Bulgaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Bulgaria
Република България (bulgară)
Republica Bulgaria
България (bulgară)

Drapelul Bulgariei Stema Bulgariei

Deviză: Съединението прави силата (bulgară)

Transliterare: Săiedinenieto pravi silata
Unitatea exprimă puterea

Imnul național: Мила Родино (bulgară)

Transliterare: Mila Rodino
Dragă patrie

MENIU

0:00

Poziția geografică a Bulgariei (verde închis) în cadrul continentului

european (verde deschis/gri închis) și al Uniunii Europene (verde
deschis)

Geografie
Suprafață  
 - totală 110 910 km² (locul 105)
Apă (%) 0,3
Cel mai înalt punct Musala (2.925 m) 
Cel mai jos punct Marea Neagră (0 m) 
Vecini România
Turcia
Grecia
Macedonia de Nord
Serbia
Marea Neagră 
Fus orar EET (UTC+2)
Ora de vară EEST (UTC+3)
Populație
 - Estimare 2019 7.000.039
Limbi oficiale bulgară
Etnonim bulgar, bulgară, bulgari
Guvernare
Sistem politic republică parlamentară
Președinte Rumen Radev 
Prim-ministru (d)
Boiko Borisov 
Legislativ Adunarea Națională a
Bulgariei 
Religie oficială creștinism
Capitala Sofia
Istorie
Formare
fondare 681
independența față
1908
de Turcia
Aderare la UE 1 ianuarie 2007
Economie
PIB (PPC) 2021
 - Total ▲ $174.998 miliarde[1] (locul 73
)
 - Pe cap de locuitor ▲ $25.471[1] (locul 55)
PIB (nominal) 2021
 - Total ▲ $77.782 miliarde[1] (locul 68)
 - Pe cap de locuitor (locul 61)▲ $11.321[1]
Gini (2019) ▲ 40.8
IDU (2019) ▬ 0.816 (locul 56)
Monedă Leva ( BGN ) 
 Coduri și identificatori
Cod CIO BUL 
Cod mobil 284 
Prefix telefonic 359
ISO 3166-2 BG 
Domeniu Internet .bg
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text 

Bulgaria (în bulgară България, pronunție bulgară: /rɛˈpublikɐ bɤ̞lˈɡarijɐ/) este o țară

din Europa de Sud-Est. Se învecinează cu România la nord, Serbia și Macedonia la
vest, Grecia și Turcia la sud, iar la est are ieșire la Marea Neagră. Cu un teritoriu de
110.994 km², Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea
o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi
artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume. [5][6][7][8]
Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa
antică a fost marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția
poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar, care a dominat
mare parte din Balcani și a funcționat ca centru cultural al popoarelor slave în Evul
Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut
sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877–
1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit independent în
1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora
Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale. În 1946, a devenit stat
comunist cu partid unic până în 1989, când Partidul Comunist Bulgar a permis alegeri
libere. După 1990, Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață.
Populația de 7,36 de milioane este predominant urbană, fiind concentrată în reședințele
celor 28 de regiuni. Majoritatea activităților comerciale se concentrează în
capitala Sofia. Cele mai bine dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea,
ingineria energetică, agricultura și turismul, toate bazându-se pe resurse disponibile
local.
Structura politică actuală datează de la adoptarea unei constituții democratice în 1991.
Devenită țară liberă,[9] Bulgaria este o republică parlamentară unitară, cu un grad înalt
de centralizare politică, administrativă și economică. Este membră a Uniunii Europene,
a Grupului de la Craiova, a NATO și a Consiliului Europei, membru fondator al OSCE, și
a făcut parte de trei ori din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite.

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Preistoria și antichitatea
o 1.2Primul stat bulgar
 o 1.3Al Doilea Imperiu Bulgar
o 1.4Stăpânirea otomană
o 1.5Bulgaria independentă modernă
 2Geografie
o 2.1Mediu înconjurător și biodiversitate
 3Politică
o 3.1Guvernarea
o 3.2Sistemul legal
o 3.3Împărțire administrativă
o 3.4Armata și relațiile externe
 4Economie
o 4.1Știință și tehnologie
o 4.2Infrastructură
 5Demografie
 6Cultură
o 6.1Patrimoniul mondial UNESCO
 7Note
 8Bibliografie
 9Vezi și
 10Legături externe
o 10.1Oficiale
o 10.2Altele
o 10.3Turism
o 10.4Economie

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Bulgariei.
Preistoria și antichitatea[modificare | modificare sursă]

Tezaurul descoperit la Panaghiuriște

Rămășițe de neanderthalieni datând de acum circa 150.000 de ani, din paleoliticul

mijlociu(d), sunt printre cele mai vechi urme de activitate umană pe teritoriul actualei
Bulgarii.[10][11][12] Cultura Karanovo(d) a apărut pe la 6500 î.e.n. și a fost una din mai
multele societăți neolitice din regiune, care practicau agricultura.[13] Cultura
Varna(d) din Epoca Aramei (mileniul al V-lea î.en.) este creditată cu
inventarea metalurgiei aurului(d).[14][15] Tezaurul din necropola Varna(d), asociat acesteia,
conține cele mai vechi bijuterii de aur din lume, datate la acum circa 6000 de ani. [16]
[17]
 Tezaurul a furnizat informații despre ierarhia și stratificarea socială din cele mai vechi
societăți europene.[18][19][20]
Tracii, unul dintre cele trei grupuri revendicate de bulgarii actuali drept strămoși, au sosit
în Peninsula Balcanică cândva înainte de secolul al XII-lea î.e.n. [11][21][22] Tracii excelau
la metalurgie și le-au dat grecilor cultele lui Orfeu și Dionis, dar au rămas un popor
barbar, organizat tribal, nestatal. [23] Imperiul Ahemenid persan a cucerit mare parte din
Bulgaria actuală prin secolul al VI-lea î.e.n. și a păstrat controlul asupra regiunii până în
anii 470 î.e.n.[24][25] Invazia a devenit un catalizator al unității tracilor, majoritatea triburilor
lor unindu-se apoi sub regele Teres pentru a forma regatul Odris în acel deceniu.[23][26]
[27]
 Statul a slăbit apoi a fost supus de Filip al II-lea Macedon în 341 î.e.n.,[28] atacat de
celți(d) în secolul al III-lea î.e.n.,[29] și în cele din urmă a devenit provincie a Imperiului
Roman în 45 e.n.[30]
Până la sfârșitul secolului I e.n., guvernarea romană s-a instaurat asupra întregii
Peninsule Balcanice și creștinismul a început să se răspândească în regiune prin
secolul al IV-lea.[23] Biblia gotică(d)—prima carte într-o limbă germanică—a fost creată de
episcopul got Ulfilas în nordul Bulgariei actuale pe la 381.[31] Regiunea a intrat sub
dominație bizantină după căderea Romei în 476. Bizantinii au fost însă preocupați de
războaiele prelungite împotriva Persiei și nu își puteau apăra teritoriile balcanice de
incursiuni barbare.[12] Aceasta le-a permis slavilor(d) să pătrundă în Peninsula
Balcanică mai întâi ca invadatori, în special prin zona dintre Dunăre și Munții Balcani,
denumită Moesia.[32] Treptat, interiorul peninsulei a devenit o formațiune statală
a slavilor meridionali(d), care se guvernau democratic.[33][34] Slavii i-au asimilat pe tracii
parțial elenizați, romanizați și gotizați(d) din zonele rurale.[35][11][36][37][38]
Primul stat bulgar[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Primul Imperiu Bulgar.

Hanul Krum sărbătorește împreună cu nobilii săi după bătălia de la Pliska. Slujitorul său (dreapta) îi aduce vin
în craniul lui Nicefor I.

La scurt timp după incursiunea slavă, Moesia a fost din nou invadată, de această dată
de protobulgarii conduși de hanul Asparuh.[39] Asparuh, fiul hanului Vechii Bulgarii
Mari, Kubrat, a migrat împreună cu mai multe triburi bulgare către cursul inferior
al Dunării, Nistrului și Niprului. După 670, el și-a extins regatul către peninsula
Balcanică, trecând Dunărea cu o hoardă de 50.000 de oameni [40] și a
cucerit Moesia și Scythia Minor (Dobrogea) de la Imperiul Bizantin.[41] Până la sfârșitul
secolului al IX-lea, limba oficială a bulgarilor era limba greacă. Alfabetul introdus de
Chiril și Medodiu a ghidat slavii și bulgarii spre o cultură de expresie slavă [42] Limba sud-
slavă locală a fost adoptată treptat și de bulgarii turanici cuceritori, care și-au păstrat
dominația asupra majorității slave. Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în 681 și
stabilirea unei capitale permanente la Pliska, pe malul sudic al Dunării, a marcat
începutul Primului Imperiu Bulgar.[43]
Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-
lea—Tervel a făcut din Bulgaria o mare putere militară, învingând o armată arabă de
26.000 de oameni în al doilea asediu arab al Constantinopolelui.[44] Krum a dublat
teritoriul țării, l-a ucis pe împăratul bizantin Nicefor I la bătălia de la Pliska,[45] și a
introdus primul cod de legi scrise. Apoi, în 864, Boris I a abolit tengriismul, trecând la
creștinism.[46] și a introdus alfabetul chirilic. Simeon cel Mare a domnit 34 de ani,
începând cu 893, și în timpul său Bulgaria a atins expansiunea maximă, într-o perioadă
de maximă înflorire a culturii bulgare.[47]
Războaiele cu croații, maghiarii, pecenegii și sârbii, precum și
răspândirea bogomilismului au slăbit Bulgaria după moartea lui Simeon. [46][48] Două
invazii consecutive, una ruteană și alta bizantină au avut ca rezultat cucerirea
capitalei Preslav de către armata bizantină în 971.[49] Sub conducerea lui Samuil,
Bulgaria și-a revenit întrucâtva după aceste atacuri și a reușit să cucerească Serbia și
Albania,[50] dar această revenire a luat sfârșit după ce împăratul bizantin Vasile al II-
lea a învins armata bulgară la bătălia de la Kleidion în 1014. Samuil a murit la scurt timp
după bătălie,[51] iar în 1018 bizantinii au pus capăt Primului Imperiu Bulgar. [52]
Al Doilea Imperiu Bulgar[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Țaratul vlaho-bulgar.

Al Doilea Imperiu Bulgar, al țarului Ioan Asan al II-lea

După cucerirea Bulgariei, Vasile al II-lea a prevenit revoltele și nemulțumirea păstrând

la conducere nobilimea locală și recunoscând autocefalia arhiepiscopiei Ohridului.
[53]
 După moartea sa, politica internă bizantină s-au schimbat, creșterea dărilor și taxelor
provocând, după sursele epocii (Ana Comnena și Ioan Skylitzes), răscoalele bulgare
împotriva Imperiului Bizantin (1040-1041). În 1185, nobilii vlahi [54] din dinastia
Asăneștilor, Ioan Asan I și Petru al IV-lea au organizat o a doua mare răscoală vlaho-
bulgară care a avut ca rezultat înființarea celui de al Doilea Imperiu Bulgar, fondat de
Ioan și Petru Asan, cu capitala la Tărnovo.[55]
Caloian, al treilea țar Asan, și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid. El a
recunoscut supremația spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal.
[56]
 Imperiul a atins maximul în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218–1241), când comerțul
și cultura au înflorit.[56] Puternica influență politică și religioasă a orașului Tărnovo a făcut
ca el să fie supranumit „A Treia Romă”, într-o vreme când Constantinopolul era în
declin.[57]
Forța militară și economică a țării a intrat în declin după sfârșitul dinastiei Asăneștilor în
1257, confruntându-se cu conflicte interne, atacuri bizantine și maghiare constante și
cu dominația mongolă.[56][58] Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, diviziunile
între boieri și răspândirea bogomilismului determinase împărțirea imperiului în trei țarate
—Vidin, Tărnovo și Țara Cărvunei—și mai multe voievodate semiindependente care se
luptau între ele, sau cu bizantinii, maghiarii, sârbii, venețienii și genovezii. Până la
sfârșitul secolului al XIV-lea, turcii otomani începuseră să cucerească Bulgaria și
ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani. [56]
Stăpânirea otomană[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Bulgaria Otomană.
Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După bătălia
de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani, otomanii au cucerit toate
teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre.[59] Sub dominație otomană, bulgarii erau
considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost
suprimată și clerul educat a fugit în alte țări. [60] Boierimea a fost eliminată, țărănimea
înrobită pe moșiile stăpânilor otomani, [59] iar populația și-a pierdut conștiința națională. [61]
[11]

Apărarea pasului Șipka a fost crucială pentru eliberarea Bulgariei. În etapa finală a bătăliei, forțele bulgărești,
cu muniția epuizată, au aruncat cu pietre și cu trupurile camarazilor lor căzuți pentru a respinge atacurile
otomane.[62]

De-a lungul celor aproape cinci secole de dominație otomană, bulgarii au încercat să-și
reînființeze statul organizând mai multe răscoale, cele mai cunoscute fiind Prima (1598)
și a Doua Răscoală de la Tărnovo (1686), precum și răscoala lui Kărpoș (1689).[59] În
secolul al XVIII-lea, Epoca Iluminismului din Europa Occidentală a influențat apariția
unei mișcări de renaștere națională a Bulgariei. [59] Ea a restaurat conștiința națională și
a devenit factor-cheie în lupta de eliberare antiotomană, având ca rezultat Revolta din
Aprilie 1876. Până la 30.000 de bulgari au murit în luptele prilejuite de suprimarea
revoltei de către otomani. Masacrele au determinat Marile Puteri să intre în acțiune.
[63]
 Ele s-au întrunit la Conferința de la Constantinopol din 1876, dar hotărârile lor au fost
respinse sau ignorate de către Imperiul Otoman. Aceasta a permis Imperiului Rus să
caute o rezolvare prin forță, fără să riște confruntarea cu celelalte Mari Puteri, așa cum
se întâmplase în Războiul Crimeei.[63] În 1877, Rusia a declarat război Imperiului
Otoman și l-a învins. La lupte au participat și voluntari bulgari. Tratatul de la San
Stefano a fost impus otomanilor de către ruși la 3 martie 1878, și prin el se înființa un
principat autonom bulgar pe teritorii întinse, ale celui de al Doilea Imperiu Bulgar. [64][65]
Celelalte Mari Puteri au respins însă imediat tratatul de teama ca o țară atât de mare în
Balcani să nu le amenințe interesele. Tratatul de la Berlin a adus înființarea unui stat
autonom mult mai mic, cuprinzând Moesia și regiunea Sofiei, lăsând mari populații
bulgărești în afara granițelor noului stat. [64][66] Aceasta a jucat un rol semnificativ în
formarea abordării militariste a politicii externe a Bulgariei în prima jumătate a secolului
al XX-lea.[67] Principatul Bulgariei a câștigat un război cu Serbia și a incorporat teritoriul
otoman al Rumeliei Orientale în 1885, proclamându-se stat independent la 22
septembrie 1908.[68]
Bulgaria independentă modernă[modificare | modificare sursă]

Soldați bulgari tăind sârma ghimpată a Antantei și pregătindu-se de înaintare, în Primul Război Mondial

În anii de după independență, Bulgaria s-a militarizat accentuat și a fost denumită

adesea „Prusia din Balcani”.[69][70] Între 1912 și 1918, Bulgaria s-a implicat în trei
conflicte consecutive—două războaie balcanice și Primul Război Mondial. După o
dezastruoasă înfrângere în al Doilea Război Balcanic, Bulgaria s-a găsit din nou în
tabăra învinsă ca urmare a alianței sale cu Puterile Centrale în Primul Război Mondial.
În pofida faptului că peste un sfert din populație a luptat în armata sa de 1.200.000 de
oameni[71][72] și a obținut câteva victorii importante la Doiran și Monastir, țara a capitulat
în 1918. Războiul a dus la semnificative pierderi teritoriale, un total de 412.000 de morți,
și un val de peste 253.000[73] de refugiați care au pus presiune suplimentare pe
economia națională deja ruinată.[74]
Frământările politice rezultate în urma acestor pierderi au dus la o dictatură regală
autoritară a țarului Boris al III-lea (1918–1943). Bulgaria a intrat în al Doilea Război
Mondial în 1941 ca membră a Axei dar a refuzat să participe la Operațiunea
Barbarossa, salvându-și populația evreiască de deportarea în lagărele de concentrare
naziste.[75] Moartea subită a lui Boris al III-lea în vara lui 1943 a adus noi agitații politice
pe măsură ce războiul se întorcea împotriva Germaniei și gherilele comuniste au
căpătat avânt.[76] După mai multe greve și revolte, în septembrie 1944 Frontul pentru
Patrie, dominat de comuniști, a preluat puterea cu ocazia intrării armatei sovietice in
Bulgaria, punând capăt alianței cu Germania și ducând țara de partea Aliaților până la
sfârșitul războiului.[77]

Jeliu Jelev, primul președinte al Bulgariei ales democratic[78] împreună cu George H. W. Bush (dreapta) în 1990

Lovitura de stat din 9 septembrie 1944 a dus la abolirea monarhiei, dar abia în 1946 s-a
instaurat dictatura partidului unic comunist, proclamându-se republica populară.[79] A
devenit o parte a sferei sovietice de influență sub conducerea lui Gheorghi
Dimitrov (1946–1949), care a pus bazele unui stat stalinist industrializat forțat. Până la
jumătatea anilor 1950, standardele de viață au crescut semnificativ, și represiunea
politică s-a redus.[80][81] Economia planificată după model sovietic a suferit câteva
reforme restrânse care au apropiat-o puțin de economia de piață sub Todor
Jivkov (1954–1989).[82] Fiica sa, Liudmila, a promovat peste hotare arta și cultura
bulgară.[83] Într-o încercare de a șterge identitatea minorității turcești, a fost lansată în
1984 o campanie de asimilare. Ca urmare, 300.000 de turci din Bulgaria au emigrat în
Turcia.[84][85]
În contextul prăbușirii blocului comunist, la 10 noiembrie 1989, Partidul Comunist Bulgar
a renunțat la monopolul politic, Jivkov a demisionat, iar Bulgaria a intrat în tranziția către
o democrație parlamentară.[86] Primele alegeri libere din iunie 1990 au fost câștigate
de Partidul Socialist Bulgar (BSP, noul nume al Partidului Comunist).[87] O nouă
constituție ce aducea un regim democratic parlamentar, cu un președinte slab și un
prim ministru responsabil în fața parlamentului a fost adoptată în iulie 1991. Noul sistem
nu a îmbunătățit imediat standardele de viață și economia—calitatea vieții și
performanțele economice au rămas chiar inferioare celor din comunism, chiar și o
vreme după anul 2000.[88] Un pachet de reforme drastice promovat în 1997 a readus
creșterea economică, dar nivelul de trai a crescut mai lent. [89] După 2001 situația
economică, politică și geopolitică s-a îmbunătățit semnificativ, [90] și Bulgaria a atins
nivele mai înalte ale Indicelui Dezvoltării Umane.[91] A devenit membră a NATO în 2004
și a Uniunii Europene în 2007.[92][93]

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Bulgariei.
 Stânga: Munții Balcani din centrul Bulgariei
Dreapta: Maslen nos, pe coasta Mării Negre

Bulgaria ocupă o porțiune din estul peninsulei Balcanice, învecinându-se cu cinci țări—

cu Grecia și Turcia la sud, cu Macedonia și Serbia la vest si cu România la nord.
Frontierele terestre au o lungime totală de 1.808 km, iar coasta Mării Negre are o
lungime de 354 km.[94] Suprafața totală a țării este de 110.994 km², ceea ce o clasează
pe locul 105 în lume.[95][96] Coordonatele geografice ale Bulgariei sunt 43° lat. N. și 25°
long. E.[97]

Harta fizică a Bulgariei

Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării, Munții Balcani, Câmpia

Traciei și Munții Rodopi.[94] Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată
până la poalele dealurilor subbalcanice, în vreme ce Dunărea formează mare parte din
frontiera cu România. Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară, începând la sud-
est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre. [94]
Munții Balcani sunt dispuși într-un lanț de la est la vest prin centrul țării. Sud-vestul
muntos are două masive muntoase—Rila și Pirin, care mărginesc Munții Rodopi către
est, munți mai mici dar mai întinși.[94] În Bulgaria se află cel mai înalt punct din peninsula
Balcanică, Musala, la 2.925 m[98] iar cel mai jos punct al țării este nivelul mării. Câmpiile
ocupă circa o treime din suprafață, în vreme ce dealurile și podișurile ocupă 41%.
[99]
 Țara are o rețea densă de circa 540 de râuri, dintre care multe sunt relativ scurte și
cu debite reduse.[100] Cel mai lung râu aflat în întregime pe teritoriul bulgar, Iskărul, are o
lungime de 368 km. Între alte mari râuri se numără Struma și Marița din sud.[94]
Bulgaria are o climă dinamică, rezultată din poziționarea sa la întâlnirea maselor de aer
mediteranean și continental, cu concursul efectului de barieră al munților. [94] Bulgaria de
nord are mediile de temperatură cu 1 °C mai mici și cele de precipitații cu 200 mm mai
ridicate decât regiunile de la sud de Balcani. Amplitudinile temperaturii variază
semnificativ de la zonă la zonă. Cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată în
țară este de −38,3 °C, în vreme ce cea mai ridicată este de 45,2 °C.[101] Precipitațiile se
ridică la 630 mm pe an, și fluctuează de la 500 mm în Dobrogea până la peste
2.500 mm în munți. Masele de aer continental aduc mari cantități de zăpadă iarna. [102]

Acvilele de câmp au în Bulgaria o populație aflată în creștere. [103]

Mediu înconjurător și biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Bulgaria a adoptat protocolul de la Kyoto[104] și a îndeplinit obiectivele acestuia,
reducând emisiile de dioxid de carbon între 1990 și 2009 cu 30%.[105] Poluarea fabricilor
și uzinelor metalurgice, împreună cu despăduririle continuă să producă mari probleme
sănătății populației.[106] Zonele urbane sunt în mod deosebit afectate de producția de
energie în termocentrale pe bază de cărbuni și de traficul de automobile, [107][108] în vreme
ce utilizarea de pesticide în agricultură, precum și sistemele de epurare învechite din
industrie produc poluare extensivă a solului și a apelor cu substanțe chimice și
detergenți.[109] Bulgaria este singurul stat membru al UE care nu reciclează deșeurile din
orașe,[110] deși o uzină de reciclare a deșeurilor electronice a fost deschisă în iunie 2010.
[111]
 Situația s-a ameliorat în ultimii ani, și mai multe programe finanțate de guvern au
fost derulate în tentativa de a reduce nivelul poluării. [109]
Biodiversitatea Bulgariei este conservată în trei parcuri naționale, 11 parcuri
naturale[112] și 17 zone propuse să devină rezervații ale biosferei.[113] Aproape 35% din
suprafața uscatului este formată din păduri,[114] unde cresc unii dintre cei mai bătrâni
copaci din lume, între care se numără Pinul lui Baikușev și stejarul din Granit.[115] Flora
cuprinde peste 3.800 de specii din care 170 sunt endemice și 150 sunt în pericol.
[116]
 Fauna este reprezentată în principal de ursul brun și de șacal,[117] în vreme
ce râsul și acvila de câmp au populații reduse, dar în creștere.[118]

Politică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: politica Bulgariei.
Bulgaria este o democrație parlamentară în care puterea executivă stă în mâinile
primului ministru.[90] Sistemul politic are trei ramuri—legislativă, executivă și
judecătorească, dreptul de vot aparținând cetățenilor în vârstă de cel puțin 18 ani.
Alegerile sunt supravegheate de o Comisie Electorală Centrală independentă, din care
fac parte reprezentanți ai tuturor marilor partide politice. Partidele trebuie să se
înregistreze la comisie înainte de a participa la alegeri naționale. [119] În mod normal,
primul ministru ales este șeful partidului care a primit cele mai multe voturi la alegerile
legislative.[90]
Partidele politice se întrunesc în Adunarea Națională, un parlament unicameral format
din 240 de deputați aleși pe mandate de patru ani prin vot direct. Adunarea Națională
are puterea de a adopta legi, de a aproba bugetul, de a organiza alegerile prezidențiale,
de a alege și a demite primul ministru și ceilalți miniștri, de a declara război, de a
desfășura trupe peste hotare, și de a ratifica tratate și acorduri
internaționale. Președintele este șeful statului și comandant suprem al forțelor armate,
și are autoritatea de a returna legi la Parlament, deși acesta din urmă poate trece peste
vetoul președintelui cu o majoritate simplă a tuturor membrilor parlamentului. [90]
Guvernarea[modificare | modificare sursă]
Președintele Rumen Radev; și prim-ministrul Boiko Borisov

Primul guvern GERB a fost format după ce acest partid de centru-dreapta a

câștigat alegerile generale din iulie 2009(d) cu 117 locuri în Adunarea Națională și a
format un guvern minoritar(d) fără susținerea altor partide politice din parlament. [120] Acest
guvern a demisionat la 20 februarie 2013 după o serie de proteste la nivel național(d) din
cauza costurilor mari ale utilităților și nivelului scăzut de trai. [121] Ca urmare, Parlamentul
a fost dizolvat și președintele a format un nou guvern provizoriu. Alegerile anticipate ce
au urmat în mai 2013 au adus GERB o victorie la limită.[122] Fără susținerea celorlalte
trei partide politice intrate în parlament, însă, la 24 mai, liderul GERB, Boiko Borisov, și-
a depus mandatul. Partidul Socialist Bulgar l-a propus pe fostul ministrul de
finanțe Plamen Oreșarski în mai 2013.[123][124] La doar două săptămâni după formarea
sa, guvernul Oreșarski a fost asprui criticat de opoziție și s-a confruntat cu un nou val
de proteste(d), unele cu peste 11.000 de participanți.[125] Guvernul a rezistat la
cinci moțiuni de cenzură, dar în cele din urmă a demisionat[126] la 23 iulie 2014.[127] La 6
august, un guvern temporar(d) condus de Gheorghi Bliznașki a depus jurământul.[128]
O nouă rundă de alegeri anticipate în octombrie 2014(d)[129] au adus o victorie mai clară
a GERB, cu circa o treime din voturi. Au intrat în parlament un număr record de opt
partide.[130] După ce președintele Rosen Plevneliev l-a însărcinat cu formarea unui nou
guvern, partidul GERB al lui Borisov a format o coaliție(d)[131] și membrii partidelor
din Blocul Reformist(d) (Democrații pentru o Bulgarie Puternică (DSB)(d), Uniunea Forțelor
Democratice (SDS)(d), Mișcarea Bulgaria pentru Cetățeni (DBG)(d), Alternativa pentru
Renașterea Bulgariei(d) și Uniunea Național Agrară Bulgară (BZNS)(d)) au fost numiți
miniștri. În 2016 însă, Boiko Borisov s-a angajat ca, dacă candidata GERB pentru
președinție, Țețka Țaceva(d) nu va câștiga alegerile prezidențiale(d), el va
demisiona. GERB a pierdut alegerile în fața candidatului Rumen Radev, declarat
independent, dar susținut de Partidul Socialist Bulgar. Borisov a demisionat, ca urmare,
pentru a doua oară. Noul președinte Rumen Radev a format un nou guvern
temporar(d) condus de Ognean Gherdjikov(d). Următoarele alegeri anticipate din martie
2017(d) au făcut însă ca GERB să câștige din nou și să intre în parlament împreună cu
alte patru partide – Partidul Socialist Bulgar, Frontul Patriotic(d), Mișcarea pentru Drepturi
și Libertăți și Volia(d). Ca urmare, Borisov a redevenit prim-ministru.[132]
Sistemul legal[modificare | modificare sursă]
Legislația civilă este una obișnuită.[133] Ramura judecătorească este supravegheată de
Ministerul Justiției. Tribunalul Administrativ Suprem și Curtea Supremă de Casație sunt
cele mai înalte instanțe de apel și supraveghează aplicarea legii în tribunalele
subordonate.[119] Consiliul Suprem Judiciar gestionează sistemul și numește judecătorii.
Puterea judecătorească din Bulgaria, împreună cu alte instituții, rămâne una dintre cele
mai corupte și ineficiente din Europa.[134][135][136][137]
Aplicarea legii se face de către organizații subordonate Ministerului de Interne.
[138]
 Serviciul Național de Poliție (NPS) combate criminalitatea generală, păstrează
ordinea publică și susține operațiunile celorlalte agenții de aplicare a legii. [139] NPS are
27.000 de ofițeri de poliție în secțiunile sale locale și națională. [140] Ministerul de Interne
conduce și Serviciul Poliției de Frontieră și Jandarmeria Națională—o ramură
specializată în activități antiteroriste, gestiunea crizelor și controlul mulțimilor.
Contrainteligența și securitatea națională sunt în sarcina Agenției de Stat pentru
Securitate Națională, înființată în 2008.[141]
Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Subdiviziunile Bulgariei.

•
•
•
•
•
•
•
•
 •
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
•
Blagoevgrad
Burgas
Dobrici
Gabrovo
Haskovo
Iambol
Kărdjali
Kiustendil
Loveci
Montana
Pazargik
Pernik
Plevna
Plovdiv
Razgrad
Ruse
Șumen
Silistra
Sliven
Smolean
Sofia
Sofia
Stara Zagora
Tărgoviște
Varna
Veliko Tărnovo
Vidin
Vrața
Marea Neagră
 Dunărea
Macedonia
de Nord
Grecia
România
Serbia
Turcia
Bulgaria este un stat unitar.[142] Din anii 1880, de când țara a căpătat autonomie,
numărul unităților administrativ-teritroriale a variat de la șapte la 26. [143] Între 1987 și
1999 structura administrativă a fost alcătuită din nouă regiuni (oblasti, singular oblast).
Noua organizare administrativă a fost adoptată în paralel cu descentralizarea
economiei.[144] Ea include 27 de regiuni și o regiune metropolitană a capitalei (Sofia-
capitala). Toate aceste regiuni își iau numele de la capitala lor. Regiunile sunt împărțite
mai departe în 264 comune (obștine).
Comunele sunt conduse de primari, aleși pe patru ani și de consilii locale alese prin vot
direct. Bulgaria este un stat deosebit de centralizat, în care Consiliul de Miniștri
numește direct guvernatorii regiunilor și în care toate regiunile și comunele sunt puternic
dependente de finanțarea de la centru.[119]
Regiuni

 Blagoevgrad
 Burgas
 Dobrici
 Gabrovo
 Iambol
 Haskovo
 Kărdjali
 Kiustendil
 Loveci
 Montana
 Pazardjik
 Pernik
 Plevna
 Plovdiv
 Razgrad
 Ruse
 Silistra
 Sliven
 Smolean
 Regiunea Sofia
 Stara Zagora
 Șumen
 Tărgoviște
  Varna
 Veliko Tărnovo
 Vidin
 Vrața
Armata și relațiile externe[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Armata Bulgariei.
Bulgaria a devenit membru al Națiunilor Unite în 1955 și din 1966 a fost membru
nepermanent al Consiliului de Securitate de trei ori, cel mai recent în 2002–2003.
[145]
 Bulgaria a fost printre țările fondatoare ale OSCE în 1975. A aderat la NATO la 29
martie 2004, a semnat tratatul de aderare la Uniunea Europeană la 25 aprilie 2005, [92]
[146]
 și a devenit membru al Uniunii la 1 ianuarie 2007. [93] Integrarea euro-atlantică a
devenit o prioritate pentru Bulgaria după căderea comunismului, deși conducerea
comunistă dorea și ea părăsirea Pactului de la Varșovia și aderarea la Comunitățile
Europene încă din 1987.[147][148][149] Relațiile Bulgariei cu vecinii sunt în general bune,
după 1990. Țara joacă un rol important n promovarea securității regionale. [150] Bulgaria
are în funcțiune o colaborare economică și diplomatică tripartită cu România și Grecia,
[151]
 menține relații strânse cu ceilalți membri ai UE, cu Statele Unite și Rusia, și continuă
să amelioreze relațiile tradiționale cu China[152] și Vietnam.[153] Procesul HIV din Libia,
care a avut loc după încarcerarea mai multor asistente medicale bulgare la Benghazi în
1998, a avut un impact semnificativ asupra relațiilor dintre Bulgaria, Uniunea Europeană
și Libia. A avut ca rezultat eliberarea asistentelor de către guvernul lui Muammar
Gaddafi, care în schimb a primit un contract pentru a primi un reactor nuclear și arme
din Franța.[154]

Avioane de luptă Mikoian-Gurevici MiG-29 ale Forțelor Aeriene Bulgare

Bulgaria a găzduit șase avioane KC–135 Stratotanker și 200 de persoane care s-au

ocupat cu efortul de război din Afganistan în 2001, aceasta fiind prima staționare de
trupe străine pe teritoriul țării de la al Doilea Război Mondial. [19] Relațiile militare
internaționale s-au extins și mai mult în aprilie 2006, când Bulgaria și Statele Unite au
semnat un acord de cooperare defensivă privind utilizarea bazelor aeriene de
la Bezmer și Graf Ignatievo, poligonul de pregătire Novo Selo și un centru de logistică
din Aytos ca centre de pregătire militară comună. [155] În același an, revista Foreign
Policy a trecut baza aeriană de la Bezmer pe lista celor mai importante șase baze
ale USAF din străinătate, datorită apropierii de Orientul Mijlociu.[156] În total, 756 de
militari sunt desfășurați în străinătate în cadrul diferitelor misiuni sub egida ONU sau
NATO. Istoric, Bulgaria a desfășurat un număr important de militari și consilieri civili în
țările aliate din cadrul blocului sovietic, cum ar fi Nicaragua[157] și Libia (peste 9.000).[158]
Apărarea țării este responsabilitatea armatei formate în întregime din voluntari, formată
din forțele terestre, marina și forțele aeriene. Forțele terestre sunt formate din două
brigăzi mecanizate și opt batalioane și regimente independente; forța aeriană operează
cu 106 avioane și sisteme de apărare antiaeriană în șase baze aeriene, iar marina
deține diverse nave, elicoptere și măsuri pentru paza coastei. [159]
După o serie de reduceri de personal începând cu 1990, numărul militarilor activi a
scăzut de la 152.000 în 1988[160] până la 32.000 în anii 2000,[161] suplimentat de o forță
de rezervă de 302.500 de soldați și ofițeri și 34.000 de civili ca personal auxiliar.
[162]
 Inventarul este în principal de origine sovietică, cum ar fi avioanele de luptă MiG-29,
rachetele sol-aer S-300 și rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune OTR-21
Tochka(d). După 2020, guvernul va cheltui 1,4 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor
noi avioane de luptă, sisteme de comunicații și capabilități pentru războiul informatic.
[163]
 Cheltuielile militare totale pe 2009 s-au ridicat la 819 milioane de dolari.[164]

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Bulgariei.
Bulgaria are o economie de piață industrializată,[165] aflată în zona de venituri medii spre
mari,[166] și în care sectorul privat produce peste 80% din PIB. [167] Dintr-o țară
predominant agricolă, cu o populație predominant rurală în 1948, până în anii 1980
Bulgaria devenise o economie industrializată, a cărei prioritate principală era cercetarea
tehnologică și științifică.[168] Criza economiilor planificate, urmată de pierderea
piețelor CAER în 1990, și apoi de terapia de șoc pentru transformarea într-o economie
de piață au avut ca rezultat o scădere abruptă a producției industriale și agricole, care a
culminat cu colapsul economic din 1997.[169][170] După 2000, Bulgaria a trecut printr-o
perioadă de creștere economică rapidă,[169] deși nivelul veniturilor a rămas unul din cele
mai scăzute din UE, salariul mediu brut fiind de 754 leva (386 euro) în martie 2012.
[171]
 Salariile reprezintă, însă, doar jumătate din totalul veniturilor casnice. [172] PIB pe cap
de locuitor în termenii parității puterii de cumpărare se ridica la 44% din media UE în
2010, conform datelor Eurostat,[173] în timp ce costul vieții era 51% din medie.
[174]
 Moneda națională este leva, aflată la curs fix de schimb cu euro, la o rată de
1,95583 levа pentru un euro.[175] Bulgaria nu face parte din zona euro și, în ciuda
adoptării cursului de schimb fix, unii analiști consideră că adoptarea monedei unice
europene se va putea face abia după 2015. [176]
Rata șomajului a crescut la 12,6% în aprilie 2012 și creșterea PIB a trecut de la 6,2%
(2008) la −5,5% (2009) în contextul crizei financiare.[177][178] Criza a avut un impact
negativ în principal asupra industriei, producând o scădere cu 10% a producției
industriale naționale, o scădere de 31% în minerit și de 60% în producția de metale
neferoase.[179] Creșterea pozitivă a revenit în 2010, ajungând la 0,2%. [178] La sfârșitul lui
2011, investițiile erau însă în scădere și consumul scădea constant din cauza creșterii
șomajului.[180]
Corupția rămâne o problemă gravă în țară, ea aflându-se pe locul 86 după indicele
percepției corupției iar situația se înrăutățește.[181] În același timp, Bulgaria este pe locul
28 după indicele libertății economice în lume,[182] are cele mai scăzute impozite pe venit
pentru persoane și pentru firme din Uniunea Europeană, [183] și a doua cea mai
mică datorie publică din statele-membre, cu 16,3% din PIB în 2011.[184] În 2011, PIB
(PPC) a fost estimat la 101 miliarde de dolari, cu 13.597 de dolari pe cap de locuitor.
[185]
 Sofia și regiunea de dezvoltare Iugozapaden constituie cea mai bine dezvoltată
parte a țării, cu un PIB (PPC) pe cap de locuitor de 24.647 în 2009. [186] Sectorul
serviciilor constituie 64,6% din PIB, urmat de industrie cu 30,1% și agricultură cu 5,3%.
[187]
 Forța de muncă se ridica la 2,5 milioane de persoane.[188] Bulgaria este beneficiar
net de fonduri europene, în 2009 primind 589 million euro. [189]

Bulgaria (portocaliu) și cei mai mari parteneri de export după pondere în totalul exporturilor

Zăcămintele locale de fier, cupru, cărbune și plumb sunt vitale pentru sectorul
producător intern.[190] Între principalele industrii se numără extracția metalelor și
mineralelor, industria chimică, de mașini industriale și componente de vehicule,
[191]
 rafinarea petrolului[192] și producția de oțel.[193] Mineritul și industriile asociate dețin
120.000 de angajați și produc circa 5% din PIB. [194] Țara este al patrulea producător de
aur din Europa și al șaselea producător de cărbune. [194][195] Aproape toate produsele de
export ale Bulgariei sunt produse industriale, cum ar fi produsele din petrol ($2,24
miliarde), cupru ($1,59 miliarde), medicamente ($493 milioane) și echipament militar
($358 milioane).[196][197]
În contrast cu sectorul industrial, agricultura a scăzut în ultimii 10 ani. Producția din
2008 se ridica la doar 66% din cea dintre 1999 și 2001, [197] în vreme ce producția de
cereale și legume a scăzut cu aproape 40% după 1990. [198] Bulgaria rămâne însă
exportator net de produse agricole, circa două treimi din exporturile sale mergând către
țări din OECD.[199] Țara este cel mai mare producător din lume de uleiuri și esențe
pentru parfumuri, cum ar fi uleiul de levănțică și cel de trandafir.[19][200] În 2007 a fost
lansat un program guvernamental pe cinci ani de modernizare și dezvoltare, cu scopul
de a întări sectorul agricol cu investiții totale de 3,2 miliarde de euro.[201]
În ultimii ani, Bulgaria a devenit o destinație turistică atractivă, având unele dintre cele
mai ieftine stațiuni din Europa și unele din ultimele plaje neacaparate de industria
turistică.[202][203] Lonely Planet a plasat Bulgaria în primele 10 destinații de călătorie
pentru 2011.[204] Peste 40% dintre cei 9.000.000 de turiști care vizitează țara anual sunt
greci, români și germani.[205] Între principalele destinații turistice se numără
capitala Sofia, orașul medieval Veliko Tărnovo,[206] stațiunile de pe litoral Nisipurile de
Aur și Sunny Beach, precum și stațiunile montane Bansko, Pamporovo și Boroveț.
Știință și tehnologie[modificare | modificare sursă]
Supercalculatorul Centrului Național de Aplicații în Supercomputing

Bulgaria are unul din cele mai mici bugete științifice din Europa, cu 0,25 din PIB în
2010.[207][208] Subfinanțarea cronică a sectorului după 1990 a obligat mulți profesioniști de
înaltă calificare științifică să părăsească țara. [209] Ca urmare, Bulgaria are un nivel redus
de inovație, competitivitate și exporturi de valoare adăugată mare. [210][211]
Academia Bulgară de Științe este principala instituție științifică, și ea este angajatorul
majorității cercetătorilor bulgari în multiplele sale ramuri. Principalele arii de cercetare și
dezvoltare sunt energia, nanotehnologia, arheologia și medicina.[207] Bulgaria a devenit a
șasea țară din lume care a trimis un astronaut în spațiu, odată cu zborul lui Gheorghi
Ivanov cu misiunea Soiuz 33 în 1979. Țara a derulat propriile experimente în diferite
misiuni, cum ar fi Radiation Dose Monitor-7(d)[212] dozimetrele de pe Stația Spațială
Internațională și de pe Chandrayaan-1, precum și serele spațiale (dezvoltate de bulgari)
de pe stația spațială Mir.[213][214] În 2011 guvernul a anunțat planuri pentru reînceperea
programului spațial producând un nou microsatelit și aderând la Agenția Spațială
Europeană.[215]
În anii 1980, Bulgaria devenise un „Silicon Valley al Blocului Estic” datorită exporturilor
masive de tehnologie de calcul în țările CAER.[216] Țara s-a clasat a treia în lume în 2011
după numărul total de specialiști în IT&C, depășind țări cu populații mult superioare,
[217]
 și operează singurul supercalculator din Balcani, un IBM Blue Gene(d)/P la Centrul
Național pentru Aplicații în domeniul Supercomputingului. [218][219]
Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Harta șoselelor din Bulgaria

Deși are relativ puține rezerve de combustibili fosili, sectorul energetic bine dezvoltat din
Bulgaria, împreună cu așezarea geografică strategică fac din ea un important nod
energetic european.[220] Aproape 34% din energia electrică se produce în centrala
nucleară de la Kozlodui[221] și opinia publică susține ferm dezvoltarea energiei nucleare.
[222]
 Expansiunea rapidă a surselor de energei alternative, cum ar fi centralele solare și
eoliene[223] fac din Bulgaria un producător de energie cu una dintre cele mai mari rate de
creștere din lume.[224] Țara țintește către producerea a 16% din electricitate din surse
regenerabile înainte de 2020.[225]

Autostrada Trakia, una din autostrăzile Bulgariei

Rețeaua națională de drumuri are o lungime totală de 40.231 km,[226] dintre care

39.587 km sunt pavate, dar aproape jumătate din ele se încadrează în cea mai joasă
categorie internațională pentru astfel de drumuri. [227] Căile ferate sunt un important
mijloc de transport al mărfurilor, deși utilizarea șoselelor în transportul de mărfuri este în
creștere. Bulgaria are 6.238 km de cale ferată[227] dintre care 461 km de cale ferată de
mare viteză sunt în construcție, trebuind să fie terminați în 2013. [228][229][230] Există legături
feroviare cu România, Grecia și Serbia, iar trenurile express deservesc legături directe
cu Kiev, Minsk, Moscova și Sankt Petersburg.[231] Sofia și Plovdiv sunt principalele
centre de transport aerian, în vreme ce Varna și Burgas sunt principalele porturi
maritime.[227] Varna urmează să fie primul punct de pe teritoriul UE din cadrul conductei
de gaze naturale South Stream.[232]
Rețelele de telecomunicații sunt în general învechite și necesită modernizări
substanțiale. Serviciile de telefonie sunt disponibile în majoritatea satelor, iar regiunile
sunt legate între ele printr-o linie digitală de mare capacitate. [227] Există trei operatori de
telefonie mobilă activi în Bulgaria—Mtel(d), Telenor Bulgaria(d) și Vivacom(d).[233] Numărul
de utilizatori ai Internetului a crescut rapid din 2000—de la 430.000, numărul lor a
crescut la 1,55 milioane în 2004, și 3,4 milioane (48% rată de penetrare) în 2010.
[234]
 Bulgaria are cea mai rapidă viteză medie de acces la Internet în bandă largă după
Coreea de Sud.[235]

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Bulgariei.
Un grup de bulgari în 1926

Conform recensământului din 2011, populația Bulgariei era atunci de 7.364.570 de

locuitori, în scădere de la maximul de circa nouă milioane înregistrat în 1989. Bulgaria
are scădere demografică de la începutul anilor 1990, [236] când prăbușirea economiei
comuniste a determinat circa 937.000 oameni—în majoritate adulți tineri—să emigreze
înainte de 2005.[237] Populația continuă să scadă și sporul natural actual este unul dintre
cele mai scăzute din lume.[238]
Bulgarii reprezintă principalul grup etnic și compun 84,8% din populație.
Minoritățile turcilor și romilor formează 8,8% și respectiv 4,9%; circa 40 de minorități mai
mici compun 0,7 procente, și 0,8 nu s-au declarat membri ai unei etnii. [239] Romii sunt
considerați de către unii bulgari cetățeni de rang inferior [240] și aproximativ 70.000 din ei
sunt implicați în activități ilegale.[241] Traficul de ființe umane este răspândit în rândul
romilor din cauza tradiției vânzării mireselor. [242] Programele de integrare a romilor,
finanțate de Uniunea Europeană, nu au avut succes. [243] Toate grupurile etnice cunosc și
folosesc bulgara, singura limbă cu statut oficial, limbă maternă pentru 85,2% din
populație.[244] Cea mai veche limbă slavă scrisă, bulgara este diferită de alte limbi din
acest grup prin anumite particularități gramaticale, cum ar fi lipsa cazurilor
substantivului și a infinitivului verbelor, precum și prin articolul hotarât sufixat.[245][246]
Bulgaria se consideră oficial a fi stat laic. Constituția garantează libertatea religioasă,
dar desemnează creștinismul ortodox ca religie „tradițională”. [247] Majoritatea populației
(76%) se identifică drept ortodocși.[244] Biserica Ortodoxă Bulgară a devenit autocefală
din 927,[248][249] și are 12 episcopii cu 2.000 de preoți.[250] Alte organizații religioase sunt
musulmanii (10%), romano-catolicii (0,8%) și protestanții (1,1%); 0,2% practică alte
credințe și 11,8% nu se identifică cu nicio religie. [244]

Biblioteca Universității din Sofia, cea mai mare instituție de învățământ superior din Bulgaria

Guvernul estima în 2003 rata alfabetizării la 98,6%, fără diferențe semnificative între
sexe. Bulgaria are prin tradiție standarde înalte de educație. [240] Ministerul Educației,
Tineretului și Științei finanțează toate instituțiile de educătie publică, stabilește criterii
pentru manuale și supraveghează publicarea lor. [251] Statul furnizează educație gratuită
în școli de stat, cu excepția învățământului superior. [240] Procesul de educație cuprinde
12 clase, dintre care primele opt sunt primare și IX-XII sunt secundare. [251] Liceele pot fi
tehnice, vocaționale, generale sau specializate pe o anumită disciplină, în vreme ce
educația universitară constă dintr-un ciclu de licență de 4 ani, urmat de un an de
master.[252]
Speranța de viață medie este de 73,6 ani, sub media Uniunii Europene. [253] Cauzele
principale de deces sunt similare cu cele din alte țări industrializate, în principal bolile
cardiovasculare, cancerul și bolile respiratorii.[254] Bulgaria are un sistem medical
universal finanțat prin impozite și contribuții la fondul de sănătate. [254] Fondul Național de
Asigurări de Sănătate (NHIF) finanțează o porțiune din ce în ce mai mare din serviciile
medicale primare. Cheltuielile cu sănătatea din bugetul național se ridică la 4,3% între
2002 și 2004, iar Fondul a contribuit la peste 60% din cheltuielile anuale ale sistemului.
[255]
 Bugetul sănătății s-a ridicat în 2010 la 4,2% din PIB, sau circa 1,3 miliarde de euro.
[256]
 Numărul medicilor este peste media UE, cu 181 medici la 100.000 de locuitori,
[257]
 deși este o penurie acută de asistente medicale și de personal auxiliar, iar calitatea
spitalelor este redusă.[258]
Majoritatea bulgarilor (72,5%) locuiesc în mediul urban. [259] Bulgaria are cea mai mare
rată de proprietate asupra locuințelor din lume: circa 97% din populație trăiește în
propria locuință sau în locuința ocupată de proprietar. [260] Există și o rată mare de
deținere de aparate electrice casnice, cum ar fi televizoarele (97,9 din locuințe),
frigidere (93,3%) și telefoane (90,6%), și rate relativ mari pentru calculatoare (42,9%) și
automobile (41,9%). Ratele medii la toate categoriile sunt substanțial mai ridicate în
Sofia, al 12-lea oraș ca mărime din Uniunea Europeană, cu o populație de peste
1.200.000 de locuitori.[261][262]

 v • d • m  Cele mai mari orașe din Bul

Recensământ 2011[263]

Loc Numele orașului Regiune Pop. Loc

1 Sofia Sofia-Capitala 1.204.685 11 Pern
2 Plovdiv Plovdiv 338.153 12 Hask
3 Varna Varna 334.870 13 Iam
4 Burgas Burgas 200.271 14 Paza
5 Ruse Ruse 149.642 15 Blag
6 Stara Zagora Stara Zagora 138.272 16 Veli
7 Plevna Plevna 106.954 17 Vraț
8 Sliven Sliven 91.620 18 Gab
Sofia
9 Dobrici Dobrici 91.030 19 Asen
10 Șumen Șumen 80.855 20 Vidi
Cultură[modificare | modificare sursă]

Cunună de aur tracă la Muzeul Național de Istorie

Cultura tradițională bulgară constă în principal din tradiții slave, tracice și bulgare,

împreună cu influențe grecești, latine, otomane, persane și celtice.[264][265][266] Urme de
cultură gotică au apărut în antichitate, așa cum arată Biblia Wulfila—prima carte scrisă
într-o limbă germanică, scrisă la Nicopolis ad Istrum în secolul al IV-lea.[267][268].
Bulgaria cuprinde un mare număr de situri arheologice ; numărul lor total este al treilea
din Europa după Italia și Grecia.[269] În 1972 a fost descoperită într-o necropolă lângă
Varna cea mai veche comoară de aur din lume, formată din monede, arme și bijuterii
datând din 4.600 î.e.n.[270] Situl a relevat dovezi ale primelor civilizații europene. [19] Alte
dovezi de demonstrează apariția culturilor preistorice în Bulgaria sunt Plovdivul, unul
dintre cele mai vechi orașe din lume,[271] și prima mănăstire creștină din Europa,
înființată în 344 e.n.[272] Nouă obiective istorice și naturale au fost incluse pe
lista patrimoniului mondial UNESCO: Călărețul din Madara, mormintele tracice de
la Sveștari și Kazanlăk, biserica Boiana, Mănăstirea Rila, Bisericile rupestre de la
Ivanovo, Parcul Național Pirin, Rezervația Naturală Srebărna și orașul antic Nesebăr;
[273]
 iar în 2017, câteva zone împădurite din Parcul Natural Balcanii Centrali au fost
incluse în situl transnațional Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte
regiuni ale Europei.[274][275]Nestinarstvo(d), un dans ritual în jurul focului, de sorginte
tracică,[276] este inclus în lista patrimoniului cultural intangibil.[277] Focul este un element
esențial în folclorul bulgăresc, fiind folosit pentru a îndepărta spiritele rele și bolile.
Folclorul bulgăresc personifică bolile sub forma unor vrăjitoare și conține o gamă largă
de creaturi mitice, între care lamea, samodiva (veela) și karakondjul.[278] Unele dintre
obiceiurile și ritualurile de izgonire a acestor spirite au supraviețuit și încă se mai
practică, așa cum sunt Kukeri(d) și survakari.[279] La 1 martie, primăvara este salutată
sărbătorind Martenița.[280]
Primul și al Doilea Imperiu Bulgar au funcționat ambele ca centre ale culturii slave în
mare parte din Evul mediu, exercitând o considerabilă influență culturală asupra
Bisericii Ortodoxe prin școlile de litere de la Preslav, Ohrid și Tărnovo.[281][282][283] Alfabetul
chirilic, utilizat ca sistem de scriere în multe limbi din Europa de Est și Asia, își are
originea la școala literară de la Preslav prin secolul al IX-lea. [284] În toate cazurile,
progresul medieval al Bulgarilor în domeniul artelor și literelor a luat sfârșit odată cu
cucerirea otomană, când multe opere de artă au fost distruse, iar activitățile artistice s-
au reluat abia după renașterea națională din secolul al XIX-lea[285] După eliberare,
literatura bulgară a adoptat rapid stiluri europene, cum ar fi romantismul și simbolismul.
De la începutul secolului al XX-lea, au ieșit în evidență mai mulți scriitori bulgari, cum ar
fi Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Peio Iavorov, Iordan Radicikov și Țvetan Todorov.[286]
[287]
 În 1981, scriitorul de limbă germană născut în Bulgaria Elias Canetti a primit Premiul
Nobel pentru Literatură.[288].

Ceaslovul, o veche carte tipărită bulgărească în alfabetul chirilic, datând din 1566

Muzica populară bulgărească este de departe cea mai complexă formă de artă
tradițională și s-a dezvoltat treptat de-a lungul secolelor ca o combinație de influențe
occidentale și orientale. Ea conține tonalități și moduri orientale, ortodoxe medievale și
europene occidentale.[289] Muzica are un sunet deosebit și folosește o gamă largă de
instrumente tradiționale, cum ar fi Gadulka(d) (cobză), Gaida(d) (cimpoi), cavalul și toba.
Una dintre trăsăturile distinctive este timpul ritmic extins, care nu are echivalent în restul
muzicii europene.[19] Corul vocal de femei al Televiziunii Bulgare este cel mai cunoscut
ansamblu de muzică populară din țară, și a primit un premiu Grammy în 1990.
[290]
 Compoziția muzicală scrisă din Bulgaria datează din Evul Mediu timpuriu, cu
lucrările lui Ioan Kukuzelis(d) (c. 1280–1360).[291] Muzica clasică, de operă și balet sunt
reprezentate de compozitorii Emanuil Manolov(d), Pancio Vladigherov și Gheorghi
Atanasov și de cântăreții Ghena Dimitrova și Boris Hristov.[292][293][294][295] Interpreții bulgari
au devenit cunoscuți și în alte genuri muzicale, cum ar fi rock
progresiv (FSB), electropop (Mira Aroyo(d)) și jazz (Milcio Leviev).
Artele vizuale religioase cuprind fresce, picturi murale și icoane, multe produse de
școala artistică de la Tărnovo.[296] Vladimir Dimitrov(d), Nikolai Diulgheroff și Christo and
Jeanne-Claude(d) sunt printre cei mai cunoscuți artiști moderni bulgari. [285] Industria
cinematografică este însă mai slabă: în 2010, în Bulgaria s-au produs doar trei filme de
lung-metraj și două documentare cu finanțare publică. Evenimentele culturale sunt
promovate în presa națională, ce cuprinde postul național de radio, și
cotidienele Trud(d) și 24 Ceasa.[297]

Echipa olimpică a Bulgariei la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2010

Bucătăria bulgărească este similară celor din alte țări balcanice și prezintă o puternică
influență turcească și grecească.[298] Printre cele mai importante produse culinare locale
se numără iaurtul, Lukanka, banița, salata șopska, liutenița și cozonacul. Sunt prezente
și alte feluri de mâncare orientale, cum ar fi musaca, ghiveci și baclava. Consumul de
carne se află sub media europeană, fiind preferate diverse salate. [298] Rachiul este
băutura alcoolică tradițională din fructe, consumată în Bulgaria încă din secolul al XIV-
lea.[299] Vinurile bulgărești sunt cunoscute pentru
soiurile Savagnin(d), muscat și Mavrud(d), din care se produc până la 200.000 de tone
anual.[300][301] Înainte de 1989, Bulgaria era al doilea exportator mondial de vin. [302]
Bulgaria are rezultate bune la sporturi cum ar fi lupte, haltere, box, gimnastică și tenis.
[303]
 Țara are una din cele mai bune echipe de volei din lume, pe locul șase mondial
conform clasamentului Federația Internațională de Volei(d) pe 2011.[304] Fotbalul este de
departe cel mai popular sport.[303] Între fotbaliștii bulgari celebri se numără atacantul
lui Manchester United Dimităr Berbatov, precum și Hristo Stoicikov, de două ori
câștigător al Ghetei de Aur și cel mai de succes jucător bulgar din toate timpurile.
[305]
 Între cluburile de fotbal de prim rang se numără ȚSKA Sofia[306][307] și Levski Sofia.
Cea mai bună performanță a naționalei la campionatele mondiale a fost obținută în SUA
(1994), când a eliminat consecutiv Mexicul și Germania, obținând locul al patrulea.
[303]
 Bulgaria participă la Jocurile Olimpice încă de la prima ediție de la Atena 1896, când
a fost reprezentată de Charles Champaud.[308] În total, Bulgaria a câștigat până în 2008
(inclusiv) 218 medalii: 52 de aur, 86 de argint și 80 de bronz, [309] ceea ce o plasează pe
locul 24 în clasamentul tuturor timpurilor.
Patrimoniul mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]
UNESCO a inclus pe lista patrimoniului mondial următoarele locuri din Bulgaria:[310]

 Orașul vechi Nesebăr (din 1983)

 Biserica Boiana din Sofia (din 1979)
 Călărețul din Madara (din 1979)
 Mănăstirea Rila (din 1983)
 Bisericile săpate în stâncă din Ivanovo (din 1979)
 Mormântul tracic de la Kazanlăk (din 1979)
 Mormântul tracic de la Sveștari (din 1985)
  Parcul Național Pirin (din 1983)
 Rezervația naturală Srebărna (din 1983)
 Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale
Europei — sit transnațional, cuprinde (din 2017) și câteva zone din
cadrul Parcului Natural Balcanii Centrali

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c d „World Economic Outlook Database, April 2021”.  IMF.org. International Monetary
Fund. Accesat în  6 aprilie 2021.
2. ^ „Gini coefficient of equivalised disposable income – EU-SILC
survey”.  ec.europa.eu. Eurostat. Accesat în 30 martie 2020.
3. ^ Human Development Report 2020 The Next Frontier: Human Development and the
Anthropocene  (PDF). United Nations Development Programme.  15 decembrie 2020.
pp.  343–346.  ISBN  978-92-1-126442-5. Accesat în 16 decembrie 2020.
4. ^ Usually resident population on 1 January (în engleză),  Eurostat, accesat în 3 martie 2020
5. ^ Roberts, Benjamin W.; Thornton, Christopher P. (2009). „Development of metallurgy in
Eurasia”  [Dezvoltarea metalurgiei în Eurasia] (în engleză). Department of Prehistory and
Europe,  British Museum. p.  1015. Accesat în 8 iunie 2012.  In contrast, the earliest
exploitation and working of gold occurs in the Balkans during the mid-fifth millennium BC,
several centuries after the earliest known copper smelting. This is demonstrated most
spectacularly in the various objects adorning the burials at Varna, Bulgaria (Renfrew 1986;
Highamet al. 2007). In contrast, the earliest gold objects found in Southwest Asia date only to
the beginning of the fourth millennium BC as at Nahal Qanah in Israel (Golden 2009),
suggesting that gold exploitation may have been a Southeast European invention, albeit a
short-lived one.
6. ^ Sigfried J. de Laet, ed. (1996). History of Humanity: From the Third Millenium to the
Seventh Century BC  [Istoria omenirii: din mileniul al III-lea până în secolul al VII-lea î.e.n.] (în
engleză). UNESCO / Routledge. p.  99. ISBN 9789231028113. Accesat în 8 iunie 2012.  The
first major gold-working centre was situated at the mouth of the Danube, on the shores of the
Black Sea in Bulgaria...
7. ^ Milisauskas, Sarunas (2011).  European Prehistory: A Survey[Preistorie europeană: studiu].
Springer. ISBN 9781441966339. Accesat în 8 iunie 2012.  One of the earliest dates for an
Aurignacian assemblage is greater than 43,000 BP from Bacho Kiro cave in Bulgaria...
8. ^ „Early human marks are 'symbols'” [Vechi semne umane sunt «simboluri»] (în engleză).
BBC News. 16 martie 2004. Accesat în 8 iunie 2012.
9. ^ „Bulgaria entry”.  Freedom House. Accesat în  20 martie 2012.
10. ^ Tillier, Anne-Marie; Sirakov, Nikolay; Guadelli, Aleta; Fernandez, Philippe; Sirakova,
Svoboda (octombrie 2017).  „Evidence of Neanderthals in the Balkans: The infant radius from
Kozarnika Cave (Bulgaria)”.  Journal of Human Evolution (111): 54–62. Accesat în 14
septembrie 2018.
11. ^ a b c d Crampton, R. J. (1987).  A Short History of Modern Bulgaria. Cambridge University
Press. pp.  1, 8–5.  ISBN  978-0521253406. Accesat în 18 august 2018.
12. ^ a b „History”. Encyclopædia Britannica. Accesat în  28 iulie 2018.
13. ^ Gimbutas, Marija A. (1974).  The gods and goddesses of Old Europe: 7000 to 3500 BC
myths, legends and cult images. University of California Press. pp. 29–32. ISBN 978-
0520019959. Accesat în  30 august 2018.
14. ^ Roberts, Benjamin W.; Thornton, Christopher P. (2009). „Development of metallurgy in
Eurasia”. Department of Prehistory and Europe,  British Museum. p.  1015. Accesat în 28 iulie
2018.  In contrast, the earliest exploitation and working of gold occurs in the Balkans during
the mid-fifth millennium BC, several centuries after the earliest known copper smelting. This
 is demonstrated most spectacularly in the various objects adorning the burials at Varna,
Bulgaria (Renfrew 1986; Highamet al. 2007). In contrast, the earliest gold objects found in
Southwest Asia date only to the beginning of the fourth millennium BC as at Nahal Qanah in
Israel (Golden 2009), suggesting that gold exploitation may have been a Southeast European
invention, albeit a short-lived one.
15. ^ Laet, Sigfried J. de (1996).  History of Humanity: From the Third Millennium to the Seventh
Century BC. UNESCO / Routledge. p. 99.  ISBN  978-92-3-102811-3. Accesat în 8 iunie
2012.  The first major gold-working centre was situated at the mouth of the Danube, on the
shores of the Black Sea in Bulgaria ...
16. ^ Grande, Lance (2009).  Gems and gemstones: Timeless natural beauty of the mineral world.
The University of Chicago Press. p.  292. ISBN 978-0-226-30511-0. Accesat în  20 decembrie
2011.  The oldest known gold jewelry in the world is from an