintă o creștere de 24,4% față de perioada anului 2016 (2 206 266 pasageri).[158] Potrivit
evoluției principalilor indicatori economici ce caracterizează transporturile aeriene se constată tendința de
creștere.

Transportul naval
Articol principal: Portul Giurgiulești.

În Republica Moldova sunt două căi navigabile interne de importanță internațională - Nistru (categoria E 90 -
03) și Prut (E 80 - 07). Nistru este navigabil pe o distanță 228 km de la portul Cetatea Albă (Ucraina) pâna la
portul Tighina, Prutul - 407 km, de la estuar până la or. Ungheni. De asemenea, Republica Moldova dispune
de un sector pe fluviul Dunărea, cu o lungime de 430 m.[159]
În anii '90, transportul naval din Republica Moldova a suferit o criză
esențială. O bună parte din flota fluvială a fost vândută sau predată la
fier uzat. Ca urmare a conflictului militar provocat de separatiștii
transnistreni, cea mai mare parte a infrastructurii navale de pe Nistru a
fost distrusă.[160]

În
Republicii Moldova depun eforturi de
creare a condițiilor pentru reanimarea
acest Portul Giurgiulești
și dezvoltarea transportului naval
moment
intern.[160] Sunt necesare investiții
imense în schimbarea flotei și reamenajarea porturilor. În Republica Moldova
autoritățile
există 5 porturi: Portul Internațional Liber Giurgiulești pe Dunărea; Portul
Ungheni pe Prut; Portul Fluvial Bender, Portul Fluvial Râbnița și sectorul de
mărfuri Varnița, toate pe Nistru. În 2011, companiile de transport fluvial au
transporta 149,1 tone de mărfuri și 122,6 mii pasageri.[161] Serviciile de
tranport fluvial sunt oferite de către Instituția Publică ”Căpitănia portului
Giurgiulești”, Întreprinderea de Stat ”Portul Fluvial Ungheni”, Întreprinderea
Sediul central al de Stat ”Registrul Naval” și Întreprinderea de Stat ”Bacul Molovata”. Dintre
Moldtelecom companiile private se evidențiază ÎCS ”Danube Logistics” SRL operatorul
portului Giurgiulești.[162]

Comunicații electronice

Autoritatea publică care reglementează activitatea în domeniul comunicațiilor electronice și al tehnologiei

informației este Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației.
[163]

Furnizorii de servicii electronice și comunicații trebuie să obțină autorizare generală din partea Agenției
Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației (ANRCETI), în baza
unui Regulament elaborat și publicat în Monitorul Oficial .[164] Acesta stabilește nomenclatorul tipurilor de
rețele și servicii de comunicații electronice supuse regimului de autorizare generală, modul de realizare a
notificării privind intenția furnizării de rețele și servicii de comunicații electronice și formularul Declarației
informative-tip, care include condițiile autorizării generale.[165]

În Moldova activează patru furnizori autorizați de telefonie mobilă: trei în standardul GSM: Orange, Moldcell,
Eventis Mobile și unul în standardul CDMA, Unité. Încă un furnizor neautorizat activează pe teritoriul
Transnistriei, Interdnestrcom. Rata de penetrare a telefoniei mobile în 2013 a fost înregistrată de 120% sau
4.296.000 de abonați (fără Transnistria).[166]

Pe piața de telefonie fixă activează: operatorul național Moldtelecom, dar și companii private ca Sun
Communications, Sicres ș.a.

În domeniul internetului, cei mai mari furnizori de Internet din țară sunt: Moldtelecom, StarNet, Sun
Communications, etc. În intervalul 2007–2011, viteza de acces la internet în țară a crescut cu 690%, Moldova
fiind pe locul doi în lume într-un asemenea clasament.[167][168] Începând cu anul 2010 până în prezent
Republica Moldova se află pe poziții variabile în top 15 mondial al țărilor cu cele mai mari viteze la
internet.Estimările ANRCETI arată că în următorii ani serviciile de acces la Internet mobil și la Internet fix vor
continua să înregistreze cele mai mari rate de creștere în sectorul comunicațiilor electronice, ele fiind
principalele motoare de dezvoltare a acestui sector.[169][170]
Notificarea realizată în condițiile Regulamentului privind regimul de autorizare generală și eliberare a licențelor
de utilizare a resurselor limitate pentru furnizarea rețelelor și serviciilor publice de comunicații electronice, își
produce în continuare efectele, cu aplicarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de Legea comunicațiilor
electronice.

Arhitectură
Arhitectura Moldovei este influența de amplasarea geografică, de
prezența anumitor materiale de construcții (calcare, argile, lemn), de
cultura statelor învecinate.

În Epoca Antică, teritoriul Moldovei făcea parte din statele geto-

dacice, iar arhitectura este reprezenată de cetățui defensive, case de
locuit din carcasă din lemn, unsă cu lut și văruită, acoperite în patru
sau două pante.

În Evul Mediu, arhitectura se divesifică, apar lăcașuri de cult creștine, Casă-muzeu în Dolna, Strășeni
cetățui, castele și cetăți, curți domnesti, prăvălii și instalații tehnice
populare. Casele locuitorilor erau simple, cu una sau două odăi, cu
pereții construiți din nuiele și lut. Casele erau acoperite cu stuf sau țiglă. În perioada domniei lui Ștefan cel
Mare, arhitectura se caracterizează prin individualizarea unui nou stil pentru Țara Moldovei. Aceste se
deosebește prin prezența elementelor arhitecturale de influență străină, ce se îmbina cu tradiția locală. Are loc
îmbinarea arhitecturii bizantin-orientale cu cea occidentală. Majoritatea edificiilor construite în acele vremuri se
caracterizează printr-o arhitectură de model popular românesc combinat cu elemente decorative de factură
gotică și bizantină.

S-au reconstruit principalele cetăți menite să apere țara, în special a celor de pe Nistru: Hotin, Soroca, Tighina,
Cetatea Albă. S-au fortificat și cetățile din interiorul țării: Baia, Chilia, Neamț, Roman, Suceava (toate fiind
astăzi pe teritoriul Moldovei din România).

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, s-au construit peste 40 de lăcașuri noi de închinare. Bisericile
moldovenești sunt construite în plan triconc (formă trifoidală, de la trifoi). Ele se deosebesc prin faptul că au
mai puține ferestre și metereze, iar influențele stilului gotic se remarcă la forma ușilor și ferestrelor, iar picturile
pereților interiori și exteriori le aseamănă cu bisericile bizantine din Grecia, Serbia sau Bulgaria.[171]

În perioada modernă, după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, se edifică clădiri administrative, financiar-
bancare, întreprinderi industriale, spații comerciale, instituții de învățământ, case de raport, teatru, restaurante.
Planificarea noilor teritorii urbane a vechilor orașe și a localităților nou fondate are loc cu utilizarea sistemului
ortogonal cu cartiere rectangulare, specifice arhitecturii neoclasice rusești, cu străzi largi rectilinii, care se
intersectau sub un unghi drept. În prima jumătatea a secolului al XIX-lea, se alcătuiesc planurile urbanistice
pentru mari orașe ale regiunii - Chișinău, Bălți, Soroca, Bender, Cahul.

În perioada sovietică, construcția clădirilor se realizează în stilul realismului socialist. Până la sfârșitul anilor
1950, în arhitectura monumentală din orașele RSS Moldovenești se utilizau așa numitul stil empir sovietic sau
stalinist, decorat cu forme și ornamente din moștenirea istorică locală. În a doua perioadă, care a urmat după
decizia privind surplusul de plasticitate în arhitectură, formele spațiale ale clădirilor, cu excepția celor
monumentale, au fost simplificate, manifestând structură constructivă. Această situație a durat câteva decenii,
arhitectura fiind limitată la repetarea unor soluții spațial-volumetrice considerate optime pentru diverse tipuri de
clădiri: publice, locative, industriale, etc. Complexele locative, noi apărute în această perioadă, nu se deosebesc
de cele ale altor orașe de pe cuprinsul URSS.[172]

Cultură
 Articole principale: Cultura Republicii Moldova și Lista celor
mai importanți moldoveni.

Cultura Republicii Moldova prezintă o paletă largă de activități culturale:

literatura, teatrul, muzica, artele plastice, arhitectura, cinematografia,
radiodifuziunea și televiziunea, arta fotografică, designul, circul, arta populară,
arhivele și bibliotecile, editarea de cărți, cercetarea științifică, turismul cultural
și altele.

Activitatea concertistică academică este asigurată de trei instituții concertistice:

Filarmonica Națională ”Serghei Lunchevici” (2 săli de concert, orchestră
simfonică, capelă corală, ansamblu de muzică populară); Sala cu Orgă
(orchestră de cameră și cor de cameră); Palatul Național (Organizația
Concertistică și de Impresariat „Moldova-Concert”: formații artistice de
muzică și dansuri populare, de muzică ușoară). Mihai Eminescu, născut la
Botoșani, este un poet
Folclorul în Republica Moldova are o puternică bază de origine daco-latină și național atât al României cât
cuprinde un sistem de credințe și obiceiuri populare, concretizate în muzică și și al Republicii Moldova
dans, în poezia și proza orală, mitologie, ritualuri, teatru popular etc. Acest
patrimoniu cultural, în ansamblul manifestărilor sale, constituie un domeniu amplu, de o valoare deosebită, al
artei naționale, care nu numai a precedat formele ei culte, ci a și continuat să se dezvolte în epoca modernă,
asigurînd culturii profesioniste substanța originalității ei etnice.

Republica Moldova are un total de 22 instituții de spectacol: 18 teatre dramatice, un teatru de operă și balet, un
teatru etno-folcloric și 2 teatre de păpuși. 17 teatre sînt situate în capitala țării și 5 în alte localități. Cele mai
importante teatre participă cu succes la festivaluri în străinătate, organizează festivaluri internaționale acasă,
întreprind turnee în Franța, Italia, SUA, Rusia, Japonia, China, România, în alte țări.

Patrimoniu cultural
Palatul Național „Nicolae Sulac”
Patrimoniul cultural al Republicii Moldova reprezintă o totalitate de
valori și bunuri culturale (materiale și spirituale, mobile și imobile) de
importanță locală, națională și mondială, constituite pe parcursul
istoriei: situri arheologice, case de locuit, conace, cetăți, mănăstiri și
biserici, lucrări de artă monumentală, monumente și instalații tehnice,
ansambluri de construcție – piețe, străzi, cartiere, sate și centre urbane
sau zone etnografice cu arhitectură tradițională. Actualmente, în
republică are loc reconsiderarea atitudinii societății față de patrimoniul
cultural și natural, față de diversitatea expresiilor culturale.[173]

Patrimoniul cultural mobil este deținut de către peste 100 de muzee din țară, dintre care 5 muzee și 7 filiale sînt
subordonate direct Ministerului Culturii și Turismului, iar 66 – organelor administrației publice locale.
Fondurile acestora conțin circa 800.000 piese de patrimoniu ce țin de istoria și cultura națională și cea
universală.

Patrimoniul arheologic al Republicii Moldova este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Au fost
depistate mostre de sculptură încă din perioada paleoliticului tîrziu. Ceramica culturii Cucuteni din perioada
eneolitică este atestată în mai multe localități ale Republicii Moldova și posedă valențe artistice incontestabile,
prezentînd o întreagă mitologie în imagini.

Mass-Media
 Articol principal: Mass media în Republica Moldova.
Vezi și: Listă de canale de televiziune în limba română și Listă de ziare din Republica Moldova.

Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat

oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la
Catedrala Mitropolitană.[174] Prima televiziune, TV Moldova 1, și-a
început emisia pe 30 aprilie 1958.
Mass-media din Republica Moldova s-a dezvoltat în perioada post-
sovietică. După declararea independenței, situația pieței media din Radio Basarabia în 1940
Moldova era dezastruoasă atunci. Presa moldovenească era constituită
numai din televiziunea națională (moștenită de la URSS), alte 2 canale
ale societății naționale de radiodifuziune, mai multe posturi de radio, precum și câteva ziare. Situația s-a
schimbat însă, în bine, începând cu mijlocul anilor 90' când se lansau primele televiziuni private. Astăzi piața
media este dominată de posturi de televiziune regionale cât și de canale cu difuzare în limba română și mai ales
în rusă.

Conform unor documente semnate la Geneva în 2006, Moldova își pune ca scop să treacă complet la
televiziunea digitală, suspendând toate semnalele în analog pe tot teritoriul țării după noaptea zilei de 17 iunie
2015, asigurând populația țării cu echipamente corespunzătoare de recepție.[175]

Mâncare si băutură
Articol principal: Bucătăria moldovenească.
Articol principal: Vin moldovenesc.

Bucătăria moldovenească este similară cu cea din vecinătate, a

României și a fost influențată de elemente de bucătărie rusă, turcă și
ucraineană. Principalele feluri de mâncare includ carne de vită, carne
de porc, cartofi, varză și o varietate de cereale. Băuturile alcoolice
populare sunt divine (brandy din Moldova), bere și vin local.

Muzică
Printre cei mai proeminenți compozitori ai Republicii Moldova sunt Un vas popular moldovenesc de
Gavriil Musicescu, Ștefan Neaga și Eugen Doga. rulouri de varza umplute (sarma),
insotit de varza si mămăligă.
În domeniul muzicii pop, Moldova a prezentat trupa O-Zone, care a
devenit proeminentă în 2003, cu melodia lor „Dragostea Din Tei”,
care a trecut prin mai multe noutăți notabile. Moldova participă la
Concursul Muzical Eurovision din 2005. O altă trupă populară din
Moldova este Zdob și Zdub care a reprezentat țara la Concursul
Muzical Eurovision 2005, atunci sau plasat pe locul 6.

În mai 2007, Natalia Barbu a reprezentat Moldova la Helsinki la

Concursul Muzical Eurovision 2007, cu intrarea sa „Fight”. Natalia a
intrat în finală cu o marjă foarte mică. A ocupat locul 10 cu 109 de
puncte. Apoi, Zdob și Zdub au reprezentat din nou Moldova în Zdob și Zdub participă la
Concursul Muzical Eurovision 2011, amplasînduse pe locul 12. Concursul Muzical Eurovision 2011
.
SunStroke Project cu Olia Tira a reprezentat țara la Concursul Muzical Eurovision 2010 cu melodia „Run
Away”. Performanțele lor au câștigat notorietatea internațională datorită dansului lui Serghei Stepanov,
saxofonistul trupei. El a fost denumit în mod corespunzător „Epic Sax Guy”. Proiectul SunStroke a apărut din
nou în intrarea Eurovision „Hey Mama”, care a ajuns pe locul al treilea în anul 2017.[176]

Printre cei mai proeminenți muzicieni clasici din Moldova se numără Maria Bieșu, una dintre cele mai
importante soprane din lume și câștigătorul concursului internațional japonez; pianistul Mark Zeltser,
câștigătorul concursului național URSS, concursul Margueritte Long din Paris și concursul Busoni din
Bolzano, Italia.

Tradiții

Republica Moldova este o țară europeană cu o îndelungată istorie în

cadrul statului românesc (medieval și pre-modern) Moldova, populată
preponderent de moldoveni (români), dar și de diverse etnii precum
ucraineni, bulgari, găgăuzi, ruși, evrei, germani, cehi etc. Aici s-au
păstrat multe tradiții multiseculare care se regăsesc și în jumătatea
vestică a Moldovei și în restul României, cu elemente comune
popoarelor creștine din estul Europei.
Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de
elemente caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios și civil,
amestec, care în Moldova s-a transformat într-un permanent izvor de
bunavoință, căldură și ospitalitate.
Mărțișorul se poartă pe durata lunii
martie, ca semn al sosirii primăverii Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de
evenimente culturale: concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Invită Maria
Bieșu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade și manifestări de masa de Ziua Independenței, „Limba Noastră”,
hramurile orașelor și satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele și satele noastre prin iarmaroace
tradiționale. În timpul acestor evenimente turiștii străini pot cunoaște îndeaproape folclorul, costumele
tradiționale, piesele de artizanat, etc.

Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în sate s-au transformat în
adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri. Tradiționale în Moldova sunt șezătorile în zilele de iarnă cu
cântece de lăutari și dansuri. În mare parte, sărbătorile din Republica Moldova și cele din România, sunt
identice.

Educație
Articol principal: Educația în Republica Moldova.

În Moldova funcționează peste 3000 instituții de învățământ, la care sunt angajate circa 47 100 de cadre
didactice. În ultimii 15 ani învățământul din Moldova a fost supus unei reformări care continuă și în prezent.
[177]. Conform datelor recensământului populației din anul 2004, rata alfabetizării era de 99,87%.

Sistemul educațional din dreapta Nistrului și din Transnistria diferă, cel din urmă urmând modelul rusesc.
Actele de studii din învățământul secundar, secundar-profesional, mediu de specialitate și universitar eliberate
în UTA din Stânga Nistrului, cu excepția specialităților de profil medical, militar și cele ce țin de protecția
ordinii publice și securității statului, sunt recunoscute de către oficialitățile din Chișinău. Posesorii acestor
diplome pot continua studiilor la nivelurile următoare, precum și la se angaja în câmpul muncii, pe tot cuprinsul
țării.[178]
Învățământ preșcolar

În ultimii ani s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește înrolarea copiilor în instituțiile
preșcolare. În 2011 numărul grădinițelor era de 1400, cu 19% mai mult decât în 2000, frecventate de 135427
copii. În 2006, în jur de o treime din copii din mediul urban și mai mult de jumătate din copii în vârstă de 1-6
(7) ani nu frecventau grădinița. Această situație se datorează plecării părinților peste hotare, lipsa grădinițelor în
mediul rural, lipsa locurilor la grădinițele existente. Însă rata brută de cuprindere în învățământul preșcolar a
crescut de la 66,1% în anul 2004 până la 81,8% în 2011. Cuprinderea copiilor mai mari de 5 ani în instituțiile
preșcolare atinge cote mai înalte, iar copiii în afara sistemului rămân în proporție de 10-15% la nivel de
republică.[179]

Învățământ primar și secundar general

Învățământ primar și secundar general 1460 de instituții, inclusiv 83
școli primare, 829 de gimnazii, 497 de licee și 3 școli primare. Liceele
includ în activitatea sa și nivelurile primar și gimnazial. Numărul de
elevi încadrați în învățământul primar și secundar constituie 381.418
persoane (2011/2012), 79,3 % își desfășoară studiile în limba română,
20,2% în limba rusă și 0,2% în altă limbă. Gradul de înrolare variază
în limite reduse și este în jur de 88%. Accesul redus determinat de
Gimnaziu în Onițcani, Criuleni
distanțele lungi până la instituțiile relevante de învățământ și lipsa
mijloacelor de transport constituie contribuie la ratele joase de
înmatriculare în regiunile îndepărtate care nu au propriile lor școli și la abandonul timpuriu. O treime din
absolvenții gimnaziilor optează pentru studii secundare profesionale și colegii, restul continuă studiile la licee.
Peste 80% din absolvenții liceelor manifestă interes pentru universități.

Majoritatea instituțiilor de învățământ secundar general în Transnistria o constituie școlile medii cu trei niveluri:
primar (clasele I-IV), secundar inferior (clasele V-IX) și secundar superior (clasele X-XI). De asemenea există
și un număr redus licee și gimnazii, dar diferă radical de cele moldovenești. Rețeaua de instituții de învățământ
preuniversitar de stat din zona transnistreană include 192 instituții de învățământ general preuniversitar cu un
efectiv de peste 92.500 elevi și circa 7.000 cadre didactice.

Învățământ secundar profesional și mediu de specialitate

Sistemul de învățământ secundar profesional și mediu de specialitate este constituit din 23 de școli de meserii,
49 de școli profesionale, 2 licee profesionale și 46 de colegii. Școlile de meserii și profesionale sunt frecventate
peste 20 000 de persoane, dintre care 85,1% în limba română și 14,9 în limba rusă. Cele mai solicitate meserii
sunt lăcătuș repararea automobilelor, bucătar, tencuitor, electrogazosudor-montator, operator calculatoare
electronice, croitoreasă, tâmplar etc. În colegii își fac studiile peste 31000 de elevi, 85,7% în limba română și
12,8 în limba rusă. Numărul mai mare a elevilor este înregistrat la specialitățile din domeniile industrie,
învățământ, ocrotirea sănătății, economie etc.

În regiunea transnistreană învățământul profesional primar este asigurat de 8 licee și o școală profesională; iar
instruirea profesională medie este realizată de – 7 tehnicumuri, 2 tehnicumuri-sovhoz, 5 colegii și și 2 școli
profesionale.

Învățământ superior
 Învățământul superior se realizează în 2 cicluri de studii, studii
superioare de licență, cu o durată de 3-4 ani și studii superioare de
masterat cu o durată de 1-2 ani. Învățământul profesional superior în
Transnistria este organizat în două niveluri: nivelul I – pregătirea
bacalaureaților (bacalavriat), cu durata de cel puțin 4 ani și nivelul II –
pregătirea specialiștilor, cu durata de cel puțin 5 ani, și pregătirea
magiștrilor, cu durata de cel puțin 6 ani.

Rețeaua învățământului superior se compune din 31 de instituții,

inclusiv 17 de stat subordonate mai multor ministere și 14 instituții
Clădirile Universității Pedagogice „Ion
private. Instituțiile universitare (inclusiv filialele) sunt amplasate în
Creangă” din Chișinău
Chișinău (26), Bălți (3), Cahul (1), Taraclia (1) Comrat (1), la care se
adaugă și instituțiile transnistrene din Tiraspol (6), Tighina (1) și
Râbnița (1). Instituțiile de învățământ superior din partea stângă a Nistrului nu sunt acreditate de Ministerul
Educației al Republicii Moldova.

Studiile universitare au devenit din ce în ce mai accesibile, iar limitările de vârstă au fost excluse. Popularitatea
învățământului superior este înaltă, comparativ cu numărul mult mai mic al persoanelor care își fac studiile în
învățământul secundar profesional și mediu de specialitate. La universitățile din Moldova învață peste 10300
de studenți, circa 90 mii la Ciclul I și 14 mii la Ciclul II. Sistemul universitar asigură pregătirea specialiștilor la
circa 170 de specialități. Din numărul total de studenți 20% învață la profilul juridic; 24,2% la profilul
economic; 2,92 % la medicină.[180] Abiturienții transnistreni preferă instituțiile din regiune, circa 60%, alți 20%
vin la Chișinău și Bălți, restul pleacă în Ucraina sau Rusia.[181].

În 2005 Republica Moldova a aderat la Procesul Bologna și a început reforma învățământului superior care în
prezent stagnează, persistă o serie de neclarități legate de școlile doctorale, alegerea disciplinelor opționale,
însăși sistemul de credite funcționează cu deficiențe, programele de studii rămân a fi foarte teoretizate,
ponderea orelor practice nefiind suficientă pentru a achiziționa abilitățile profesionale necesare, lipsa unei
corelări dintre cererea pieței forței de muncă și oferta educațională.[182]

Sport
Articol principal: Sportul în Republica Moldova.

Sportul național în Republica Moldova este trânta. Totuși cel mai

popular sport din țară este fotbalul. Cu toate astea, pe plan
internațional reprezentanții Republicii Moldova nu au reușit mari
performanțe, echipa națională de fotbal a Republicii Moldova
nereușind să se califice la niciun turneu al Campionatului Mondial sau
Campionatul European de Fotbal. La nivel de club, cele mai mari
performanțe le-a înregistrat FC Sheriff Tiraspol, care a ajuns de trei ori
în grupele Europa League, realizând asta în sezoanele 2009–10,
2010–11 și 2013–14 2017-2018.

Alte sporturi populare în țară sunt în general sporturile de forță și

„Sportul național Trânta”, timbru
atletică grea, cum ar fi boxul, halterele, judo, luptele greco-romane,
moldovenesc din 1999.
kickboxingul ș.a. Tot în aceste genuri Republica Moldova a obținut și
cele mai mari performațe ale sale, prima mare performanță fiind
medalia de aur a lui Tudor Casapu la haltere, obținută la Jocurile Olimpice de vară din 1992 de la Barcelona.
[183] Tot Tudor Casapu a mai cucerit pentru Republica Moldova medalii de bronz la Campionatele Europene și
Mondiale de haltere din 1991.[184] Cu puțin timp mai devreme, în 1988, înainte ca Moldova să
obțină independența, un alt moldovean devenise campion olimpic. E vorba de Nicolae Juravschi, care fiind în
componența echipei URSS a câștigat medalia de aur la proba caiac-canoe la Jocurile Olimpice de vară din
1988 din Seul, Coreea de Sud.[185]

Printre rezultatele mai recente, Veaceslav Gojan, a devenit medaliat cu bronz la box la Jocurile Olimpice de
vară din 2008 de la Beijing. Iar surorile Zalina și Marina Marghieva s-au clasat în multiple rânduri pe podium
la Campionatele Mondiale și Europene la aruncarea discului și aruncarea ciocanului.

Mai slab dezvoltate sunt sporturile de masă și de sală. Astfel, genuri ca biliardul sau pokerul sunt practicate
doar la nivel de amatori, nu și profesionist. Totuși, în șah, Republica Moldova are câțiva maeștri internaționali,
printre care pot fi menționați Viorel Iordăchescu și Viorel Bologan. De asemenea sunt slab dezvoltate
sporturile de iarnă. În ultimii ani Republica Moldova a naturalizat o serie de sportivi străini pentru a reprezenta
țara la probele de iarnă pe plan internațional. La sfârșitul anilor 2000, un om de afaceri moldovean a fondat
clubul de hochei pe gheață Platina Chișinău, care devenit campioana României la juniori. Ulterior echipa a fost
transferată în campionatul Rusiei, unde însă nu s-a remarcat. Echipa își joacă meciurile de acasă pe patinoarul
din Tiraspol, urmând ca în 2014/15 să fie deschis un patinoar modern lângă Chișinău.

Sănătate
Articol principal: Sănătatea în Republica Moldova.

În urma reformării, în perioada 1998 – 2009, rețeaua spitalicească a

Spitalul Clinic Municipal Bălți
9369 de paturi, sau 46,8% din numărul total de paturi, se află în municipiul Chișinău.[186]
fost redusă de la 276 de spitale cu o capacitate de 42000 de paturi
până la 82 de unități cu capacitatea de 20500 de paturi. În 2010
sistemul de sănătate cuprindea 34 de spitale raionale, 10 spitale
municipale (în Chișinău și Bălți), 18 spitale de nivel republican și 10
spitale private. Continuă să existe servicii de sănătate paralele,
organizate de alte ministere Ministerului Apărării, Ministerului
Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, Ministerului Transportului și
Poliția de frontieră, în total 10 spitale și 91 instituții de ambulator.
Asigurarea populației cu paturi este de 5,6 la 1000 de locuitori. Peste
50% din spitale (16 spitale republicane, 9 spitale municipale, 8 spitale
departamentale și 8 spitale private) cu o capacita cu o capacitate de

Rețeaua de asistență medicală primară constă din patru tipuri de

prestatori: Centrele Medicilor de Familie (în baza policlinicilor raionale din trecut); Centre de Sănătate Rurale,
Ocii ale Medicilor de Familie (în baza punctelor medicale rurale din trecut); și Puncte Medicale pentru
asistenții medicilor de familie (felceri) care acoperă sate/regiuni cu o populație mai mică de 1000.[187]

Serviciile de asistență medicală urgentă sunt presate de Centrul

Național Medicină de Urgență divizat 5 zone autonome - Chișinău, zona Centru, zona Nord, zona Sud și
Gagauzia. În afară de cele patru stații zonale de asistență urgentă există 41 substații și 84 puncte de asistență
medicală.

În 2004 a fost introdus sistemului de Asigurări Medicale Obligatorii,

bazat pe contribuțiile obligatorii ale populației angajate în cîmpul muncii și a patronilor. Fondurile colectate
prin intermediul sistemului de asigurări medicale obligatorii sunt automat divizate în patru sub-fonduri: Fondul
Principal (94%), Fondul de rezervă, Fondul de Prevenire și Fondul de Administrare. În 2006, 52% din Fondul
Principal au fost alocate asistenței spitalicești; 31% – asistenței primare; 9% – asistenței urgente; 6,5% –
asistenței specializate de ambulator; 1,4%
Turis – asistenței medicale înalt performante și 0,1% – asistenței medicale la
domiciliu.
m
 Articol principal: Turismul în Republica Moldova.

Deși are o suprafață mică, Republica Moldova dispune de un

considerabil potențial turistic, reprezentat, întâi de toate, de aspectul
geomorfologic al teritoriului – o neobișnuită diversitate de rezervații
peisagistice sau landșafturi naturale și monumente geologice unice, de
valoare europeană și mondială. Formele prioritare ale turismului
practicate în ultimul deceniu în Republica Moldova sunt turismul
rural, vitivinicol, cultural, de sănătate și frumusețe.

Începând cu anul 1998, numărul străinilor veniți în Republica Moldova

s-a aflat pe o pantă ascendentă, atingând 25 000 în 2004, majoritatea
proveniți din Rusia, Ucraina și România. Totodată, numărul Satul Trebujeni de-a lungul Răutului
moldovenilor plecați peste hotare în 2004, aproape că s-a dublat față de
anul 1997, depășind cifra de 67 000. Dintre aceștia, cei mai mulți au
vizitat Ucraina, Ungaria, Turcia, România sau Bulgaria.[188]
Pe 1 iunie 2006, în cadrul unei conferințe internaționale, Organizația de Promovare a Exportului din Moldova
(OPEM) a anunțat finalizarea proiectului de creare a brandului Republicii Moldova, care va fi prezentat peste
hotare cu sloganul „Discover us”. Brandul Republicii Moldova va fi prezentat în șapte state: România, Italia,
Germania, Regatul Unit, Elveția, Franța și Polonia.[189]

Turismul rural

Comunitățile agricole și pitoreștile noastre sate pot oferi diferite servicii turiștilor care doresc să se odihnească
în sînul naturii:

Cazare în case tradiționale de tip rural;

Posibilitatea de încadrare în activități și preocupări rurale;
Familiarizarea cu folclorul, distracțiile și tradițiile locale;
Familiarizarea cu meșteșugurile practicate în localitatea dată, precum și posibilitatea
de participare a doritorilor la procesul meșteșugăritului;
Posibilitatea de procurare a produselor meșteșugărești.

Turismul vitivinicol

Podgoriile moldovenești, de asemenea, constituie un important obiectiv turistic din sectorul rural. De secole, în
Moldova s-au format bogate tradiții de cultivare a viței de vie și de producere a vinului. În prezent, în țară
funcționează 142 fabrici de vinuri. 23 dintre acestea dispun de condiții și experiență în ceea ce privește
primirea vizitatorilor. Aici turiștii au posibilitatea de a lua cunoștință de tehnologia producerii vinurilor, de a
urmări cum sînt îmbuteliate și, desigur, de a gusta produsul finit. Prin calitatea lor, multe dintre vinurile produse
în țara se bucură de o bună reputație pe plan internațional.

Sărbători oficiale
1 ianuarie – Revelion[190];
7 și 8 ianuarie – Nașterea lui Iisus Hristos (Crăciunul pe stil
vechi); 8 martie – Ziua internațională a femeii;
Prima și a doua zi de Paști conform calendarului bisericesc; (dată
variabilă)
Ziua de luni la o săptămână după Paști (Paștile Blajinilor);
(dată semi-variabilă; depinde de data Paștelui propriu-zis)
1 mai – Ziua internațională a solidarității oamenilor
muncii; 9 mai – Ziua comemorării victimelor celui de-Al
Doilea Război Mondial[191] și Ziua Europei[190]
27 august – Ziua Independenței[192];
31 august – Sărbătoarea „Limba noastră”[193];
25 decembrie – Naștererea lui Isus Hristos (Crăciunul
pe stil nou)[194].

Plăcinte moldovenești, imagine de

BIBLIOGRAFIE
1. RO.WIKIPEDIA.ORG
2. MOLDOVA.MD
3. REGIELIVE.RO
4. WWW.MOLDOVA.TRAVEL
5. RO.WIKIVOYAGE.ORG