Malta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Malta
Malta
Repubblika ta' Malta

Drapelul Maltei Stema Maltei

Deviză: Virtute et Constantia

Imn: L-Innu Malti

Amplasarea Maltei (verde închis):

— în cadrul Europei (verde deschis și gri închis)
— în cadrul Uniunii Europene (verde deschis)

Geografie
Suprafață
- totală 316 km² (locul 185)
Cel mai înalt punct Ta' Dmejrek (253 m)
Cel mai jos punct Marea Mediterană (0 m)
Cel mai mare oraș Birkirkara
 Vecini Italia
Fus orar UTC+1
Ora de vară UTC+2 (UTC+1)
Populație
Populație
- Recensământ 2013 423.374
Densitate 1431 loc/km²
- Estimare 2012 452,515 (locul 165)
Limbi oficiale malteza, engleza
Etnonim maltezi
maltezi 95,3%,
Grupuri etnice
britanici 1,6%, alte 3,1% [1]
Guvernare
Sistem politic republică
Președinte al Maltei (d) Marie Louise Coleiro Preca[*]
(d)
Prim-ministru al Maltei Joseph Muscat
Legislativ Parlamentul Maltei(d)
Capitala Valletta
Istorie
Independență
față de Regatul Unit 21 septembrie 1964
republică 13 decembrie 1974
Aderare la UE 1 mai 2004
Economie
PIB (PPC)
- Total 7.574 miliarde $
- Pe cap de locuitor 19,302 $
PIB (nominal) 2017
- Total 12.537.750.732,477 dolari americani[3]
- Pe cap de locuitor 22.596,18 dolari americani[4]
IDU 0,839
Monedă Euro1 (EUR)
Coduri și identificatori
Cod CIO MLT
Cod mobil 278
Prefix telefonic 356
ISO 3166-2 MT
Domeniu Internet .mt
1 Până la 1 ianuarie 2008, lira malteză (MTL)
Prezență online
 site web oficial
Modifică date / text
Malta( i/ˈmɒltə/; în malteză: [ˈmɐltɐ]), oficial denumită Republica Malta (în malteză Repubblika ta'
Malta, în engleză Republic of Malta), este o țară insulară din Europa de Sud, formată dintr-un arhipelag
în Marea Mediterană. Acesta se află la 80 km sud de Italia, la 284 km la est de Tunisia, și
la 333 km nord de Libia. Țara acoperă doar puțin peste 316 km2, și are o populație sub 450.000 de
locuitori (în ciuda unui amplu program de emigrare derulat după al Doilea Război Mondial),[6] ceea ce
o face să fie una din cele mai mici țări din lume[7][8][9] și una din cele mai dens populate. Capitala
Maltei este Valletta, care, cu 0,8 km2, este cea mai mică capitală națională din Uniunea Europeană.[10]
Malta are două limbi oficiale: malteza și engleza.
Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică ca bază navală, și o
succesiune de puteri, între care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii, normanzii(d), sicilienii,
spaniolii, cavalerii ioaniți, francezii și britanicii, au dominat insulele.
Regele George al VI-lea al Regatului Unit a acordat Maltei Crucea lui George(d) în 1942 pentru curajul
țării în al Doilea Război Mondial.[11] Crucea lui George continuă să apară pe drapelul național maltez.
[12] Conform Legii Independenței Maltei, adoptată de Parlamentul Britanic în anul 1964, Malta a
dobândit independență față de Regatul Unit, ca teritoriu suveran și independent al Commonwealth-ului,
cunoscut oficial din 1964 până în 1974 ca Statul Malta(d), având-o pe Elisabeta a II-a ca șef de stat.
[13] Țara a devenit republică în anul 1974, și, deși nu mai este țară a Commonwealth-ului, rămâne stat
membru(d) al Commonwealth-ului Națiunilor. Malta a fost admisă în Organizația Națiunilor Unite în
1964 și în Uniunea Europeană în 2004, iar în 2008 a devenit parte din zona Euro.
Malta are o îndelungată istorie creștină și Arhiepiscopia Romano-Catolică de Malta(d) se pretinde a fi
scaun apostolic întrucât, în conformitate cu Faptele Apostolilor,[14] Apostolul Pavel ar fi naufragiat în
Malta.[15] Catolicismul este religia oficială a Maltei(d).[16][17]
Malta este o destinație turistică populară, cu o climă caldă, numeroase zone de agrement și monumente
arhitecturale și istorice, între care trei situri din Patrimoniul Mondial UNESCO: Hipogeul Ħal-
Saflieni(d),[18] orașul Valletta,[19] și șapte Temple Megalitice(d), care sunt unele dintre cele mai vechi
structuri din lume.[20][21][22]

Cuprins
• 1 Etimologia
• 2 Istoria
• 2.1 Preistoria
• 2.2 Grecii, fenicienii, cartaginezii și romanii
• 2.3 Perioada musulmană și Evul Mediu
• 2.4 Cucerirea normandă
• 2.5 Dominația Coroanei de Aragon și Cavalerii de Malta
 • 2.6 Perioada franceză
• 2.7 Imperiul Britanic și al Doilea Război Mondial
• 2.8 Independența și Republica
• 3 Politica
• 3.1 Împărțirea administrativă
• 3.2 Relații externe
• 3.3 Armata
• 4 Geografie
• 4.1 Clima
• 4.2 Urbanizarea
• 5 Economia
• 5.1 Bănci și finanțe
• 5.2 Transporturi
• 5.3 Comunicații
• 5.4 Moneda
• 5.5 Turism
• 5.6 Știință și tehnologie
• 6 Demografia
• 6.1 Limbile
• 6.2 Cele mai mari orașe
• 6.3 Religia
• 6.4 Migrația
• 6.4.1 Imigrația
• 6.4.2 Emigrația
• 6.5 Educație
• 6.6 Asistență medicală
• 7 Cultura
• 7.1 Muzica
• 7.2 Literatura
• 7.3 Arta si arhitectura
• 7.4 Bucătăria
• 7.5 Obiceiuri
• 7.6 Tradiții
• 7.7 Festivaluri
• 7.8 Mass-Media
• 7.9 Sarbatori
• 7.10 Sport
• 8 Note
 • 8.1 Note
• 8.2 Surse
• 8.3 Atribuiri
• 8.4 Bibliografie
• 9 Link-uri externe

Etimologia
Originea termenului Malta este incertă, și variațiile moderne provin din limba malteză. Cea mai
frecventă etimologie vehiculată este că cuvântul Malta derivă din cuvântul grecesc μέλι, meli, „miere”.
[23] Grecii antici au numit insula Μελίτη (Melitē), însemnând „dulce ca mierea” (nume dat, printre
altele, și unei nereide[24]), probabil din cauza producției de miere din arhipelag; pe insulă trăiește o
specie endemică de albine. Romanii au preluat denumirea adaptând-o ca Melita,[25] care poate fi
considerată fie o latinizare din grecescul Μελίτη, fie o adaptare a pronunției dorice grecești a aceluiași
cuvânt Μελίτα.[26]
O altă ipoteză sugerează că cuvântul Malta ar veni de la cuvântul fenician Maleth, „sălaș”[27] sau
„port”[28] cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni etimologice apar în
literatura clasică, termenul de Malta apărând în forma sa actuală în Itinerarul Antonin (Itin. Marit.
p. 518; Sil. Ital. xiv. 251).[29]

Istoria
Articol principal: Istoria Maltei.

Preistoria
Ceramica găsită de arheologi la Templele Skorba(d) se aseamănă cu cea găsită în Italia, și sugerează că
insulele malteze au fost colonizate pentru prima dată în 5200 î.e.n., în principal, de vânători-culegători
din Epoca de Piatră care au sosit din insula italiană Sicilia, posibil Sicani(d). Dispariția hipopotamului
pitic(d) și elefanților pitici(d) a fost legată de apariția celor mai timpurii oameni de pe Malta.[30] Așezări
agricole preistorice datând din perioada neoliticului timpuriu au fost descoperite în zone deschise și în
peșteri, cum ar fi Għar Dalam(d).[31]
Sicanii(d) erau singurul trib despre care se știe că locuia pe insulă în acest moment[32][33] și, în
general, este considerat a fi strâns legat de iberici(d).[34] Populația Maltei cultiva cereale,
creștea animale și, ca și alte culturi antice mediteraneene, se închinau unei reprezentări a
fertilității ilustrată pe artefactele preistorice malteze cu proporții similare cu unele statuete, cum ar
fi Venus din Willendorf.
complexul de temple megalitice Ġgantija(d)

Complexul de temple Mnajdra(d)

Ceramica din faza Għar Dalam este similară cu ceramica găsită în Agrigento, Sicilia. O cultură de
constructori de temple temple megalitice fie a înlocuit-o, fie a apărut în această perioadă timpurie. Pe la
3500 î.e.n., acești oameni au construit unele dintre cele mai vechi structuri de sine stătătoare încă
existente din lume, în forma templelor megalitice Ġgantija(d) de pe insula Gozo;[35] alte temple
timpurii sunt și cele de la Ħaġar Qim(d) și Mnajdra(d).[22][36][37]
Templele au o arhitectură distinctivă, de obicei un design în formă de trifoi complex, și au fost utilizate
între anii 4000 și 2500 î.e.n. Oase de animale și un cuțit găsit în spatele unui altar de piatră detașabil
sugerează că ritualurile practicate în templu includeau sacrificii de animale(d). Unele crâmpeie de
informații sugerează că sacrificiile ar fi fost dedicate zeiței fertilității, a cărei statuie se află acum în
Muzeul Național de Arheologie din Valletta.[38] Cultura se pare că a dispărut din Insulele Malteze în
jurul anului 2500 î.e.n. Arheologii speculează că constructorii templului a căzut victimă foametei sau
unei boli, dar acest lucru nu este sigur.
O altă trăsătură arheologică interesantă a insulelor Malteze adesea pusă pe seama acestor constructori
antici, sunt șleaurile uniforme și echidistante denumite „urme de care” sau „șleauri de car”, care pot fi
găsite în mai multe locații de-a lungul insulelor, cele mai importante fiind cele găsite în Misraħ Għar il-
Kbir(d), informal denumite „Răscrucea Clapham”. Acestea ar putea fi produse de erodarea pietrei
calcaroase moi de către roțile de lemn ale carelor.[39][40]
După 2500 î.e.n., Insulele Malteze au fost depopulate timp de mai multe decenii, până la sosirea unui
nou aflux de imigranți în Epoca Bronzului, o cultură care își incinera morții și a introdus în Malta
structuri megalitice mai mici numite dolmene.[41] În cele mai multe cazuri, acestea sunt camere mici,
cu capac dintr-o lespede mare plasat pe pietre verticale. Se afirmă că acestea ar aparține unei populații
cu siguranță diferită de cea care a construit templele megalitice anterioare. Din cauza similitudinii
dolmenelor malteze cu unele construcții mici găsite în Sicilia, se presupune că această populație a venit
de acolo.[42]

Grecii, fenicienii, cartaginezii și romanii

Negustorii fenicieni,[43] care au utilizat insulele ca punct de popas în rutele lor comerciale
din Mediterana de Est până în Cornwall, s-au alăturat prezenței permanente a băștinașilor.[44]
Fenicienii au locuit zona denumită astăzi Mdina, și orașul înconjurător Rabat(d), pe care l-au
denumit Maleth(d).[45][46] Romanii, care au locuit și ei mult mai târziu Mdina, îl denumeau (și pe el,
dar și pe insulă) Melita.[25]

Mozaic roman din Domvs Romana(d).

După căderea Feniciei(d) in 332 BC, zona a intrat sub controlul Cartaginei, o fostă colonie feniciană.
[47] În această perioadă, locuitorii Maltei cultivau în principal măsline și roșcov și produceau textile.
[47]
În timpul Primului Război Punic, insula a fost cucerită după lupte grele de către Marcus Atilius
Regulus.[48] După eșecul expediției lui, insula a recăzut în mâinile Cartaginei, doar pentru a fi cucerită
din nou în 218 î.e.n., după al Doilea Război Punic, de către consulul roman Tiberius Sempronius
Longus(d).[48] De atunci, Malta a devenit Foederata Civitas(d), titlu care venea împreună cu o scutire de
la plata tributului și de impunerea legii romane, și a intrat sub jurisdicția provinciei Sicilia.[25]
Influența punică a rămas însă vibrantă în insule, celebrele Cippusuri din Melqart(d), artefacte cu rol
esențial în descifrarea limbii punice(d), fiind realizate în secolul al II-lea î.e.n.[49][50] Monedele bătute
aici în perioada romană, care au dispărut abia în secolul I î.e.n.,[51] indică ritmul lent al romanizării
insulei, întrucât ultimele monezi bătute aici încă mai purtau pe avers inscripții în greaca veche (cum ar
fi „MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive punice, ceea ce demonsrează rezistența culturilor
greacă și punică.[52]
În secolul 1 î.e.n., senatorul și oratorul roman Cicero a comentat cu privire la importanța Templului
Iunonei(d), și pe marginea comportamentului extravagant al guvernatorului roman din Sicilia, Verres(d).
[53] În secolul 1 î.e.n., insula a fost menționată de Pliniu cel Bătrân și de Diodorus Siculus: acesta din
urmă i-a lăudat porturile, bogăția locuitorilor, casele bogat decorate și calitatea produselor textile. În
secolul al 2-lea, împăratul Hadrian (117-38) a ridicat Malta la rang de municipium sau oraș liber:
afacerile locale ale insulei erau administrate de patru quattuorviri iuri dicundo(d) și de senatul
municipal, în timp ce un procurator roman, cu reședința lan Mdina, îl reprezenta
pe proconsulul Siciliei.[48] În anul 58 e.n., Apostolul Pavel a naufragiat pe insule, împreună cu
evanghelistul Luca după ce nava lor a fost distrusă.[48] Apostolul Pavel a rămas pe insule trei luni,
predicând creștinismul, care a prosperat în Malta.[48] Din perioada romană s-au păstrat până astăzi
puține relicve arheologice, singura excepție importantă fiind Domul roman, aflat chiar în afara zidurilor
Mdinei.
În 395, când Imperiul Roman a fost împărțit pentru ultima dată la moartea lui Teodosie I, ca și Sicilia,
și Malta a intrat sub controlul Imperiului Roman de Apus.[54] În timpul Perioadei Migrațiilor, Imperiul
Roman de Apus a intrat în declin(d), iar Malta devenit ținta atacurilor altor puteri și a fost cucerită sau
ocupată de mai multe ori.[51] Între 454 și 464, insulele au fost supuse de către vandali, iar după 464 de
ostrogoți.[48] În 533, Belisarius, pe drumul său către campaniile împotriva Regatului Vandal(d) din
Africa de Nord, a reunit insulele sub domnia imperială (Orientală).[48] Se știu foarte puține despre
stăpânirea bizantină a Maltei: insula depindea de thema Siciliei(d) și avea guvernatori greci și o mică
garnizoană bizantină.[48] În timp ce mare parte a populației erau vechii locuitori romanizați, în această
perioadă afilierea religioasă a acestora a oscilat între Papa și Patriarhul de Constantinopol.
[48] Stăpânirea bizantină a introdus și familii greacești în populația malteză.[55] Malta a rămas sub
Imperiul Bizantin până la 870, când a căzut în mâinile arabilor.[48][56]

Perioada musulmană și Evul Mediu

Malta a devenit implicată în Războaiele Musulmano–Bizantine, și cucerirea ei este strâns legată de cea
a Siciliei(d), care a început în 827 după trădarea de către amiralul Euphemius a colegilor săi bizantini,
acesta cerând Aghlabizilor să invadeze insula.[57] Cronicarul și geograful musulman al-Himyari(d)
povestește că, în 870 e.n., după o luptă violentă împotriva bizantinilor, invadatorii Musulmani, în frunte
mai întâi cu Halaf al-Hadim, și mai târziu cu Sawada ibn Muhammad,[58] au prădat și au jefuit insula,
distrugând cele mai importante clădiri, și lăsând-o practic nelocuită până când a fost recolonizată de
către musulmanii din Sicilia în anii 1048-1049 e.n.[58] Nu se știe dacă această nouă colonizare a avut
loc ca o consecință a expansiunii demografice din Sicilia, ca urmare a creșterii nivelului de trai în
Sicilia (caz în care recolonizarea ar fi putut avea loc cu câteva decenii înainte), sau ca urmare a
războiului civil care a izbucnit între conducătorii musulmani din Sicilia în 1038.[59] Musulmanii au
introdus noi sisteme de irigare, unele fructe și bumbac și limba siculo-arabă(d) a fost adoptată pe insulă
din Sicilia: în cele din urmă aceasta avea să evolueze în limba malteză.[60]
Creștinii de pe insulă au primit libertate de religie; ei a trebuit să plătească jizya, o taxă pentru non-
musulmani, dar au fost scutiți de la plata taxei pe care trebuia să o plătească musulmanii (zakat).[61]
Cucerirea normandă

Roger I din Sicilia a readus Malta sub dominație creștină.

Normanzii au capturat Malta în 1091, ca parte a cuceririi Siciliei de către ei.[62] Conducătorul
normand, Roger I al Siciliei, a fost bine primit de către creștinii autohtoni.[25] Ideea că contele Roger I
ar fi smuls o parte din drapelul său în carouri alb-roșii și l-a prezentat maltezilor(d) formând baza
drapelului actual al Maltei, în semn de recunoștință pentru că au luptat în numele său – este o legendă.
[25][63]

Hartă otomană a Maltei, de Piri Reis

Perioada normandă a fost una productivă; Malta a devenit parte a nou formatului Regat al Siciliei, care
cuprindea și insula Sicilia și jumătatea sudică a Peninsulei Italice.[25] Biserica Catolică a fost readusă
în rolul de religie de stat, Malta intrând sub autoritatea ecleziastică a Episcopiei de Palermo(d), iar unele
elemente de arhitectură normandă(d) au apărut în jurul Maltei în special în vechea capitală Mdina.[25]
Tancred, regele Siciliei, ultimul monarh normand, a făcut din Malta fief(d) al regatului și a instalat un
conte de Malta(d). Întrucât insulele erau foarte râvnite din cauza importanței lor strategice, în acest timp
populația malteză a fost militarizată(d) pentru a se apăra de eventualele încercări de capturare; primii
conți au fost și pricepuți corsari genovezi.[25]
Regatul a trecut în mâinile dinastiei Hohenstaufen din 1194 până în 1266. În această perioadă, când
Frederick al II-lea de Hohenstaufen a început să-și reorganizeze regatul sicilian, cultura și religia
occidentale au început să-și exercite influența mai intens.[63] Malta a făcut parte din Sfântul Imperiu
Roman timp de 72 de ani. Malta a fost declarată comitat și marchizat, dar comerțul său a ajuns o ruină.
Pentru o lungă perioadă de timp, a rămas doar o garnizoană fortificată.[64]
Expulzarea în masă a arabilor a avut loc în 1224 și întreaga populație creștină de sex masculin
din Celano din Abruzzo a fost deportată în Malta, în același an.[25] În 1249, Frederick al II-lea, sfânt
împărat roman, a decretat expulzarea tuturor celorlalți musulmani din Malta[65] sau obligarea lor să
treacă la creștinism.[66][67]
Pentru o scurtă perioadă, regatul a trecut la Casa Capețiană de Anjou(d), dar birurile mari au făcut-o pe
aceasta nepopulară în Malta, în parte din pricina războiului dus de Carol de Anjou împotriva Republicii
Genoveze, și insula Gozo a fost prădată în 1275.[25] O mare revoltă în Sicilia, denumită Vesperele
Siciliene(d) a urmat după aceste atacuri, care au dus la separarea peninsulei în Regatul Neapolelui.

Dominația Coroanei de Aragon și Cavalerii de Malta

Steagul Regatului Aragonez al Siciliei

Malta a fost guvernată de Casa de Barcelona(d), o dinastie aragoneză, de la 1282 la 1409,[68] aragonezii
ajutându-i pe insurgenții maltezi cu ocazia Vesperelor Siciliene(d) într-o bătălie navală în Portul cel
Mare la 1283(d).
Rude ale regilor Aragonului au condus insula până în 1409, când ea a trecut în mod oficial la Coroana
Aragonului(d). De timpuriu, în dinastia Aragoneză, fiii monarhului primeau titlul de „conte de Malta”.
În această perioadă s-a format în mare nobilimea locală. În 1397 însă, purtarea titlului de „conte de
Malta” a revenit pe baze feudale, două familii luptându-se pe această distincție, ceea ce a provocat
unele conflicte. Acest lucru a dus la desființarea titlului de către Martin I al Siciliei(d). Disputa pentru
acest titlu a reapărut după ce titlul a fost reinstituit câțiva ani mai târziu și maltezii, în frunte cu
nobilimea locală, s-au ridicat împotriva contelui Gonsalvo Monroy.[25] Deși se opuneau contelui,
maltezii și-au exprimat loialitatea față de coroana siciliană, ceea ce l-a impresionat pe Alfonso al V-lea
al Aragonului într-atât încât nu i-a pedepsit deloc pe rebeli. În schimb, el a promis să nu mai acorde
niciodată titlul unui terț, și a încorporat teritoriul în coroana sa. Orașul Mdina a primit titlul de Città
Notabile ca urmare a acestui șir de evenimente.[25]

Jean Parisot de la Valette(d), fondatorul Vallettei

Catedrala Sf. Paul din Mdina(d), construită în stil baroc.

La 23 martie 1530,[69] Carol al V-lea, sfânt împărat roman, a dat insulele cavalerilor ospitalieri în
frunte cu francezul Philippe Villiers de L' Isle-Adam(d), Marele Maestru al Ordinului(d),[70][71] în
chirie permanentă, pentru care ei urmau să trimită anual ca tribut un șoim maltez(d).[72][73][74][75]
[76][77][78][79][80] Acești cavaleri, un ordin militar religios astăzi denumit Cavalerii de Malta, au fost
alungați din Rhodos de către Imperiul Otoman în 1522.
În 1551, populația de pe insula Gozo (în jur de 5.000 de persoane) a fost luată în sclavie de pirați(d) și
duși pe Coasta Berberă(d) în Libia de astăzi.
Cavalerii, conduși de francezul Jean Parisot de la Valette(d), marele maestru al Ordinului, a rezistat
Marelui Asediu al Maltei(d) de către otomani în 1565.[71] Cu ajutorul forțelor spaniole și malteze,
cavalerii au învins și au respins atacul. Vorbind despre această luptă, Voltaire spunea: „nimic nu este
mai bine cunoscut decât asediul Maltei.”[81][82] După asediu, ei au hotărât să
extindă fortificațiile Maltei, în special în zona portului interior, unde a fost ridicat și noul oraș Valletta,
numit în onoarea lui Valette. Ei au amenajat și foișoare(d) pentru observație de-a lungul coastelor –
turnurile Wignacourt(d), Lascaris(d) și De Redin(d) – numite după marii maeștri care au comandat
lucrarea fiecărui grup de construcții. Prezența cavalerilor pe insulă a dus la finalizarea mai multor
proiecte culturale și de arhitectură, între care înfrumusețarea Città Vittoriosa (astăzi, Birgu(d)),
construirea de noi orașe, între care Città Rohan (astăzi Żebbuġ Malta(d)) și Città Hompesch
(astazi, Żabbar(d)) și introducerea de noi resurse academice și sociale. Circa 11.000 de persoane dintr-o
populație de 60.000 au murit de ciumă în anul 1675.[83]

Tăierea capului Sfântului Ioan(d), de Caravaggio. Ulei pe pânză, 361 cm × 520 cm (142.13 în × 204.72
in). Oratoriul Co-Catedralei(d).

Perioada franceză
Dominația cavalerilor a luat sfârșit după ce Napoleon a capturat Malta în drumul său spre Egipt în
timpul Războaielor Revoluției Franceze în 1798. De-a lungul anilor dinaintea cuceririi napoleoniene a
insulei, puterea Cavalerilor a scăzut constant și Ordinul a devenit nepopular. Acest lucru a fost în jurul
perioadei când valorile universale ale libertății și independenței au fost întrupate de către Revoluția
Franceză. Atât persoane din interiorul Ordinului cât și din afara lui au apelat la Napoleon Bonaparte
pentru îndepărtarea acestuia. Napoleon Bonaparte nu a ezitat. Flota sa a ajuns în 1798, în drum spre
expediția din Egipt. Pentru a-i păcăli pe Cavaleri, Napoleon a cerut doar un port sigur pentru
aprovizionarea navelor sale, după care a întors armele împotriva gazdelor lui odată aflat în siguranță în
interiorul Vallettei. Marele Maestru Hompesch(d) a capitulat, iar Napoleon a intrat în Malta.

Bustul lui Bonaparte la Palazzo Parisio(d) din Valetta

În perioada 12-18 iunie 1798, Napoleon a locuit la Palazzo Parisio(d) în Valletta.[84][85][86] A reformat
administrația națională, înființând o Comisie Guvernamentală, a împărțit teritoriul în douăsprezece
comune, a înființat o administrație a finanțelor publice, a eliminat toate privilegiile feudale, a abolit
sclavia și a acordat libertate tuturor robilor turci și evrei.[87][88] La nivel judiciar, a fost întocmit codul
familiei și au fost numiți doisprezece judecători. Învățământul public a fost organizat pe principiile
stabilite de către Bonaparte însuși, pentru învățământul primar și secundar.[88][89] După aceasta, el a
plecat spre Egipt, lăsând o substanțială garnizoană în Malta.
Forțele franceze lăsate în urmă au devenit însă nepopulare în rândul maltezilor, în special din cauza
ostilității forțelor franceze față de catolicism și a jefuirii bisericilor locale pentru finanțarea eforturilor
de război ale lui Napoleon. Politicile financiară și religioasă ale francezilor i-au înfuriat pe maltezi până
când aceștia s-au răzvrătit, izgonindu-i pe francezi. Marea Britanie, împreună cu Regatul Neapolelui și
Regatul Siciliei, au trimis muniție și ajutor maltezilor, iar Marea Britanie și-a trimis și flota militară,
care a instaurat o blocadă asupra insulelor.[88]
Generalul Claude-Henri Belgrand de Vaubois(d) s-a predat în numele forțelor franceze în 1800.[88]
Liderii maltezi i-au prezentat insula lui Sir Alexander Ball(d), cerându-i că insula să
devină dominion britanic. Poporul maltez a întocmit o Declarație a Drepturilor, în care au acceptat să
intre „sub protecția și suveranitatea Regelui oamenilor liberi, Majestatea Sa Regele Regatului Unit al
Marii Britanii și Irlandei”. Declarația specifica și că „Majestatea sa nu are dreptul de a ceda aceste
Insule niciunei puteri, dacă alege să-și retragă protecția și să-și abandoneze suveranitatea, dreptul de a
alege un alt suveran, sau a unei alte conduceri a acestor Insule, ne aparține numai nouă, locuitorii și
băștinași ei, și fără vreun control.”[88][90]

Imperiul Britanic și al Doilea Război Mondial

Placa Drepturilor Omului(d) în timpul Protectoratului Britanic(d) (1802), la Palazzo Parisio(d)

Kingsway (acum Strada Republicii) din Valletta, puternic lovită de bombe în timpul Asediului
Maltei(d), 1942.
În 1814, ca parte a Tratatului de la Paris(d),[88][91] Malta a devenit oficial parte a Imperiului Britanic și
a fost folosită ca stație pentru transportul maritim și drept cartier general al flotei. După
deschiderea Canalului Suez în 1869, poziția Maltei la jumătatea drumului între Strâmtoarea Gibraltar și
Egipt s-a dovedit a fi principalul său atu, ea fiind considerată un punct important pe drumul spre India,
o rută comercială centrală pentru britanici. Datorită poziției sale, au fost introduse în Malta mai multe
produse culinare și botanice; unele exemple (conform National Book of Trade Customs, document găsit
la Biblioteca Națională) sunt grâul (din care se face pâine) și șunca.
Între 1915 și 1918, în timpul Primului Război Mondial, Malta a devenit cunoscută sub porecla de Sora
medicală a Mări Mediterane, din cauza numărului mare de soldați răniți care au fost aduși în Malta.
[92]
În 1919, trupele britanice au deschis focul asupra unui miting de protest împotriva unor noi taxe,
omorând patru bărbați maltezi. Evenimentul, cunoscut sub numele de Sette Giugno(d) (7 iunie în limba
italiană), este comemorat în fiecare an și este una dintre cele cinci zile naționale.[93][94]
Înainte de al Doilea Război Mondial, la Valletta a fost sediul central al Flotei Mediterane a Royal Navy.
Cu toate acestea, în ciuda obiecțiilor lui Winston Churchill,[95] comandamentul a fost mutat la
Alexandria, Egipt, în aprilie 1937, de teama că ar fi fost prea sensibil la atacurile aeriene din Europa.
[95][96][97]
În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Malta a jucat un rol foarte important pentru Aliați; fiind o
colonie britanică, situată aproape de Sicilia și de coridoarele de transport ale Axei, Malta a fost
bombardată de forțele aeriene italiană și germană. Malta a fost folosită de britanici pentru a lansa
atacuri asupra marinei italiene și a avut o bază de submarine. Ea a fost folosită și ca post de ascultare și
de citire a mesajelor radio germane, inclusiv pentru decriptarea traficului Enigma.[98] Curajul
maltezilor în cel de-al doilea Asediu al Maltei(d) l-a impresionat pe regele George al VI-lea, care a
acordat colectiv întregii Malte Crucea lui George(d) la 15 aprilie 1942 „pentru a sta mărturie unui act de
eroism și devotament, care va rămâne multă vreme celebru în istorie”. Unii istorici susțin că această
decorație a făcut ca Marea Britanie să accepte pierderi disproporționate în apărarea Maltei, întrucât
credibilitatea Imperiului Britanic ar fi avut de suferit dacă Malta ar fi capitulat, așa cum au făcut forțele
britanice din Singapore.[99] O reprezentare a lui Crucii lui George apare acum în colțul de la hampă în
partea superioară a drapelului Maltei. Decorarea colectivă a rămas ceva unic până în aprilie 1999, când
Royal Ulster Constabulary(d) a devenit cel al doilea grup – și, până în prezent singurul alături de Malta
– care a primit în colectiv Crucea lui George.[100]
Independența și Republica

Monumentul independenței din Malta în Floriana(d)

Malta și-a obținut independența pe 21 septembrie 1964 (Ziua Independenței(d)), după negocieri intense
cu Regatul Unit, conduse de prim-ministrul Maltez, George Borġ Olivier(d). Conform constituției din
1964, Malta a păstrat-o inițial pe regina Elisabeta a II-a ca regină a Maltei(d) și, astfel, ca șef al statului,
cu un guvernator general(d) care exercita autoritatea executivă în numele ei. În 1971, Partidul Laburist
Maltez(d), condus de Dom Mintoff(d), a câștigat alegerile generale, și ca urmare Malta s-a proclamat
republică pe 13 decembrie 1974 (Ziua Republicii(d)) în cadrul Commonwealth-ului, cu un președinte(d)
ca șef al statului. Un acord în domeniul apărării, semnat la scurt timp după independență (și renegociat
în 1972) a expirat la 31 martie 1979.

Malta a aderat la Uniunea Europeană în 2004 și semnat tratatul de la Lisabona în 2007.

Malta a adoptat o politică de neutralitate în 1980.[101] În 1989, la Malta, a avut loc un summit între
președintele american George H. W. Bush și liderul sovietic Mihail Gorbaciov, prima lor întâlnire față-
în-față, care a semnalat sfârșitul Războiului Rece.[102]
La 16 iulie 1990, prin ministrul de externe, Guido de Marco(d), Malta a cerut oficial aderarea la
Uniunea Europeană.[103] După negocieri dificile, a avut loc un referendum pe 8 martie 2003, care a
dus la un vot favorabil.[104] Alegerile generale au avut loc la 12 aprilie 2003, și au dat prim-
ministrului, Eddie Fenech Adami(d), un mandat ferm pentru semnarea tratatului de aderare la Uniunea
Europeană, la 16 aprilie 2003, la Atena, Grecia.[105]
Malta a aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004.[106] În urma Consiliului European din 21-22 iunie
2007, Malta a aderat la zona euro la 1 ianuarie 2008.[107]

Politica
Articol principal: Politica Maltei.
 Președintele Marie Louise Coleiro
Preca(d); și prim-ministrul Joseph Muscat

Clădirea Curții de Justiție(d) din Valletta

Malta este o republică[108] al cărui
sistem parlamentar și administrația
publică sunt strâns modelate pe sistemul Westminster. Malta a avut a doua cea mai mare prezență la
vot(d) din lume (și cea mai mare pentru țările fără vot obligatoriu(d)), pe baza prezenței la vot în alegerile
generale pentru camera inferioară între 1960 și 1995.[109] Parlamentullunicameral, format doar din
Camera Deputaților(d), (în malteză, Kamra tad-Deputati), este ales prin vot universal direct, cu un
sistem cu vot unic transferabil(d) la fiecare cinci ani, cu excepția cazului în care parlamentul este
dizolvat mai devreme de președinte(d) la recomandarea prim-ministrului(d).
Camera Deputaților este formată din 69 de parlamentari. Cu toate acestea, în cazul în care un partid
câștigă o majoritate absolută a voturilor, dar nu are o majoritate a locurilor, acest partid primește locuri
suplimentare pentru a-i asigura o majoritate parlamentară. Constituția Maltei prevede că președintele
numește ca prim-ministru pe parlamentarul cel mai în măsură să obțină majoritatea în Cameră.
Președintele Maltei are un mandat de cinci ani, și este numit printr-o rezoluție a Camerei Deputaților
efectuată cu majoritate simplă. Rolul președintelui ca șef al statului este în mare parte ceremonial.
Principalele partide politice sunt Partid Naționalist(d), de orientare creștin-democrată, și Partidul
Laburist(d), de orientare social-democrată. Partidul Laburist este în prezent la guvernare, prim-ministru
fiind Joseph Muscat. Partidul Naționalist, cu Simon Busuttil, ca lider, este în opoziție. În Malta există și
alte partide politice mai mici, care în prezent nu au reprezentare parlamentară.
Până la al Doilea Război Mondial, politica malteză a fost dominată de chestiunea limbii(d), dezbătută
între italofili și anglofili(d).[110] Politica postbelică a tratat chestiuni constituționale privind relațiile cu
Regatul Unit (în primul rând integrarea(d) apoi independența(d)) și, în cele din urmă, relațiile cu Uniunea
Europeană.
Împărțirea administrativă

Diviziunile administrative(d) ale Maltei.

Malta are un sistem de guvernare locală din 1993,[111] bazat pe Carta Europeană a Autonomiei Locale.
Țara este împărțită în cinci regiuni, fiecare regiune avand propriul Comitet Regional, servind ca
intermediar între nivelul administrației locale și cel al guvernării naționale.[112] Regiunile sunt
împărțite în consilii locale(d), din care există în prezent 68 (54 în Malta și 14 în Gozo). Șaisprezece
„cătune”, care fac parte din consiliile locale, au propriul lor Comitet Administrativ. Cele șase
districte(d) (cinci pe insula principală) servesc în primul rând unor scopuri statistice.[113]
Fiecare consiliu este alcătuit dintr-un număr de consilieri de la 5 la 13, în funcție de și relativ la
populația pe care o reprezintă. Un primar și un viceprimar(d) sunt aleși de către și din rândul
consilierilor. Secretarul executiv, care este numit de către consiliu, este conducătorul executive,
administrativ și financiar al consiliului. Consilierii sunt aleși la fiecare patru ani prin vot unic
transferabil(d). Au drept de vot persoanele eligibile pentru a vota în alegerile pentru Parlament,
precum și cetățenii UE rezidenți. Datorită reformării sistemului, nu au avut loc alegeri înainte de 2012.
De atunci, au avut loc alegeri la fiecare doi ani pentru jumătate din consilii, alternativ.
Consiliile locale sunt responsabile pentru întreținerea și înfrumusețarea generală a localității (inclusiv
reparații la drumuri secundare), alocarea gardienilor publici și colectarea deșeurilor; ele îndeplinesc și
îndatoriri administrative generale pentru guvernul central, cum ar fi colectarea chiriilor și fondurilor
guvernamentale și răspunsul la interpelări ale cetățenilor.

Relații externe
În ansamblul ei, Republica Malta are un acord de înfrățire cu
• Insula Bainbridge, Washington

În plus, o serie de orașe și sate individuale din Malta sunt înfrățite cu unități administrative din
străinătate.
Malta, ca membru al Uniunii Europene, are relații bilaterale cu cele mai multe țări din Europa. Relațiile
bilaterale ale țării pe alte continente sunt foarte limitate, cu unele țări neexistând relații bilaterale.
Japonia, Filipine și Australia și-au exprimat dorința de cooperare cu Malta în vederea unor viitoare
relații bilaterale.

Armata

Nave de patrulare de clasa Protector ale Escadronului Maritim al AFM.

Obiectivul Forțelor Armate din Malta (AFM) sunt menținerea unei organizații militare, cu scopul
principal de a apăra integritatea insulelor potrivit rolurilor stabilite de guvern într-un mod eficient și
rentabil. Acest lucru este realizat prin păstrarea integrității apelor teritoriale și a spațiului aerian maltez.
[necesită citare]
AFM efectuează și operațiuni de combatere a terorismului, luptă împotriva traficului ilicit de droguri,
efectuarea de operațiuni împotriva imigrației ilegale, patrule și operațiuni împotriva pescuitului ilegal,
operațiuni de căutare și salvare(d), securitate/supraveghere fizică/electronică a unor locații sensibile.
Zona de căutare și salvare a Maltei se întinde de la est de Tunisia până la vest de Creta, și acoperă o
suprafață de aproximativ 250.000 km2.[necesită citare]

Ca organizație militară, AFM oferă sprijin de rezervă Poliției Malteze(d) (MFP) și altor departamente
guvernamentale/agenții în situațiile prevăzute în mod organizat, disciplinat, în caz de urgențe la nivel
național (cum ar fi dezastrele naturale) sau în cazul unor probleme de securitate internă și pentru
eliminarea bombelor.[necesită citare] La un alt nivel, AFM stabilește și/sau consolidează cooperarea
bilaterală cu alte țări pentru a ajunge la mărirea eficacității operaționale în raport cu rolurile AFM.
[necesită citare]

Geografie
Articol principal: Geografia Maltei.
Hartă fizică a Maltei
Malta este un arhipelag în Mediterana centrală (în bazinul estic), la circa 80 km (50 mile) sud de insula
italiană Sicilia, peste Canalul Maltez(d). Numai cele mai mari trei insule – Malta (Malta), Gozo
(Għawdex) și Comino (Kemmuna) – sunt locuite. Insulele mici (a se vedea mai jos) sunt nelocuite.
Insulele din arhipelag se află pe Platoul Maltez, un platou superficial submarin format din puncte înalte
ale unei punți terestre între Sicilia și Africa de Nord, care au devenit izolate după ce nivelul mării a
crescut după ultima Eră Glaciară.[114] Arhipelagul este, prim urmare, situat în zona dintre plăcile
tectonice Eurasiatică și Africană.[115][116]
Numeroase golfuri de-a lungul coastei meandrate oferă locuri bune pentru amenajarea de porturi.
Relieful este alcătuit din dealuri joase cu câmpii terasate. Cel mai înalt punct din Malta este Ta'
Dmejrek, la 253 m , in apropiere de Dingli(d). Deși există unele râuri mici în perioadele de ploi
abundente, nu există cursuri de apă permanente sau lacuri în Malta. Cu toate acestea, unele izvoare au
apă dulce pe tot parcursul anului la Baħrija(d) aproape de Ras ir-Raħeb(d), la l-Imtaħleb și San Martin,
precum și în Valea Lunzjata din Gozo.
Din punct de vedere fitogeografic(d), Malta aparține provinciei Liguro-Tireniene a Regiunii
Mediteraneene din cadrul Regatului Boreal. Potrivit WWF, teritoriul Maltei aparține
ecoregiunii „Pădurilor și Tufărișurilor Mediteraneene”.[117]

Peisaj maltez, Għadira

Insulele mai mici care fac parte din arhipelag sunt nelocuite și cuprind:
• Stânca Barbaġanni (Gozo)
• Cominotto(d), (Kemmunett)
 • Dellimara Island (Marsaxlokk(d))
• Filfla (Żurrieq(d))/(Siġġiewi(d))
• Stânca Fessej
• Stânca Fungus(d), (Il-Ġebla tal-Ġeneral) (Gozo)
• Stânca Għallis (Naxxar(d))
• Stânca Ħalfa (Gozo)
• Large Blue Lagoon Rocks (Comino)
• Insulele Sf. Paul(d)/Selmunett Island (Mellieħa(d))
• Insula Manoel(d), legată printr-un pod cu orașul Gżira(d), de pe insula principală
• Stâncile Mistra (Golful Sfântul Paul(d))
• Stânca Taċ-Ċawl (Gozo)
• Punctul Qawra/Insula Ta' Fraben (Golful Sfântul Paul(d))
• Stâncile Micii Lagune Albastre (Comino)
• Stânca Sala (Żabbar(d))
• Stânca Xrobb l-Għaġin (Marsaxlokk(d))
• Stânca Ta' taħt il-Mazz

Clima

Golful Laguna Albastră dintre Comino și insula Cominotto(d)

Malta are un climat mediteranean (în clasificarea climatică Köppen Csa),[16][118] cu ierni foarte
blânde și veri calde până la fierbinți. Ploaia apare mai ales toamna și iarna, vara fiind, în general uscată.
Potrivit International Living(d), Malta este țara cu cea mai bună climă din lume.[119]
Temperatura medie anuală este în jurul valorii de 23 °C (73 °F) în timpul zilei și 16 °C (61 °F) pe timp
de noapte. În cea mai rece lună – ianuarie – de obicei temperatura maximă variază de la 12 la 20 °C
(54-68 °F) în timpul zilei și cu minime de 7-12 °C (de la 45 la 54 °F) pe timp de noapte. În cea mai
caldă lună, august – de obicei temperatura maximă variază de la 28 la 34 °C (82 la 93 °F) în timpul
zilei și minimele de la 20 la 24 °C (68 la 75 °F) pe timp de noapte. În general – verile/sezonul de
vacanță durează până la 8 luni, începând cu jumătatea lunii aprilie, cu temperaturi de 19-23 °C (66-
73 °F) în timpul zilei și 13-14 °C (55-57 °F) pe timp de noapte, și se încheie în noiembrie, cu
temperaturi de 17-23 °C (63-73 °F) în timpul zilei și 11-20 °C (52-68 °F) pe timp de noapte, deși și în
restul de 4 luni temperaturile pot ajunge la 20 °C (68 °F). Dintre toate capitalele din Europa,
Valletta, capitala Maltei, are cele mai calde ierni, cu temperaturi medii de aproximativ 16 °C (61 °F) în
timpul zilei și 10 °C (50 °F) pe timp de noapte, în perioada ianuarie–februarie. În martie și decembrie
temperatura medie este în jurul valorii de 17 °C (63 °F) în timpul zilei și 11 °C (52 °F) pe timp de
noapte.[120] Fluctuații mari de temperatură sunt rare.
Temperatura medie anuală a apei mării este de 20 °C (68 °F), de la 15-16 °C (59-61 °F) în februarie
la 26 °C (79 °F) în luna August. În 6 luni – din iunie până în noiembrie – temperatura medie a apei
mării depășește 20 °C (68 °F).[121][122][123]
Durata de strălucire a soarelui(d) totalizează circa 3.000 de ore pe an (cel mai mare număr din Europa),
de la o medie de 5,2 ore de soare pe zi în decembrie la o medie de peste 12 ore în luna iulie.[122][124]
Aceasta este aproximativ dublu față de orașele din jumătatea de nord a Europei, pentru comparație:
Londra – 1.461;[125] cu toate acestea, în timpul iernii are până la de patru ori mai mult soare; pentru
comparație: în luna decembrie, Londra are 37 de ore de soare[125] , în timp ce Malta are peste 160.

Urbanizarea
Potrivit Eurostat, Malta este compusă din două zone urbane lărgite(d), denumite „Valletta” (pe
principala insulă Malta) și „Gozo”.[126] Conform cu Wendell Cox(d), statul este identificat ca zonă
urbană.[127] Potrivit Rețelei Europene de Observare a Planificării Spațiale(d), Malta este identificată ca
fiind Arie Urbană Funcțională.[128] Potrivit Organizației Națiunilor Unite, circa 95% din suprafața
Maltei este zonă urbană și numărul este în creștere an de an.[129] Conform rezultatelor studiilor
ESPON și ale Comisiei Europene, „întreg teritoriul republicii Malta constituie o singură regiune
urbană”.[130]
Ocazional, în mass-media și publicații oficiale, Malta este menționată ca oraș-stat.[131][132] Stema
Maltei poartă și o coroană murală care „reprezintă fortificațiile Maltei și denotă orașul-stat”.[133]
Malta, cu o suprafață de 316 km2 (122 sq mi) și o populație de 0,4 milioane de locuitori, este una dintre
cele mai dens populate țări din întreaga lume.

Economia

Zona industrială maritimă Valletta

Malta este clasificată ca economie avansată, împreună cu alte 32 de țări, potrivit Fondului Monetar
Internațional (FMI).[134] Până in 1800, exporturile Maltei depindeau de bumbac, tutun și de șantierele
navale. Intrată sub control britanic, ele au ajuns să depindă de șantierele navale militare pentru sprijinul
Marinei Regale, în special în timpul Războiului Crimeei din 1854.
În 1869, deschiderea Canalului Suez a dat economiei Maltei un impuls mare, întrucât s-a manifestat o
creștere masivă a transportului maritim prin portul maltez. Navele ce opreau la docurile din Malta
pentru realimentare a ajutat comerțul de antrepozit, care a adus beneficii suplimentare insulei.
[necesită citare]
Cu toate acestea, spre sfârșitul secolului al XIX-lea economia a început să scadă, și până în anii 1940,
era în criză gravă. Un factor care a contribuit la criză a fost creșterea autonomiei noilor nave
comerciale, care aveau mai rar nevoie de opriri pentru alimentare.

Spectacol cu delfini la Mediterraneo Marine Park. Turismul generează o parte semnificativă a PIB-ului
Maltei.
În prezent, cele mai importante resurse ale Malte sunt calcarul, poziția geografică favorabilă și
productivitatea ridicată a forței de muncă. Malta produce doar aproximativ 20% din nevoile sale
alimentare, are provizii limitate de apă dulce din cauza secetei din timpul verii și nu are surse interne de
energie, cu excepția potențialului de exploatare a energiei solare, lumina soarelui fiind abundentă.
[135] Economia este dependentă de comerțul exterior (servind ca nod de transport internațional de
mărfuri), de industria prelucrătoare (în special electronice și textile) și de turism.[necesită citare]
Producția de film aduce o tot mai mare contribuție la economia malteză.[136] Primul film în Malta a
fost filmat în 1925 (Fiii mării);[137] de atunci s-au turnat peste 100 de filme complet sau parțial în
Malta.[necesită citare] Malta a servit și ca decor pentru o mare varietate de locații și perioade istorice,
inclusiv Grecia Antică, Roma Antică și cea modernă, Irak, Orientul Mijlociu și multe altele.
[necesită citare] Guvernul Maltez a introdus stimulente financiare pentru producătorii de film în 2005.
[138] Stimulentele pentru producătorii străini se ridică la 25%, la care se adaugă încă 2%, în cazul în
care acțiunea filmului are loc în Malta.
Malta face parte din zona euro (albastru inchis)
Guvernul investește masiv în educație, inclusiv în învățământul superior.
În cursul pregătirilor pentru aderarea Maltei la Uniunea Europeană, la 1 mai 2004, au fost privatizate
unele firme controlate de stat și unele piețe au fost liberalizate. De exemplu, guvernul a anunțat la 8
ianuarie 2007, că își vinde participațiunea de 40% la MaltaPost(d), pentru a finaliza un proces de
privatizare care desfășurat de-a lungul a cinci ani. În 2010, Malta a reușit să privatizeze serviciile de
telecomunicații, serviciile poștale, șantierele navale și construcțiile navale.
Malta a făcut pași importanți și substanțiali către afirmarea ca actor global în administrația fondurilor
transfrontaliere pentru afaceri. Concurând împotriva unor țări precum Irlanda și Luxemburg, Malta se
laudă cu forța de muncă multilingvă și cu un puternic sistem juridic. Malta are o reputație de
transparență, combinată cu un Indice DAW de 6, și există o perspectivă de îmbunătățire a ambelor, pe
măsură ce se va adopta din ce în ce mai mult din cadrul legislativ cuprinzător pentru servicii financiare.
[139] Malta are o autoritate de reglementare, MFSA, cu o mentalitate orientată spre dezvoltare, și țara a
avut succes în atragerea de afaceri cu jocuri, avioane și nave de înregistrare, licențe de bănci emițătoare
de carduri de credit și administrare de fonduri. Furnizorii de servicii pentru aceste industrii, inclusiv
afaceri cu fonduri fiduciare, sunt o parte esențială a strategiei de creștere a insulei. Malta a făcut
puternice progrese în punerea în aplicare a directivei UE privind Serviciile Financiare, inclusiv UCITs
IV și, în curând, DAFIA. Ca bază pentru manageri de active alternative, care trebuie să se conformeze
noilor directive, Malta a atras mai mulți jucători-cheie, între care IDS, Iconic Funds, Q16825239(d) și
TMF/Customs House.[140]
Malta și Tunisia discută în prezent exploatarea comercială a platoului continental dintre țările lor, în
special pentru explorarea zăcămintelor de petrol. Discuții similare sunt în curs și cu Libia pentru
acorduri similare.
Malta nu are un impozit pe proprietate. Piața proprietăților, în special în zona portului, este într-o
explozie constantă, prețurile la apartamente în unele orașe, cum ar fi Sliema și Gzira fiind exorbitante.
[141]
Potrivit datelor Eurostat, PIB-ul pe cap de locuitor al Maltei era la nivelul a 86% din media UE în anul
2010, cu 21.000 de euro.[142]
Bănci și finanțe

Portomaso Business Tower(d), cea mai înaltă clădire din Malta.

Cele mai mari două bănci comerciale sunt Bank of Valletta(d) și HSBC Bank Malta(d), ambele avându-și
originile în secolul al XIX-lea.
Banca Centrală Malteză(d) (Bank Ċentrali ta' Malta) are două domenii-cheie de responsabilitate:
formularea și implementarea politicii monetare și promovarea unei bune și eficiente a sistemului
financiar. Ea a fost înființată prin lege la 17 aprilie 1968. Guvernul maltez a intrat în ERM II la 4 mai
2005, și a adoptat euro ca monedă a țării la 1 ianuarie 2008.[143]
FinanceMalta este organizația cvasi-guvernamentală însărcinată cu pregătirea și informarea liderilor de
afaceri care vin la Malta și organizează seminarii și evenimente în întreaga lume subliniind puterea
emergentă a Maltei ca jurisdicție pentru bănci și finanțe și asigurări.[144]

Transporturi

Principalele șosele
În Malta se conduce pe stânga(d). Numărul de vehicule din Malta este extrem de mare, având în vedere
dimensiunile foarte mici ale insulelor; rata deținerii de autovehicule în raport cu populația este a patra
ca mărime din Uniunea Europeană. Numărul de mașini înmatriculate în 1990 se ridica la 182.254, adică
o densitate de automobile de 582/km2 (1,510/sq mi).[145]
Malta are 2254 km de drumuri, din care 1972 km (87,5%) sunt asfaltați și 282 km sunt neasfaltați
(decembrie 2003).[146] Principalele drumuri din Malta de la cel mai sudic punct la punctul cel mai
nordic sunt acestea: Triq Birzhebbuga în Birzhebbuga, drumul Għar Dalam și drumul Tal-Barrani în
Żejtun, Santa Luċija Avenue în Paola, Strada Aldo Moro (drum principal), strada 13 decembrie și
centura Ħamrun-Marsa în Marsa, Drumul Regional din Santa Venera/Msida/Gżira/San Ġwann, Drumul
Sfântul Andrei în Swieqi/Pembroke, Drumul de Coastă în Baħar iċ-Ċagħaq, Drumul Salina, Kennedy
Drive, centura Sfântul Paul și Xemxija Hill în San Pawl il-Baħar, Mistra Hill, Strada Wettinger
(Mellieħa by-pass) și Drumul Marfa în Mellieħa.

Autobuze malteze
Autobuzele(d) (xarabank sau karozza tal-linj) sunt principala metodă de transport public. Înființată în
1905, compania a operat în insulele Malteze până în 2011 și autobuzele ei au devenit ele însele atracții
turistice. Actualmente, ele sunt folosite și ca mijloc de publicitate, fiind reprezentate și ele pe diversele
suveniruri vândute turiștilor.
Serviciul de autobuze a suferit o reformă extinsă în iulie 2011. Structura de management s-a schimbat
de la șoferi independenți care conduceau propriile vehicule la un serviciu oferit de o singură companie,
printr-un contract public (în Gozo, fiind considerat o rețea mică, serviciul a fost contractat prin atribuire
directă).[147] Licitația publică a fost câștigată de către Arriva Malta, un membru al grupului Arriva(d),
care a introdus o flotă de autobuze noi, construite de King Long,(d) în special pentru deservirea Arriva
Malta și cuprinzând și o mică flotă de autobuze articulate(d) aduse de la Arriva Londra(d). A folosit și
două autobuze mai mici, pentru un traseu doar prin Valleta și 61 de autobuze de nouă metri, care au fost
utilizate pentru a fluidiza traficul pe rutele de înaltă densitate. În total Arriva Malta a rulat 264
autobuze. La 1 ianuarie 2014, din cauza dificultăților financiare,, Arriva a încetat operațiunile în Malta,
care au fost naționalizate sub numle de Malta Public Transport de către guvernul maltez, un nou
operator de autobuze urmând să preia operațiunile în viitorul apropiat.[148][149] Guvernul a ales
Autobuses Urbanos de León ca operator de autobuz pentru țară în octombrie 2014.[150] Compania a
preluat serviciul de transport pe 8 ianuarie 2015, păstrând în același timp numele Malta Public
Transport,[151] introducând cardul preplătit „tallinja card”. Cu tarife mai mici decât tariful plătit la
utilizare, acesta poate fi alimentat on-line, prin intermediul tallinja.com.[152] Cardul nu a fost bine
primit la început, după cum relatau mai multe site-uri de știri locale.[153] În prima săptămână din luna
august 2015, au sosit încă 40 de autobuze de la producătorul turc Otokar(d) și au fost puse în funcțiune.
[154]
Între 1883 și 1931, Malta a avut o linie de cale ferată care lega Valletta de cazărmile de la
Mtarfa(d) trecând prin Mdina și prin mai multe orașe și sate. Calea ferată a fost însă din ce în ce mai
puțin utilizată și în cele din urmă închisă în totalitate, în urma introducerii de tramvaie electrice și
autobuze. La apogeul bombardamentelor din timpul celui de al Doilea Război Mondial, Mussolini a
anunțat că forțele sale au distrus sistemul feroviar, dar la izbucnirea războiului, ruta feroviară era deja
suspendată de peste nouă ani.

Grand Harbour

Malta Freeport, una dintre cele mai mari porturi europene.

Malta are trei mari porturi pe insula principală:
• Grand Harbour(d) (sau Port il-Kbir), situat la est de capitala Valletta, este port din
timpurile romane. Ea are mai multe docuri și cheiuri, precum și un terminal pentru linii de
croazieră. Un terminal de la Grand Harbour deservește feriboturile care conectează Malta
de Pozzallo și Catania , în Sicilia.
• Portul Marsamxett, situat în zona de vest a Vallettei, adăpostește mai multe porturi de iahturi.
• Marsaxlokk Harbour (Malta Freeport), în Birżebbuġa în partea de sud-est a Maltei, este
terminalul de mărfuri principal al arhipelagului. Malta Freeport este al 11lea cel mai aglomerat
port de containere din Europa și al 46-lea din lume , cu un volum comercial de 2,3 milioane de
TEU în 2008.[155]
Există și două limane artificiale, unde s-au amenajat porturi unde funcționează serviciile de pasageri și
de feribot serviciu care leagă portul Ċirkewwa(d) de pe Malta și Portul Mgarr(d) de pe Gozo. Feribotul
face numeroase curse zilnice.
Aeroportul Internațional Malta(d)
Aeroportul Internațional Malta(d) (Ajruport Internazzjonali ta' Malta) este singurul aeroport care
deservește insulele Malteze. Acesta este construit pe terenuri ocupate anterior de baza aeriană RAF
Luqa(d). Acolo este și un heliport, dar serviciul regulat către Gozo a încetat în 2006. Heliportul din
Gozo se află în Xewkija(d). Din iunie 2007, Harbour Air Malta operează o cursă de hidroavion de trei
ori pe zi între terminalul maritim din Grand Harbour și Portul Mgarr din Gozo.
Alte două aerodromuri, de la Ta' Qali(d) și Ħal Far(d), au funcționat în timpul celui de al Doilea Război
Mondial și în anii 1960, dar acum sunt închise. Astăzi, la Ta' Qali(d) se află un parc național,
un stadion(d), atracția turistică Satul Meșteșugurilor și Muzeul Aviației din Malta(d). Acest muzeu
conservă mai multe aeronave, inclusiv avioane de luptă Hurricane și Spitfire care au apărat insula în al
Doilea Război Mondial.

Airbus A319 al Air Malta(d).

Compania aeriană națională este Air Malta(d), cu baza la Aeroportul Internațional Malta. Ea operează
servicii cu 36 de destinații din Europa și Africa de Nord. Proprietarii Air Malta sunt Guvernul
Maltei(d) (98%) și investitori privați (2%). Air Malta are 1547 de angajați și deține o participațiune
de 25% în Medavia(d).
Air Malta a încheiat peste 191 de acorduri interlinie de vânzare de bilete cu alte companii aeriene din
IATA. Ea are și un acord de codeshare cu Qantas pe trei rute. În septembrie 2007, Air Malta a încheiat
două acorduri cu Etihad Airways din Abu Dhabi prin care Air Malta închiria în sistem wet-lease două
aeronave Airbus către Etihad Airways(d) pe perioada iernii, începând cu 1 septembrie 2007, și oferea
sprijin operațional pe un alt Airbus A320 închiriat către Etihad Airways.
Comunicații
Rata de penetrare a telefoniei mobile în Malta se ridică la 101,3% la sfârșitul anului 2009.[156] Malta
folosește rețele de telefonie mobilă GSM900 & UMTS(3G), compatibil cu restul țărilor europene, cu
Australia și cu Noua Zeelandă.
Numerele de telefon mobil au opt cifre, după ce anterior aveau doar șase. Nu există niciun fel de coduri
zonale în Malta, cu toate acestea, după perioada de început, primele două cifre, și în prezent, a treia și a
patra, erau atribuite în funcție de localitate. Numerele de telefon fix(d) au prefixul 21 și 27, deși
întreprinderile pot avea numere incepand cu 22 sau 23. Un exemplu ar fi 2*80**** pentru Żabbar(d), și
2*23**** pentru Marsa(d). Numerele de telefon din Gozitan sunt în general de forma 2*56****.
Numere de telefonie mobilă au prefixul 79, 77, 98 sau 99. Când se apelează din străinătate un număr
din Malta, se formează mai întâi codul de acces internațional (+), apoi codul țării, 356, și apoi numărul
abonatului.
Numărul de abonați ai serviciilor TV cu plată a scăzut în 2012, întrucât abonații au început să se bazeze
tot mai mult pe IPTV: numărul de abonați IPTV s-a dublat în șase luni, până în iunie 2012.
La sfârșitul anului 2012, GO(d) a început să își extindă rețeaua FttH, oferind viteze de până la 200Mbit/s
pentru serviciul „rapido”.
Pe la începutul anului 2012, Guvernul a cerut să se construiască o rețea națională FttH, cu ridicarea
ratei minime de transfer de date în bandă largă de la 4Mbit/s la 100Mbit/s.[157]

Moneda
Monedele euro malteze prezintă crucea Malteză(d) pe monedele de 1 și 2 euro, stema Maltei pe cele de
€0,50, €0,20 €0,10 monede, și templele de la Mnajdra(d) pe cele de €0,05, €0,02 și €0,01.[158]
Malta a produs monede pentru colecționari cu valori nominale de la 10 la 50 de euro. Aceste monede
continuă practica națională existentă de realizare de monede de aur și argint comemorative. Spre
deosebire de emisiunile normale, aceste monede nu sunt mijloc legal de plată în toate zona euro. De
exemplu, o monedă comemorativă malteză de 10 € nu poate fi utilizat în nicio altă țară.
Din 1972 până la introducerea Euro în 2008, moneda națională a fost lira malteză, care a înlocuit
poundul maltez. Poundul înlocuise și el la rândul său scudo maltez(d) în 1825.

Turism

Plaja Mellieħa Bay

Malta este o destinație turistică populară, cu 1,6 milioane de turiști pe an.[159] De trei ori mai mulți
turiști vizitează țara anual decât numărul de rezidenti. Infrastructura de turism a crescut dramatic în
ultimii ani și pe insulă sunt prezente mai multe hoteluri de bună calitate, deși supradezvoltarea și
distrugerea locuințelor tradiționale este un motiv de îngrijorare crescândă. Un număr tot mai mare de
maltezi călătoresc în străinătate în vacanță.[160]
În ultimii ani, Malta s-a promovat și ca destinație de turism medical(d),[161] această industrie fiind
dezvoltată de mai mulți furnizori de servicii de turism medical(d) . Cu toate acestea, niciun spital maltez
nu este acreditat internațional pentru servicii sanitare(d). Malta este populară în rândul turiștilor medicali
britanici,[162] ceea ce face spitalele malteze să obțină mai degrabă acreditări de compatibilitate cu
serviciile britanice, cum ar fi cu schema de acreditare Trent(d). Dubla acreditare la Comisia Mixtă de
orientare americană este necesară spitalelor din Malta dacă doresc să concureze cu Orientul Mijlociu și
America Latină pentru turiștii medicali din Statele Unite ale Americii.

Știință și tehnologie
Malta a semnat un acord de cooperare cu Agenția Spațială Europeană (ESA) pentru cooperarea mai
intensă în proiecte ESA.[163] Consiliul Maltez pentru Știință și Tehnologie (MCST) este organismul
civil responsabil pentru dezvoltarea științei și tehnologiei la nivel educațional și social. Majoritatea
studenților din domeniul științelor în Malta absolvă Universitatea din Malta și sunt reprezentați de S-
Cubed (Societatea Studenților în Științe), UESA (Asociația Studenților în Inginerie) și ICTSA
(Asociația Studenților din ICT al Universității din Malta).[164][165][166]

Demografia
Articol principal: Demografia Maltei.
Malta efectuează recensăminte ale populației și locuințelor la fiecare zece ani. Recensământul din
noiembrie 2005 a numărat circa 96% din populație.[necesită citare] Un raport preliminar a fost eliberat
în aprilie 2006, iar rezultatele au fost ponderate pentru a estima pentru 100% din populație.
Maltezii(d) autohtoni alcătuiesc majoritatea pe insulă. Cu toate acestea, există minorități, dintre care cele
mai mari sunt cea de britanici, dintre care mulți sunt pensionari. Populația Maltei era în iulie
2011 estimată la 408.000 de locuitori.[16] În 2005, 17% aveau vârsta sub 14 ani, 68% au fost în grupa
de vârstă 15-64 ani, în timp ce restul de 13% aveau 65 de ani și peste. Densitatea populației în Malta
este de 1,282 pe km², de departe cea mai mare din UE și una dintre cele mai mari din lume. Prin
comparație, densitatea medie a populației pentru întreaga lume (numai uscatul, cu excepția
Antarcticiia) era de 54 pop./km² în iulie 2014.
Singurul recensământ care arată o scădere a populației a fost cel din 1967, cu o scădere totală de 1,7%,
ce poate fi atribuită unui val de emigrație a rezidenților maltezi.[167] Populația rezidentă de maltezi
pentru anul 2004 a fost estimată la 97.0 indicii% din totalul populației rezidente.[168]
Toate recensămintele de la 1842 încoace au arătat un ușor exces al femeilor fată de bărbați.
Recensămitnele din 1901 și 1911 au fost cel mai aproape de a înregistra un echilibru. Cel mai mare
raport femei-bărbați a fost atins în anul 1957 (1088:1000), dar de atunci raportul a scăzut continuu.
Recensământul din 2005 a arătat un raport de 1013:1000. Creșterea populației a încetinit, de la +9.5%
între recensămintele din 1985 și 1995, la +6.9% între recensămintele din 1995 și 2005 (o medie anuală
de +0.7%). Rata natalității se ridica la 3860 (o scădere de 21,8% la recensământul din 1995) și rata
deceselor la 3025. Astfel, a existat o creștere naturală a populației de 835 (comparativ cu +888 pentru
anul 2004, din care peste o sută au fost rezidenți străini).[169]

Valletta, capitala istorică a Maltei

Structura pe vârste a populației este similară cu structura pe vârste în toată UE. Din 1967 s-a observat o
tendință care indică o populație în curs de îmbătrânire, și este de așteptat să continue în viitorul
apropiat. În Malta, raportul de depentență a vârstnicilor a crescut de la 17,2% în 1995 la 19,8% în anul
2005, rezonabil mai mic decât media UE de 24,9%; 31,5% din populația malteză este în vârstă de sub
25 de ani (în comparație cu UE, 29,1%); dar grupul de vârstă 50-64 constituie 20,3% din populație,
semnificativ mai mare decât în ansamblul UE, 17,9%. Acest raport este de așteptat să continue să
crească în mod constant în următorii ani.
Legislația malteză recunoaște atât căsătoriile civile, cât și cele religioase. Anulările căsătoriilor de către
instanțele ecleziastice și de către cele civile sunt independente și nu sunt neapărat reciproc recunoscute.
Malta a votat în favoarea unei noi legislații a divorțului într-un referendum ce a avut loc pe 28 mai
2011.[170] Avortul în Malta este ilegal. O persoană trebuie să fie de 16 ani să se căsătorească.
[171] Numărul mireselor cu vârsta sub 25 de ani a scăzut de la 1471, în 1997, la 766 în 2005, în timp ce
numărul de miri sub 25 de ani a scăzut de la 823 la 311. Există o tendință constantă ca femeile să fie
mai predispuse decât bărbații să se căsătorească la o vârstă mai fragedă. În anul 2005 au fost 51 de
mirese cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani, în comparație cu 8 miri.[169]
La sfârșitul anului 2007, populația din Insulele Malteze se ridica la 410.290 de locuitori și era de
așteptat să ajungă la 424.028 până în 2025. În momentul de față,
[când?] femeile sunt ceva mai numeroase decât bărbații, alcătuind 50,3% din populație. Cea mai mare
proporție a persoanelor – 7,5% – erau în vârstă de 25-29 de ani, și de 7,3%, în fiecare dintre categoriile
de vârstă 45-49 și 55-59.[172]
Rata totală a fertilității(d) era estimată în 2013 la 1,53 copii născuți/femeie, care este sub rata de
înlocuire de 2,1.[173] În 2012, 25,8% din nașteri au fost de la femei necăsătorite.[174] Speranța de
viață în anul 2013 a fost estimată la 79,98 ani (77,69 ani bărbații, 82,41 de ani femeile).[173]
Limbile
Limba Malteză (Maltese: Malti
) este prin Constituție limba națională din Malta, devenind și limbă oficială însă abia în anul 1934.
Anterior, limba oficială și culturală în Malta fusese siciliana din secolul al XII-lea, și dialectul
italian toscan(d) din secolul al XVI-lea. Alături de malteză, engleza (impusă de britanici după 1800) este
și ea limbă oficială a țării și, prin urmare, legile țării sunt adoptate atât în malteză cât și în engleză. Cu
toate acestea, Constituția prevede că dacă există vreun conflict între textele de lege în malteză și în
engleză, textul în limba malteză va prevala. Constituția (clauza 5 -2) prevede, de asemenea,
introducerea unei alte limbi oficiale; acest lucru a fost inițial conceput ca o portiță pentru o posibilă
reintroducere a limbii italiene ca partener tradițional al maltezei la un moment oportun.
Malteza este o limbă semitică care se trage din actualmente defuncta arabă siciliană (siculo-arabă(d)),
din sudul Italiei.[175] Alfabetul maltez(d) este format din 30 de litere bazate pe alfabetul latin(d),
inclusiv diacriticele ż, ċ și ġ, precum și simbolurile Gh(d), ħ, și ie(d).
Malteza are un substrat semitic cu împrumuturi substanțiale din siciliană, din italiană, puțin
din franceză, și, mai recent, și din ce în ce mai mult, din engleză.[176] Caracterul hibrid al limbii
malteze a fost acumulat într-o perioadă lungă de bilingvism urban maltezo-sicilian care a transformat
treptat vorbirea rurală și care s-a încheiat la începutul secolului al XIX-lea când malteza a ajuns limbă
de comunicare pentru întreaga populație autohtonă. Limba cuprinde dialecte diferite, care pot varia
foarte mult de la un oraș la altul sau de la o insulă la alta.
Eurobarometrul afirmă că 100% din populație vorbește limba malteză. De asemenea, 88% din
populație vorbește limba engleză, 66% în limba italiană, și 17% limba franceză.[177] Această
cunoaștere pe scară largă a unei a doua limbi face ca Malta să fie una dintre cele mai multilingve țări
din Uniunea Europeană. Un sondaj de opinie publică ce a întrebat în ce limbă „preferă” respondenții a
descoperit că 86% din populație și-a exprimat preferința pentru malteză, 12% pentru limba engleză, și
2% pentru italiană.[178] Chiar și așa, canalele de televiziune în italiană care emit din Italia, cum ar fi
Mediaset și RAI, sunt recepționate în Malta și rămân populare.[178][179][180]

Cele mai mari orașe

Religia

Fațada Co-catedralei Sf. Ioan(d)

Constituția Maltei declară catolicismul ca religie de stat, deși anumite stipulări permit libertatea de
religie. Freedom House și CIA World Factbook raportează că 98% din populație este catolică.
Există peste 360 de biserici în Malta, Gozo și Comino, sau o biserică pentru fiecare 1.000 de locuitori.
Biserica parohială (malteză: "il-parroċċa", sau "il-knisja parrokkjali") este punctul central al fiecărui
oraș sau sat maltez, din punct de vedere arhitectural și geografic, și principala sursă de mândrie civică.
Această mândrie civică se manifestă în mod spectaculos în timpul festas locale din fiecare sat, care
marchează hramul fiecărei parohii cu fanfare, procesiuni religioase, liturghii speciale, focuri de artificii
(mai ales petarde) și alte festivități.

Domul Mosta cunoscut sub numele de "Ir-Rotunda"

Malta este scaun apostolic(d); Faptele Apostolilor relatează cum Sfântul Paul, pe drumul de la Ierusalim
la Roma pentru a fi judecat, a fost naufragiat pe insula "Melite", pe care mulți cercetători ai Bibliei o
identifică cu Malta, episod datat în jurul anului 60.[15] Conform Faptelor Apostolilor, Sfântul Paul a
petrecut trei luni pe insulă în drumul său spre Roma, vindecând bolnavi, inclusiv pe tatăl lui Publius,
„conducătorul insulei”. Cu această relatare sunt asociate diferite tradiții. Se spune că naufragiul ar fi
avut loc în punctul astăzi cunoscut sub numele de Golful Sf. Paul(d). Se spune că sfântul
maltez Publius(d) a fost făcut primul episcop al Maltei și o grotă din Rabat(d), acum cunoscut sub
numele de „Grota Sfântul Paul” (și în imediata apropiere a căreia au fost găsite urme de morminte și
ritualuri creștine din secolul al III-lea e.n.), este printre cele mai vechi lăcașuri de cult creștin de pe
insulă.
Alte dovezi de practici și credințe creștine din timpul perioadei de persecuție romană apar în catacombe
aflate sub diverse locuri din Malta, între care catacomba Sf. Paul și catacomba Sf. Agatha din Rabat,
chiar în afara zidurilor Mdinei. Acesta din urmă, în special, avea fresce frumoase între 1200 și 1480,
deși jefuitorii turci au distrus multe dintre ele în anii 1550. Există și o serie de biserici rupestre, între
care grota de la Mellieħa(d), un altar al Nașterii Maicii Domnului, unde, conform legendei, Sfântul Luca
a pictat o imagine a Madonnei(d). Acesta este loc de pelerinaj încă din vremurile medievale.
Actele Sinodului de la Calcedon consemnează că în 451 e.n. un anume Acachie era episcop de Malta
(Melitenus Episcopus). De asemenea, este cunoscut faptul că în 501 e.n., un anume Constantinus,
Episcopus Melitenensis, a fost prezent la al Cincilea Sinod Ecumenic. În 588 e.n., Papa Grigore I l-a
înlăturat pe Tucillus, Miletinae civitatis episcopus și clerul și oamenii de Malta l-au ales ca succesor al
lui pe Traian, în 599 e.n. Ultimul episcop de Malta atestat înainte de invazia insulelor a fost un grec pe
nume Manas, care, ulterior, a fost încarcerat la Palermo.[181]
Istoricul maltez Giovanni Francesco Abela(d) afirmă că, după convertirea lor la creștinism de către Sf.
Paul, maltezii au păstrat religia creștină, în ciuda invaziei fatimide.[182] Scrierile lui Abela prezintă
Malta ca „bastion al civilizației europene creștine împotriva răspândirii islamului în Mediterana”.[183]
Comunitatea creștină autohtonă care l-a primit pe Roger I al Siciliei[25] a fost susținută în continuare
de imigrația în Malta din Italia, în secolele al XII-lea și al XIII-lea.

Biserica parohială din centrul orașului Żejtun(d)

Timp de secole, biserica din Malta a fost subordonată Episcopiei de Palermo(d), cu excepția perioadei
când acesta a fost sub Carol de Anjou, care a numit episcopii Maltei, așa cum au făcut – în cazuri rare –
și spaniolii și, mai târziu, Cavalerii. Din 1808 toți episcopii Maltei au fost maltezi. Ca urmare a
perioadelor normandă și spaniolă, și a dominației Cavalerilor, Malta a devenit o țară fervent catolică,
așa cum este astăzi. Este de remarcat faptul că funcția de inchizitor de Malta(d) a existat o perioadă
foarte îndelungată pe insulă după înființarea sa în 1530: ultimul Inchizitor a părăsit insulele în 1798,
după ce Cavalerii au capitulat în fața forțelor lui Napoleon Bonaparte. În timpul perioadei Republicii
Venețiene, mai multe familii malteze au emigrat în Corfu. Urmașii lor reprezintă aproximativ două
treimi din comunitatea de aproximativ 4.000 de catolici care trăiesc acum pe insulă.
Sfinții protectori ai Maltei sunt Sfântul Paul, Sfântul Publius(d) și Sfânta Agatha. Deși nu este sfânt
protector, Sf. George Preca(d) (San Ġorġ Preca) este foarte venerat ca fiind al doilea maltez canonizat
după Sf. Publius(d), primul sfânt din Malta recunoscut și canonizat în anul 1634. Papa Benedict al XVI-
lea l-a canonizat pe Preca la data de 3 iunie 2007. De asemenea, mai mulți maltezi sunt recunoscuți ca
fericiți, între care Maria Adeodata Pisani(d) și Nazju Falzon(d), beatificați de Papa Ioan Paul al II-lea în
anul 2001.
Diverse ordine religioase romano-catolice sunt prezente în Malta, între care iezuiții, franciscanii(d),
dominicanii și Micile Surori ale Sărmanilor(d).
Majoritatea membrilor congregațiilor bisericilor locale protestante nu sunt maltezi; enoriașii lor sunt
mai ales pensionari britanici care trăiesc în țară și turiști din multe alte națiuni. Există aproximativ 600
de martori ai lui Iehova.[184] Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (mormonii),
Biserica Baptistă, și Frăția Bisericilor Evanghelice(d) au fiecare aproximativ 60 de afiliați. Există și
unele biserici de alte confesiuni, între care biserica scoțiană Sf. Andrei(d) din Valletta (de confesiune
comună presbiteriană și metodistă(d)) și catedrala anglicană Sf. Paul(d), precum și o biserică adventistă
de ziua a șaptea în Birkirkara. O congregație a Noii Biserici Apostolice a fost fondată în anul 1983 în
Gwardamangia.[185]
Populația evreiască din Malta a atins apogeul în Evul Mediu sub dominația normandă. În 1479, Malta
și Sicilia au intrat sub dominație aragoneză și Decretul de la Alhambra(d) din 1492 i-a obligat pe evrei
să părăsească țara, permițându-li-se să ia cu ei doar câteva dintre bunuri. Mai multe zeci de evrei
maltezi s-au convertit(d) la creștinism în acea vreme, pentru a rămâne în țară. Astăzi, mai există o
singură comunitate evreiască.[185]
Budismul Zen și Credința Bahá'í revendică fiecare câte circa 40 de membri.[185]
Există o singură moschee musulmană, moscheea Mariam Al-Batool(d). O școală primară musulmană s-a
deschis recent. Din cei circa 3000 de musulmani din Malta(d), circa 2.250 sunt străini, circa 600 sunt
cetățeni naturalizați, și aproximativ 150 sunt maltezi autohtoni.[186]

Migrația
Imigrația

Imigranți africani în tabăra de refugiați Ħal Far(d).

Ca stat membru al UE și parte la Acordul Schengen, Malta aplică politica UE în domeniul vizelor(d).
Acest lucru înseamnă că, pentru a intra în țară:
• Cetățenii din UE și Spațiul Economic European (SEE) (Norvegia, Islanda și Liechtenstein) și
din teritoriile speciale ale acestora și ceidin Elveția au nevoie doar de un pașaport sau o carte de
identitate națională. Cu excepția croaților, cetățenii din această categorie de țări nu au nevoie de
un permis de ședere și de muncă legal în Malta.[187]
• Cetățenii mai multor țări din afara UE și SEE (majoritatea țărilor din Balcanii de Vest,
Republica Moldova, cele mai multe țări de pe continentul American, Australia, Noua Zeelandă,
Coreea de Sud, Malaezia și Japonia) au nevoie doar de un pașaport și nu și de viză de ședere în
Malta pentru mai mult de 90 de zile.
• Cetățenii din alte țări au nevoie de un pașaport și o viză pentru a intra în țară, vizele fiind
valabile timp de o lună.
Fluxul net estimat (folosind datele pentru 2002-2004) era de 1913 persoane anual. În ultimii 10 ani,
Malta a acceptat înapoi o medie anuală de 425 de emigranți reveniți.[168]
În 2006, un total de 1.800 de imigranți ilegali au ajuns în Malta trecând marea de pe coasta Africii de
Nord. Cei mai mulți dintre ei intenționau să ajungă în Europa continentală și s-a întâmplat să ajungă în
Malta din cauza lor defectării ambarcațiunilor lor sub-standard sau după ce au fost prinși de autoritățile
malteze sau ale altor țări europene.[188][189] În prima jumătate a anului 2006, 967 de imigranți ilegali
au ajuns în Malta – aproape dublu față de cei 473 care ajunseseră în aceeași perioadă a anului 2005.
[190] Mulți imigranți au murit în calatoria pe Marea Mediterană, un notabil incident fiind dezastrul
bărcii de migranți din mai 2007 din Malta(d). Din acel moment, au mai fost multe alte scufundări de
astfel de ambarcațiuni, și doar recent, în aprilie 2015, aproximativ 700 de imigranți au pierit în drum
spre Italia, atunci când barca lor s-a răsturnat.[191] În 2014, aproximativ 3.500 de imigranți s-au înecat
în încercarea lor de a ajunge în Europa.
Circa 45% dintre imigranții care debarcă în Malta primesc statut de refugiați (5%) sau de persoane
protejate umanitar (40%). În 2005 a fost emis un document propune acordarea cetățeniei malteze
pentru refugiații care locuiesc în Malta timp de peste zece. Din punct de vedere istoric, Malta a acordat
refugiu (și a ajutat la reașezare) pentru circa opt sute de asiatici din Africa de Est care fuseseră
expulzați din Uganda de către Idi Amin și pentru doar sub o mie de irakieni care au fugit de regimul
dictatorial al lui Saddam Hussein.
Costurile de detenție pentru prima jumătate a anului 2006 se ridicau la 746.385 de euro.[192]
În 2005, Malta a solicitat ajutorul UE în ceea ce privește primirea imigranților ilegali, repatrierea celor
cărora li se refuza statutul de refugiat, relocarea refugiaților în țările UE și securitatea maritimă.[193] În
decembrie 2005, Consiliul European a adoptat Abordarea Globală a Migrației: Acțiuni Prioritare cu
Accent pe Africa și Marea Mediterană; dar implementarea acestor acțiunile a fost limitată la
Mediterana de Vest, punând astfel o presiune suplimentară pe ruta mediteraneeană centrală pentru
imigrația ilegală din care Malta face parte.
În ianuarie 2014, Malta a început acordarea cetățeniei în schimbul unei contribuții de 650.000 de euro
plus investiții, supusă unor condiții de rezidență și cazier judiciar.[194]

Emigrația

Memorialul Copiilor Migranți de pe cheul Valletta(d), comemorând 310 copii care au călătorit în
Australia, între 1950 și 1965.
În secolul al XIX-lea, mare parte din emigrația din Malta mergea către Africa de Nord și Orientul
Mijlociu, deși ratele de întoarcere a emigranților(d) în Malta erau ridicate.[195] Cu toate acestea, în
aceste regiuni s-au format comunități malteze. În 1900, de exemplu, estimările consulare britanice
sugerează că circa 15.326 de maltezi trăiau în Tunisia, și în 1903 s-a susținut că 15.000 de persoane de
origine malteză trăiau în Algeria.[196]
Malta a suferit o emigrare masivă, ca urmare a colapsului unei bule financiare în domeniul
construcțiilor în 1907 și după cel de-al Doilea Război Mondial, când rata natalității a crescut în mod
semnificativ, dar în secolul al XX-lea cei mai mulți emigranți se îndreptau către Lumea Nouă, în
special în Australia, Canada și Statele Unite ale Americii. După cel de-al Doilea Război Mondial,
Departamentul de Emigrare din Malta ajuta emigranții să plătească costul călătoriei. Între 1948 și 1967,
30% din populație a emigrat.[195] Între 1946 și la sfârșitul anilor 1970, peste 140.000 de oameni au
părăsit Malta prin schemele de emigrare asistată 57,6% migrând în Australia, 22% în Regatul Unit,
13% în Canada și 7% în Statele Unite.[197]
Emigrarea a scăzut dramatic după mijlocul anilor 1970, și de atunci a încetat să mai fie un fenomen
social important. Cu toate acestea, după ce Malta a aderat la UE în 2004, au apărut comunități
de expați maltezi în mai multe țări europene, în special în Belgia și Luxemburg.

Educație

Universitatea din Malta(d)

Biblioteca din Valletta

Învățământul primar este obligatoriu din 1946; învățământul secundar până la vârsta de șaisprezece ani
a devenit obligatoriu în 1971. Statul și Biserica oferă educație gratuită, ambele întreținând mai multe
școli în Malta și Gozo, între care Colegiul De La Salle(d) din Cospicua(d), Colegiul St. Aloysius(d) din
Birkirkara, Colegiul Misionar Sf. Paul(d) din Rabat(d), Școala St. Joseph din Blata l-Bajda(d) și Școala de
Fete Saint Monica(d) din Mosta(d). Din 2006, școlile de stat sunt organizate în rețele cunoscut sub
numele de colegii și cuprind grădiniță, școală primară și secundară. În Malta funcționează și școli
private, cum ar fi Școala San Andrea(d) și Școala San Anton(d) în valea L-Imselliet (l/o Mgarr(d)),
Colegiul St. Martin(d) din Troy și Școala Sf. Mihail din San Ġwann(d). Liceul St. Catherine, Pembroke
oferă curs pentru studenții care doresc să învețe limba engleză înainte de intrarea în învățământul de
masă. Din 2008, există două școli internaționale, Școala Internațională Verdala și QSI Malta. Statul
plătește o parte din salariile profesorilor din școlile eclesiastice.[198]
Educație în Malta se bazează pe modelul britanic(d). Școala primară durează șase ani. La vârsta de 11
ani, elevii dau un examen pentru a intra la un liceu, sau la o școală bisericească(d) (examenul comun de
admitere) sau la o școală de stat(d). Elevii dau un nou examen la vârsta de 16 ani, la care este obligatorie
obținerea unei note de trecere la anumite materii cum ar fi matematica, limba engleză și limba malteză.
Elevii pot opta să-și continue studiile la un colegiu, cum ar fi Gan Frangisk Abela Junior College, St.
Aloysius College, Giovanni Curmi Higher Secondary, Colegiul De La Salle, Colegiul St. Edward, sau
la o altă instituție post-secundară, cum ar fi MCAST(d). Această etapă durează doi ani, și la sfârșitul ei
elevii dau un nou examen. În funcție de performanță, ei pot apoi să se înscrie la cursuri de licență sau
diplomă.
Universitatea din Malta(d) oferă cursuri de diplomă, licență și postuniversitare. Rata de alfabetizare a
adulților este de 99,5%.[199]
Malteza și engleză sunt utilizate ambele ca limbi de predare în școala primară și secundară, și ambele
limbi sunt materii obligatorii de studiu. Școlile publice(d) au tendința de a utiliza atât malteza cât și
engleză într-un mod echilibrat. Școlile private preferă să folosească limba engleză pentru predare, cum
este cazul cu cele mai multe departamente ale Universității din Malta(d); acest lucru are un efect
limitativ asupra capacității și dezvoltării de limbii malteze.[178] Cele mai multe cursuri universitare
sunt în limba engleză.[175]
Din numărul total de elevi care studiază o limbă străină la nivel secundar, 51% studiază italiana, în timp
ce 38% aleg franceza. Alte opțiuni sunt germana, rusa, spaniola, latina, chineza și araba.[178]
[link mort][200]
Malta este și o destinație populară pentru studiul limbii engleze, care a atras peste 80.000 de studenți în
anul 2012.[201]

Asistență medicală

Sacra Infermeria a fost utilizată ca spital între secolele al XVI-lea și al XX-lea. Astăzi ea este Centrul
Mediteranean de Conferințe(d).
Spitalul Mater Dei(d)
Malta are de mult timp un sistem sanitar finanțat public(d). Primul spital atestat în țară funcționa încă
din 1372.[202] Astăzi, Malta are atât un sistem public de sănătate, unde asistența medicală este gratuită,
cât și un sistem privat de asistență medicală(d).[203][204] Malta are un sistem de îngrijire primară
puternic bazat pe rețeaua de medici generaliști și spitalele publice oferă îngrijire mai complexă.
Ministerul Sănătății din Malta recomandă rezidenților străini să își facă asigurare medicală privată.
[205]
Malta are și organizații de voluntariat, cum ar fi Alpha Medical (Avanced Care), Emergency Fire &
Rescue Unit (E. F. R. U.), St John Ambulance și Crucea Roșie Malteză care oferă primul ajutor/servicii
de îngrijire medicală în timpul evenimentelor care implică mulțimi.
Spitalul Mater Dei(d), principalul spital din Malta, s-a deschis în 2007 și are una dintre cele mai mari
clădiri medicale din Europa.
Universitatea din Malta(d) are o facultate de medicină(d) și una de științe ale sănătății(d), acesta din urmă
oferind studii de licență și postuniversitare în nmai multe discipline conexe medicinei.
Asociația Medicală din Malta reprezintă profesioniștii din medicină. Asociația Studenților Mediciniști
din Malta (MMSA) este un organism separat reprezentând studenții la medicină, și este membră
a EMSA(d) și IFMSA(d). MIME(d), Institutul Maltez pentru Educație Medicală, este un institut înființat
recent pentru a oferi CME medicilor din Malta, precum și studenților la medicină. Foundation
Program urmat în Regatul Unit a fost introdus și în Malta pentru a opri „exodul de creiere” al
proaspeților absolvenți către Insulele Britanice. În Asociația de Studenților Stomatologi din
Malta (MADS) este o asociație studențească înființată pentru a promova drepturile de studenților la
chirurgie stomatologică din cadrul Facultății de Chirurgie Stomatologică a Universității din Malta. Este
afiliată cu IADS, Asociația Internațională a Studenților Stomatologi.

Cultura
Cultura Maltei reflectă diferitele culturi care au venit în contact cu Insulele Malteze de-a lungul
secolelor, inclusiv ale țărilor vecine mediteraneene și culturi ale țărilor care au dominat Malta pentru
perioade lungi de timp înainte de independența(d) din 1964.[necesită citare]
Muzica

Teatrul Manoel(d), al treilea teatru din Europa ca vechime. Astăzi, Teatrul Național al Maltei și sediu
al Orchestrei Filarmonice din Malta.
Deși muzica malteză de astăzi este în mare măsură occidentală, muzica tradițională malteză include
ceea ce este cunoscut sub numele de għana. Aceasta constă într-un acompaniament de chitară folk(d), în
timp ce câțiva oameni, în general, bărbați, cântă pe rând la voce argumentând fiecare câte o idee.
Scopul versurilor, care sunt improvizate, este acela de a crea o atmosferă amicală, dar provocatoare, și
este nevoie de mai mulți ani de exercițiu pentru a putea combina calitățile artistice necesare cu
capacitatea de a dezbate(d) în mod eficient.[necesită citare]

Literatura
Literatura malteză este atestată de circa 200 de ani. Cu toate acestea, o baladă de dragoste recent
descoperită sugerează o activitate literară în limba locală din perioada medievală. Malta a urmat tradiția
literară romantică, culminând cu lucrările lui Dun Karm Psaila(d), poetul național al Maltei. Ulterior,
scriitori ca Rużar Briffa(d) și Karmenu Vassallo au încercat să se îndepărteze de rigiditatea temelor și
versificației formale.[necesită citare]
Abia spre sfârșitul anilor 1960, literatura malteză a trecut prin cea mai radicală transformare între poeți,
prozatori și dramaturgi. Numele unor poeți importanți remarcați în ultimul sfert al secolului al XX-lea
sunt Mario Philip Azzopardi(d), Victor Fenech, Oliver Friggieri(d), Joe Friggieri(d), Charles Flores(d),
Daniel Massa, Maria Ganado, Lillian Sciberras și Achille Mizzi. În proză, Frans Sammut (scriitorul
național modern al Maltei), Paul P. Borg și Joe J. Camilleri au condus avangarda, în timp ce printre
numele importante din dramaturgie se numără Francis Ebejer, Alfred Sant, Doreen Micallef, Oreste
Calleja, Joe Friggieri și Martin Gauci.[necesită citare]
Următoarea generație de scriitori a lărgit și mai mult sfera, mai ales în proză. Guze' Stagno, Karl
Schembri și Clare Azzopardi sunt tineri scriitori care se afirmă în ritm alert, în timp ce în poezie, nume
importante sunt Adrian Grima, Immanuel Mifsud(d), Norbert Bugeja și Simone Inguanez.
[necesită citare]
Arhitectura tipică construită în ultimii ani în Malta.
În critica literară, Peter Serracino Inglott(d), Oliver Friggieri și Charles Briffa au introdus teme istorice,
filosofice și psiho-sociale. Ivan Callus, actualul șef al catedrei de engleză de la Universitatea din Malta,
este și un critic literar cunoscut pe plan internațional în cercurile academice pentru limba engleză.
[necesită citare]
Alți scriitori, născuți în Malta sau de origine malteză, și-au făcut o carieră în străinătate. Între aceștia se
numără romancierul Trezza Azzopardi(d), autorul pentru copii Saviour Pirotta(d) și artistul de benzi
desenate și jurnalistul Joe Sacco(d).[necesită citare]

Arta si arhitectura

Grădinile Lower Barrakka

Arhitectura malteză a fost influențată de mai multe culturi mediteraneene și de arhitectura Britanică de-
a lungul istoriei sale. Primii coloniști de pe insulă au construit Ġgantija(d), una dintre cele mai vechi
structuri artificiale de sine stătătoare din lume. Constructorii templelor neolitice din 3800-2500 î.e.n. au
dotat numeroasele temple din Malta și Gozo cu basoreliefuri complicate, între care spirale care evocă
arborele vieții portrete de animale, modele pictate în ocru roșu, ceramică și o vastă colecție de sculpturi
antropomorfe dintre care se remarcă Venus din Malta. Acestea pot fi vizualizate chiar la temple (mai
ales la templele Hypogeum și Tarxien), și la Muzeul Național de Arheologie din Valletta. Malta
desfășoară în prezent proiecte de construcție pe scară largă, între care construcția SmartCity Malta(d),
a M-Turnurilor(d) și a Pendergardens(d), în timp ce domenii precum Cheul Valletta(d) și Punctul
Tigné(d) au fost sau sunt în curs de renovare.[necesită citare]
Perioada romană a introdus elemente decorative, pardoseli din mozaic, colonade de marmură și statui
clasice, resturile cărora sunt foarte bine conservate și prezentate în Domul Roman, o vilă rustică aflată
în afara zidurilor Mdinei. Frescele creștine timpurii care decorează catacombele de sub Malta dezvăluie
o înclinație spre gusturile orientale, bizantine. Aceste gusturi au continuat să informeze eforturile
artiștilor maltezi medievali, dar ei au fost din ce în ce mai influențați de mișcarea romanescă(d). Spre
sfârșitul secolului al XV-lea, artiști maltezi, ca și omologii lor din Sicilia învecinată, au intrat sub
influența școlii lui Antonello da Messina(d), care a introdus idelaurile și conceptele Renașterii în artele
decorative din Malta.[206] Templele malteze, cum ar fi Imnajdra, sunt pline de istorie și au o poveste în
spatele lor.

Sfântul Ieronim scriind, de Caravaggio. Pictură din Co-Catedrala Sf. Ioan din Valletta.
Patrimoniul artistic al Maltei a înflorit sub dominația Cavalerilor Ioaniți, care au adus pictori
manieriști italieni și flamanzi pentru a decora palatele și bisericile din aceste insule, în special Matteo
Pérez(d), ale cărui opere apar în Palatul Magistral(d) și în Biserica Monahală Sf. Ioan(d) din Valletta, și
Filippo Paladini, care a fost activ în Malta din 1590 până în 1595. Pentru mulți ani, manierismul a
continuat să informeze gusturile și idealurile artiștilor maltezi locali.[206]
Sosirea lui Caravaggio, care a pictat cel puțin șapte opere în timpul celor 15 luni de ședere pe aceste
insule, a revoluționat și mai mult arta locală. Două din cele mai notabile lucrări ale lui Caravaggio,
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul(d) și Sfântul Ieronim scriind(d), sunt expuse în Oratoriul de
Bisericii Sf. Ioan. Moștenirea lui este evidentă în lucrările artiștilor locali Giulio Cassarino (1582-1637)
și Stefano Erardi (1630-1716). Cu toate acestea, mișcarea barocă care a urmat avea să aibă cel mai de
durată impact asupra artei și arhitecturii malteze. Glorioasele picturi funerare ale cunoscutului artist
calabrez Mattia Preti(d) au transformat interioarele manieriste severe ale bisericii Sf. Ioan într-o
capodoperă în stil baroc. Preti și-a petrecut ultimii 40 de ani din viață în Malta, unde a creat multe din
cele mai reușite lucrări, expuse acum la Muzeul de Arte Frumoase din Valletta. În această perioadă,
sculptorul local Melchior Gafà(d) (1639-1667) a apărut ca unul dintre primii sculptori baroci ai Școlii
Romane.[necesită citare]

Asediul Maltei – Fuga turcilor, de Matteo Perez d'Aleccio

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, infliențele napolitană și rococo au apărut în operele pictorilor
italieni, Luca Giordano(d) (1632-1705) și Francesco Solimena(d) (1657-1747), iar aceste evoluții pot fi
văzute în activitatea contemporanilor lor maltezi, cum ar fi Giovanni Nicola Buhagiar (1698-1752) și
Francesco Zahra (1710-1773). Mișcarea rococo a fost mult îmbunătățită prin mutarea în Malta a lui
Antoine de Favray (1706-1798), care și-a asumat poziția de pictor la curtea Marelui Maestru Pinto, în
1744.[necesită citare]
Neo-clasicismul a făcut câteva incursiuni în rândul artiștilor locali maltezi în secolul al XVIII-lea, dar
această tendință a fost inversată în secolul al XIX-lea, când autoritățile ecleziastice locale – poate într-
un efort de a consolida poziția catolicismului împotriva amenințării percepute a protestantismului în
primele zile ale dominației britanice în Malta – au favorizat și au promovat insistent teme religioase
îmbrățișate de mișcarea artistică nazarenă(d). Romantismul, temperat de naturalismul introdus în Malta
de către Giuseppe Calì(d), a influențat artiștii „de salon” de la începutul secolului al XX-lea, între care
Edward și Robert Caruana Dingli.[necesită citare]
Parlamentul a înființat Școala Națională de Artă în anii 1920. În perioada de reconstrucție care a urmat
celui de al Doilea Război Mondial, apariția „Grupului de Artă Modernă”, între ai cărui membri se
numărau Josef Kalleya (1898-1998), George Preca (1909-1984), Anton Inglott (1915-1945), Emvin
Cremona (1919-1986), Frank Portelli (n. 1922), Antoine Camilleri (n. 1922) și Esprit Barthet (n. 1919)
a îmbunătățit mult scena artistică locală. În Valletta, Muzeul Național de Arte Frumoase(d) prezintă
operele unor artiști ca H. Craig Hanna(d).[207]

Bucătăria

"Pastizzi", o gustare specific malteză

lipie(d), un tip de pâine malteză
Preparate din bucătăria malteză prezintă puternice influențe siciliene și engleze, precum și influențe din
bucătăria spaniolă, maghrebiană(d) și provensală bucătării. Se observă o serie de variante regionale, în
special în ceea ce privește Gozo, precum și variații sezoniere asociate cu disponibilitatea sezonieră a
produselor și a sărbătorilor creștine (cum ar fi Postul Mare, Paștele și Crăciunul). Mâncarea a fost
importantă din punct de vedere istoric în dezvoltarea unei identități naționale, în special fenkata (adică
consumul cărnii de iepure fiartă sau prăjită).[necesită citare]

Obiceiuri
Un studiu din 2010 efectuat de Charities Aid Foundation a constatat că maltezii sunt cel mai generos
popoar din lume, 83% dintre ei contribuind la acțiuni de caritate.[208]
Basmele populare malteze includ diverse povești despre creaturi misterioase și evenimente
supranaturale. Cele mai cuprinzătoare culegeri de astfel de povești au fost realizate de savantul (și
pionierul arheologiei malteze) Manwel Magri(d)[209] în opera sa de căpătâi "Ħrejjef Missirijietna"
(„Fabule de la strămoșii noștri”). Această colecție de materiale a inspirat pe cercetătorii și cadrele
universitare de mai târziu să culeagă povești, fabule și legende din tot arhipelagul.[necesită citare]
Opera lui Magri a inspirat și o serie de cărți de benzi desenate (lansate de Klabb Kotba Maltin în 1984):
titluri ca Bin e-Sultan Jiźźewweġ x-Xebba tat-Tronġiet Mewwija și Ir-Rjieħ. Multe dintre aceste povești
au fost rescrise ca literatură pentru copii de autori care scriu în limba malteză, precum Trevor Żahra. În
timp ce uriașii, vrăjitoarele și dragonii apar în multe povești, unele conțin creaturi originale malteze ca
Kaw kaw, Il-Belliegħa și L-Imħalla, printre altele. Obsesia tradițională malteză cu întreținerea purității
spirituale (sau rituale)[210] înseamnă că multe dintre aceste creaturi au rolul de a păzi zone interzise și
de a ataca pe cei care încalcă codurile stricte de conduită ce caracterizau societatea preindustrială a
insulelor.[necesită citare]

Tradiții
Proverbele tradiționale malteze dezvăluie o importanță culturală acordată nașterii și fertilității: „iż-
żwieġ mingħajr tarbija ma fihx tgawdija” (o căsătorie fără copii nu poate fi una fericită). Aceasta este o
credință pe care Malta o împărtășește cu multe alte culturi mediteraneene. În basmele populare malteze,
varianta locală a clasicei formule de incheiere, „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” este „u
għammru u tgħammru, u spiċċat” (și au trăit împreună și au avut copii împreună, iar povestea s-a
terminat).[211]
Malta rurală are în comun cu societățile mediteraneene o serie de superstiții legate de fertilitate,
menstruație și sarcină, inclusiv evitarea cimitirelor în timpul lunilor dinaintea nașterii, și evitarea
pregătirii anumitor alimente în timpul menstruației. Femeile gravide sunt încurajate să își satisfacă
poftele(d) de anumite alimente, de teamă că copilul nenăscut ar putea avea un semn din naștere (în
malteză, xewqa, în traducere literală „dorință” sau „poftă”). Femeile malteze și siciliene au în comun
unele tradiții care sunt considerate a prezice sexul unui copil nenăscut, cum ar fi ciclul lunii în data
anticipată a nașterii, dacă copilul este purtat „sus” sau „jos” în timpul sarcinii, și mișcarea unei
verighete, atârnată pe un fir deasupra abdomenului (lateral denotă o fată, înainte și înapoi denotă un
băiat).[necesită citare]
În mod tradițional, nou-născuții maltezi sunt botezați cât mai curând posibil, pentru ca în cazul în care
copilul moare în copilărie; și, parțial, pentru că în conformitate cu folclorul maltez (și sicilian)-un copil
nebotezat nu este încă creștin, ci „tot turc”. Delicatesele tradiționale malteze servite la masa de botez
includ biskuttini tal-magħmudija (macaroons de migdale acoperite cu cremă albă sau roz), l-torta tal-
marmorata (tarte picante în formă de inimă, din ciocolată cu aromă de pastă de migdale), și un lichior
cunoscut sub numele de rożolin, făcut cu petale de trandafir, violete și migdale.[necesită citare]
La prima aniversare a copilului, într-o tradiție care încă mai supraviețuiește astăzi, părinții maltezi
organizează un joc cunoscut sub numele de il-quċċija, în care o varietate de obiecte simbolice sunt
plasate la întâmplare în jurul copilului așezat. Acestea pot include un ou fiert tare, o Biblie, un crucifix
sau o cruciuliță, o carte, și așa mai departe. Se crede că obiectul față de care copilul prezintă cel mai
mare interes dezvăluie calea în viață și norocul la vârsta adultă.[necesită citare]
Banii se referă la un viitor bogat în timp ce o carte exprimă inteligență și o posibilă carieră ca profesor.
Sugarii care aleg un creion sau un stilou sunt considerați a urma o carieră scriitoricească. Alegerea
Bibliei sau a mărgelelor rozariului prevăd o viață preoțească sau monahală. Dacă copilul alege un ou
fiert tare, acesta va avea o viață lungă și mulți copii. Completări includ calculatoare de birou (cu
referire la contabilitate), ață (pentru moda) și linguri de lemn (pentru gătit și poftă de mâncare).
[necesită citare]
La nunțile tradiționale malteze, grupul miresei merge în procesiune sub un baldachin ornat, din casa
familiei miresei, la biserica parohială, cu cântăreți care intonează serenade miresei și mirelui. Cuvântul
maltez pentru acest obicei este il-ġilwa. Acest obicei împreună cu multe altele, a dispărut de mult timp
din insule, în fața practicilor moderne.[necesită citare]
Noile soții purtau għonnella(d), un element tradițional maltez de îmbrăcăminte. Cu toate acestea, ea nu
mai este purtată în Malta moderne de Malta. Astăzi cuplurile sunt căsătorite în biserici sau în capele în
satul sau orașul pe care și-l aleg. Nunta este, de obicei, urmată de o petrecere generoasă și veselă, de
multe ori cu mai multe sute de invitați. Uneori, cuplurile vor încerca să includă elemente ale nunții
tradiționale malteze în celebrarea lor. Un interes renăscut în nuntă tradițională a fost evident în mai
2007, când mii de maltezi și turiști au participat la o nuntă tradițională malteză în stilul secolului al
XVI-lea, în satul Żurrieq(d). Aceasta a inclus il-ġilwa, care a condus mireasa și mirele la o ceremonie de
cununie care a avut loc pe parvisul(d) de capelei Sf. Andrei. Petrecerea care a urmat a avut muzică
(għana(d)) și dansuri populare.[necesită citare]

Festivaluri

Statuia Sf. Gheorghe la festa din Victoria, Gozo.

Festivaluri locale, similare cu cele din Sudul Italiei, sunt un lucru obișnuit în Malta și Gozo, celebrând
nunți, botezuri și, cel mai vizibil, zilele sfinților care cinstesc sfântul patron al parohiei locale. De zilele
sfinților, festa atinge apogeul cu o Mare Liturghie cu o predică despre viața și realizările sfântului, după
care o statuie a sfântului este purtată pe străzile localității, în procesiune solemnă, cu credincioșii în
rugăciune. Atmosfera de pioșenie religioasă face însă repede loc sărbătorii și veseliei: procesiunii de
trupe, focuri de artificii și petreceri până noaptea târziu.
Carnavalul(d) (în malteză, il-zakynthos ta' Malta) a avut un loc important pe agenda culturală după ce a
fost introdus în insulă de Marele Maestru(d) Piero de Ponte(d) din 1535. Acesta este organizat în
săptămâna dinainte de Miercurea Cenușii, și include de obicei baluri mascate, concursuri de costume
ciudate și de măști grotești concursuri, petreceri de noapte, o paradă de care alegorice prezidată de
Regele Carnavalului (în malteză, ir-Re tal-Zakynthos), fanfare și petrecăreți costumați.[necesită citare]
Săptămâna Mare (în malteză, il-Ġimgħa Mqaddsa) începe în Duminica Floriilor (Ħadd il-Palmier) și se
termină în Duminica Paștelui (Ħadd il-Għid). Numeroase tradiții religioase, cele mai multe dintre ele
moștenite de la o generație la alta, fac parte din sărbătorile pascale în Insulele Malteze, cinstind
moartea și învierea lui Isus.[necesită citare]
Mnarja, sau l-Imnarja este una dintre cele mai importante date din calendarul cultural maltez. Oficial,
acesta este un festival național dedicat sărbătorii Sfinților Petru și Paul. Rădăcinile sale pot fi urmărite
înapoi la păgân sărbătoarea păgână romană Luminaria (literal, „iluminare”), cu torțele și focurile care
se aprind în noaptea de 29 iunie.[necesită citare]
Sărbătoare națională din timpul dominației cavalerilor, Mnarja este un tradițional festival maltez de
mâncare, religie și muzică. Festivitățile încă încep și astăzi cu citirea „bandu”, un anunț oficial
guvernamental, citire care are loc în Malta încă din secolul al XVI-lea. Inițial, Mnarja era sărbătorit în
fața Grotei Sf. Paul, în nordul Maltei. Cu toate acestea, prin 1613 punctul central al festivităților s-a
deplasat la Catedrala Sf. Paul, din Mdina, și cuprinde procesiuni cu torțe, aprinderea a 100 de petarde,
curse de cai, și curse pentru bărbați, băieți și sclavi. Festivaluri moderne de Mnarja au loc în și în jurul
pădurilor din Buskett Gardens(d), chiar în afara orașului Rabat(d).[necesită citare]
Se spune că în vremea cavalerilor, aceasta era singura zi din an când maltezilor li se permitea să vâneze
și să mănânce iepure sălbatic(d), privilegiu altfel rezervat cavalerilor. Legătura strânsă între Mnarja și
tocana de iepure (în malteză, „fenkata”) rămâne puternică și astăzi.[necesită citare]
În 1854, guvernatorul britanic William Reid a lansat un târg agricol la Buskett, care se desfășoară și
astăzi. Expoziția fermierilor este încă p parte importantă a festivităților actuale de Mnarja.
[necesită citare]
Mnarja este astăzi una dintre puținele ocazii când participanții pot auzi muzica tradițională „għana(d)”.
În mod tradițional, mirii se angajează să-și ia miresele la Mnarja în primul an de căsătorie. Pentru
noroc, multe dintre mirese participau în rochia de mireasă cu voal, deși acest obicei a dispărut de mult
timp din insule.[necesită citare]
Isle of MTV este un festival de o zi de muzica produsă și difuzată anual de către MTV. Festivalul a fost
organizat anual în Malta din 2007, artiști pop cântând în fiecare an. În 2012 au fost spectacole ale
artiștilor de anvergură mondială Flo Rida, Nelly Furtado și Will.I.Am în Piața Fosos din Floriana. Peste
50.000 de persoane au participat, cea mai mare prezență de până atunci.[212]
În 2009, a fost organizată în Malta prima petrecere de revelion pe stradă, în paralel cu alte țări
importante din lume. Deși evenimentul nu a fost foarte mediatizate și controversat, din cauza închiderii
unei artere rutiere importante, este considerată a fi avut succes și va fi, cel mai probabil, organizată în
fiecare an.[213]
Festivalul Internațional de Focuri de Artificii se organizează anual în Portul Mare din Valletta începând
cu 2003. Festivalul oferă focuri de artificii de la mai multe firme malteze și străine. Festivalul are loc
de obicei în ultima săptămână din aprilie în fiecare an.[necesită citare]

Mass-Media
Cele mai citite și mai puternice din punct de vedere financiar ziare sunt publicate de către Allied
Newspapers Ltd., în principal The Times(d) (27%) și The Sunday Times (51.6%). Din cauza
bilingvismului, jumătate din ziare sunt publicate în limba engleză, iar cealaltă jumătate în malteză.
Ziarul de duminică L-Torċa („Torța”), publicat de Union Press, o filială a Uniunii Generale a
Muncitorilor(d), este cel mai mare ziar în limba malteză. Ziarul său-frate, L-Orizzont („Orizontul”), este
cotidianul maltez cu cea mai mare circulație. Există mai multe cotidiane sau săptămânale, în medie un
ziar pentru fiecare 28.000 de locuitori. Publicitatea, vânzările și subvenția(d) sunt cele trei metode
principale de finanțare a ziarelor și revistelor. Cu toate acestea, cele mai multe dintre ziarele și revistele
legate de instituții sunt subvenționate de către aceleași instituții, ele depinzând de publicitate sau de
finanțarea proprietarilor lor.[214]
Există opt posturi de televiziune cu emisie terestră(d) în Malta: TVM(d), TVM2(d), Parliament TV(d),
One(d), NET Television(d), Smash Television(d), F Living și Xejk. Aceste canale sunt transmise prin
semnale digitale terestră, gratuite pe canalul 66 UHF(d).[215] Statul și partidele politice subvenționează
cele mai multe dintre aceste posturi de televiziune. TVM, TVM2 și Parliament TV sunt administrate
de Public Broadcasting Services(d), televiziunea națională(d) și membru al UER. Media.link
Communications Ltd., proprietarul NET Television, și One Productions Ltd(d)., proprietarul One, sunt
afiliate cu partidele Naționalist(d) și, respectiv, Laburist(d). Restul sunt în proprietate privată.
Autoritatea Audiovizualului din Malta supraveghează toate stațiile locale de radiodifuziune și asigură
conformitatea cu prevederile legale și a obligațiilor de licență precum și conservarea imparțialității în
ceea ce privește aspectele de politică sau controversele industriale sau legate de sistemul de politici
publice, precum și repartizează corect timpul de emisie între persoanele care fac parte din diferite
partide politice. Autoritatea Audiovizualului asigură că serviciile de radiodifuziune și televiziune locale
difuzează o ofertă variată și cuprinzătoare de programe pentru toate interesele și gusturile.
[necesită citare]
Autoritatea de Comunicatii a raportat că existau 147.896 abonamente TV cu plată active la sfârșitul
anului 2012, inclusiv televiziune analogică și digitală prin cablu, televiziune digitală terestră cu plată și
IPTV.[216] Pentru referință, ultimul recensământ număra 139.583 de gospodării în Malta.[217] Prin
recepție prin satelit sunt disponibile și alte rețele de televiziune europene, cum ar fi BBC din Regatul
Unit și RAI și Mediaset din Italia.[necesită citare]

Sarbatori
Sărbătorile legale malteze
Zi Sărbătoare
1 ianuarie Anul Nou
10 februarie Naufragiul Sf. Paul(d)
19 martie Sf. Iosif
31 martie Ziua Libertății(d)
martie/aprilie (dată variabilă) Vinerea Mare
1 Mai Ziua Muncii
7 iunie Sette Giugno(d)
29 iunie Sfinții Petru și Paul (L-Imnarja)
15 August Adormirea Maicii Domnului (Santa Marija)
8 septembrie Ziua Victoriei(d)
21 septembrie Ziua Independenței(d)
8 decembrie Imaculata Concepție
13 decembrie Ziua Republicii(d)
25 decembrie Crăciunul
Sport

Stadionul Național Ta' Qali(d) este terenul propriu al echipei naționale de fotbal a Maltei
Fotbalul este cel mai popular sport în Malta. Stadionul național se numește Stadionul Ta' Qali(d). Echipa
națională de fotbal a câștigat mai multe meciuri împotriva unor adversari puternici, ajunși în fazele
finale ale Cupelor Mondiale, cum ar fi Belgia și Ungaria. Recent s-au construit pe insule mai multe
terenuri de fotbal. Prima ligă de fotbal din Malta este numit Maltese Premier League, și este formată
din 12 echipe. Futsalul este și el foarte popular.[necesită citare]
Polo pe apă este un alt sport popular în Malta. Echipa națională de polo pe apă a obținut niște rezultate
foarte bune împotriva unor echipe puternice, și a participat de două ori la Jocurile Olimpice. Cluburile
malteze participă în competiții europene inter-cluburi organizate de LEN, fiind considerate a fi între
primele 10 ligi din Europa.[necesită citare]
Rugby-ul în 13(d) se practică în Malta. În luna septembrie 2015, echipa națională masculină s-a clasat
pe locul 23 în lume. Echipa națională este denumită Cavalerii de Malta(d), și dispune de jucători care
joacă în prezent în Superliga Europeană.[necesită citare]
Rugby-ul în 15(d) este popular în Malta. În martie 2014, echipa națională masculină s-a clasat pe locul
43 în lume. Ea a reușit să obțină recent unele victorii cu Suedia, Croația și Letonia.[necesită citare]
Sporturile cu motor includ curse de raliu, recent piloții maltezi de raliuri participând și la Campionatele
Europene ale FIA. Există și curse de autocross (ASMK), raliu în pantă (Insula Club Auto), motocross,
karting și banger.[necesită citare]
Malta găzduiește și o rundă de snooker, Malta Cup, care la momentul 2008 a devenit un eveniment fără
impact în clasamente.[necesită citare] În 2008, maltezul Tony Drago(d) a fost un membru al unei
echipei europene victorioase în Mosconi Cup(d), care s-a disputat în Portomaso, Malta.[necesită citare]
Claudio Cassar a fost campion mondial de blackball în 2014.
Boxerul Jeff Fenech(d) este de descendență malteză.[218] Recent, sporturile de contact, cum ar fi
boxul și kickboxingul au devenit din ce în ce mai populare.[necesită citare]
Malta este un loc bun pentru surfing și oferă o mulțime de locuri diferite de surf.[219] În timpul iernii,
cele mai multe dintre plaje se transformă în locuri de adunare pentru surferi.
Împreună cu alte sporturi, tenisul este o activitate populară în Malta și Gozo. Insulele oferă o gamă
largă de opțiuni atât pentru începători cât și pentru jucătorii de elită. Cluburile sunt răspândite în Malta
și se joacă partide tot timpul anului.[1]
Există peste 1.200 de rute de alpinism(d) în Malta. Insula ofera un amestec de alpinism tradițional(d) și
alpinism sportiv și oferă o varietate de locuri de bouldering și Deep-water soloing(d). Geografia și
dimensiunile mici ale insulei fac ca locurile de alpinism să fie ușor accesibile. Sportul are o
popularitate în creștere în comunitățile locale, precum și în rândul turiștilor și vizitatorilor.
[necesită citare]
Boċċi este versiunea malteză a jocului italian boules(d), a petanque-ului francez și
a bowlsului(d) britanic. În afara anumitor diferențe de reguli și teren de joc, una dintre cele mai evidente
diferențe între boċċi maltez și echivalentele străine este forma bilei, care are tendința de a fi cilindrică,
mai degrabă decât sferică. Multe cluburi mici (de obicei numit Klabbs tal-Boċċi în malteză) pot fi
găsite în localități malteze și gozitane, și sunt, de obicei, bine frecventate și destul de active la nivel
local și european.[necesită citare]
South End Core este un grup de suporteri sau „ultras” care susțin echipele naționale malteze. În
principal, ei participă la meciuri de fotbal, futsal, polo și rugby. Ei organizează coregrafii, bannere și
scandează în favoarea echipei susținute.[necesită citare]

Note
Note
1. ^ „Malta: General data of the country”. Populstat.info. Accesat în 14 noiembrie 2010.
2. ^ World Bank database
3. ^ World Bank database, accesat în 19 octombrie 2018
4. ^ http://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)
5. ^ http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/MLT Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
6. ^ „Estimated Population by Locality 31st March, 2014”. Guvernul Maltei(d). 16 mai 2014.
Arhivat din original în 21 iunie 2015.
7. ^ „European Microstates”. Traveltips24.com. 22 decembrie 2008. Accesat în 31 martie 2009.
8. ^ „Career guidance in Malta: A Mediterranean microstate in transitio”. Ingentaconnect.com.
16 iunie 2006. Arhivat din original la 6 aprilie 2011. Accesat în 31 martie 2009.
9. ^ „The Microstate Environmental World Cup: Malta vs. San Marino”.
Environmentalgraffiti.com. 15 decembrie 2007. Accesat în 31 martie 2009.
10.^ „Top 10 Things to See and Do in Malta”. Mercury Direct. Accesat în 10 aprilie 2013.
11.^ „GEORGE CROSS AWARD COMMEMORATION”. VisitMalta.com. 14 aprilie 2015. Accesat
în 20 aprilie 2015.
12.^ „Should the George Cross still be on Malta's flag?”. Times of Malta(d). 29 aprilie 2012.
Accesat în 20 aprilie 2015.
13.^ „Christmas Broadcast 1967”. Accesat în 20 aprilie 2015.
14.^ (Faptele Apostolilor 27:39–42; Faptele Apostolilor 28:1–11)
15.^ a b „Department of Information”. Doi.gov.mt. 3 martie 2008. Accesat în 2 august 2008.
16.^ a b c Central Intelligence Agency (CIA). „Malta”. The World Factbook. Accesat în 11 martie
2016.
17.^ „Chapter 1 – The Republic of Malta”. Legal-Malta. Arhivat din original la 27 august 2011.
Accesat în 4 septembrie 2011.
18.^ „Hal Saflieni Hypogeum”. UNESCO. Accesat în 18 ianuarie 2014.
19.^ „City of Valletta”. UNESCO. Accesat în 18 ianuarie 2014.
20.^ „Megalithic Temples of Malta”. UNESCO. Accesat în 18 ianuarie 2014.
21.^ „Malta Temples and The OTS Foundation”. Otsf.org. Accesat în 31 martie 2009.
22.^ a b Daniel Cilia, Malta Before History (2004: Miranda Publishers) ISBN 9990985081
23.^ μέλι .
24.^ Μελίτη, Georg Autenrieth, A Homeric Dictionary, at the Perseus Project.
25.^ a b c d e f g h i j k l m Castillo, Dennis Angelo (2006).
26.^ Melita.
27.^ Pickles, Tim (1998). Malta 1565: Last Battle of the Crusades. Osprey Publishing. ISBN 978-
1-85532-603-3. Accesat în 11 martie 2016.
28.^ Allied Newspapers Ltd. „Renaming Malta the Republic of Phoenicia”. Times of Malta.
29.^ William Smith(d) (1872). John Murray, ed. A dictionary of Greek and Roman geography. II.
p. 320.
30.^ Palaeolithic Man in the Maltese Islands, A. Mifsud, C. Savona-Ventura, S. Mifsud
31.^ Robin Skeates (2010). An Archaeology of the Senses: Prehistoric Malta. Oxford University
Press. pp. 124–132. ISBN 978-0-19-921660-4. Accesat în 11 martie 2016.
32.^ "Gozo".
33.^ "Brief History of Malta".
34.^ Anthon, Charles (1848).
35.^ "Old Temples Study Foundation".
36.^ Sheehan, Sean (2000).
37.^ "Archaeology and prehistory".
38.^ "Visit Malta-Malta,Gozo,Comino-Museums in Malta-Museum of Archaeology".
39.^ "Ancient mystery solved by geographers".
40.^ Mottershead, Derek; Alastair Pearson & Martin Schaefer (2008).
41.^ Daniel Cilia, "Malta Before Common Era", in The Megalithic Temples of Malta.
42.^ Piccolo, Salvatore; Darvill, Timothy (2013).
43.^ "Notable dates in Malta's history".
44.^ Owen, Charles (1969).
45.^ "History of Mdina".
46.^ Cassar 2000, pp. 53–55
47.^ a b Terterov, Marat (2005).
48.^ a b c d e f g h i j "Malta". www.treccani.it (in Italian).
49.^ The Art Journal: The Illustrated Catalogue of the Industry of All Nations, Volume 2.
50.^ "Volume 16, Issue 1".
51.^ a b Cassar 2000, pp. 56–57
52.^ "218 BC – 395 AD Roman Coinage". www.centralbankmalta.org.
53.^ "Roman Times".
54.^ Brown, Thomas S. (1991).
55.^ Edwards, I. E. S.; Gadd, C. J.; Hammond, N. G. L. (1975).
56.^ Christian W. Troll; C.T.R. Hewer (12 Sep 2012).
57.^ "Brief history of Sicily" (PDF).
58.^ a b Travel Malta.
59.^ Brincat, M.J. (1995) Malta 870–1054 Al-Himyari's Account and its Linguistic Implications.
60.^ Wilson, Andrew (2006).
61.^ Bain, Carolyn (2004).
62.^ Previté-Orton (1971), pg. 507–11
63.^ a b Blouet, B. (1987) The Story of Malta.
64.^ Robert Montgomery Martin.
65.^ "Time-Line".
66.^ Stefan Goodwin.
67.^ Christian Peregin.
68.^ "Superintendance of Cultural Heritage".
69.^ Denaro, Victor F. (1963).
70.^ Abbe de Vertot, The History of the Knights of Malta vol.
71.^ a b "Malta History".
72.^ "Malta History 1000 AD–present".
73.^ "La cesión de Malta a los Caballeros de San Juan a través de la cédula del 4 de marzo de
1530" (PDF).
74.^ "LA SOBERANA ORDEN DE MALTA A TRAVÉS DE DIEZ SIGLOS DE HISTORIA Y SU
RELACIÓN CON LA ACCIÓN HUMANITARIA" (PDF).
75.^ "El halcón maltés regresará a España dos siglos después".
76.^ Tributo del Halcón Maltés(d)
77.^ "La verdadera historia del halcón maltés".
78.^ "El halcón y el mar".
79.^ "El Rey volverá a tener otro halcón maltés en primavera".
80.^ "Conferencia de Antonio de Castro García de Tejada, Halconero Mayor del Reino".
81.^ Dennis Angelo Castillo (2006).
82.^ Fernand Braudel, The Mediterranean and the Mediterranean World in the Age of Philip II,
vol.
83.^ Robert Montgomery Martin "Statistics of the colonies of the British empire" (1839). p. 574.
84.^ "Palazzo Parisio". gov.mt.
85.^ "Napoleon's bedroom at Palazzo Parisio in Valletta!". maltaweathersite.com.
86.^ "MaltaToday". maltatoday.com.mt.
87.^ "This day, May 15, in Jewish history".
88.^ a b c d e f Sciberras, Sandro.
89.^ Weider, Ben.
90.^ Holland, James (2003).
91.^ Rudolf & Berg 2010, p. 11
92.^ Galea, Michael (16 noiembrie 2014). „Malta earns the title 'nurse of the Mediterranean'”.
Times of Malta(d). Arhivat din original la 6 februarie 2016.
93.^ "Malta definition of Malta in the Free Online Encyclopedia."
94.^ "SETTE GIUGNO".
95.^ a b Bierman, John & Colin Smith (2002).
96.^ Titterton, G. A. (2002).
97.^ Elliott, Peter (1980).
98.^ Calvocoressi, Peter (1981).
99.^ "The Siege of Malta in World War Two".
100.^ "RUC awarded George Cross".
101.^ Breacher, Michael (1997).
102.^ "1989: Malta summit ends Cold War".
103.^ Grima, Noel (2 October 2011).
104.^ "Malta votes 'yes' to EU membership".
105.^ Jesmond Bonello (17 April 2013).
106.^ "The History of the European Union – 2000–today".
107.^ "Cyprus and Malta set to join eurozone in 2008". 16 May 2007.
108.^ "Chapter 1 / The Republic of Malta / Maltese Constitution".
109.^ Mark N. Franklin.
110.^ Maltavoyager.com – History – The Independence [dead link] at www.maltavoyager.com
111.^ "Local Council Act of Malta" (PDF).
112.^ (Maltese) Protokol Lokali u Reġjonali (PDF).
113.^ "Malta" (PDF).
114.^ "Island Landscape Dynamics: Examples from the Mediterranean".
115.^ Commission for the Geological Map of the World.
116.^ "Geothermal Engineering Research Office Malta".
117.^ "Mediterranean Forests, Woodlands and Scrub – A Global Ecoregion".
118.^ The Maltese Islands, Department of Information – Malta.
119.^ "Malta tops International Living's 2011 Quality of Life Best Climate Index". ccmalta.com.
120.^ Weather of Malta – MET Office in Malta International Airport
121.^ "Valletta Climate Guide".
122.^ a b "Malta's Climate".
123.^ Birżebbuġa, Malta average sea temperature – seatemperature.org
124.^ "Climate Data for Luqa".
125.^ a b "Met Office: Climate averages 1971–2000".
126.^ "Eurostat, Malta".
127.^ "Demographia: World Urban Areas" (PDF).
128.^ "Study on Urban Functions" – European Spatial Planning Observation Network, 2007
129.^ "World Urbanization Prospects" – Department of Economic and Social Affairs/Population
Division, United Nations (Table A.2; page 79)
130.^ "Interim Territorial Cohesion Report" – Preliminary results of ESPON and EU Commission
studies
131.^ "England most over-populated country in EU – Daily Mail Online".
132.^ "Draft National Strategy for the Cultural and Creative Industries – Creative Malta".
133.^ ""The emblem of Malta", Department of Information".
134.^ "IMF World Economic Outlook (WEO) – Recovery, Risk, and Rebalancing, October 2010 –
Table of Contents".
135.^ Dolar Solutions Ltd claims to be Malta’s leading renewable energy company.
136.^ "Unprecedented growth for Malta's film industry".
137.^ "Silent films showed scenes shot in Malta".
138.^ Carabott, Michael (14 iulie 2005). „Incentives To boost film production in Malta”. The
Malta Independent. Standard Publications Ltd. Accesat în 1 octombrie 2014.
139.^ Transparency International and http://www.mfsa.com.mt
140.^ "Malta funds".
141.^ "Apartments.com.mt". apartments.com.mt. 10 February 2016.
142.^ Eurostat (21 March 2013).
143.^ "Cyprus and Malta to adopt euros".
144.^ "promoting financial services in Malta".
145.^ Michael Sammut; Charles Savona-Ventura (1996).
146.^ "NationMaster – Transportation statistics".
147.^ "Ministeru għall-Infrastruttura Transport u Komunikazzjoni – Transport Pubbliku".
148.^ "Arriva Future Decided". di-ve.com news. 22 December 2013.
149.^ Sansone, Kurt (23 December 2013).
150.^ Dalli, Kim (1 octombrie 2014). „New bus operator to start in January”. The Times(d).
151.^ "Spanish company takes over bus service".
152.^ "Topping up the card".
153.^ "Tallinja card havoc".
154.^ "More buses arriving".
155.^ "AAPA World Port Rankings 2008" (PDF).
156.^ Post and Telecommunications: Q4/2009, nso.gov.mt [dead link]
157.^ "Investment in fibre networks stimulates national FttH ambitions in Malta – BuddeBlog".
158.^ "Maltese Cross on the Euro coins".
159.^ "UNWTO Tourism Highlights, 2015 Edition". unwto.org.
160.^ "More Maltese travel abroad".
161.^ "M for Malta and medical tourism".
162.^ "Malta popular with UK medical tourists".
163.^ Malta signs Cooperation Agreement with ESA.
164.^ "S-Cubed – Science Student Society".
165.^ "UESA – University Engineering Students Association". uesa-mt.com.
166.^ "ICTSA". ictsamalta.org.
167.^ Census of Population and Housing 2005: Preliminary Report.
168.^ a b National Statistics Office (2005).
169.^ a b "World Population Day – 2006: Special Observances" (Press release).
170.^ "BBC News – Malta votes 'Yes' in divorce referendum".
171.^ "Chapter 255.
172.^ Timesofmalta.com – Population in Malta, Gozo exceeds 410,000.
173.^ a b "The World Factbook". cia.gov.
174.^ "Eurostat – Tables, Graphs and Maps Interface (TGM) table". europa.eu.
175.^ a b Joseph M. Brincat Maltese – an unusual formula, MED Magazine (February 2005)
176.^ "Evolution of the Maltese Language".
177.^ Europeans and their Languages, 2006
178.^ a b c d Ignasi Badia i Capdevila; A view of the linguistic situation in Malta; NovesSl; 2004.
179.^ Country profile: Malta.
180.^ "Europeans and languages" (PDF).
181.^ "Malta".
182.^ G.F. Abela, Della Descrittione di Malta (1647) Malta.
183.^ A. Luttrell, The Making of Christian Malta: From the Early Middle Ages to 1530, Aldershot,
Hants.: Ashgate Varorium, 2002 ISBN 0-86078849-0.
184.^ Yearbook of Jehovah's Witnesses.
185.^ a b c "Malta Today". 2009-4-8.
186.^ "International Religious Freedom Report 2003 – Malta".
187.^ "EU Work permits and restrictions to labour market in EU countries-Your Europe".
188.^ „Frendo holds talks with three European Union Commission Members” (PDF) (Press
release). Valletta: Ministry of Foreign Affairs. 30 ianuarie 2006. Arhivat din original (PDF) la
23 iulie 2006. Accesat în 6 iulie 2006.
189.^ Sandford, Daniel (21 octombrie 2005). „Immigrant frustration for Malta”. BBC News
Europe. Accesat în 12 octombrie 2007.
190.^ "Statement by the Minister of Foreign Affairs Dr. Michael Frendo to resident EU
Ambassadors on irregular immigration in Malta" (PDF) (Press release).
191.^ Mediterranean migrants: Hundreds feared dead after boat capsizes URL:
http://www.bbc.com/news/world-europe-32371348
192.^ "Immigrants refused entry into Malta".
193.^ Frendo, Michael (5 July 2005).
 194.^ Jason Clenfield (11 March 2015).
195.^ a b Jones, Huw R. (1973).
196.^ Attard, Lawrence E. (1989).
197.^ King, Russell (1979).
198.^ "Education in Malta".
199.^ "Malta – Literacy rate".
200.^ "Foreign Language Learning; National Statistics Office – Malta; 1 September 2004". gov.mt.
201.^ "Malta on the rebound, language student arrivals up 18.2% over last year – ICEF Monitor –
Market intelligence for international student recruitment".
202.^ "Civil Hospitals in Malta in the Last Two Hundred Years".
203.^ "The Health Care System in Malta_1".
204.^ "Government of Malta – Health Services".
205.^ "Healthcare in Malta – Allo' Expat Malta".
206.^ a b "D. Cutajar, "An Overview of the Art of Malta"".
207.^ "Right Outside my Window", The Malta Independent, 23 April 2006.
208.^ Crary, David (9 septembrie 2010). „Study finds Americans in generous mood”. The
Huffington Post via Burlington Free Press.
209.^ "Patri Manwel Magri u l-Ipoġew", Lil Ħbiebna, November 2003, pp. 195–197.
210.^ Zarb, T. (1998) Folklore of An Island.
211.^ J. Cassar Pullicino, "A New Look at Old Customs", in Studies in Maltese Folklore, Malta
University Press (1992).
212.^ "Isle of MTV 2012". gozoandmalta.
213.^ "Malta New Years Eve Celebrations".
214.^ Joseph Borg.
215.^ Debattista, Martin (20 octombrie 2011). „Analogue TV is dead: Long live digital TV!”.
Times of Malta. Accesat în 3 martie 2016.
216.^ "MCA Communications Market Review, July to December 2012" (PDF).
217.^ "Census of Population and Housing 2011 (Preliminary Report)".
218.^ "Jeff Fenech".
219.^ "Surf Malta".

Surse
• Cramer, John Anthony (1828). Geographical and Historical Description of Ancient Greece.
Clarendon Press. pp. 45–46.
• „Map of Malta and Gozo”. Street Map of Malta and Gozo. Accesat în 10 aprilie 2009. Mai
multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
• „Photos of Gozo sister island of Malta”. Photos of Gozo. Accesat în 17 noiembrie 2006. Mai
multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
• „Photos of Malta”. Photos of Malta. Accesat în 26 mai 2008. Mai multe valori specificate
pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
 • „Malta”. The World Factbook. Accesat în 11 martie 2016. Mai multe valori specificate pentru |
lucrare= și |work= (ajutor)
• „Gov.mt”. Government of Malta. Accesat în 1 noiembrie 2005. Mai multe valori specificate
pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
• Omertaa, Revista de Antropologie Aplicată – Volumul 2007/1, Tematice Problema pe Malta

Atribuiri
• Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând
domeniului public.
• Malta. Accesat în 1 noiembrie 2005. Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |
access-date= (ajutor)

Bibliografie
• „1942: Malta gets George Cross for bravery”. BBC "On this day". 15 aprilie 1942. Accesat în
22 iunie 2006.
• Jones, H. Bowen (1962). Malta Background for Development. Dhurham College.
OCLC 204863. Parametru necunoscut |arată-autori= ignorat (ajutor)
• Cassar, Carmel (2000). A Concise History of Malta. Msida(d): Mireva Publications.
ISBN 1870579526.
• Correggio, Francesco Balbi di Francesco Balbi di Correggio 1568 translated Ernle Bradford
(1965). „chapter II”. The Siege Of Malta 1565. Penguin 2003. ISBN 0-14-101202-1.
• Carolyn Bain (2004). Malta. Lonely Planet Publication. ISBN 1-74059-178-X.
• Charles Mifsud, The Climatological History of The Maltese Islands, Minerva 1984
• Paul Williams (2009). Malta – Island Under Siege. Pen and Sword Books. ISBN 978-1-84884-
012-6.
• Rudolf, Uwe Jens; Berg, W. G. (2010). Historical Dictionary of Malta. USA: Scarecrow Press.
p. 43. ISBN 9780810853171.
• United Nations Development Programme (2006). Human Development Report 2005 –
International cooperation at a crossroads: Aid, trade and security in an unequal world. Oxford
University Press. ISBN 0-19-522146-X.

Link-uri externe
Guvernul

• Gov. mt – site-ul oficial al Guvernului Maltez

• Legile din Malta – Site-ul oficial al Legilor din Malta.
• Forțelor Armate Malteze
• Autoritatea Malteză de Mediu și de Planificare: GIS
Informații generale

• Malta la The World Factbook

• Malta de la UCB Biblioteci GovPubs
• Malta pe DMOZ
• Malta profil de la BBC News
• Atlasul Wikimedia pentru Malta
• Date geografice legate de Malta la OpenStreetMap
• Migrația Malta – O sursă de informații privind imigrația și Malta (articole științifice, documente
de politici, comunicate de presă etc.)
Mass-Media

• Times of Malta
• Comisia Malteză de Film

Călătorie

• Site-ul oficialul de turism

• Valletta Living History

Subiecte Malta — Maltezi — Limbile malteză și engleză

v•d•m
Apărare • Așezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie
Economie • Educație • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie •
Orașe • Politică
Sănătate • Sport • Steag • Stemă • Subdiviziuni • Turism • • Cioturi • • Formate
• • Imagini • • Portal

[arată]
v•d•m
Microstate europene
[arată]
v•d•m
Uniunea Europeană și țări candidate la extindere
[ascunde]
v•d•m
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Europa
 Albania · Andorra · Armenia1 · Austria · Azerbaidjan2 ·
Belarus · Belgia · Bosnia și Herțegovina · Bulgaria · Cehia ·
Cipru1 · Croația · Danemarca · Elveția · Estonia · Finlanda ·
Franța · Georgia2 · Germania · Grecia · Irlanda · Islanda ·
Italia · Letonia · Liechtenstein · Lituania · Luxemburg ·
Țări
Republica Macedonia · Malta · Republica Moldova · Monaco ·
independente
Muntenegru · Norvegia · Olanda · Polonia · Portugalia ·
Regatul Unit · România · Rusia3 · San Marino · Serbia ·
Slovacia · Slovenia · Spania · Suedia · Turcia3 · Ucraina ·
Ungaria · Vatican

Republici,
teritorii și Abhazia2 · Ciprul de Nord1 · Kosovo · Osetia de Sud2 ·
regiuni Sealand
recunoscute
parțial
Danemarca Insulele Feroe · Groenlanda
Finlanda Insulele Åland
Teritorii și
Grecia Muntele Athos
regiuni
nesuverane Norvegia Svalbard
Regatul Akrotiri și Dhekelia1 · Gibraltar · Guernsey ·
Unit Insula Man · Jersey
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european · 2 Parțial sau în
întregime în Asia, în funcție de definirea graniței · 3 Stat transcontinental (preponderent asiatic)

Țări după continent: Africa · America de Nord · America de Sud · Asia · Europa · Oceania

Categorii:
• Mentenanță CS1: URL impropriu
• 1911 Britannica
• Țări în Europa
• Țări și teritorii de limbă engleză
• State insulare
• Malta
• Insule din Marea Mediterană
• Țările Uniunii Europene
• Republici
• Europa de Sud
Cuprins

1. Sinteza planului de
afaceri .................................................................................................... 3 2. Prezentarea
întreprinderii .................................................................................................... 4 3.
Produsele şi/sau serviciile
firmei ........................................................................................... 4 4. Programul de
marketing şi planul de vânzări ..................................................................... 5 4.1.
Sergmentul de piaţă ......................................................................................................... 6
4.2. Politica de preţ ........................................................................................................... 6
4.3. Politica de distribuţie ............................................................................................... 7
4.4. Politica de promovare a produselor ......................................................................... 7
4.5.Concurenţa ............................................................................................................... 7
4.6. Alte elemente cu caracter comercial ............................................................................
9 5. Programul de dezvoltare aproduselor .........................................................................
9 6. Programul activităţilor operaţionale ....................................................................... 10
7. Managementul activităţilor ..................................................................................... 14
8. Planul financiar ........................................................................................................... 15
8.1.Cheltuieli .......................................................................................................... 15
8.2. Venituri ................................................................................................................ 17
8.3. Situaţia centralizată a veniturilor şi cheltuielilor ................................................... 18
8.4. Calculul indicatorilor de performanţă .................................................................... 19
9. Oferta intreprenorială ............................................................................................ 21
10.Anexe ................................................................................................................... 22
1. Sinteza planului de afaceri SC Ariko SRL este o firmă cu capital integral privat, al
cărei obiect de activitate constă vânzarea de băuturi, cu consumul în local, cu sau fără
program distractiv, conform codului CAEN 5540. Ideea de a înfiinţa o cafenea este strict
legată de faptul că reprezintă o afacere cu marje operaţionale mari. Acest fapt se
datorează costurilor variabile considerabil mai mici şi unui management al stocurilor
care pune mai puţină presiune pe cash-flow. Statisticile indică faptul că în Bucureşti, o
cafenea deserveşte o medie de 2000 de locuitori, spre deosebire de marile capitale
europene în care există câte o cafenea la 300 de locuitori. Fiecare locaţie primeste zilnic,
în medie, între 300 şi 500 clienţi zilnic. Criteriile esenţiale pentru garantarea succesului
cafenelei Ariko sunt legate de alegea spaţiului, crearea unui ambient cât mai atractiv
pentru clienţi şi, nu în ultimul rând, practicarea unei preţuri concurenţiale, care să atragă
un număr cât mai mare de consumatori. Alegerea locaţiei este esenţială pentru o
frecventare intensă. Zona adiacentă spaţiului trebuie să fie una cu trafic ridicat de pietoni
şi masini, să existe locuri de parcare, suprafaţa optimă să fie minim 120 mp, chiria să fie
sustenabilă pe termen lung şi, eventual, să existe un spaţiu în exterior pentru crearea unei
terase în lunile de vară. Preţul mediu al unei băuturi pe bază de cafea în cafenelele din
Bucureşti este de 8 - 9 lei. Cafeneaua Ariko stabileşte pentru primul an practicarea unor
preţuri mai mici decât concurenţa, pentru crearea unui portofoliu de clienţi. Preţurile
practicate în perioada următoare vor fi stabilite în funcţie de veniturile pe care cafeneaua
le va obţine după primul an. Investiţia necesară înfiinţarii cafenelei Ariko este de
aproximativ 130.000 euro. Aceasta sumă include investiţia iniţială în amenajarea
cafenelei, 50.300 euro, şi suma necesară achitării chiriei în primele 6 luni de la
încheierea contractului. Aproximativ 25% din necesarul investiţiei va fi asigurat din
fonduri proprii, urmând ca suma restantă să fie asigurată printr-un credit bancar.
Obiectivele stabilite pentru primul an se referă la: • Dezvoltarea unei relaţii de încredere
cu clienţii, astfel încât promovarea cafenelei să se realizeze în primul rând prin
recomandări; • Un număr minim de 100 de clienţi / zi ; Bucureşti 2011
• Adaptarea permanentă la mediul de afaceri din Bucureşti, prin oferirea de noi produse
şi modalităţi de petrecere a timpului liber.

2. Prezentarea întreprinderii

Planul prezent de afaceri a fost conceput pentru a descrie înfiinţarea şi obiectul de

activitate al societăţii comerciale Ariko SRL. Firma are sediul în Bucureşti, în zona Piaţa
Victoriei şi este organizată sub forma unei societăţi cu răspundere limitată (SRL).
Obiectul de activitate constă în vânzarea de băuturi, cu consumul în local, cu sau fără
program distractiv, conform codului CAEN 5540. Scopul cafenelei Ariko este acela de a
oferi clienţilor săi produse de calitate superioară, într-o atmosferă caldă, relaxantă, care
să îi apropie prin diverse evenimente organizate în incinta localului.

3. Produsele şi/sau serviciile firmei

Cafeneaua Ariko va încerca să ofere clienţilor săi un meniu cât mai diversificat, atât din
punct de vedere al băuturilor şi produselor de patiserie servite, cât şi din punct de vedere
al evenimentelor organizate.

Astfel, oferta cafenelei Ariko va cuprinde: ● Băuturi: - cafele clasice: espresso,

cappuccino, cafe latte, marocchino, Latte Macchiato etc. ; - cocktail-uri pe bază de
cafea: Boston Carribbean Coffee, Hot Dylan, Comfort Coffee, Frozen Irish Coffee,
Scrump Coffee ; - ceaiuri aromate, calde sau reci; - băuturi alcoolice şi non – alcoolice;
● Produse de patiserie: prăjituri, sandwich-uri sau îngheţată; Bucureşti 2011
● Evenimente săptamânale, cu tematica stabilită în prealabil de clienţi: karaoke, muzică
live, petreceri, expoziţii de carte sau de pictură etc.; ● Acces gratuit la Internet wireless,
cărţi şi anumite ziare şi reviste mondene; ● Inchirierea spaţiului (parţial sau în
intregime) pentru petreceri private. Pentru o calitate deosebită a produselor şi serviciilor
oferite de cafeneaua Ariko, se va lucra în mod exclusiv cu anumiţi furnizori de cafea,
ceaiuri şi alte băuturi. Produsele de patiserie, prăjiturile şi sandwich-urile vor fi asigurate
de un laborator de prăjituri din Bucureşti şi/sau de la un magazin specializat în
prepararea acestor produse, cu care firma va încheia contracte de colaborare. Cafeneaua
Ariko se va impune pe piaţă nu numai prin calitatea produselor şi serviciile ireproşabile,
ci şi prin faptul că îşi va atrage clienţii într-un mod ingenios, lăsându-i pe aceştia să
stabilească evenimentele la care vor dori să participe la un moment dat şi pe care
cafeneaua se va angaja să le organizeze. Astfel, firma va încerca să stabilească un
contact direct cu clienţii, provocându-i să se implice în desfăşurarea activităţii din cadrul
ei.

4. Programul de marketing şi planul de vânzări

Criza economică a avut o influenţă nefastă asupra economiei româneşti, care s-a resimţit
şi pe piaţa restaurantelor şi cafenelelor. Condiţiile economice actuale, incertitudinea
locului de muncă, precum şi îngreunarea accesului la creditare vor duce la o scădere a
consumului, românii orientându-se în această perioadă către cheltuielile de bază. Criza
economică a dus la scăderea numărului de clienţi şi, implicit, la diminuarea încasărilor şi
a stabilităţii financiare. Totusi, românii preferă în continuare socializarea în afara casei,
ca metodă de relaxare, prin urmare consumul alimentelor şi al băuturior în afara casei va
fi mai puţin afectat de turbulenţele economice în perioada următoare.

4.1. Segmentul de piaţă Bucureşti 2011

Piaţa românească a cafenelelor tinde să transforme consumatorul într-un client tot mai
preţentios. Gusturile şi preferinţele românilor au evoluat atât din perspectiva produselor
pe bază de cafea consumate, cât şi din perspectiva aprecierii serviciului primit şi a
locaţiei frecventate. Brandul, designul interior şi serviciile conexe au început să conteze
din ce în ce mai mult în alegerea unei cafenele. Clienţii Cafenelei Ariko fac parte din
categoria middle-class ai Bucureştiului. Au vârsta cuprinsă între 18 şi 45 de ani, sunt
educaţi, le place să socializeze şi apreciază un serviciu de calitate. Locaţia centrală a
cafenelei va atrage, de asemenea, şi oamenii de afaceri, care pot reprezenta chiar şi 40 -
50% dintre clienţi. Cafeneaua nu va fi doar un mod de relaxare după serviciu, ci şi un
loc de unde se poate procura cafeaua de dimineaţă sau unde se poate servi prânzul în
pauza de masă. Cel mai mare trafic de clienţi se va înregistra în weekend. În cursul
saptamanii, cele mai mare vânzari se vor realiza între orele 17.00 – 24.00, însă vor exista
foarte multi clienţi care îşi vor cumpara cafea la primele ore ale dimineţii. Cafeneaua
Ariko va oferi o gamă largă de produse pe bază de cafea, astfel încât să poată satisface
gusturile cât mai preţentioase ale clienţilor săi.

4.2. Politica de preţ Preţurile practicate vor încadra Cafeneaua Ariko în categoria medie.
În funcţie de produs, cafeneaua va practica un adaos comercial de la 30%, pentru
băuturile alcoolice şi non-alcoolice, până la 300% pentru ceaiuri şi produsele pe bază de
cafea. Astfel, o cafea va costa între 5 şi 15 lei, o ciocolată caldă între 7 şi 10 lei,
băuturile nonalcoolice între 5 şi 8 lei, băuturile alcoolice între 6 şi 12 lei. Pentru
atragerea şi fidelizarea clienţilor, cel puţin în primul an de la deschidere, cafeneaua
Ariko va practica în cursul săptămanii, între orele 15.00 şi 18.00, preţuri reduse cu 20%.
De asemenea, clienţii fideli vor fi răsplătiţi prin oferirea unor vouchere, băuturi sau chiar
a întregii consumaţii din partea casei, în funcţie de frecvenţa şi volumul lor de consum.
4.3. Politica de distribuţie Bucureşti 2011
Activitatea cafenelei se va desfăşura într-un spaţiu de cel puţin 120 mp, aflat în Piaţa
Victoriei. Spaţiul va fi amenajat astfel încât să poată fi separat în două sau trei saloane,
atât pentru organizarea unor petreceri private, cât şi pentru amenajarea unui spaţiu
pentru nefumători. Clienţii vor putea utiliza ambalaje, capace şi paie speciale pentru a
lua produsele care nu vor fi consumate în întregime în incinta localului.

4.4. Politica de promovare a produselor Cafeneaua va fi promovată constant prin

ghidurile de petrecere a timpului liber, atât în format tipizat, cât şi în format on-line
(exemplu: revista Sapte Seri, www.localuri.ro, bucharestguide.ro, www.afterhours.ro).
Prin aceste canale, se va prezenta o scurtă descriere a cafenelei, a serviciilor oferite şi a
serilor tematice şi va fi pus la dispoziţie un număr de telefon pentru rezervări. Cafeneaua
Ariko va deţine şi o pagina proprie de Internet, care să ofere informaţii despre produsele
oferite şi posibilitatea de a face rezervări on-line sau prin telefon. Un alt tip de
promovare avut în vedere şi, poate cel mai important dintre toate, constă în
recomandarea clienţilor multumiti, de aceea cafeneaua Ariko va depune eforturi majore
pentru a asigura un standard înalt al calităţii produselor şi serviciilor. 4.5. Concurenţa
Privind politica concurenţei, se observă o tendinţă clară de creştere a numărului de
cafenele, atât în Bucureşti, cât şi în alte orase din ţară. Din punctul de vedere al gamei de
produse şi servicii, majoritatea cafenelelor existente oferă o gamă variată de produse
bazate pe cafea, împreună cu produse auxiliare (băuturi sau gustări), precum şi servicii
menite să fidelizeze clienţii (Internet wireless gratuit, ziare sau reviste existente în
cafenea, etc.). Pentru a putea face faţă concurenţei, Cafeneaua Ariko va trebui să aibă un
meniu variat în specialităţi de cafea, băuturi racoritoare sau alcoolice şi preparate
culinare. În plus, atmosfera plăcuta şi serviciile de calitate vor contribui la atragerea şi
fidelizarea clienţilor. Bucureşti 2011
Piaţa este împărţită între lanţuri de cafenele orientate către segmentul premium şi
cafenele mici, mai mult sau mai puţin personalizate, care se adresează clasei medii. Cei
mai importanţi concurenţi ai cafenelei Ariko sunt: ● Turabo Cafe - este în prezent lider
de piaţă, fiind prima cafenea românească al cărei concept a fost francizat. Conform
oficialilor Turabo, o cafenea aduce venituri anuale între 200.000 de euro şi 800.000 de
euro, în funcţie de zona în care este amplasată sau de locurile de care dispune. ●
Starbucks - a intrat pe piaţa din România în 2007, ca rezultat al unui joint-venture dintre
Starbucks Coffee Company şi partenerul său european, Marinopoulos Holding. Aceasta
a fost prima cafenea din Europa Centrală şi de Est. Marele avantaj al acestei cafenele
este renumele care a devenit cunoscut în România înainte chiar de a fi deschisă
cafeneaua propriuzisa. ● Cafepedia - Compania Trotter Restaurant deţine brandul de
cafenele Cafepedia şi lanţul de restaurante româneşti “La Mama”. Prima cafenea s-a
lansat în 2005 la parterul restaurantului “La Mama” din Piaţa Alba Iulia. ● Franciza
Costa Coffee - a fost preluată în România pe o perioadă de 15 ani de compania Coffee
Management, cu intenţia de a deschide 60 de cafenele în Romania pentru următorii şase
ani, cu o medie de 10 locaţii anual. Costa Coffee are în medie 200-250 de clienţi zilnic.
Aproximativ un sfert din acestia sunt clienţi fideli. ● Franciza Pascucci - prima cafenea
Pascucci a fost deschisă în noiembrie 2008 în zona Dorobanţi, de către compania Velvet
Cafe, care deţine master-franciza brandului din Italia. Investiţia s-a ridicat la suma de
600.000 EURO pentru o suprafaţă de 250 mp. Velvet Cafe intenţionează să deschidă 12
locaţii Pascucci până la sfârşitul anului 2011, în urma unei investiţii estimate de 3
milioane euro pe an. Pentru extinderea reţelei, compania vizează atât spaţiile comerciale,
cât şi locaţiile stradale. ● Cafenele cu specific - cafenele care promovează specificul
unei ţări (cafenea egipteană, indiană, etc.) sau chiar o activitate (lectură, artă, make-up,
achiziţionarea de haine, etc.): Valea Regilor, Krishna Cafe. 4.6. Alte elemente cu caracter
comercial Cafeneaua va oferi o varietate de băuturi pe bază de cafea, de la cappuccino,
caffe latte, americano, mocha, la espresso, ristretto, macchiato etc., dar şi un meniu
cuprinzator de ceai şi Bucureşti 2011
ciocolată caldă. Această gamă va fi completată de cocktail-uri originale, băuturi
răcoritoare şi alcoolice. Se va stabili şi un parteneriat cu o cofetărie şi un magazin de
sandwich-uri, care să livreze produsele de patiserie. Cafeaua va fi procurată direct de la
un distribuitor de cafea pentru segmentul HoReCa (Julius Meinl, Pro Brands
Distribution, Strauss Romania, Nordic Import Export Co SRL). Acest lucru va garanta
atât calitatea ridicată a cafelei, cât şi o reducere a cheltuielilor cu achiziţionarea
aparatelor de cafea şi a elementelor necesare servirii (ceşti, meniuri, tăvi, şervetele, etc.),
care sunt oferite în mod gratuit de partenerul ales. Pe langa produsele sale, cafeneaua va
oferi şi acces gratuit la Internet wireless şi o serie de reviste şi ziare mondene. În plus,
pentru a creşte traficul de clienţi în timpul săptămanii, se vor organiza seri tematice
(muzică de cameră live, karaoke, sărbători naţionale sau internaţionale, stand-up
comedy, etc.). Cafeneaua va oferi şi posibilitatea închirierii spaţiului pentru petreceri
private, în măsura în care acest lucru va fi solicitat.

5. Programul de dezvoltare a produselor

Managementul societăţii ia în considerare evoluţia rapidă a tendinţelor şi nevoilor
segmentului său ţintă. Studiile periodice de piaţă şi analiza concurenţei vor ajuta firma
să anticipeze dorinţele clienţilor săi şi să lanseze produse şi servicii noi, astfel încât să
rămână în topul preferinţelor acestora. In funcţie de sugestiile clienţilor, se vor lansa noi
produse pe bază de cafea sau cocktailuri, se vor organiza concursuri pentru clienţi
(exemplu: propunerea / crearea unui produs nou), se va oferi clientului posibilitatea de a-
şi crea propria băutura, prin comandarea dintr-un set de ingrediente, etc. Serile tematice
vor fi, de asemenea, adaptate în funcţie de popularitate şi de sugestiile clienţilor. In
funcţie de rezultatele primei cafenele şi de evoluţia pieţei, managementul doreşte
deschiderea unor noi locaţii atât în Bucureşti, cât şi în alte oraşe ale ţării, pentru a crea
un lanţ de localuri sub acelaşi brand. Bucureşti 2011
6. Programul activităţilor operaţionale
Activităţile pentru înfiinţarea şi dezvoltarea proiectului se vor derula conform planului
următor: Operațiuni Proiecte, aprobări, avize Amenajare spațiu Incheiere contracte cu
furnizori (de cafea, băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice, tigări) Achiziție mobilier şi
aparate de bucătărie. Transportul, montarea şi proba aparatelor Recrutare și angajare
personal Instruire și verificare personal Achiziţia unui stoc iniţial de materii prime
Inaugurarea cafenelei X X X X X X X Luna 1 X 2 X X X X 3 4 5 6

Un punct cheie în demararea acestei afaceri este găsirea locaţiei potrivite, care să asigure
vizibilitate şi traficul necesar de clienţi. Locatia aleasă va ajuta sau va pune piedici
dezvoltării afacerii. În cazul unei cafenele locaţia, stilul şi ambianţa vor crea imaginea
acesteia şi vor selecta invariabil clientela. O atenţie specială va fi acordată utilitaţiilor,
finisajelor superioare şi elementelor de decor şi iluminat indirect şi instalației de
climatizare. Cafeneaua va cuprinde 20 de mese (separate în două sau 3 saloane), un bar,
2 grupuri sanitare, un vestiar pentru angajaţi, un birou şi o cameră care va servi drept
depozit. Cafeneaua va comercializa produse pe bază de cafea, ceai, ciocolată caldă,
băuturi racoritoare, băuturi alcoolice, produse de patiserie, prăjituri, sandwichuri şi
îngheţată. In tabelul de mai jos sunt menţionate destinaţiile fondurilor şi materialele şi
utilajele care urmează a fi achiziţionate. Bucureşti 2011
Tabelul nr.1. Alocări fonduri Alocări fonduri - Chirie local (100eurox120 mpx6 luni) -
Amenajări interioare: - instalaţia electrică - instalaţiile sanitare - instalaţia de încălzire /
răcire - instalaţii necesare pentru telefon, calculator,camere supraveghere, 2.000 2.000
alarmă, casă de marcat, sonorizare etc. - plafon şi pereţi rigips - îndreptat pereti şi
zugrăvit - parchet 100 mp(25 €/mp parchet+ 10€/mp manoperă) - gresie 20mp (30 €/mp
gresie + 10 €/mp manoperă) 2.000 3.500 - Organizarea interioară a cafenelei:  cost
achizitie bar  macinător de cafea – asigurat gratis de către furnizorul de cafea; 
expressor – asigurat gratis de către furnizorul de cafea;  dedurizator – asigurat gratis de
către furnizorul de cafea;  blender – asigurat gratis de către furnizorul de cafea;  1
frigider pentru băuturi răcoritoare – asigurat gratis de căatre furnizorul de băuturi
răcoritoare;  1 frigider pentru bere – asigurat gratis de către furnizorul de băuturi
alcoolice;  frigider/congelator pentru îngheţată – asigurat gratis de furnizorul de
ingheţată;  dozator pentru bere – asigurat gratis de furnizorul de bere;  vitrina
frigorifică pentru mancare şi prăjituri  cuptor cu microunde Bucureşti 2011 800 2.000

Suma (euro) 72.000 16.300 2.000 2.000

10.300 3.000 -
 casă de marcat specială pentru cafenele şi soft  masină de facut gheaţă  mobilier
tehnologic: bar, mese de lucru, dulapuri, etajere  Vestiarul pentru salariaţi – 3 mp:
mobilier - Spaţii de primire şi servire: 100 mp (40 – 45 de locuri):  mese pătrate (20
buc x 100 euro/ buc)  fotolii (40 buc x 100 euro / buc)  canapea (4 buc x 600 euro /
buc)  LCD (2 buc x 500 euro / buc)

1.000 200 1.500 300 4.000 300

20.900 2.000 4.000

 decoraţiuni interioare (vaze flori, plante de interior, tablouri, 2.400 perdele,

decoratiuni, suporturi, etc.)  sistem video de supraveghere  sistem sonorizare 1.000
8.000 2.000 1.500 - Inventarul pentru servire: ▪ farfurii desert: (50 x 2 euro / buc) ▪
tacamuri (50 x 4 euro / set) ▪ cesti cu farfurioară pentru cafea şi ceai, pahare pentru
băuturi alcoolice şi răcoritoare, scrumiere, serveţele, tăvi, suporturi pentru meniuri –
asigurate în mod gratuit de către furnizori - Camera pentru depozitare: rafturi - Birou: 
calculator  imprimantă / copiator / fax / scaner  telefon  diverse – birotica (dosare,
hartie, pixuri, etc.) 300 2.200 1.000 1.000 100 100 300 100 200 -

Total necesar Acoperit de surse proprii Necesar de finanţare Bucureşti 2011

122.300 30.000 92.300

● Aparatele necesare pentru prepararea cafelei, păstrarea băuturilor alcoolice şi
răcoritoare şi a îngheţatei pot fi achiziţionate sau luate în comodat de la furnizorii de
cafea şi băuturi. Managementul cafenelei Ariko optează pentru cel de-al doilea caz,
obligându-se astfel să achiziţioneze produsele doar de la acel furnizor, care poate
impune un target lunar obligatoriu. Avantajele constau în costurile reduse, deoarece
aparatele şi service-ul sunt gratuite, fiind însoţite de toate materialele necesare servirii
(ceşti, tăvi, meniuri, pahare, şerveţele etc.). De asemenea, personalul este instruit de
către furnizorul de cafea în privinţa utilizării aparatelor de cafea. ● Personalul cafenelei
va fi format din: un responsabil de cafenea, 4 chelneri, 2 barmani şi 2 persoane
responsabile cu menajul, care vor lucra în ture. Cu excepţia responsabilului de cafenea,
care va avea o experienţă considerabilă în domeniu, recrutarea celorlalte persoane va
ţine cont în primul rând de caracteristicile personale şi dorinţa de a învăţa, şi mai puţin
de experienţa acumulată în domeniu. Ei vor fi în subordinea responsabilului de cafenea.
Seful de cafenea va fi responsabil de activitatea curentă a cafenelei, de relaţia cu
furnizorii şi clienţii parteneri, dar va lucra şi în mod direct cu managementul societăţii,
pentru a stabili şi respecta metodele de promovare ale cafenelei şi bonsurile de
performanţă acordate salariaţilor. De asemenea, va realiza training-urile necesare
personalului în relaţia cu clienţii. Chelnerii şi barmanii vor fi instruiţi atât de către
responsabilul de cafenea, cât şi de către furnizorii de cafea şi băuturi alcoolice, cu privire
la modul de utilizare al aparatelor, dar şi privind modalitatea de servire a diferitelor
băuturi. ● Clienţii nemultumiţi vor avea la dispoziţie posibilitatea de a face reclamaţii,
înaintate responsabilului de cafenea, care va lua măsuri pentru a soluţiona problemele
clienţilor. ● Furnizorii de cafea pentru HoReCa şi-au adaptat pachetele de servicii în
funcţie de locaţia vizată, oferind pe lângă produsele pe bază de cafea şi aparate în
custodie, materiale promoţionale şi cursuri de formare. Printre furnizorii de cafea se
numără: - Julius Meinl Romania (cafea Julius Meinl); - Divizia HoReCa din cadrul
Strauss Romania (Doncafe şi Lavazza); - Nordic Import Export Co SRL (Kimbo şi
Kose); - Nestle Romania (Nescafe); - Pro Brands Distribution (Illy). Bucureşti 2011
● Aprovizionarea se va realiza o dată la 2 săptămâni, în cazul băuturilor şi zilnic, în
cazul produselor de patiserie, prăjituri şi sandwichuri. În acest fel nu va fi necesar un
spaţiu mare de depozitare. Băuturile, cafeaua şi ceaiul vor fi depozitate la punctul de
lucru, într-o cameră special amenajată. Seful de cafenea va fi responsabil de gestiunea
stocurilor. ● Autorizaţiile de funcţionare necesare pentru deschiderea cafenelei se obţin
de la Ministerul Alimentaţiei Publice, Primărie, Sanepid şi Pompieri.

7. Managementul activităţilor
Conducerea cafenelei este asigurată de Manager, care va fi şi proprietarul firmei, şi de
responsabilul de cafenea. Organigrama firmei este prezentată în anexa 1 ataşată acestui
proiect. Responsabilul de cafenea trebuie să fie o persoană dinamică, flexibilă şi cu o
experienţă bogată în acest domeniu. El va fi responsabil de conducerea operaţională a
cafenelei, având în subordine toţi angajaţii. Managerul va avea în subordine întreg
personalul cafenelei, împreună cu responsabilul de cafenea. Responsabilul de cafenea va
avea în subordine chelnerii, barmanii şi persoanele responsabile cu menajul. Programul
de recrutare şi verificare a personalului va avea în vedere experienţa responsabilului de
cafenea şi calităţile profesionale ale celorlalte persoane ce vor fi angajate. Responsabilul
de cafenea se va implica ulterior în angajarea personalului operaţional, va avea în vedere
activitatea curentă a cafenelei şi va menţine legătura cu furnizorii şi partenerii cafenelei.
El raspunde direct în faţa managerului. Remunerarea se va face prin salariu fix şi se vor
acorda prime cu ocazia anumitor evenimente. Salariul brut lunar va fi 4.000 lei pentru
responsabilul de cafenea, 1.800 lei pentru barmani, 1.200 lei pentru ospătari şi 900 de lei
pentru personalul pentru curăţenie. Contabilitatea firmei va fi realizată printr-un un
contract de prestări servicii cu un contabil autorizat. In cadrul acestui gen de afaceri, un
rol aparte îl are personalul, selectat atent pentru a se potrivi cu atmosfera creată în cadrul
cafenelei. Ulterior, salariaţii vor urma cursuri de pregătire, Bucureşti 2011
atât în vederea preparării corecte a produselor comercializate, cât şi în vederea
gestionării relaţiei cu clientul. Managerul, cu o vastă experienţă în management, va avea
un rol important în controlarea îndeplinirii obiectivelor pe parcursul activităţii, o dată
implementat planul de afaceri. Evaluarea activităţii se va realiza periodic şi va include
analiza rezultatelor şi a modului în care sunt îndeplinite obiectivele şi strategiile
propuse. Acest sistem va permite corectarea eventualelor erori ce ar putea surveni pe
parcurs. Pe langă salariile fixe, salariaţii vor beneficia şi de bonusuri în funcţie de
performanţă sau evenimente speciale. Programele de motivare vor face referire la
implicarea tuturor salariaţilor în activitatea firmei, responsabilizarea şi recompensarea
lor. Responsabilul de cafenea va beneficia trimestrial de un bonus format dintr-un
procentaj din vânzările realizate peste un anumit target.

8. Planul financiar

8.1. Cheltuieli

Calculele următoare privesc cheltuielile efectuate în primul an de la înfiinţare. ●

Cheltuielile cu promovarea: - 3% din cifra de afaceri = 30.296 lei/an, adică 7.045 euro /
an. ● Cheltuieli cu personalul: Poziție Responsabil cafenea Barman Chelner Personal de
curațenie Total Număr 1 2 4 2 9 Salariul individual Salariu individual brut (lei/luna)
4.000 1.800 1.500 900 15.400 Bucureşti 2011 brut (euro/luna) 930 418 349 209 3.581
Fondul de salarii se ridică astfel la 184.800 lei/an, adică 42.976 euro/an. ● Cheltuieli cu
utilităţile – 45.100 lei/an (10.488 euro/an): - Abonamentul telefonului mobil al
responsabilului de cafenea: 3.600lei/an (837 euro/an). - Abonamentul telefonului fix:
1.500 lei/an (348 euro/an); - Electricitate şi apă: 40.000 lei/an (9.302 euro/an); ●
Cheltuieli cu chiria: 1.200 euro/lună x 12 = 14.400 euro/an = 61.920 lei/an. ●
Cheltuielile cu aprovizionarea: Un client consumă în medie 2 - 3 produse. Consumul
dintr-o cafenea se împarte în medie astfel: ▪ Produse pe bază de cafea sau ceai – 40%; ▪
Băuturi răcoritoare –25%; ▪ Băuturi alcoolice – 15%; ▪ Produse de patiserie, prăjituri,
îngheţată – 20% Un kg de cafea de calitate (ex. Julius Meinl) costă între 100 şi 130 lei,
iar prepararea unei cafele necesită 8 g de pulbere de cafea. Aşadar, dintr-un kilogram de
cafea se pot prepara până la 125 de cafele. In ipoteza că, în primul an, cafeneaua va fi
frecventată de 100 de clienţi / zi, atunci: 100 clienţi/zi x 30 de zile = 3.000 de clienţi
lunar, adică 36.000 clienţi/an. 36.000 de clienţi/an x 3 produse / client = 108.000
produse / an. ▪ Produse de cafea şi ceai (40%) = 43.200 produse, dintre care 28.800
cafele şi 14.400 ceaiuri. - Cost cafea: 28.800 x 8 g/cafea = 230.400 grame =230,4 kg
230.4 kg x 130 lei/kg = 29.952 lei - Cost ceai: 14.400 x 5 g/ceai = 72.000 g = 72 kg 72
kg x 150 lei/kg = 10.800 lei Prin urmare, cheltuielile privind aprovizionarea cu cafea şi
ceai reprezintă: 40.752 lei/an.. - Lapte condensat, zahăr, pliculeţe de miere = 5.000 lei/an
▪ Băuturi răcoritoare (25%): 27.000 produse/an x 2 lei = 54.000 lei Bucureşti 2011
▪ Băuturi alcoolice (15%): 16.200 produse/an x 25 lei = 405.000 lei ▪ Produse de
patiserie, prăjituri şi îngheţată: (20%): 21.600 produse/an x 3 lei = 64.800 lei. Prin
urmare, se previzionează cost al aprovizionării de 569.552 lei/an = 132.453 euro/an.
Cheltuielile totale în primul an de la înfiinţare vor fi de aproximativ 891.668 lei/an =
207.364 euro/an.

8.2. Venituri Pentru dezvoltarea activităţii, societatea şi-a propus închirierea unui spaţiu
central, amenajarea acestuia în mod corespunzător şi promovarea cafenelei în cadrul
segmentului vizat. Managementul societăţii a decis abordarea unei strategii moderate de
previzionare a vânzărilor, dat fiind contextul economic general din România Astfel,
pentru următorii 2 ani, societatea prognozează o creştere anuală de 25%, pentru cel de-al
doilea an şi de 40% pentru cel de-al treilea. Se estimează un flux mediu de 100 clienţi/zi
în primul an, 125 clienţi/zi în cel de-al doilea an şi 200 clienţi/zi în cel de-al treilea an. ●
în primul an La un flux de 36.000 de clienţi/an, vor fi consumate, în medie, 108.000
produse/an. ▪ Produse de cafea şi ceai (40%) = 43.200 produse, dintre care 28.800 cafele
şi 14.400 ceaiuri. Preţ mediu cafea: 28.800 x 10 lei = 288.000 lei. Preţ mediu ceai:
14.400 x 8 lei = 115.200 lei

▪ Băuturi răcoritoare (25%): 27.000 x 6 lei = 132.000 lei; ▪ Băuturi alcoolice (15%):
16.200 x 10 lei = 162.000 lei; ▪ Produse de patiserie, prăjituri şi îngheţată: (20%): 21.600
x 12 lei = 259.200 lei. Aşadar, la sfârşitul anului, se va obţine o cifră de afaceri de
956.400 lei (222.418 euro). ● În cel de-al doilea an se previzionează o creştere de 25%
faţă de primul an, obţinându-se o cifră de afaceri de 1.195.500 lei (278.032 euro). ● În
cel de-al treilea an se previzionează o creştere de 60% faţă de cel de-al doilea an,
obţinându-se o cifră de afaceri de 1.912.800 lei (444.837 euro).

Bucureşti 2011
8.3. Situaţia centralizată a veniturilor şi cheltuielilor

• Contul de profit şi pierdere: Nr. crt. 1 2 Vânzări Alte venituri activitatea curentă 3 4 5 6
7 8 9 10 Total venituri curente Venituri financiare Venituri extraordinare TOTAL
VENITURI Materii prime şi materiale Utilităţi Cheltuieli cu salariile Cheltuieli sociale
11 12 13 14 15 16 17 Amortizări Alte cheltuieli curente Total cheltuieli curente
Cheltuieli financiare Cheltuieli extraordinare TOTAL CHELTUIELI Rezultat (PROFIT)
18 19 Impozit pe profit Profit net 5.911 31.037 29.488 154.812 93.917 493.066 120.000
919.452 919.452 130.000 1.011.200 1.011.200 184.300 140.000 1.325.817 1.325.817
586.983 cu asigurări 956.400 956.400 569.552 45.100 184.800 55.440 1.195.500
1.195.500 650.300 46.100 184.800 55.400 1.912.800 1.912.800 950.647 50.370 184.800
55.400 956.400 din 1.195.500 1.912.800 Denumire indicator 2011 2012 2013

economic 36.948

Bucureşti 2011
Se observă faptul că, odata cu creşterea numărului de clienţi care frecventează cafeneaua
Ariko, veniturile cresc cu 25% în anul 2012 faţă de 2011 şi cu aproximativ 60% în anul
2013 faţă de 2012. Calculele următoare evidenţiază această creştere.

8.4. Calculul indicatorilor de performanţă

● Indicele cifrei de afaceri: ICAt+1/t = unde: ICAt+1/t

-n

– indicele cifrei de afaceri în anul t+1 faţă de anul t;

�������� ����+1 ������������

x 100,

CAt+1 – cifra de afaceri în anul t+1; CAt – cifra de afaceri în anul t. ICA2012/2011 =
1.195.500 1.912.800 956.400

x 100 = 25%

ICA2013/2012 = 1.195.500 x 100 = 60,4%

Se observă o creştere a cifrei de afaceri cu 60,4% în anul 2013 faţă de 2012, pusă pe
seama creşterii numărului de consumatori. Conform previziunilor, cifra de afaceri poate
ajunge în anul 2013 la un nivel de 200% faţă de primul an de activitate. ● Indicele
cheltuielilor:
���� ����+1 ��������

ICt+1/t =

x 100,

unde: ICn+1/n – indicele cheltuielilor în anul t+1 fata de anul t; Ct+1 – cheltuielile totale
în anul t+1; Ct – cheltuielile totale în anul t.
1.011.200 1.352.817 919.452

IC2012/2011 =

x 100 = 5,72 %

IC2013/2012 = 1.011.200 x 100 = 33,78 %

Se observă faptul că, spre deosebire de cifra de afaceri, cheltuielile cresc într-o proporţie
mai mică, cu numai 5,72 % în anul 2012 şi cu 33,78% în anul 2013 faţă de 2012. ●
Termenul de recuperare a investiţiei (Tr) exprimă intervalul de timp necesar recuperării
investiţiei realizate din profitul anul obţinut şi este egal cu 3 ani şi 4 luni. Bucureşti 2011
● Rata profitabilităţii faţă de cheltuieli (RPC) : RPC = (Profit brut / Cheltuieli totale) x
100; RPC2011 = 4,018%; RPC2012 = 18,22%; RPC2013 = 44,27%; ● Rata rentabilităţii
comerciale se prezintă astfel: Rc = CA x 100, unde: Rc – rata rentabilităţii comerciale;
Pr – profit; Rc2011 = 956.400 x 100 = 3,86 %
184.300 586.983 36.948 Pr

Rc2012 = 1.195.500 x 100 = 15,41% Rc2013 = 1.912.800 x 100 = 30,68% Pe fondul

creşterii cifrei de afaceri cu 25% în 2012 şi cu 60,4% în 2013, rata rentabilităţii
comerciale indică un procent al profitului de 15,41% din cifra de afaceri în anul 2012, şi
de 30,68% în anul 2013.

9. Oferta intreprenorială

Investiţia necesară înfiinţării cafenelei Ariko este de aproximativ 130.000 euro. Această
sumă include investiţia iniţială în amenajarea cafenelei, 50.300 euro, şi suma necesară
achitării chiriei în primele 6 luni de la încheierea contractului. Bucureşti 2011
25% din necesarul investiţiei va fi asigurat din fonduri proprii, urmând ca restul sumei
să fie asigurată printr-un credit bancar. Valoarea amenajărilor rezultă dintr-un deviz
antecalculat de societatea ce va efectua aceste lucrări. Sumele necesare achiziţionării
mobilierului şi a celorlalte elemente necesare localului sunt conforme cu rezultatul
studiilor de piaţă efectuate. Destinaţiile exacte ale sumelor solicitate sunt prezentate
Tabelul nr.1. Alocări fonduri. Se intenţionează ca necesarul de finanţare astfel obţinut să
fie acoperit prin obţinerea unui credit din partea unei instituţii specializate. Previziunile
financiare s-au făcut sub premisele obţinerii unui împrumut pe termen lung de 92.300
euro, a cărui rambunsare se va face în 3 ani prin rate egale şi dobândă calculată la sold.
Rata dobânzii creditului în valută ce a fost utilizată în proiecţiile financiare este de 14%.

Bucureşti 2011