Malta

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Malta (pronunție malteză: /ˈmɐltɐ/; engleză: /ˈmɒltə/),

oficial denumită Republica Malta (în malteză Repubblika Malta
ta' Malta, în engleză Republic of Malta), este o țară
insulară din Europa de Sud, formată dintr-un arhipelag în
Republic of Malta (engleză)
Marea Mediterană. Acesta se află la 80 km sud de Italia, Malta (engleză și malteză)
la 284 km la est de Tunisia, și la 333 km nord de Libia. Repubblika ta' Malta (malteză)
Țara acoperă doar puțin peste 316 km2, și are o populație
sub 450.000 de locuitori (în ciuda unui amplu program de
emigrare derulat după al Doilea Război Mondial),[6] ceea
ce o face să fie una din cele mai mici țări din lume[7][8][9]
și una din cele mai dens populate. Capitala Maltei
este Valletta, care, cu 0,8 km2, este cea mai mică capitală
națională din Uniunea Europeană.[10] Malta are două Drapelul Maltei Stema Maltei

limbi oficiale: malteza și engleza. Deviză: Virtute et Constantia

Imn: L-Innu Malti
Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare
importanță strategică ca bază navală, și o succesiune de
puteri, între care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii,
normanzii(d), sicilienii, spaniolii, cavalerii ioaniți,
francezii și britanicii, au dominat insulele.

Regele George al VI-lea al Regatului Unit a acordat

Maltei Crucea lui George(d) în 1942 pentru curajul țării în
al Doilea Război Mondial.[11] Crucea lui George continuă
să apară pe drapelul național maltez.[12] Conform Legii
Independenței Maltei, adoptată de Parlamentul Britanic în
anul 1964, Malta a dobândit independență față de Regatul
Unit, ca teritoriu suveran și independent
al Commonwealth-ului, cunoscut oficial din 1964 până în
Amplasarea Maltei (verde închis):
1974 ca Statul Malta(d), având-o pe Elisabeta a II-a ca șef — în cadrul Europei (verde deschis și gri închis)
de stat.[13] Țara a devenit republică în anul 1974, și, deși — în cadrul Uniunii Europene (verde deschis)
nu mai este țară a Commonwealth-ului, rămâne stat Geografie
membru(d) al Commonwealth-ului Națiunilor. Malta a fost Suprafață
admisă în Organizația Națiunilor Unite în 1964 și în - totală 316 km² (locul 185)
Uniunea Europeană în 2004, iar în 2008 a devenit parte Cel mai înalt
punct Ta' Dmejrek (253 m)
din zona Euro.
Cel mai jos
punct Marea Mediterană (0 m)
Malta are o îndelungată istorie creștină și Arhiepiscopia Cel mai mare Birkirkara
Romano-Catolică de Malta(d) se pretinde a fi scaun oraș
apostolic întrucât, în conformitate cu Faptele Vecini Italia
Apostolilor,[14] Apostolul Pavel ar fi naufragiat în Fus orar UTC+1
Malta.[15] Catolicismul este Ora de vară UTC+2 (UTC+1)
(d) [16][17] Populație
religia oficială a Maltei .
Malta este o destinație turistică populară, cu o climă caldă, Densitate 1431 loc/km²
numeroase zone de agrement și monumente arhitecturale - Estimare 2012 452,515 (locul 165)
și istorice, între care trei situri din Patrimoniul Mondial - Estimare 2017 465.292
UNESCO: Hipogeul Ħal-Saflieni(d),[18] orașul Valletta,[19] Limbi oficiale malteza, engleza
Etnonim maltezi
și șapte Temple Megalitice(d), care sunt unele dintre cele
Grupuri etnice maltezi 95,3%,
mai vechi structuri din lume.[20][21][22]
britanici 1,6%, alte 3,1% [1]
Guvernare
Sistem politic republică
Cuprins Președinte(d)
(d)
George William Vella[*]
Prim-ministru Joseph Muscat
Etimologia Legislativ Parlamentul Maltei(d)
Istoria Capitala Valletta
Preistoria Istorie
Independență
Grecii, fenicienii, cartaginezii și romanii
față de Regatul 21 septembrie 1964
Perioada musulmană și Evul Mediu Unit
Cucerirea normandă republică 13 decembrie 1974
Dominația Coroanei de Aragon și Cavalerii de Aderare la UE 1 mai 2004
Malta Economie
PIB (PPC) 2017
Perioada franceză
- Total 7.574 miliarde $
Imperiul Britanic și al Doilea Război Mondial - Pe cap de 19,302 $
Independența și Republica locuitor
PIB (nominal) 2017
Politica
- Total 12.537.750.732,477 dolari
Împărțirea administrativă americani[3]
Relații externe - Pe cap de
locuitor 26.748 dolari americani[4]
Armata
IDU 0,839
Geografie Monedă Euro1 (EUR)
Clima
Coduri și identificatori
Urbanizarea Cod CIO MLT
Economia Cod mobil 278
Bănci și finanțe Prefix telefonic 356
Transporturi ISO 3166-2 MT
Domeniu .mt
Comunicații Internet
Moneda 1 Până la 1 ianuarie 2008, lira malteză (MTL)
Turism Prezență online
Știință și tehnologie site web oficial (http://www.gov.mt/)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
Demografia p?title=Malta&action=edit&section=0)
Limbile
Cele mai mari orașe
Religia
Migrația
Imigrația
Emigrația
Educație
Asistență medicală
Cultura
 Muzica
Literatura
Arta și arhitectura
Bucătăria
Obiceiuri
Tradiții
Festivaluri
Mass-Media
Sărbători
Sport
Referințe
Note
Surse
Atribuiri
Bibliografie
Legături externe

Etimologia
Originea termenului Malta este incertă, și variațiile moderne provin din limba malteză. Cea mai
frecventă etimologie vehiculată este că cuvântul Malta derivă din cuvântul grecesc μέλι, meli, „miere”.[23]
Grecii antici au numit insula Μελίτη (Melitē), însemnând „dulce ca mierea” (nume dat, printre altele, și
unei nereide[24]), probabil din cauza producției de miere din arhipelag; pe insulă trăiește o
specie endemică de albine. Romanii au preluat denumirea adaptând-o ca Melita,[25] care poate fi considerată
fie o latinizare din grecescul Μελίτη, fie o adaptare a pronunției dorice grecești a aceluiași cuvânt
Μελίτα.[26]

O altă ipoteză sugerează că cuvântul Malta ar veni de la cuvântul fenician Maleth, „sălaș”[27] sau „port”[28]
cu referire la numeroasele golfuri ale Maltei. Alte câteva mențiuni etimologice apar în literatura clasică,
termenul de Malta apărând în forma sa actuală în Itinerarul Antonin (Itin. Marit. p. 518; Sil. Ital. xiv.
251).[29]

Istoria
Articol principal: Istoria Maltei.

Preistoria

Ceramica găsită de arheologi la Templele Skorba(d) se aseamănă cu cea găsită în Italia, și sugerează că
insulele malteze au fost colonizate pentru prima dată în 5200 î.e.n., în principal, de vânători-culegători
din Epoca de Piatră care au sosit din insula italiană Sicilia, posibil Sicani(d). Dispariția hipopotamului
pitic(d) și elefanților pitici(d) a fost legată de apariția celor mai timpurii oameni de pe Malta.[30] Așezări
agricole preistorice datând din perioada neoliticului timpuriu au fost descoperite în zone deschise și în
peșteri, cum ar fi Għar Dalam(d).[31]
Sicanii(d) erau singurul trib despre care se știe că locuia pe insulă în acest moment[32][33] și, în general, este
considerat a fi strâns legat de iberici(d).[34] Populația Maltei cultiva cereale, creștea animale și, ca și alte
culturi antice mediteraneene, se închinau unei reprezentări a fertilității ilustrată pe artefactele preistorice
malteze cu proporții similare cu unele statuete, cum ar fi Venus din Willendorf.

Ceramica din faza Għar Dalam este

similară cu ceramica găsită în
Agrigento, Sicilia. O cultură de
constructori de temple
temple megalitice fie a înlocuit-o, fie
a apărut în această perioadă
timpurie. Pe la 3500 î.e.n., acești
oameni au construit unele dintre cele
Complexul de temple
mai vechi structuri de sine stătătoare
megalitice Ġgantija(d)
încă existente din lume, în forma
templelor megalitice Ġgantija(d) de
pe insula Gozo;[35] alte temple
timpurii sunt și cele de la Ħaġar Qim(d) și Mnajdra(d).[22][36][37]
Complexul de temple
Templele au o arhitectură distinctivă, de obicei un design în formă de trifoi
Mnajdra(d)
complex, și au fost utilizate între anii 4000 și 2500 î.e.n. Oase de animale și
un cuțit găsit în spatele unui altar de piatră detașabil sugerează că ritualurile
practicate în templu includeau sacrificii de animale(d). Unele crâmpeie de informații sugerează că sacrificiile
ar fi fost dedicate zeiței fertilității, a cărei statuie se află acum în Muzeul Național de Arheologie din
Valletta.[38] Cultura se pare că a dispărut din Insulele Malteze în jurul anului 2500 î.e.n. Arheologii
speculează că constructorii templului a căzut victimă foametei sau unei boli, dar acest lucru nu este sigur.

O altă trăsătură arheologică interesantă a insulelor Malteze adesea pusă pe seama acestor constructori antici,
sunt șleaurile uniforme și echidistante denumite „urme de care” sau „șleauri de car”, care pot fi găsite în mai
multe locații de-a lungul insulelor, cele mai importante fiind cele găsite în Misraħ Għar il-Kbir(d), informal
denumite „Răscrucea Clapham”. Acestea ar putea fi produse de erodarea pietrei calcaroase moi de către
roțile de lemn ale carelor.[39][40]

După 2500 î.e.n., Insulele Malteze au fost depopulate timp de mai multe decenii, până la sosirea unui nou
aflux de imigranți în Epoca Bronzului, o cultură care își incinera morții și a introdus în Malta structuri
megalitice mai mici numite dolmene.[41] În cele mai multe cazuri, acestea sunt camere mici, cu capac dintr-
o lespede mare plasat pe pietre verticale. Se afirmă că acestea ar aparține unei populații cu siguranță diferită
de cea care a construit templele megalitice anterioare. Din cauza similitudinii dolmenelor malteze cu unele
construcții mici găsite în Sicilia, se presupune că această populație a venit de acolo.[42]

Grecii, fenicienii, cartaginezii și romanii

Negustorii fenicieni,[43] care au utilizat insulele ca punct de popas în rutele lor comerciale din Mediterana de
Est până în Cornwall, s-au alăturat prezenței permanente a băștinașilor.[44] Fenicienii au locuit zona
denumită astăzi Mdina, și orașul înconjurător Rabat(d), pe care l-au denumit Maleth(d).[45][46] Romanii, care
au locuit și ei mult mai târziu Mdina, îl denumeau (și pe el, dar și pe insulă) Melita.[25]

După căderea Feniciei(d) in 332 BC, zona a intrat sub controlul Cartaginei, o fostă colonie feniciană.[47] În
această perioadă, locuitorii Maltei cultivau în principal măsline și roșcov și produceau textile.[47]
 În timpul Primului Război Punic, insula a fost cucerită după lupte
grele de către Marcus Atilius Regulus.[48] După eșecul expediției lui,
insula a recăzut în mâinile Cartaginei, doar pentru a fi cucerită din
nou în 218 î.e.n., după al Doilea Război Punic, de către consulul
roman Tiberius Sempronius Longus(d).[48] De atunci, Malta a
devenit Foederata Civitas(d), titlu care venea împreună cu o scutire
de la plata tributului și de impunerea legii romane, și a intrat sub
jurisdicția provinciei Sicilia.[25] Influența punică a rămas însă
vibrantă în insule, celebrele Cippusuri din Melqart(d), artefacte cu rol
Mozaic roman din Domvs Romana(d). esențial în descifrarea limbii punice(d), fiind realizate în secolul al II-
lea î.e.n.[49][50] Monedele bătute aici în perioada romană, care au
dispărut abia în secolul I î.e.n.,[51] indică ritmul lent al romanizării
insulei, întrucât ultimele monezi bătute aici încă mai purtau pe avers inscripții în greaca veche (cum ar fi
„MEΛΙΤΑΙΩ”, adică „al maltezilor”) și motive punice, ceea ce demonsrează rezistența culturilor greacă și
punică.[52]

În secolul 1 î.e.n., senatorul și oratorul roman Cicero a comentat cu privire la importanța Templului
Iunonei(d), și pe marginea comportamentului extravagant al guvernatorului roman din Sicilia, Verres(d).[53] În
secolul 1 î.e.n., insula a fost menționată de Pliniu cel Bătrân și de Diodorus Siculus: acesta din urmă i-a
lăudat porturile, bogăția locuitorilor, casele bogat decorate și calitatea produselor textile. În secolul al 2-lea,
împăratul Hadrian (117-38) a ridicat Malta la rang de municipium sau oraș liber: afacerile locale ale insulei
erau administrate de patru quattuorviri iuri dicundo(d) și de senatul municipal, în timp ce un
procurator roman, cu reședința lan Mdina, îl reprezenta pe proconsulul Siciliei.[48] În anul 58 e.n., Apostolul
Pavel a naufragiat pe insule, împreună cu evanghelistul Luca după ce nava lor a fost distrusă.[48] Apostolul
Pavel a rămas pe insule trei luni, predicând creștinismul, care a prosperat în Malta.[48] Din perioada romană
s-au păstrat până astăzi puține relicve arheologice, singura excepție importantă fiind Domul roman, aflat
chiar în afara zidurilor Mdinei.

În 395, când Imperiul Roman a fost împărțit pentru ultima dată la moartea lui Teodosie I, ca și Sicilia, și
Malta a intrat sub controlul Imperiului Roman de Apus.[54] În timpul Perioadei Migrațiilor, Imperiul Roman
de Apus a intrat în declin, iar Malta devenit ținta atacurilor altor puteri și a fost cucerită sau ocupată de mai
multe ori.[51] Între 454 și 464, insulele au fost supuse de către vandali, iar după 464 de ostrogoți.[48] În
533, Belisarius, pe drumul său către campaniile împotriva Regatului Vandal(d) din Africa de Nord, a reunit
insulele sub domnia imperială (Orientală).[48] Se știu foarte puține despre stăpânirea bizantină a Maltei:
insula depindea de thema Siciliei(d) și avea guvernatori greci și o mică garnizoană bizantină.[48] În timp ce
mare parte a populației erau vechii locuitori romanizați, în această perioadă afilierea religioasă a acestora a
oscilat între Papa și Patriarhul de Constantinopol.[48] Stăpânirea bizantină a introdus și familii greacești în
populația malteză.[55] Malta a rămas sub Imperiul Bizantin până la 870, când a căzut în mâinile
arabilor.[48][56]

Perioada musulmană și Evul Mediu

Malta a devenit implicată în Războaiele Musulmano–Bizantine, și cucerirea ei este strâns legată de cea a
Siciliei(d), care a început în 827 după trădarea de către amiralul Euphemius a colegilor săi bizantini, acesta
cerând Aghlabizilor să invadeze insula.[57] Cronicarul și geograful musulman al-Himyari(d) povestește că, în
870 e.n., după o luptă violentă împotriva bizantinilor, invadatorii Musulmani, în frunte mai întâi cu Halaf al-
Hadim, și mai târziu cu Sawada ibn Muhammad,[58] au prădat și au jefuit insula, distrugând cele mai
importante clădiri, și lăsând-o practic nelocuită până când a fost recolonizată de către musulmanii din Sicilia
în anii 1048-1049 e.n.[58] Nu se știe dacă această nouă colonizare a avut loc ca o consecință a expansiunii
demografice din Sicilia, ca urmare a creșterii nivelului de trai în Sicilia (caz în care recolonizarea ar fi putut
avea loc cu câteva decenii înainte), sau ca urmare a războiului civil care a izbucnit între conducătorii
musulmani din Sicilia în 1038.[59] Musulmanii au introdus noi sisteme de irigare, unele fructe și bumbac și
limba siculo-arabă(d) a fost adoptată pe insulă din Sicilia: în cele din urmă aceasta avea să evolueze în limba
malteză.[60]

Creștinii de pe insulă au primit libertate de religie; ei a trebuit să plătească jizya, o taxă pentru non-
musulmani, dar au fost scutiți de la plata taxei pe care trebuia să o plătească musulmanii (zakat).[61]

Cucerirea normandă

Normanzii au capturat Malta în 1091, ca parte a cuceririi Siciliei de

către ei.[62] Conducătorul normand, Roger I al Siciliei, a fost bine
primit de către creștinii autohtoni.[25] Ideea că contele Roger I ar fi
smuls o parte din drapelul său în carouri alb-roșii și l-a prezentat
maltezilor formând baza drapelului actual al Maltei, în semn de
recunoștință pentru că au luptat în numele său – este o
legendă.[25][63]

Perioada normandă a fost una

productivă; Malta a devenit parte a
nou formatului Regat al Siciliei, care
cuprindea și insula Sicilia și
jumătatea sudică a Peninsulei
Italice.[25] Biserica Catolică a fost
readusă în rolul de religie de stat,
Malta intrând sub autoritatea
Roger I al Siciliei a readus Malta sub ecleziastică a Episcopiei de
dominație creștină. (d)
Palermo , iar unele elemente
de arhitectură normandă(d) au apărut
în jurul Maltei în special în vechea capitală Mdina.[25] Tancred, regele
Siciliei, ultimul monarh normand, a făcut din Malta fief(d) al regatului și a
instalat un conte de Malta(d). Întrucât insulele erau foarte râvnite din cauza
Hartă otomană a Maltei, de
importanței lor strategice, în acest timp populația malteză a fost Piri Reis
militarizată(d) pentru a se apăra de eventualele încercări de capturare; primii
conți au fost și pricepuți corsari genovezi.[25]

Regatul a trecut în mâinile dinastiei Hohenstaufen din 1194 până în 1266. În această perioadă, când
Frederick al II-lea de Hohenstaufen a început să-și reorganizeze regatul sicilian, cultura și religia occidentale
au început să-și exercite influența mai intens.[63] Malta a făcut parte din Sfântul Imperiu Roman timp de 72
de ani. Malta a fost declarată comitat și marchizat, dar comerțul său a ajuns o ruină. Pentru o lungă perioadă
de timp, a rămas doar o garnizoană fortificată.[64]

Expulzarea în masă a arabilor a avut loc în 1224 și întreaga populație creștină de sex masculin
din Celano din Abruzzo a fost deportată în Malta, în același an.[25] În 1249, Frederick al II-lea, sfânt împărat
roman, a decretat expulzarea tuturor celorlalți musulmani din Malta[65] sau obligarea lor să treacă la
creștinism.[66][67]
Pentru o scurtă perioadă, regatul a trecut la Casa Capețiană de Anjou(d), dar birurile mari au făcut-o pe
aceasta nepopulară în Malta, în parte din pricina războiului dus de Carol de Anjou împotriva Republicii
Genoveze, și insula Gozo a fost prădată în 1275.[25] O mare revoltă în Sicilia, denumită Vesperele
Siciliene a urmat după aceste atacuri, care au dus la separarea peninsulei în Regatul Neapolelui.

Dominația Coroanei de Aragon și Cavalerii de Malta

Malta a fost guvernată de Casa de Barcelona(d), o dinastie aragoneză,

de la 1282 la 1409,[68] aragonezii ajutându-i pe insurgenții maltezi
cu ocazia Vesperelor Siciliene într-o bătălie navală în Portul cel
Mare la 1283(d).

Rude ale regilor Aragonului au condus insula până în 1409, când ea

a trecut în mod oficial la Coroana Aragonului(d). De timpuriu, în
Steagul Regatului Aragonez al
dinastia Aragoneză, fiii monarhului primeau titlul de „conte de
Siciliei Malta”. În această perioadă s-a format în mare nobilimea locală.
În 1397 însă, purtarea titlului de „conte de Malta” a revenit pe baze
feudale, două familii luptându-se pe această distincție, ceea ce a
provocat unele conflicte. Acest lucru a dus la desființarea titlului de către Martin I al Siciliei(d). Disputa
pentru acest titlu a reapărut după ce titlul a fost reinstituit câțiva ani mai târziu și maltezii, în frunte cu
nobilimea locală, s-au ridicat împotriva contelui Gonsalvo Monroy.[25] Deși se opuneau contelui, maltezii și-
au exprimat loialitatea față de coroana siciliană, ceea ce l-a impresionat pe Alfonso al V-lea al
Aragonului într-atât încât nu i-a pedepsit deloc pe rebeli. În schimb, el a promis să nu mai acorde niciodată
titlul unui terț, și a încorporat teritoriul în coroana sa. Orașul Mdina a primit titlul de Città Notabile ca
urmare a acestui șir de evenimente.[25]

La 23 martie 1530,[69] Carol al V-

lea, sfânt împărat roman, a dat
insulele cavalerilor ospitalieri în
frunte cu francezul Philippe Villiers
de L' Isle-Adam(d), Marele Maestru
al Ordinului(d),[70][71] în chirie
permanentă, pentru care ei urmau să
trimită anual ca tribut un șoim

Catedrala Sf. Paul din Mdina(d),

construită în stil baroc.

maltez(d).[72][73][74][75][76][77][78][79][80] Acești cavaleri, un ordin militar

religios astăzi denumit Cavalerii de Malta, au fost alungați din Rhodos de
Jean Parisot de la Valette(d),
către Imperiul Otoman în 1522. fondatorul Vallettei

În 1551, populația de pe insula Gozo (în jur de 5.000 de persoane) a fost

luată în sclavie de pirați(d) și duși pe Coasta Berberă(d) în Libia de astăzi.

Cavalerii, conduși de francezul Jean Parisot de la Valette(d), marele maestru al Ordinului, a rezistat Marelui
Asediu al Maltei(d) de către otomani în 1565.[71] Cu ajutorul forțelor spaniole și malteze, cavalerii au învins
și au respins atacul. Vorbind despre această luptă, Voltaire spunea: „nimic nu este mai bine cunoscut decât
asediul Maltei.”[81][82] După asediu, ei au hotărât să extindă fortificațiile Maltei, în special în zona portului
interior, unde a fost ridicat și noul oraș Valletta, numit în onoarea lui Valette. Ei au amenajat
și foișoare(d) pentru observație de-a lungul coastelor – turnurile Wignacourt(d), Lascaris(d) și De Redin(d) –
numite după marii maeștri care au comandat lucrarea fiecărui grup de construcții. Prezența cavalerilor pe
insulă a dus la finalizarea mai multor proiecte culturale și de arhitectură, între care înfrumusețarea Città
Vittoriosa (astăzi, Birgu(d)), construirea de noi orașe, între care Città Rohan (astăzi Żebbuġ Malta(d)) și Città
Hompesch (astazi, Żabbar(d)) și introducerea de noi resurse academice și sociale. Circa 11.000 de persoane
dintr-o populație de 60.000 au murit de ciumă în anul 1675.[83]

Perioada franceză

Dominația cavalerilor a luat sfârșit după ce Napoleon a capturat

Malta în drumul său spre Egipt în timpul Războaielor Revoluției
Franceze în 1798. De-a lungul anilor dinaintea cuceririi
napoleoniene a insulei, puterea Cavalerilor a scăzut constant și
Ordinul a devenit nepopular. Acest lucru a fost în jurul perioadei
când valorile universale ale libertății și independenței au fost
Tăierea capului Sfântului Ioan(d), de întrupate de către Revoluția Franceză. Atât persoane din interiorul
Caravaggio. Ulei pe pânză, 361 cm ×
Ordinului cât și din afara lui au apelat la Napoleon Bonaparte pentru
520 cm (142.13 în × 204.72 in).
îndepărtarea acestuia. Napoleon Bonaparte nu a ezitat. Flota sa a
Oratoriul Co-Catedralei(d).
ajuns în 1798, în drum spre expediția din Egipt. Pentru a-i păcăli pe
Cavaleri, Napoleon a cerut doar un port sigur pentru aprovizionarea
navelor sale, după care a întors armele împotriva gazdelor lui odată aflat în siguranță în interiorul Vallettei.
Marele Maestru Hompesch(d) a capitulat, iar Napoleon a intrat în Malta.

În perioada 12-18 iunie 1798, Napoleon a locuit la Palazzo Parisio(d) în

Valletta.[84][85][86] A reformat administrația națională, înființând o Comisie
Guvernamentală, a împărțit teritoriul în douăsprezece comune, a înființat o
administrație a finanțelor publice, a eliminat toate privilegiile feudale, a abolit
sclavia și a acordat libertate tuturor robilor turci și evrei.[87][88] La nivel
judiciar, a fost întocmit codul familiei și au fost numiți doisprezece judecători.
Învățământul public a fost organizat pe principiile stabilite de către Bonaparte
însuși, pentru învățământul primar și secundar.[88][89] După aceasta, el a plecat
spre Egipt, lăsând o substanțială garnizoană în Malta.

Forțele franceze lăsate în urmă au devenit însă nepopulare în rândul maltezilor,

în special din cauza ostilității forțelor franceze față de catolicism și a jefuirii Bustul lui Bonaparte la
bisericilor locale pentru finanțarea eforturilor de război ale lui Napoleon. Palazzo Parisio(d) din
Politicile financiară și religioasă ale francezilor i-au înfuriat pe maltezi până Valetta
când aceștia s-au răzvrătit, izgonindu-i pe francezi. Marea Britanie, împreună
cu Regatul Neapolelui și Regatul Siciliei, au trimis muniție și ajutor maltezilor,
iar Marea Britanie și-a trimis și flota militară, care a instaurat o blocadă asupra insulelor.[88]

Generalul Claude-Henri Belgrand de Vaubois(d) s-a predat în numele forțelor franceze în 1800.[88] Liderii
maltezi i-au prezentat insula lui Sir Alexander Ball(d), cerându-i că insula să devină dominion britanic.
Poporul maltez a întocmit o Declarație a Drepturilor, în care au acceptat să intre „sub protecția și
suveranitatea Regelui oamenilor liberi, Majestatea Sa Regele Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei”.
Declarația specifica și că „Majestatea sa nu are dreptul de a ceda aceste Insule niciunei puteri, dacă alege să-
și retragă protecția și să-și abandoneze suveranitatea, dreptul de a alege un alt suveran, sau a unei alte
conduceri a acestor Insule, ne aparține numai nouă, locuitorii și băștinași ei, și fără vreun control.”[88][90]

Imperiul Britanic și al Doilea Război Mondial


Kingsway (acum Strada Republicii)
din Valletta, puternic lovită de
bombe în timpul Asediului Maltei(d),
1942.
produse culinare și botanice; unele exemple (conform National Book of
Trade Customs, document găsit la Biblioteca Națională) sunt grâul (din care
se face pâine) și șunca.
În 1814, ca parte a Tratatului de la
Paris,[88][91] Malta a devenit oficial
parte a Imperiului Britanic și a fost
folosită ca stație pentru transportul
maritim și drept cartier general al
flotei. După deschiderea Canalului
Suez în 1869, poziția Maltei la
jumătatea drumului între
Strâmtoarea Gibraltar și Egipt s-a
dovedit a fi principalul său atu, ea
fiind considerată un punct important
pe drumul spre India, o rută
comercială centrală pentru britanici.
Placa Drepturilor
Datorită poziției sale, au fost
Omului(d) în timpul
introduse în Malta mai multe
Protectoratului Britanic(d)
(1802), la Palazzo Parisio(d)

Între 1915 și 1918, în timpul Primului Război Mondial, Malta a devenit cunoscută sub porecla de Sora
medicală a Mări Mediterane, din cauza numărului mare de soldați răniți care au fost aduși în Malta.[92]

În 1919, trupele britanice au deschis focul asupra unui miting de protest împotriva unor noi taxe, omorând
patru bărbați maltezi. Evenimentul, cunoscut sub numele de Sette Giugno(d) (7 iunie în limba italiană), este
comemorat în fiecare an și este una dintre cele cinci zile naționale.[93][94]

Înainte de al Doilea Război Mondial, la Valletta a fost sediul central al Flotei Mediterane a Royal Navy. Cu
toate acestea, în ciuda obiecțiilor lui Winston Churchill,[95] comandamentul a fost mutat la Alexandria,
Egipt, în aprilie 1937, de teama că ar fi fost prea sensibil la atacurile aeriene din Europa.[95][96][97]

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Malta a jucat un rol foarte important pentru Aliați; fiind o
colonie britanică, situată aproape de Sicilia și de coridoarele de transport ale Axei, Malta a fost bombardată
de forțele aeriene italiană și germană. Malta a fost folosită de britanici pentru a lansa atacuri asupra marinei
italiene și a avut o bază de submarine. Ea a fost folosită și ca post de ascultare și de citire a mesajelor radio
germane, inclusiv pentru decriptarea traficului Enigma.[98] Curajul maltezilor în cel de-al doilea Asediu al
Maltei(d) l-a impresionat pe regele George al VI-lea, care a acordat colectiv întregii Malte Crucea lui
George(d) la 15 aprilie 1942 „pentru a sta mărturie unui act de eroism și devotament, care va rămâne multă
vreme celebru în istorie”. Unii istorici susțin că această decorație a făcut ca Marea Britanie să accepte
pierderi disproporționate în apărarea Maltei, întrucât credibilitatea Imperiului Britanic ar fi avut de suferit
dacă Malta ar fi capitulat, așa cum au făcut forțele britanice din Singapore.[99] O reprezentare a lui Crucii lui
George apare acum în colțul de la hampă în partea superioară a drapelului Maltei. Decorarea colectivă a
rămas ceva unic până în aprilie 1999, când Royal Ulster Constabulary(d) a devenit cel al doilea grup – și,
până în prezent singurul alături de Malta – care a primit în colectiv Crucea lui George.[100]

Independența și Republica

Malta și-a obținut independența pe 21 septembrie 1964 (Ziua Independenței(d)), după negocieri intense cu
Regatul Unit, conduse de prim-ministrul Maltez, George Borġ Olivier(d). Conform constituției din 1964,
Malta a păstrat-o inițial pe regina Elisabeta a II-a ca regină a Maltei(d) și, astfel, ca șef al statului, cu un
guvernator general(d) care exercita autoritatea executivă în numele ei. În 1971, Partidul Laburist Maltez(d),
 condus de Dom Mintoff(d), a câștigat alegerile generale, și ca urmare
Malta s-a proclamat republică pe 13 decembrie 1974 (Ziua
Republicii(d)) în cadrul Commonwealth-ului, cu un președinte(d) ca
șef al statului. Un acord în domeniul apărării, semnat la scurt timp
după independență (și renegociat în 1972) a expirat la 31 martie
1979.

Malta a adoptat o politică de

Monumentul independenței din Malta neutralitate în 1980.[101] În
în Floriana(d) 1989, la Malta, a avut loc un
summit între președintele
american George H. W. Bush
și liderul sovietic Mihail Gorbaciov, prima lor întâlnire față-în-față,
care a semnalat sfârșitul Războiului Rece.[102]
Malta a aderat la Uniunea
La 16 iulie 1990, prin ministrul de externe, Guido de Marco(d), Europeană în 2004 și semnat tratatul
Malta a cerut oficial aderarea la Uniunea Europeană.[103] După de la Lisabona în 2007.
negocieri dificile, a avut loc un referendum pe 8 martie 2003, care a
dus la un vot favorabil.[104] Alegerile generale au avut loc la 12
aprilie 2003, și au dat prim-ministrului, Eddie Fenech Adami(d), un mandat ferm pentru semnarea tratatului
de aderare la Uniunea Europeană, la 16 aprilie 2003, la Atena, Grecia.[105]

Malta a aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004.[106] În urma Consiliului European din 21-22 iunie
2007, Malta a aderat la zona euro la 1 ianuarie 2008.[107]

Politica
Articol principal: Politica Maltei.

Clădirea Curții de Justiție(d) din

Valletta

Malta este o republică[108] al cărui

sistem parlamentar și administrația
(d)
Președintele George William Vella ; și prim-ministrul Joseph Muscat publică sunt strâns modelate pe sistemul
Westminster. Malta a avut a doua cea
mai mare prezență la vot(d) din lume (și
cea mai mare pentru țările fără vot obligatoriu(d)), pe baza prezenței la vot în alegerile generale
pentru camera inferioară între 1960 și 1995.[109] Parlamentullunicameral, format doar din Camera
Deputaților(d), (în malteză, Kamra tad-Deputati), este ales prin vot universal direct, cu un sistem cu vot unic
transferabil(d) la fiecare cinci ani, cu excepția cazului în care parlamentul este dizolvat mai devreme de
președinte(d) la recomandarea prim-ministrului(d).
Camera Deputaților este formată din 69 de parlamentari. Cu toate acestea, în cazul în care un partid câștigă o
majoritate absolută a voturilor, dar nu are o majoritate a locurilor, acest partid primește locuri suplimentare
pentru a-i asigura o majoritate parlamentară. Constituția Maltei prevede că președintele numește ca prim-
ministru pe parlamentarul cel mai în măsură să obțină majoritatea în Cameră.

Președintele Maltei are un mandat de cinci ani, și este numit printr-o rezoluție a Camerei Deputaților
efectuată cu majoritate simplă. Rolul președintelui ca șef al statului este în mare parte ceremonial.
Principalele partide politice sunt Partid Naționalist(d), de orientare creștin-democrată, și Partidul Laburist(d),
de orientare social-democrată. Partidul Laburist este în prezent la guvernare, prim-ministru fiind Joseph
Muscat. Partidul Naționalist, cu Simon Busuttil, ca lider, este în opoziție. În Malta există și alte partide
politice mai mici, care în prezent nu au reprezentare parlamentară.

Până la al Doilea Război Mondial, politica malteză a fost dominată de chestiunea limbii(d), dezbătută
între italofili și anglofili.[110] Politica postbelică a tratat chestiuni constituționale privind relațiile cu Regatul
Unit (în primul rând integrarea(d) apoi independența(d)) și, în cele din urmă, relațiile cu Uniunea Europeană.

Împărțirea administrativă

Malta are un sistem de guvernare locală din 1993,[111] bazat pe Carta

Europeană a Autonomiei Locale. Țara este împărțită în cinci regiuni,
fiecare regiune avand propriul Comitet Regional, servind ca
intermediar între nivelul administrației locale și cel al guvernării
naționale.[112] Regiunile sunt împărțite în consilii locale(d), din care
există în prezent 68 (54 în Malta și 14 în Gozo). Șaisprezece
„cătune”, care fac parte din consiliile locale, au propriul lor Comitet
Administrativ. Cele șase districte(d) (cinci pe insula principală)
servesc în primul rând unor scopuri statistice.[113]

Fiecare consiliu este alcătuit dintr-un număr de consilieri de la 5 la

Diviziunile administrative(d) ale
13, în funcție de și relativ la populația pe care o reprezintă. Un Maltei.
primar și un viceprimar(d) sunt aleși de către și din rândul
consilierilor. Secretarul executiv, care este numit de către consiliu,
este conducătorul executive, administrativ și financiar al consiliului. Consilierii sunt aleși la fiecare patru ani
prin vot unic transferabil(d). Au drept de vot persoanele eligibile pentru a vota în alegerile pentru Parlament,
precum și cetățenii UE rezidenți. Datorită reformării sistemului, nu au avut loc alegeri înainte de 2012. De
atunci, au avut loc alegeri la fiecare doi ani pentru jumătate din consilii, alternativ.

Consiliile locale sunt responsabile pentru întreținerea și înfrumusețarea generală a localității (inclusiv
reparații la drumuri secundare), alocarea gardienilor publici și colectarea deșeurilor; ele îndeplinesc și
îndatoriri administrative generale pentru guvernul central, cum ar fi colectarea chiriilor și fondurilor
guvernamentale și răspunsul la interpelări ale cetățenilor.

Relații externe

În ansamblul ei, Republica Malta are un acord de înfrățire cu

Insula Bainbridge, Washington

În plus, o serie de orașe și sate individuale din Malta sunt înfrățite cu unități administrative din străinătate.
Malta, ca membru al Uniunii Europene, are relații bilaterale cu cele mai multe țări din Europa. Relațiile
bilaterale ale țării pe alte continente sunt foarte limitate, cu unele țări neexistând relații bilaterale. Japonia,
Filipine și Australia și-au exprimat dorința de cooperare cu Malta în vederea unor viitoare relații bilaterale.

Armata

Obiectivul Forțelor Armate din Malta (AFM) sunt menținerea unei

organizații militare, cu scopul principal de a apăra integritatea
insulelor potrivit rolurilor stabilite de guvern într-un mod eficient și
rentabil. Acest lucru este realizat prin păstrarea integrității apelor
teritoriale și a spațiului aerian maltez.

AFM efectuează și operațiuni de combatere a terorismului, luptă

împotriva traficului ilicit de droguri, efectuarea de operațiuni
împotriva imigrației ilegale, patrule și operațiuni împotriva Nave de patrulare de clasa
(d) Protector ale Escadronului Maritim al
pescuitului ilegal, operațiuni de căutare și salvare ,
AFM.
securitate/supraveghere fizică/electronică a unor locații sensibile.
Zona de căutare și salvare a Maltei se întinde de la est de
Tunisia până la vest de Creta, și acoperă o suprafață de aproximativ 250.000 km2.

Ca organizație militară, AFM oferă sprijin de rezervă Poliției Malteze(d) (MFP) și altor departamente
guvernamentale/agenții în situațiile prevăzute în mod organizat, disciplinat, în caz de urgențe la nivel
național (cum ar fi dezastrele naturale) sau în cazul unor probleme de securitate internă și pentru eliminarea
bombelor. La un alt nivel, AFM stabilește și/sau consolidează cooperarea bilaterală cu alte țări pentru a
ajunge la mărirea eficacității operaționale în raport cu rolurile AFM.

Geografie
Articol principal: Geografia Maltei.

Malta este un arhipelag în Mediterana centrală (în bazinul estic), la

circa 80 km (50 mile) sud de insula italiană Sicilia, peste Canalul
Maltez(d). Numai cele mai mari trei insule – Malta (Malta), Gozo
(Għawdex) și Comino (Kemmuna) – sunt locuite. Insulele mici (a se
vedea mai jos) sunt nelocuite. Insulele din arhipelag se află pe
Platoul Maltez, un platou superficial submarin format din puncte
înalte ale unei punți terestre între Sicilia și Africa de Nord, care au
devenit izolate după ce nivelul mării a crescut după ultima Eră
Glaciară.[114] Arhipelagul este, prim urmare, situat în zona dintre
plăcile tectonice Eurasiatică și Africană.[115][116]
Hartă fizică a Maltei
Numeroase golfuri de-a lungul coastei meandrate oferă locuri bune
pentru amenajarea de porturi. Relieful este alcătuit din dealuri joase
cu câmpii terasate. Cel mai înalt punct din Malta este Ta' Dmejrek, la 253 m , in apropiere de Dingli(d). Deși
există unele râuri mici în perioadele de ploi abundente, nu există cursuri de apă permanente sau lacuri în
Malta. Cu toate acestea, unele izvoare au apă dulce pe tot parcursul anului la Baħrija(d) aproape de Ras ir-
Raħeb(d), la l-Imtaħleb și San Martin, precum și în Valea Lunzjata din Gozo.

Din punct de vedere fitogeografic(d), Malta aparține provinciei Liguro-Tireniene a Regiunii

Mediteraneene din cadrul Regatului Boreal. Potrivit WWF, teritoriul Maltei aparține ecoregiunii „Pădurilor
și Tufărișurilor Mediteraneene”.[117]
Insulele mai mici care fac parte din arhipelag sunt nelocuite și
cuprind:

Stânca Barbaġanni (Gozo)

Cominotto(d), (Kemmunett)
Dellimara Island (Marsaxlokk(d))
Filfla (Żurrieq(d))/(Siġġiewi(d))
Stânca Fessej
Stânca Fungus(d), (Il-Ġebla tal-Ġeneral) (Gozo) Peisaj maltez, Għadira
Stânca Għallis (Naxxar(d))
Stânca Ħalfa (Gozo)
Large Blue Lagoon Rocks (Comino)
Insulele Sf. Paul(d)/Selmunett Island (Mellieħa(d))
Insula Manoel(d), legată printr-un pod cu orașul Gżira(d), de
pe insula principală
Stâncile Mistra (Golful Sfântul Paul(d))
Stânca Taċ-Ċawl (Gozo)
Punctul Qawra/Insula Ta' Fraben (Golful Sfântul Paul(d))
Stâncile Micii Lagune Albastre (Comino)
Stânca Sala (Żabbar(d))
Stânca Xrobb l-Għaġin (Marsaxlokk(d))
Stânca Ta' taħt il-Mazz

Clima

Malta are un climat mediteranean (în clasificarea climatică Köppen

Csa),[16][118] cu ierni foarte blânde și veri calde până la fierbinți.
Ploaia apare mai ales toamna și iarna, vara fiind, în general uscată.
Potrivit International Living(d), Malta este țara cu cea mai bună climă
din lume.[119]

Temperatura medie anuală este în jurul valorii de 23 °C (73 °F) în

timpul zilei și 16 °C (61 °F) pe timp de noapte. În cea mai rece lună
– ianuarie – de obicei temperatura maximă variază de la 12 la 20 °C
Golful Laguna Albastră dintre
(54-68 °F) în timpul zilei și cu minime de 7-12 °C (de la 45 la 54 °F)
Comino și insula Cominotto(d)
pe timp de noapte. În cea mai caldă lună, august – de obicei
temperatura maximă variază de la 28 la 34 °C (82 la 93 °F) în timpul
zilei și minimele de la 20 la 24 °C (68 la 75 °F) pe timp de noapte. În general – verile/sezonul de vacanță
durează până la 8 luni, începând cu jumătatea lunii aprilie, cu temperaturi de 19-23 °C (66-73 °F) în timpul
zilei și 13-14 °C (55-57 °F) pe timp de noapte, și se încheie în noiembrie, cu temperaturi de 17-23 °C (63-
73 °F) în timpul zilei și 11-20 °C (52-68 °F) pe timp de noapte, deși și în restul de 4 luni temperaturile pot
ajunge la 20 °C (68 °F). Dintre toate capitalele din Europa, Valletta, capitala Maltei, are cele mai calde ierni,
cu temperaturi medii de aproximativ 16 °C (61 °F) în timpul zilei și 10 °C (50 °F) pe timp de noapte, în
perioada ianuarie–februarie. În martie și decembrie temperatura medie este în jurul valorii de 17 °C (63 °F)
în timpul zilei și 11 °C (52 °F) pe timp de noapte.[120] Fluctuații mari de temperatură sunt rare.
Temperatura medie anuală a apei mării este de 20 °C (68 °F), de la 15-16 °C (59-61 °F) în februarie la 26 °C
(79 °F) în luna August. În 6 luni – din iunie până în noiembrie – temperatura medie a apei mării depășește
20 °C (68 °F).[121][122][123]

Durata de strălucire a soarelui(d) totalizează circa 3.000 de ore pe an (cel mai mare număr din Europa), de la
o medie de 5,2 ore de soare pe zi în decembrie la o medie de peste 12 ore în luna iulie.[122][124] Aceasta este
aproximativ dublu față de orașele din jumătatea de nord a Europei, pentru comparație: Londra – 1.461;[125]
cu toate acestea, în timpul iernii are până la de patru ori mai mult soare; pentru comparație: în luna
decembrie, Londra are 37 de ore de soare[125] , în timp ce Malta are peste 160.

Urbanizarea

Potrivit Eurostat, Malta este compusă din două zone urbane lărgite(d), denumite „Valletta” (pe principala
insulă Malta) și „Gozo”.[126] Conform cu Wendell Cox(d), statul este identificat ca zonă urbană.[127] Potrivit
Rețelei Europene de Observare a Planificării Spațiale(d), Malta este identificată ca fiind Arie Urbană
Funcțională.[128] Potrivit Organizației Națiunilor Unite, circa 95% din suprafața Maltei este zonă urbană și
numărul este în creștere an de an.[129] Conform rezultatelor studiilor ESPON și ale Comisiei Europene,
„întreg teritoriul republicii Malta constituie o singură regiune urbană”.[130]

Ocazional, în mass-media și publicații oficiale, Malta este menționată ca oraș-stat.[131][132] Stema Maltei
poartă și o coroană murală care „reprezintă fortificațiile Maltei și denotă orașul-stat”.[133] Malta, cu o
suprafață de 316 km2 (122 sq mi) și o populație de 0,4 milioane de locuitori, este una dintre cele mai dens
populate țări din întreaga lume.

Economia
Malta este clasificată ca economie avansată, împreună cu alte 32 de
țări, potrivit Fondului Monetar Internațional (FMI).[134] Până in
1800, exporturile Maltei depindeau de bumbac, tutun și de șantierele
navale. Intrată sub control britanic, ele au ajuns să depindă de
șantierele navale militare pentru sprijinul Marinei Regale, în special
în timpul Războiului Crimeei din 1854.

În 1869, deschiderea Canalului Suez a dat economiei Maltei un

impuls mare, întrucât s-a manifestat o creștere masivă a transportului Zona industrială maritimă Valletta
maritim prin portul maltez. Navele ce opreau la docurile din Malta
pentru realimentare a ajutat comerțul de antrepozit, care a adus
beneficii suplimentare insulei.

Cu toate acestea, spre sfârșitul secolului al XIX-lea economia a început să scadă, și până în anii 1940, era în
criză gravă. Un factor care a contribuit la criză a fost creșterea autonomiei noilor nave comerciale, care
aveau mai rar nevoie de opriri pentru alimentare.

În prezent, cele mai importante resurse ale Malte sunt calcarul, poziția geografică favorabilă și
productivitatea ridicată a forței de muncă. Malta produce doar aproximativ 20% din nevoile sale alimentare,
are provizii limitate de apă dulce din cauza secetei din timpul verii și nu are surse interne de energie, cu
excepția potențialului de exploatare a energiei solare, lumina soarelui fiind abundentă.[135] Economia este
dependentă de comerțul exterior (servind ca nod de transport internațional de mărfuri), de industria
prelucrătoare (în special electronice și textile) și de turism.

Spectacol cu delfini la Mediterraneo
Marine Park. Turismul generează o
parte semnificativă a PIB-ului Maltei.
Producția de film aduce o tot mai mare contribuție la economia
malteză.[136] Primul film în Malta a fost filmat în 1925 (Fiii
mării);[137] de atunci s-au turnat peste 100 de filme complet sau
parțial în Malta. Malta a servit și ca decor pentru o mare varietate de
locații și perioade istorice, inclusiv Grecia Antică, Roma Antică și
cea modernă, Irak, Orientul Mijlociu și multe altele. Guvernul
Maltez a introdus stimulente financiare pentru producătorii de film
în 2005.[138] Stimulentele pentru producătorii străini se ridică la
25%, la care se adaugă încă 2%, în cazul în care acțiunea filmului
are loc în Malta.
Guvernul investește masiv în
educație, inclusiv în
învățământul superior.

În cursul pregătirilor pentru aderarea Maltei la Uniunea Europeană,

la 1 mai 2004, au fost privatizate unele firme controlate de stat și
unele piețe au fost liberalizate. De exemplu, guvernul a anunțat la 8
ianuarie 2007, că își vinde participațiunea de 40% la MaltaPost(d),
pentru a finaliza un proces de privatizare care desfășurat de-a lungul
a cinci ani. În 2010, Malta a reușit să privatizeze serviciile de
telecomunicații, serviciile poștale, șantierele navale și construcțiile
navale.

Malta a făcut pași importanți și substanțiali către afirmarea ca actor Malta face parte din zona euro
(albastru inchis)
global în administrația fondurilor transfrontaliere pentru afaceri.
Concurând împotriva unor țări precum Irlanda și Luxemburg, Malta
se laudă cu forța de muncă multilingvă și cu un puternic sistem juridic. Malta are o reputație de transparență,
combinată cu un Indice DAW de 6, și există o perspectivă de îmbunătățire a ambelor, pe măsură ce se va
adopta din ce în ce mai mult din cadrul legislativ cuprinzător pentru servicii financiare.[139] Malta are o
autoritate de reglementare, MFSA, cu o mentalitate orientată spre dezvoltare, și țara a avut succes în
atragerea de afaceri cu jocuri, avioane și nave de înregistrare, licențe de bănci emițătoare de carduri de credit
și administrare de fonduri. Furnizorii de servicii pentru aceste industrii, inclusiv afaceri cu fonduri fiduciare,
sunt o parte esențială a strategiei de creștere a insulei. Malta a făcut puternice progrese în punerea în aplicare
a directivei UE privind Serviciile Financiare, inclusiv UCITs IV și, în curând, DAFIA. Ca bază pentru
manageri de active alternative, care trebuie să se conformeze noilor directive, Malta a atras mai mulți
jucători-cheie, între care IDS, Iconic Funds, Apex Fund Services și TMF/Customs House.[140]

Malta și Tunisia discută în prezent exploatarea comercială a platoului continental dintre țările lor, în special
pentru explorarea zăcămintelor de petrol. Discuții similare sunt în curs și cu Libia pentru acorduri similare.

Malta nu are un impozit pe proprietate. Piața proprietăților, în special în zona portului, este într-o explozie
constantă, prețurile la apartamente în unele orașe, cum ar fi Sliema și Gzira fiind exorbitante.[141]

Potrivit datelor Eurostat, PIB-ul pe cap de locuitor al Maltei era la nivelul a 96% din media UE în anul 2017
la paritatea puterii de cumparare, cu 32.300 de euro.[142]

Bănci și finanțe

Cele mai mari două bănci comerciale sunt Bank of Valletta(d) și HSBC Bank Malta(d), ambele avându-și
originile în secolul al XIX-lea.
Banca Centrală Malteză(d) (Bank Ċentrali ta' Malta) are două
domenii-cheie de responsabilitate: formularea și implementarea
politicii monetare și promovarea unei bune și eficiente a sistemului
financiar. Ea a fost înființată prin lege la 17 aprilie 1968. Guvernul
maltez a intrat în ERM II la 4 mai 2005, și a adoptat euro ca monedă
a țării la 1 ianuarie 2008.[143]

FinanceMalta (http://www.financemalta.org/) este organizația cvasi-

guvernamentală însărcinată cu pregătirea și informarea liderilor de
Portomaso Business Tower(d), cea
afaceri care vin la Malta și organizează seminarii și evenimente în
mai înaltă clădire din Malta.
întreaga lume subliniind puterea emergentă a Maltei ca jurisdicție
pentru bănci și finanțe și asigurări.[144]

Transporturi

În Malta se conduce pe stânga(d). Numărul de vehicule din Malta

este extrem de mare, având în vedere dimensiunile foarte mici ale
insulelor; rata deținerii de autovehicule în raport cu populația este a
patra ca mărime din Uniunea Europeană. Numărul de mașini
înmatriculate în 1990 se ridica la 182.254, adică o densitate de
automobile de 582/km2 (1,510/sq mi).[145]

Malta are 2254 km de drumuri, din care 1972 km (87,5%) sunt

asfaltați și 282 km sunt neasfaltați (decembrie 2003).[146]
Principalele drumuri din Malta de la cel mai sudic punct la punctul
cel mai nordic sunt acestea: Triq Birzhebbuga în Birzhebbuga,
drumul Għar Dalam și drumul Tal-Barrani în Żejtun, Santa Luċija
Avenue în Paola, Strada Aldo Moro (drum principal), strada 13
decembrie și centura Ħamrun-Marsa în Marsa, Drumul Regional din Principalele șosele
Santa Venera/Msida/Gżira/San Ġwann, Drumul Sfântul Andrei în
Swieqi/Pembroke, Drumul de Coastă în Baħar iċ-Ċagħaq, Drumul Salina, Kennedy Drive, centura Sfântul
Paul și Xemxija Hill în San Pawl il-Baħar, Mistra Hill, Strada Wettinger (Mellieħa by-pass) și Drumul
Marfa în Mellieħa.

Autobuzele(d) (xarabank sau karozza tal-linj) sunt principala metodă

de transport public. Înființată în 1905, compania a operat în insulele
Malteze până în 2011 și autobuzele ei au devenit ele însele atracții
turistice. Actualmente, ele sunt folosite și ca mijloc de publicitate,
fiind reprezentate și ele pe diversele suveniruri vândute turiștilor.

Serviciul de autobuze a suferit o reformă extinsă în iulie 2011.

Structura de management s-a schimbat de la șoferi independenți care
conduceau propriile vehicule la un serviciu oferit de o singură
Autobuze malteze
companie, printr-un contract public (în Gozo, fiind considerat o rețea
mică, serviciul a fost contractat prin atribuire directă).[147] Licitația
publică a fost câștigată de către Arriva Malta, un membru al grupului Arriva(d), care a introdus o flotă de
autobuze noi, construite de King Long,(d) în special pentru deservirea Arriva Malta și cuprinzând și o mică
flotă de autobuze articulate(d) aduse de la Arriva Londra(d). A folosit și două autobuze mai mici, pentru un
traseu doar prin Valleta și 61 de autobuze de nouă metri, care au fost utilizate pentru a fluidiza traficul pe
rutele de înaltă densitate. În total Arriva Malta a rulat 264 autobuze. La 1 ianuarie 2014, din cauza
dificultăților financiare,, Arriva a încetat operațiunile în Malta, care au fost naționalizate sub numle de Malta
Public Transport de către guvernul maltez, un nou operator de autobuze urmând să preia operațiunile în
viitorul apropiat.[148][149] Guvernul a ales Autobuses Urbanos de León ca operator de autobuz pentru țară în
octombrie 2014.[150] Compania a preluat serviciul de transport pe 8 ianuarie 2015, păstrând în același timp
numele Malta Public Transport,[151] introducând cardul preplătit „tallinja card”. Cu tarife mai mici decât
tariful plătit la utilizare, acesta poate fi alimentat on-line, prin intermediul tallinja.com.[152] Cardul nu a fost
bine primit la început, după cum relatau mai multe site-uri de știri locale.[153] În prima săptămână din luna
august 2015, au sosit încă 40 de autobuze de la producătorul turc Otokar și au fost puse în funcțiune.[154]

Între 1883 și 1931, Malta a avut o linie de cale ferată care lega Valletta de cazărmile de la Mtarfa(d) trecând
prin Mdina și prin mai multe orașe și sate. Calea ferată a fost însă din ce în ce mai puțin utilizată și în cele
din urmă închisă în totalitate, în urma introducerii de tramvaie electrice și autobuze. La apogeul
bombardamentelor din timpul celui de al Doilea Război Mondial, Mussolini a anunțat că forțele sale au
distrus sistemul feroviar, dar la izbucnirea războiului, ruta feroviară era deja suspendată de peste nouă ani.

Malta are trei mari porturi pe insula principală:

Grand Harbour(d) (sau Port il-Kbir), situat la est de capitala

Valletta, este port din timpurile romane. Ea are mai
multe docuri și cheiuri, precum și un terminal pentru linii de
croazieră. Un terminal de la Grand Harbour deservește
feriboturile care conectează Malta de Pozzallo și Catania , Grand Harbour
în Sicilia.
Portul Marsamxett, situat în zona de vest a Vallettei,
adăpostește mai multe porturi de iahturi.
Marsaxlokk Harbour (Malta Freeport), în Birżebbuġa în
partea de sud-est a Maltei, este terminalul de mărfuri
principal al arhipelagului. Malta Freeport este al 11lea cel
mai aglomerat port de containere din Europa și al 46-lea
din lume , cu un volum comercial de 2,3 milioane de
TEU în 2008.[155]

Există și două limane artificiale, unde s-au amenajat porturi unde

Malta Freeport, una dintre cele mai
funcționează serviciile de pasageri și de feribot serviciu care leagă
mari porturi europene.
portul Ċirkewwa(d) de pe Malta și Portul Mgarr(d) de pe Gozo.
Feribotul face numeroase curse zilnice.

Aeroportul Internațional Malta(d) (Ajruport Internazzjonali ta' Malta)

este singurul aeroport care deservește insulele Malteze. Acesta este
construit pe terenuri ocupate anterior de baza aeriană RAF Luqa(d).
Acolo este și un heliport, dar serviciul regulat către Gozo a încetat în
2006. Heliportul din Gozo se află în Xewkija(d). Din iunie 2007,
Harbour Air Malta operează o cursă de hidroavion de trei ori pe zi
între terminalul maritim din Grand Harbour și Portul Mgarr din
Gozo.

Aeroportul Internațional Malta(d) Alte două aerodromuri, de la Ta' Qali(d) și Ħal Far(d), au funcționat în
timpul celui de al Doilea Război Mondial și în anii 1960, dar acum
sunt închise. Astăzi, la Ta' Qali(d) se află un parc național,
un stadion(d), atracția turistică Satul Meșteșugurilor și Muzeul Aviației din Malta(d). Acest muzeu conservă
mai multe aeronave, inclusiv avioane de luptă Hurricane și Spitfire care au apărat insula în al Doilea Război
Mondial.
Compania aeriană națională este Air Malta(d), cu baza la Aeroportul
Internațional Malta. Ea operează servicii cu 36 de destinații din
Europa și Africa de Nord. Proprietarii Air Malta sunt Guvernul
Maltei(d) (98%) și investitori privați (2%). Air Malta are 1547 de
angajați și deține o participațiune de 25% în Medavia(d).

Air Malta a încheiat peste 191 de acorduri interlinie de vânzare de

bilete cu alte companii aeriene din IATA. Ea are și un acord de
codeshare cu Qantas pe trei rute. În septembrie 2007, Air Malta a Airbus A319 al Air Malta(d).
încheiat două acorduri cu Etihad Airways din Abu Dhabi prin care
Air Malta închiria în sistem wet-lease două aeronave Airbus
către Etihad Airways(d) pe perioada iernii, începând cu 1 septembrie 2007, și oferea sprijin operațional pe un
alt Airbus A320 închiriat către Etihad Airways.

Comunicații

Rata de penetrare a telefoniei mobile în Malta se ridică la 101,3% la sfârșitul anului 2009.[156] Malta
folosește rețele de telefonie mobilă GSM900 & UMTS(3G), compatibil cu restul țărilor europene, cu
Australia și cu Noua Zeelandă.

Numerele de telefon mobil au opt cifre, după ce anterior aveau doar șase. Nu există niciun fel de coduri
zonale în Malta, cu toate acestea, după perioada de început, primele două cifre, și în prezent, a treia și a
patra, erau atribuite în funcție de localitate. Numerele de telefon fix(d) au prefixul 21 și 27, deși
întreprinderile pot avea numere incepand cu 22 sau 23. Un exemplu ar fi 2*80**** pentru Żabbar(d), și
2*23**** pentru Marsa(d). Numerele de telefon din Gozitan sunt în general de forma 2*56****. Numere de
telefonie mobilă au prefixul 79, 77, 98 sau 99. Când se apelează din străinătate un număr din Malta, se
formează mai întâi codul de acces internațional (+), apoi codul țării, 356, și apoi numărul abonatului.

Numărul de abonați ai serviciilor TV cu plată a scăzut în 2012, întrucât abonații au început să se bazeze tot
mai mult pe IPTV: numărul de abonați IPTV s-a dublat în șase luni, până în iunie 2012.

La sfârșitul anului 2012, GO(d) a început să își extindă rețeaua FttH, oferind viteze de până la 200Mbit/s
pentru serviciul „rapido”.

Pe la începutul anului 2012, Guvernul a cerut să se construiască o rețea națională FttH, cu ridicarea ratei
minime de transfer de date în bandă largă de la 4Mbit/s la 100Mbit/s.[157]

Moneda

Monedele euro malteze prezintă crucea Malteză pe monedele de 1 și 2 euro, stema Maltei pe cele de €0,50,
€0,20 €0,10 monede, și templele de la Mnajdra(d) pe cele de €0,05, €0,02 și €0,01.[158]

Malta a produs monede pentru colecționari cu valori nominale de la 10 la 50 de euro. Aceste monede
continuă practica națională existentă de realizare de monede de aur și argint comemorative. Spre deosebire
de emisiunile normale, aceste monede nu sunt mijloc legal de plată în toate zona euro. De exemplu, o
monedă comemorativă malteză de 10 € nu poate fi utilizat în nicio altă țară.

Din 1972 până la introducerea Euro în 2008, moneda națională a fost lira malteză, care a înlocuit poundul
maltez. Poundul înlocuise și el la rândul său scudo maltez(d) în 1825.
Turism

Malta este o destinație turistică populară, cu 1,6 milioane de turiști

pe an.[159] De trei ori mai mulți turiști vizitează țara anual decât
numărul de rezidenti. Infrastructura de turism a crescut dramatic în
ultimii ani și pe insulă sunt prezente mai multe hoteluri de bună
calitate, deși supradezvoltarea și distrugerea locuințelor tradiționale
este un motiv de îngrijorare crescândă. Un număr tot mai mare de
maltezi călătoresc în străinătate în vacanță.[160] Plaja Mellieħa Bay

În ultimii ani, Malta s-a promovat și ca destinație de turism

medical(d),[161] această industrie fiind dezvoltată de mai mulți furnizori de servicii de turism medical(d) . Cu
toate acestea, niciun spital maltez nu este acreditat internațional pentru servicii sanitare(d). Malta este
populară în rândul turiștilor medicali britanici,[162] ceea ce face spitalele malteze să obțină mai degrabă
acreditări de compatibilitate cu serviciile britanice, cum ar fi cu schema de acreditare Trent(d). Dubla
acreditare la Comisia Mixtă de orientare americană este necesară spitalelor din Malta dacă doresc să
concureze cu Orientul Mijlociu și America Latină pentru turiștii medicali din Statele Unite ale Americii.

Știință și tehnologie

Malta a semnat un acord de cooperare cu Agenția Spațială Europeană (ESA) pentru cooperarea mai intensă
în proiecte ESA.[163] Consiliul Maltez pentru Știință și Tehnologie (MCST) este organismul civil
responsabil pentru dezvoltarea științei și tehnologiei la nivel educațional și social. Majoritatea studenților
din domeniul științelor în Malta absolvă Universitatea din Malta și sunt reprezentați de S-Cubed (Societatea
Studenților în Științe), UESA (Asociația Studenților în Inginerie) și ICTSA (Asociația Studenților din ICT al
Universității din Malta).[164][165][166]

Demografia
Articol principal: Demografia Maltei.

Malta efectuează recensăminte ale populației și locuințelor la fiecare zece ani. Recensământul din noiembrie
2005 a numărat circa 96% din populație. Un raport preliminar a fost eliberat în aprilie 2006, iar rezultatele
au fost ponderate pentru a estima pentru 100% din populație.

Maltezii autohtoni alcătuiesc majoritatea pe insulă. Cu toate acestea, există minorități, dintre care cele mai
mari sunt cea de britanici, dintre care mulți sunt pensionari. Populația Maltei era în iulie 2011 estimată la
408.000 de locuitori.[16] În 2005, 17% aveau vârsta sub 14 ani, 68% au fost în grupa de vârstă 15-64 ani, în
timp ce restul de 13% aveau 65 de ani și peste. Densitatea populației în Malta este de 1,282 pe km², de
departe cea mai mare din UE și una dintre cele mai mari din lume. Prin comparație, densitatea medie a
populației pentru întreaga lume (numai uscatul, cu excepția Antarcticiia) era de 54 pop./km² în iulie 2014.

Singurul recensământ care arată o scădere a populației a fost cel din 1967, cu o scădere totală de 1,7%, ce
poate fi atribuită unui val de emigrație a rezidenților maltezi.[167] Populația rezidentă de maltezi pentru anul
2004 a fost estimată la 97.0 indicii% din totalul populației rezidente.[168]

Toate recensămintele de la 1842 încoace au arătat un ușor exces al femeilor fată de bărbați. Recensămitnele
din 1901 și 1911 au fost cel mai aproape de a înregistra un echilibru. Cel mai mare raport femei-bărbați a
fost atins în anul 1957 (1088:1000), dar de atunci raportul a scăzut continuu. Recensământul din 2005 a
arătat un raport de 1013:1000. Creșterea populației a încetinit, de la +9.5% între recensămintele din 1985 și
1995, la +6.9% între recensămintele din 1995 și 2005 (o medie anuală de +0.7%). Rata natalității se ridica la
3860 (o scădere de 21,8% la recensământul din 1995) și rata deceselor la 3025. Astfel, a existat o creștere
naturală a populației de 835 (comparativ cu +888 pentru anul 2004, din care peste o sută au fost rezidenți
străini).[169]

Structura pe vârste a populației este similară cu structura pe vârste în

toată UE. Din 1967 s-a observat o tendință care indică o populație în
curs de îmbătrânire, și este de așteptat să continue în viitorul
apropiat. În Malta, raportul de depentență a vârstnicilor a crescut de
la 17,2% în 1995 la 19,8% în anul 2005, rezonabil mai mic decât
media UE de 24,9%; 31,5% din populația malteză este în vârstă de
sub 25 de ani (în comparație cu UE, 29,1%); dar grupul de vârstă 50-
64 constituie 20,3% din populație, semnificativ mai mare decât în
ansamblul UE, 17,9%. Acest raport este de așteptat să continue să
crească în mod constant în următorii ani.
Valletta, capitala istorică a Maltei

Legislația malteză recunoaște atât căsătoriile civile, cât și cele

religioase. Anulările căsătoriilor de către instanțele ecleziastice și de către cele civile sunt independente și nu
sunt neapărat reciproc recunoscute. Malta a votat în favoarea unei noi legislații a divorțului într-un
referendum ce a avut loc pe 28 mai 2011.[170] Avortul în Malta este ilegal. O persoană trebuie să fie de 16
ani să se căsătorească.[171] Numărul mireselor cu vârsta sub 25 de ani a scăzut de la 1471, în 1997, la 766 în
2005, în timp ce numărul de miri sub 25 de ani a scăzut de la 823 la 311. Există o tendință constantă ca
femeile să fie mai predispuse decât bărbații să se căsătorească la o vârstă mai fragedă. În anul 2005 au fost
51 de mirese cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani, în comparație cu 8 miri.[169]

La sfârșitul anului 2007, populația din Insulele Malteze se ridica la 410.290 de locuitori și era de așteptat să
ajungă la 424.028 până în 2025. În momentul de față,

femeile sunt ceva mai numeroase decât bărbații, alcătuind 50,3% din populație. Cea mai mare proporție a
persoanelor – 7,5% – erau în vârstă de 25-29 de ani, și de 7,3%, în fiecare dintre categoriile de vârstă 45-49
și 55-59.[172]

Rata totală a fertilității(d) era estimată în 2013 la 1,53 copii născuți/femeie, care este sub rata de înlocuire de
2,1.[173] În 2012, 25,8% din nașteri au fost de la femei necăsătorite.[174] Speranța de viață în anul 2013 a
fost estimată la 79,98 ani (77,69 ani bărbații, 82,41 de ani femeile).[173]

Limbile

Limba Malteză (Maltese: Malti

) este prin Constituție limba națională din Malta, devenind și limbă oficială însă abia în anul 1934. Anterior,
limba oficială și culturală în Malta fusese siciliana din secolul al XII-lea, și dialectul italian toscan(d) din
secolul al XVI-lea. Alături de malteză, engleza (impusă de britanici după 1800) este și ea limbă oficială a
țării și, prin urmare, legile țării sunt adoptate atât în malteză cât și în engleză. Cu toate acestea, Constituția
prevede că dacă există vreun conflict între textele de lege în malteză și în engleză, textul în limba malteză va
prevala. Constituția (clauza 5 -2) prevede, de asemenea, introducerea unei alte limbi oficiale; acest lucru a
fost inițial conceput ca o portiță pentru o posibilă reintroducere a limbii italiene ca partener tradițional al
maltezei la un moment oportun.

Malteza este o limbă semitică care se trage din actualmente defuncta arabă siciliană (siculo-arabă(d)), din
sudul Italiei.[175] Alfabetul maltez(d) este format din 30 de litere bazate pe alfabetul latin(d), inclusiv
diacriticele ż, ċ și ġ, precum și simbolurile gh(d), ħ, și ie(d).
Malteza are un substrat semitic cu împrumuturi substanțiale din siciliană, din italiană, puțin din franceză, și,
mai recent, și din ce în ce mai mult, din engleză.[176] Caracterul hibrid al limbii malteze a fost acumulat într-
o perioadă lungă de bilingvism urban maltezo-sicilian care a transformat treptat vorbirea rurală și care s-a
încheiat la începutul secolului al XIX-lea când malteza a ajuns limbă de comunicare pentru întreaga
populație autohtonă. Limba cuprinde dialecte diferite, care pot varia foarte mult de la un oraș la altul sau de
la o insulă la alta.

Eurobarometrul afirmă că 100% din populație vorbește limba malteză. De asemenea, 88% din populație
vorbește limba engleză, 66% în limba italiană, și 17% limba franceză.[177] Această cunoaștere pe scară largă
a unei a doua limbi face ca Malta să fie una dintre cele mai multilingve țări din Uniunea Europeană. Un
sondaj de opinie publică ce a întrebat în ce limbă „preferă” respondenții a descoperit că 86% din populație
și-a exprimat preferința pentru malteză, 12% pentru limba engleză, și 2% pentru italiană.[178] Chiar și așa,
canalele de televiziune în italiană care emit din Italia, cum ar fi Mediaset și RAI, sunt recepționate în Malta
și rămân populare.[178][179][180]

Cele mai mari orașe

Religia

Constituția Maltei declară catolicismul ca religie de stat, deși

anumite stipulări permit libertatea de religie. Freedom House și CIA
World Factbook raportează că 98% din populație este catolică.

Există peste 360 de biserici în Malta, Gozo și Comino, sau o biserică

pentru fiecare 1.000 de locuitori. Biserica parohială (malteză: "il-
parroċċa", sau "il-knisja parrokkjali") este punctul central al fiecărui
oraș sau sat maltez, din punct de vedere arhitectural și geografic, și
principala sursă de mândrie civică. Această mândrie civică se
Fațada Co-catedralei Sf. Ioan(d) manifestă în mod spectaculos în timpul festas locale din fiecare sat,
care marchează hramul fiecărei parohii cu fanfare, procesiuni
religioase, liturghii speciale, focuri de artificii (mai ales petarde) și alte festivități.

Malta este scaun apostolic(d); Faptele Apostolilor relatează cum

Sfântul Paul, pe drumul de la Ierusalim la Roma pentru a fi judecat,
a fost naufragiat pe insula "Melite", pe care mulți cercetători ai
Bibliei o identifică cu Malta, episod datat în jurul anului 60.[15]
Conform Faptelor Apostolilor, Sfântul Paul a petrecut trei luni pe
insulă în drumul său spre Roma, vindecând bolnavi, inclusiv pe tatăl
lui Publius, „conducătorul insulei”. Cu această relatare sunt asociate
diferite tradiții. Se spune că naufragiul ar fi avut loc în punctul astăzi
cunoscut sub numele de Golful Sf. Paul(d). Se spune că sfântul
maltez Publius(d) a fost făcut primul episcop al Maltei și o grotă din
Rabat(d), acum cunoscut sub numele de „Grota Sfântul Paul” (și în Domul Mosta cunoscut sub numele
imediata apropiere a căreia au fost găsite urme de morminte și de "Ir-Rotunda"
ritualuri creștine din secolul al III-lea e.n.), este printre cele mai
vechi lăcașuri de cult creștin de pe insulă.

Alte dovezi de practici și credințe creștine din timpul perioadei de persecuție romană apar în catacombe
aflate sub diverse locuri din Malta, între care catacomba Sf. Paul și catacomba Sf. Agatha din Rabat, chiar în
afara zidurilor Mdinei. Acesta din urmă, în special, avea fresce frumoase între 1200 și 1480, deși
jefuitorii turci au distrus multe dintre ele în anii 1550. Există și o serie de biserici rupestre, între care grota
de la Mellieħa(d), un altar al Nașterii Maicii Domnului, unde, conform legendei, Sfântul Luca a pictat o
imagine a Madonnei(d). Acesta este loc de pelerinaj încă din vremurile medievale.

Actele Sinodului de la Calcedon consemnează că în 451 e.n. un anume Acachie era episcop de Malta
(Melitenus Episcopus). De asemenea, este cunoscut faptul că în 501 e.n., un anume Constantinus, Episcopus
Melitenensis, a fost prezent la al Cincilea Sinod Ecumenic. În 588 e.n., Papa Grigore I l-a înlăturat pe
Tucillus, Miletinae civitatis episcopus și clerul și oamenii de Malta l-au ales ca succesor al lui pe Traian, în
599 e.n. Ultimul episcop de Malta atestat înainte de invazia insulelor a fost un grec pe nume Manas, care,
ulterior, a fost încarcerat la Palermo.[181]

Istoricul maltez Giovanni Francesco Abela(d) afirmă că, după convertirea lor la creștinism de către Sf. Paul,
maltezii au păstrat religia creștină, în ciuda invaziei fatimide.[182] Scrierile lui Abela prezintă Malta ca
„bastion al civilizației europene creștine împotriva răspândirii islamului în Mediterana”.[183] Comunitatea
creștină autohtonă care l-a primit pe Roger I al Siciliei[25] a fost susținută în continuare de imigrația în Malta
din Italia, în secolele al XII-lea și al XIII-lea.

Timp de secole, biserica din Malta a fost subordonată Episcopiei de

Palermo(d), cu excepția perioadei când acesta a fost sub Carol de
Anjou, care a numit episcopii Maltei, așa cum au făcut – în cazuri
rare – și spaniolii și, mai târziu, Cavalerii. Din 1808 toți episcopii
Maltei au fost maltezi. Ca urmare a perioadelor normandă și
spaniolă, și a dominației Cavalerilor, Malta a devenit o țară fervent
catolică, așa cum este astăzi. Este de remarcat faptul că funcția de
inchizitor de Malta(d) a existat o perioadă foarte îndelungată pe
insulă după înființarea sa în 1530: ultimul Inchizitor a părăsit
Biserica parohială din centrul
insulele în 1798, după ce Cavalerii au capitulat în fața forțelor
orașului Żejtun
lui Napoleon Bonaparte. În timpul perioadei Republicii Venețiene,
mai multe familii malteze au emigrat în Corfu. Urmașii lor
reprezintă aproximativ două treimi din comunitatea de aproximativ 4.000 de catolici care trăiesc acum pe
insulă.

Sfinții protectori ai Maltei sunt Sfântul Paul, Sfântul Publius(d) și Sfânta Agatha. Deși nu este sfânt protector,
Sf. George Preca(d) (San Ġorġ Preca) este foarte venerat ca fiind al doilea maltez canonizat după Sf.
Publius(d), primul sfânt din Malta recunoscut și canonizat în anul 1634. Papa Benedict al XVI-lea l-a
canonizat pe Preca la data de 3 iunie 2007. De asemenea, mai mulți maltezi sunt recunoscuți ca fericiți, între
care Maria Adeodata Pisani(d) și Nazju Falzon(d), beatificați de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 2001.

Diverse ordine religioase romano-catolice sunt prezente în Malta, între care iezuiții, franciscanii(d),
dominicanii și Micile Surori ale Sărmanilor(d).

Majoritatea membrilor congregațiilor bisericilor locale protestante nu sunt maltezi; enoriașii lor sunt mai
ales pensionari britanici care trăiesc în țară și turiști din multe alte națiuni. Există aproximativ 600 de
martori ai lui Iehova.[184] Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (mormonii), Biserica
Baptistă, și Frăția Bisericilor Evanghelice(d) au fiecare aproximativ 60 de afiliați. Există și unele biserici de
alte confesiuni, între care biserica scoțiană Sf. Andrei(d) din Valletta (de confesiune comună presbiteriană și
metodistă(d)) și catedrala anglicană Sf. Paul(d), precum și o biserică adventistă de ziua a șaptea în Birkirkara.
O congregație a Noii Biserici Apostolice a fost fondată în anul 1983 în Gwardamangia.[185]
Populația evreiască din Malta a atins apogeul în Evul Mediu sub dominația normandă. În 1479, Malta și
Sicilia au intrat sub dominație aragoneză și Decretul de la Alhambra din 1492 i-a obligat pe evrei să
părăsească țara, permițându-li-se să ia cu ei doar câteva dintre bunuri. Mai multe zeci de evrei maltezi s-
au convertit la creștinism în acea vreme, pentru a rămâne în țară. Astăzi, mai există o singură comunitate
evreiască.[185]

Budismul Zen și Credința Bahá'í revendică fiecare câte circa 40 de membri.[185]

Există o singură moschee musulmană, moscheea Mariam Al-Batool(d). O școală primară musulmană s-a
deschis recent. Din cei circa 3000 de musulmani din Malta(d), circa 2.250 sunt străini, circa 600 sunt cetățeni
naturalizați, și aproximativ 150 sunt maltezi autohtoni.[186]

Migrația

Imigrația

Ca stat membru al UE și parte la Acordul Schengen, Malta aplică

politica UE în domeniul vizelor(d). Acest lucru înseamnă că, pentru a
intra în țară:

Cetățenii din UE și Spațiul Economic European (SEE)

(Norvegia, Islanda și Liechtenstein) și din teritoriile
speciale ale acestora și ceidin Elveția au nevoie doar de
un pașaport sau o carte de identitate națională. Cu
excepția croaților, cetățenii din această categorie de țări nu Imigranți africani în tabăra de
au nevoie de un permis de ședere și de muncă legal în refugiați Ħal Far(d).
Malta.[187]
Cetățenii mai multor țări din afara UE și SEE (majoritatea țărilor din Balcanii de Vest,
Republica Moldova, cele mai multe țări de pe continentul American, Australia, Noua Zeelandă,
Coreea de Sud, Malaezia și Japonia) au nevoie doar de un pașaport și nu și de viză de ședere
în Malta pentru mai mult de 90 de zile.
Cetățenii din alte țări au nevoie de un pașaport și o viză pentru a intra în țară, vizele fiind
valabile timp de o lună.

Fluxul net estimat (folosind datele pentru 2002-2004) era de 1913 persoane anual. În ultimii 10 ani, Malta a
acceptat înapoi o medie anuală de 425 de emigranți reveniți.[168]

În 2006, un total de 1.800 de imigranți ilegali au ajuns în Malta trecând marea de pe coasta Africii de Nord.
Cei mai mulți dintre ei intenționau să ajungă în Europa continentală și s-a întâmplat să ajungă în Malta din
cauza lor defectării ambarcațiunilor lor sub-standard sau după ce au fost prinși de autoritățile malteze sau ale
altor țări europene.[188][189] În prima jumătate a anului 2006, 967 de imigranți ilegali au ajuns în Malta –
aproape dublu față de cei 473 care ajunseseră în aceeași perioadă a anului 2005.[190] Mulți imigranți au
murit în calatoria pe Marea Mediterană, un notabil incident fiind dezastrul bărcii de migranți din mai 2007
din Malta(d). Din acel moment, au mai fost multe alte scufundări de astfel de ambarcațiuni, și doar recent, în
aprilie 2015, aproximativ 700 de imigranți au pierit în drum spre Italia, atunci când barca lor s-a
răsturnat.[191] În 2014, aproximativ 3.500 de imigranți s-au înecat în încercarea lor de a ajunge în Europa.

Circa 45% dintre imigranții care debarcă în Malta primesc statut de refugiați (5%) sau de persoane protejate
umanitar (40%). În 2005 a fost emis un document propune acordarea cetățeniei malteze pentru refugiații
care locuiesc în Malta timp de peste zece. Din punct de vedere istoric, Malta a acordat refugiu (și a ajutat la
reașezare) pentru circa opt sute de asiatici din Africa de Est care fuseseră expulzați din Uganda de către Idi
Amin și pentru doar sub o mie de irakieni care au fugit de regimul dictatorial al lui Saddam Hussein.

Costurile de detenție pentru prima jumătate a anului 2006 se ridicau la 746.385 de euro.[192]

În 2005, Malta a solicitat ajutorul UE în ceea ce privește primirea imigranților ilegali, repatrierea celor
cărora li se refuza statutul de refugiat, relocarea refugiaților în țările UE și securitatea maritimă.[193] În
decembrie 2005, Consiliul European a adoptat Abordarea Globală a Migrației: Acțiuni Prioritare cu Accent
pe Africa și Marea Mediterană; dar implementarea acestor acțiunile a fost limitată la Mediterana de Vest,
punând astfel o presiune suplimentară pe ruta mediteraneeană centrală pentru imigrația ilegală din care
Malta face parte.

În ianuarie 2014, Malta a început acordarea cetățeniei în schimbul unei contribuții de 650.000 de euro plus
investiții, supusă unor condiții de rezidență și cazier judiciar.[194]

Emigrația

În secolul al XIX-lea, mare parte din emigrația din Malta mergea

către Africa de Nord și Orientul Mijlociu, deși ratele de întoarcere a
emigranților(d) în Malta erau ridicate.[195] Cu toate acestea, în aceste
regiuni s-au format comunități malteze. În 1900, de exemplu,
estimările consulare britanice sugerează că circa 15.326 de maltezi
trăiau în Tunisia, și în 1903 s-a susținut că 15.000 de persoane de
origine malteză trăiau în Algeria.[196]
Memorialul Copiilor Migranți de
Malta a suferit o emigrare masivă, ca urmare a colapsului unei bule
pe cheul Valletta(d), comemorând 310
financiare în domeniul construcțiilor în 1907 și după cel de-al Doilea
copii care au călătorit în Australia,
Război Mondial, când rata natalității a crescut în mod semnificativ,
între 1950 și 1965.
dar în secolul al XX-lea cei mai mulți emigranți se îndreptau
către Lumea Nouă, în special în Australia, Canada și Statele Unite
ale Americii. După cel de-al Doilea Război Mondial, Departamentul de Emigrare din Malta ajuta emigranții
să plătească costul călătoriei. Între 1948 și 1967, 30% din populație a emigrat.[195] Între 1946 și la sfârșitul
anilor 1970, peste 140.000 de oameni au părăsit Malta prin schemele de emigrare asistată 57,6% migrând în
Australia, 22% în Regatul Unit, 13% în Canada și 7% în Statele Unite.[197]

Emigrarea a scăzut dramatic după mijlocul anilor 1970, și de atunci a încetat să mai fie un fenomen social
important. Cu toate acestea, după ce Malta a aderat la UE în 2004, au apărut comunități de expați maltezi în
mai multe țări europene, în special în Belgia și Luxemburg.

Educație

Învățământul primar este obligatoriu din 1946; învățământul secundar până la vârsta de șaisprezece ani a
devenit obligatoriu în 1971. Statul și Biserica oferă educație gratuită, ambele întreținând mai multe școli în
Malta și Gozo, între care Colegiul De La Salle(d) din Cospicua(d), Colegiul St. Aloysius(d) din Birkirkara,
Colegiul Misionar Sf. Paul(d) din Rabat(d), Școala St. Joseph din Blata l-Bajda(d) și Școala de Fete Saint
Monica(d) din Mosta(d). Din 2006, școlile de stat sunt organizate în rețele cunoscut sub numele de colegii și
cuprind grădiniță, școală primară și secundară. În Malta funcționează și școli private, cum ar fi Școala San
Andrea(d) și Școala San Anton(d) în valea L-Imselliet (l/o Mgarr(d)), Colegiul St. Martin(d) din Troy și Școala
Sf. Mihail din San Ġwann(d). Liceul St. Catherine, Pembroke oferă curs pentru studenții care doresc să
învețe limba engleză înainte de intrarea în învățământul de masă.
Din 2008, există două școli internaționale, Școala Internațională
Verdala și QSI Malta. Statul plătește o parte din salariile profesorilor
din școlile eclesiastice.[198]

Educație în Malta se bazează pe modelul britanic(d). Școala primară

durează șase ani. La vârsta de 11 ani, elevii dau un examen pentru a
intra la un liceu, sau la o școală bisericească(d) (examenul comun de
admitere) sau la o școală de stat(d). Elevii dau un nou examen la
vârsta de 16 ani, la care este obligatorie obținerea unei note de Universitatea din Malta(d)
trecere la anumite materii cum ar fi matematica, limba engleză și
limba malteză. Elevii pot opta să-și continue studiile la un colegiu,
cum ar fi Gan Frangisk Abela Junior College, St. Aloysius College,
Giovanni Curmi Higher Secondary, Colegiul De La Salle, Colegiul
St. Edward, sau la o altă instituție post-secundară, cum ar fi
MCAST(d). Această etapă durează doi ani, și la sfârșitul ei elevii dau
un nou examen. În funcție de performanță, ei pot apoi să se înscrie la
cursuri de licență sau diplomă.

Universitatea din Malta(d) oferă cursuri de diplomă, licență și

postuniversitare. Rata de alfabetizare a adulților este de 99,5%.[199] Biblioteca din Valletta

Malteza și engleză sunt utilizate ambele ca limbi de predare în școala primară și secundară, și ambele limbi
sunt materii obligatorii de studiu. Școlile publice(d) au tendința de a utiliza atât malteza cât și engleză într-un
mod echilibrat. Școlile private preferă să folosească limba engleză pentru predare, cum este cazul cu cele
mai multe departamente ale Universității din Malta(d); acest lucru are un efect limitativ asupra capacității și
dezvoltării de limbii malteze.[178] Cele mai multe cursuri universitare sunt în limba engleză.[175]

Din numărul total de elevi care studiază o limbă străină la nivel secundar, 51% studiază italiana, în timp ce
38% aleg franceza. Alte opțiuni sunt germana, rusa, spaniola, latina, chineza și araba.[178]
[200]

Malta este și o destinație populară pentru studiul limbii engleze, care a atras peste 80.000 de studenți în anul
2012.[201]

Asistență medicală

Malta are de mult timp un sistem sanitar finanțat public(d). Primul

spital atestat în țară funcționa încă din 1372.[202] Astăzi, Malta are
atât un sistem public de sănătate, unde asistența medicală este
gratuită, cât și un sistem privat de asistență medicală(d).[203][204]
Malta are un sistem de îngrijire primară puternic bazat pe rețeaua de
medici generaliști și spitalele publice oferă îngrijire mai complexă.
Ministerul Sănătății din Malta recomandă rezidenților străini să își
facă asigurare medicală privată.[205] Sacra Infermeria a fost utilizată ca
spital între secolele al XVI-lea și al
Malta are și organizații de voluntariat, cum ar fi Alpha Medical XX-lea. Astăzi ea este Centrul
(Avanced Care), Emergency Fire & Rescue Unit (E. F. R. U.), St Mediteranean de Conferințe(d).
John Ambulance și Crucea Roșie Malteză care oferă primul
ajutor/servicii de îngrijire medicală în timpul evenimentelor care
implică mulțimi.

Spitalul Mater Dei(d), principalul spital din Malta, s-a deschis în

2007 și are una dintre cele mai mari clădiri medicale din Europa.

Universitatea din Malta(d) are o facultate de medicină și una

de științe ale sănătății(d), acesta din urmă oferind studii de licență și
postuniversitare în nmai multe discipline conexe medicinei.
Spitalul Mater Dei(d)
Asociația Medicală din Malta reprezintă profesioniștii din
medicină. Asociația Studenților Mediciniști din Malta (MMSA) este un organism separat reprezentând
studenții la medicină, și este membră a EMSA(d) și IFMSA(d). MIME(d), Institutul Maltez pentru Educație
Medicală, este un institut înființat recent pentru a oferi CME medicilor din Malta, precum și studenților la
medicină. Foundation Program urmat în Regatul Unit a fost introdus și în Malta pentru a opri „exodul de
creiere” al proaspeților absolvenți către Insulele Britanice. În Asociația de Studenților Stomatologi din
Malta (MADS) este o asociație studențească înființată pentru a promova drepturile de studenților la
chirurgie stomatologică din cadrul Facultății de Chirurgie Stomatologică a Universității din Malta. Este
afiliată cu IADS, Asociația Internațională a Studenților Stomatologi.

Cultura
Cultura Maltei reflectă diferitele culturi care au venit în contact cu Insulele Malteze de-a lungul secolelor,
inclusiv ale țărilor vecine mediteraneene și culturi ale țărilor care au dominat Malta pentru perioade lungi de
timp înainte de independența(d) din 1964.

Muzica

Deși muzica malteză de astăzi este în mare măsură occidentală,

muzica tradițională malteză include ceea ce este cunoscut sub
numele de għana. Aceasta constă într-un acompaniament de chitară
folk(d), în timp ce câțiva oameni, în general, bărbați, cântă pe rând la
voce argumentând fiecare câte o idee. Scopul versurilor, care sunt
improvizate, este acela de a crea o atmosferă amicală, dar
provocatoare, și este nevoie de mai mulți ani de exercițiu pentru a Teatrul Manoel(d), al treilea teatru din
putea combina calitățile artistice necesare cu capacitatea de a Europa ca vechime. Astăzi, Teatrul
dezbate în mod eficient. Național al Maltei și sediu
al Orchestrei Filarmonice din Malta.

Literatura

Literatura malteză este atestată de circa 200 de ani. Cu toate acestea, o baladă de dragoste recent descoperită
sugerează o activitate literară în limba locală din perioada medievală. Malta a urmat tradiția literară
romantică, culminând cu lucrările lui Dun Karm Psaila(d), poetul național al Maltei. Ulterior, scriitori ca
Rużar Briffa(d) și Karmenu Vassallo au încercat să se îndepărteze de rigiditatea temelor și versificației
formale.

Abia spre sfârșitul anilor 1960, literatura malteză a trecut prin cea mai radicală transformare între poeți,
prozatori și dramaturgi. Numele unor poeți importanți remarcați în ultimul sfert al secolului al XX-lea
sunt Mario Philip Azzopardi(d), Victor Fenech, Oliver Friggieri(d), Joe Friggieri(d), Charles Flores(d), Daniel
Massa, Maria Ganado, Lillian Sciberras și Achille Mizzi. În proză, Frans Sammut (scriitorul național
modern al Maltei), Paul P. Borg și Joe J. Camilleri au condus avangarda, în timp ce printre numele
importante din dramaturgie se numără Francis Ebejer, Alfred Sant, Doreen Micallef, Oreste Calleja, Joe
Friggieri și Martin Gauci.

Următoarea generație de scriitori a lărgit și mai mult sfera, mai ales în proză. Guze' Stagno, Karl Schembri și
Clare Azzopardi sunt tineri scriitori care se afirmă în ritm alert, în timp ce în poezie, nume importante
sunt Adrian Grima, Immanuel Mifsud(d), Norbert Bugeja și Simone Inguanez.

În critica literară, Peter Serracino Inglott(d), Oliver Friggieri și

Charles Briffa au introdus teme istorice, filosofice și psiho-sociale.
Ivan Callus, actualul șef al catedrei de engleză de la Universitatea
din Malta, este și un critic literar cunoscut pe plan internațional în
cercurile academice pentru limba engleză.

Alți scriitori, născuți în Malta sau de origine malteză, și-au făcut o

carieră în străinătate. Între aceștia se numără romancierul Trezza
Azzopardi(d), autorul pentru copii Saviour Pirotta(d) și artistul de
benzi desenate și jurnalistul Joe Sacco(d). Arhitectura tipică construită în ultimii
ani în Malta.

Arta și arhitectura

Arhitectura malteză a fost influențată de mai multe culturi

mediteraneene și de arhitectura Britanică de-a lungul istoriei sale.
Primii coloniști de pe insulă au construit Ġgantija(d), una dintre cele
mai vechi structuri artificiale de sine stătătoare din lume.
Constructorii templelor neolitice din 3800-2500 î.e.n. au dotat
numeroasele temple din Malta și Gozo cu basoreliefuri complicate,
între care spirale care evocă arborele vieții portrete de animale,
modele pictate în ocru roșu, ceramică și o vastă colecție de sculpturi
antropomorfe dintre care se remarcă Venus din Malta. Acestea pot fi
Grădinile Lower Barrakka
vizualizate chiar la temple (mai ales la templele Hypogeum și
Tarxien), și la Muzeul Național de Arheologie din Valletta. Malta
desfășoară în prezent proiecte de construcție pe scară largă, între care construcția SmartCity Malta(d), a M-
Turnurilor(d) și a Pendergardens(d), în timp ce domenii precum Cheul Valletta(d) și Punctul Tigné(d) au fost
sau sunt în curs de renovare.

Perioada romană a introdus elemente decorative, pardoseli din mozaic, colonade de marmură și statui
clasice, resturile cărora sunt foarte bine conservate și prezentate în Domul Roman, o vilă rustică aflată în
afara zidurilor Mdinei. Frescele creștine timpurii care decorează catacombele de sub Malta dezvăluie o
înclinație spre gusturile orientale, bizantine. Aceste gusturi au continuat să informeze eforturile artiștilor
maltezi medievali, dar ei au fost din ce în ce mai influențați de mișcarea romanescă(d). Spre sfârșitul
secolului al XV-lea, artiști maltezi, ca și omologii lor din Sicilia învecinată, au intrat sub influența școlii
lui Antonello da Messina(d), care a introdus idelaurile și conceptele Renașterii în artele decorative din
Malta.[206] Templele malteze, cum ar fi Imnajdra, sunt pline de istorie și au o poveste în spatele lor.

Patrimoniul artistic al Maltei a înflorit sub dominația Cavalerilor Ioaniți, care au adus pictori
manieriști italieni și flamanzi pentru a decora palatele și bisericile din aceste insule, în special Matteo
Pérez(d), ale cărui opere apar în Palatul Magistral(d) și în Biserica Monahală Sf. Ioan(d) din Valletta, și Filippo
Paladini, care a fost activ în Malta din 1590 până în 1595. Pentru mulți ani, manierismul a continuat să
informeze gusturile și idealurile artiștilor maltezi locali.[206]
Sosirea lui Caravaggio, care a pictat cel puțin șapte opere în timpul
celor 15 luni de ședere pe aceste insule, a revoluționat și mai mult
arta locală. Două din cele mai notabile lucrări ale lui Caravaggio,
Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul(d) și Sfântul Ieronim
scriind(d), sunt expuse în Oratoriul de Bisericii Sf. Ioan. Moștenirea
lui este evidentă în lucrările artiștilor locali Giulio Cassarino (1582-
1637) și Stefano Erardi (1630-1716). Cu toate acestea,
mișcarea barocă care a urmat avea să aibă cel mai de durată impact
asupra artei și arhitecturii malteze. Glorioasele picturi funerare ale
Sfântul Ieronim scriind, de
cunoscutului artist calabrez Mattia Preti(d) au transformat interioarele Caravaggio. Pictură din Co-
manieriste severe ale bisericii Sf. Ioan într-o capodoperă în stil Catedrala Sf. Ioan din Valletta.
baroc. Preti și-a petrecut ultimii 40 de ani din viață în Malta, unde a
creat multe din cele mai reușite lucrări, expuse acum la Muzeul de
Arte Frumoase din Valletta. În această perioadă, sculptorul local Melchior Gafà(d) (1639-1667) a apărut ca
unul dintre primii sculptori baroci ai Școlii Romane.

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, infliențele napolitană și

rococo au apărut în operele pictorilor italieni, Luca Giordano(d)
(1632-1705) și Francesco Solimena(d) (1657-1747), iar aceste
evoluții pot fi văzute în activitatea contemporanilor lor maltezi, cum
ar fi Giovanni Nicola Buhagiar (1698-1752) și Francesco Zahra
(1710-1773). Mișcarea rococo a fost mult îmbunătățită prin mutarea
în Malta a lui Antoine de Favray (1706-1798), care și-a asumat
poziția de pictor la curtea Marelui Maestru Pinto, în 1744.
Asediul Maltei – Fuga turcilor, de
Matteo Perez d'Aleccio Neo-clasicismul a făcut câteva incursiuni în rândul artiștilor locali
maltezi în secolul al XVIII-lea, dar această tendință a fost inversată
în secolul al XIX-lea, când autoritățile ecleziastice locale – poate
într-un efort de a consolida poziția catolicismului împotriva amenințării percepute a protestantismului în
primele zile ale dominației britanice în Malta – au favorizat și au promovat insistent teme religioase
îmbrățișate de mișcarea artistică nazarenă(d). Romantismul, temperat de naturalismul introdus în Malta de
către Giuseppe Calì(d), a influențat artiștii „de salon” de la începutul secolului al XX-lea, între care Edward
și Robert Caruana Dingli.

Parlamentul a înființat Școala Națională de Artă în anii 1920. În perioada de reconstrucție care a urmat celui
de al Doilea Război Mondial, apariția „Grupului de Artă Modernă”, între ai cărui membri se numărau Josef
Kalleya (1898-1998), George Preca (1909-1984), Anton Inglott (1915-1945), Emvin Cremona (1919-1986),
Frank Portelli (n. 1922), Antoine Camilleri (n. 1922) și Esprit Barthet (n. 1919) a îmbunătățit mult scena
artistică locală. În Valletta, Muzeul Național de Arte Frumoase(d) prezintă operele unor artiști ca H. Craig
Hanna(d).[207]

Bucătăria

Preparate din bucătăria malteză prezintă puternice influențe siciliene și engleze, precum și influențe din
bucătăria spaniolă, maghrebiană(d) și provensală bucătării. Se observă o serie de variante regionale, în
special în ceea ce privește Gozo, precum și variații sezoniere asociate cu disponibilitatea sezonieră a
produselor și a sărbătorilor creștine (cum ar fi Postul Mare, Paștele și Crăciunul). Mâncarea a fost
importantă din punct de vedere istoric în dezvoltarea unei identități naționale, în special fenkata (adică
consumul cărnii de iepure fiartă sau prăjită).
 Obiceiuri

Un studiu din 2010 efectuat

de Charities Aid
Foundation a constatat că
maltezii sunt cel mai generos
popoar din lume, 83% dintre
ei contribuind la acțiuni de
caritate.[208]
(d)
Basmele populare malteze lipie , un tip de pâine malteză
includ diverse povești despre
"Pastizzi", o gustare specific malteză creaturi misterioase și evenimente supranaturale. Cele mai
cuprinzătoare culegeri de astfel de povești au fost realizate de
savantul (și pionierul arheologiei malteze) Manwel Magri(d)[209] în
opera sa de căpătâi "Ħrejjef Missirijietna" („Fabule de la strămoșii noștri”). Această colecție de materiale a
inspirat pe cercetătorii și cadrele universitare de mai târziu să culeagă povești, fabule și legende din tot
arhipelagul.

Opera lui Magri a inspirat și o serie de cărți de benzi desenate (lansate de Klabb Kotba Maltin în 1984):
titluri ca Bin e-Sultan Jiźźewweġ x-Xebba tat-Tronġiet Mewwija și Ir-Rjieħ. Multe dintre aceste povești au
fost rescrise ca literatură pentru copii de autori care scriu în limba malteză, precum Trevor Żahra. În timp ce
uriașii, vrăjitoarele și dragonii apar în multe povești, unele conțin creaturi originale malteze ca Kaw kaw, Il-
Belliegħa și L-Imħalla, printre altele. Obsesia tradițională malteză cu întreținerea purității spirituale (sau
rituale)[210] înseamnă că multe dintre aceste creaturi au rolul de a păzi zone interzise și de a ataca pe cei care
încalcă codurile stricte de conduită ce caracterizau societatea preindustrială a insulelor.

Tradiții

Proverbele tradiționale malteze dezvăluie o importanță culturală acordată nașterii și fertilității: „iż-żwieġ
mingħajr tarbija ma fihx tgawdija” (o căsătorie fără copii nu poate fi una fericită). Aceasta este o credință
pe care Malta o împărtășește cu multe alte culturi mediteraneene. În basmele populare malteze, varianta
locală a clasicei formule de incheiere, „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” este „u għammru u
tgħammru, u spiċċat” (și au trăit împreună și au avut copii împreună, iar povestea s-a terminat).[211]

Malta rurală are în comun cu societățile mediteraneene o serie de superstiții legate de fertilitate, menstruație
și sarcină, inclusiv evitarea cimitirelor în timpul lunilor dinaintea nașterii, și evitarea pregătirii anumitor
alimente în timpul menstruației. Femeile gravide sunt încurajate să își satisfacă poftele(d) de anumite
alimente, de teamă că copilul nenăscut ar putea avea un semn din naștere (în malteză, xewqa, în traducere
literală „dorință” sau „poftă”). Femeile malteze și siciliene au în comun unele tradiții care sunt considerate a
prezice sexul unui copil nenăscut, cum ar fi ciclul lunii în data anticipată a nașterii, dacă copilul este purtat
„sus” sau „jos” în timpul sarcinii, și mișcarea unei verighete, atârnată pe un fir deasupra abdomenului
(lateral denotă o fată, înainte și înapoi denotă un băiat).

În mod tradițional, nou-născuții maltezi sunt botezați cât mai curând posibil, pentru ca în cazul în care
copilul moare în copilărie; și, parțial, pentru că în conformitate cu folclorul maltez (și sicilian)-un copil
nebotezat nu este încă creștin, ci „tot turc”. Delicatesele tradiționale malteze servite la masa de botez includ
biskuttini tal-magħmudija (macaroons de migdale acoperite cu cremă albă sau roz), l-torta tal-marmorata
(tarte picante în formă de inimă, din ciocolată cu aromă de pastă de migdale), și un lichior cunoscut sub
numele de rożolin, făcut cu petale de trandafir, violete și migdale.
La prima aniversare a copilului, într-o tradiție care încă mai supraviețuiește astăzi, părinții maltezi
organizează un joc cunoscut sub numele de il-quċċija, în care o varietate de obiecte simbolice sunt plasate la
întâmplare în jurul copilului așezat. Acestea pot include un ou fiert tare, o Biblie, un crucifix sau o
cruciuliță, o carte, și așa mai departe. Se crede că obiectul față de care copilul prezintă cel mai mare interes
dezvăluie calea în viață și norocul la vârsta adultă.

Banii se referă la un viitor bogat în timp ce o carte exprimă inteligență și o posibilă carieră ca profesor.
Sugarii care aleg un creion sau un stilou sunt considerați a urma o carieră scriitoricească. Alegerea Bibliei
sau a mărgelelor rozariului prevăd o viață preoțească sau monahală. Dacă copilul alege un ou fiert tare,
acesta va avea o viață lungă și mulți copii. Completări includ calculatoare de birou (cu referire la
contabilitate), ață (pentru moda) și linguri de lemn (pentru gătit și poftă de mâncare).

La nunțile tradiționale malteze, grupul miresei merge în procesiune sub un baldachin ornat, din casa familiei
miresei, la biserica parohială, cu cântăreți care intonează serenade miresei și mirelui. Cuvântul maltez pentru
acest obicei este il-ġilwa. Acest obicei împreună cu multe altele, a dispărut de mult timp din insule, în fața
practicilor moderne.

Noile soții purtau għonnella(d), un element tradițional maltez de îmbrăcăminte. Cu toate acestea, ea nu mai
este purtată în Malta moderne de Malta. Astăzi cuplurile sunt căsătorite în biserici sau în capele în satul sau
orașul pe care și-l aleg. Nunta este, de obicei, urmată de o petrecere generoasă și veselă, de multe ori cu mai
multe sute de invitați. Uneori, cuplurile vor încerca să includă elemente ale nunții tradiționale malteze în
celebrarea lor. Un interes renăscut în nuntă tradițională a fost evident în mai 2007, când mii de maltezi și
turiști au participat la o nuntă tradițională malteză în stilul secolului al XVI-lea, în satul Żurrieq(d). Aceasta a
inclus il-ġilwa, care a condus mireasa și mirele la o ceremonie de cununie care a avut loc pe parvisul(d) de
capelei Sf. Andrei. Petrecerea care a urmat a avut muzică (għana(d)) și dansuri populare.

Festivaluri

Festivaluri locale, similare cu cele din Sudul Italiei, sunt un lucru obișnuit în
Malta și Gozo, celebrând nunți, botezuri și, cel mai vizibil,
zilele sfinților care cinstesc sfântul patron al parohiei locale. De zilele
sfinților, festa atinge apogeul cu o Mare Liturghie cu o predică despre viața
și realizările sfântului, după care o statuie a sfântului este purtată pe străzile
localității, în procesiune solemnă, cu credincioșii în rugăciune. Atmosfera de
pioșenie religioasă face însă repede loc sărbătorii și veseliei: procesiunii de
trupe, focuri de artificii și petreceri până noaptea târziu.

Carnavalul(d) (în malteză, il-zakynthos ta' Malta) a avut un loc important pe

agenda culturală după ce a fost introdus în insulă de Marele Maestru(d) Piero
de Ponte(d) din 1535. Acesta este organizat în săptămâna dinainte de
Miercurea Cenușii, și include de obicei baluri mascate, concursuri de Statuia Sf. Gheorghe la
festa din Victoria, Gozo.
costume ciudate și de măști grotești concursuri, petreceri de noapte, o paradă
de care alegorice prezidată de Regele Carnavalului (în malteză, ir-Re tal-
Zakynthos), fanfare și petrecăreți costumați.

Săptămâna Mare (în malteză, il-Ġimgħa Mqaddsa) începe în Duminica Floriilor (Ħadd il-Palmier) și se
termină în Duminica Paștelui (Ħadd il-Għid). Numeroase tradiții religioase, cele mai multe dintre ele
moștenite de la o generație la alta, fac parte din sărbătorile pascale în Insulele Malteze, cinstind moartea și
învierea lui Isus.
Mnarja, sau l-Imnarja este una dintre cele mai importante date din calendarul cultural maltez. Oficial, acesta
este un festival național dedicat sărbătorii Sfinților Petru și Paul. Rădăcinile sale pot fi urmărite înapoi la
păgân sărbătoarea păgână romană Luminaria (literal, „iluminare”), cu torțele și focurile care se aprind în
noaptea de 29 iunie.

Sărbătoare națională din timpul dominației cavalerilor, Mnarja este un tradițional festival maltez de
mâncare, religie și muzică. Festivitățile încă încep și astăzi cu citirea „bandu”, un anunț oficial
guvernamental, citire care are loc în Malta încă din secolul al XVI-lea. Inițial, Mnarja era sărbătorit în fața
Grotei Sf. Paul, în nordul Maltei. Cu toate acestea, prin 1613 punctul central al festivităților s-a deplasat la
Catedrala Sf. Paul, din Mdina, și cuprinde procesiuni cu torțe, aprinderea a 100 de petarde, curse de cai, și
curse pentru bărbați, băieți și sclavi. Festivaluri moderne de Mnarja au loc în și în jurul pădurilor din Buskett
Gardens(d), chiar în afara orașului Rabat(d).

Se spune că în vremea cavalerilor, aceasta era singura zi din an când maltezilor li se permitea să vâneze și să
mănânce iepure sălbatic, privilegiu altfel rezervat cavalerilor. Legătura strânsă între Mnarja și tocana de
iepure (în malteză, „fenkata”) rămâne puternică și astăzi.

În 1854, guvernatorul britanic William Reid a lansat un târg agricol la Buskett, care se desfășoară și astăzi.
Expoziția fermierilor este încă p parte importantă a festivităților actuale de Mnarja.

Mnarja este astăzi una dintre puținele ocazii când participanții pot auzi muzica tradițională „għana(d)”. În
mod tradițional, mirii se angajează să-și ia miresele la Mnarja în primul an de căsătorie. Pentru noroc, multe
dintre mirese participau în rochia de mireasă cu voal, deși acest obicei a dispărut de mult timp din insule.

Isle of MTV este un festival de o zi de muzica produsă și difuzată anual de către MTV. Festivalul a fost
organizat anual în Malta din 2007, artiști pop cântând în fiecare an. În 2012 au fost spectacole ale artiștilor
de anvergură mondială Flo Rida, Nelly Furtado și Will.I.Am în Piața Fosos din Floriana. Peste 50.000 de
persoane au participat, cea mai mare prezență de până atunci.[212]

În 2009, a fost organizată în Malta prima petrecere de revelion pe stradă, în paralel cu alte țări importante
din lume. Deși evenimentul nu a fost foarte mediatizate și controversat, din cauza închiderii unei artere
rutiere importante, este considerată a fi avut succes și va fi, cel mai probabil, organizată în fiecare an.[213]

Festivalul Internațional de Focuri de Artificii se organizează anual în Portul Mare din Valletta începând cu
2003. Festivalul oferă focuri de artificii de la mai multe firme malteze și străine. Festivalul are loc de obicei
în ultima săptămână din aprilie în fiecare an.

Mass-Media

Cele mai citite și mai puternice din punct de vedere financiar ziare sunt publicate de către Allied
Newspapers Ltd., în principal The Times(d) (27%) și The Sunday Times (51.6%). Din cauza bilingvismului,
jumătate din ziare sunt publicate în limba engleză, iar cealaltă jumătate în malteză. Ziarul de duminică L-
Torċa („Torța”), publicat de Union Press, o filială a Uniunii Generale a Muncitorilor(d), este cel mai mare
ziar în limba malteză. Ziarul său-frate, L-Orizzont („Orizontul”), este cotidianul maltez cu cea mai mare
circulație. Există mai multe cotidiane sau săptămânale, în medie un ziar pentru fiecare 28.000 de locuitori.
Publicitatea, vânzările și subvenția sunt cele trei metode principale de finanțare a ziarelor și revistelor. Cu
toate acestea, cele mai multe dintre ziarele și revistele legate de instituții sunt subvenționate de către aceleași
instituții, ele depinzând de publicitate sau de finanțarea proprietarilor lor.[214]

Există opt posturi de televiziune cu emisie terestră în Malta: TVM(d), TVM2(d), Parliament TV(d), One(d),
NET Television(d), Smash Television(d), F Living și Xejk. Aceste canale sunt transmise prin semnale digitale
terestră, gratuite pe canalul 66 UHF(d).[215] Statul și partidele politice subvenționează cele mai multe dintre
aceste posturi de televiziune. TVM, TVM2 și Parliament TV sunt administrate de Public Broadcasting
Services(d), televiziunea națională(d) și membru al UER. Media.link Communications Ltd., proprietarul NET
Television, și One Productions Ltd(d)., proprietarul One, sunt afiliate cu partidele Naționalist(d) și,
respectiv, Laburist(d). Restul sunt în proprietate privată. Autoritatea Audiovizualului din Malta
supraveghează toate stațiile locale de radiodifuziune și asigură conformitatea cu prevederile legale și a
obligațiilor de licență precum și conservarea imparțialității în ceea ce privește aspectele de politică sau
controversele industriale sau legate de sistemul de politici publice, precum și repartizează corect timpul de
emisie între persoanele care fac parte din diferite partide politice. Autoritatea Audiovizualului asigură că
serviciile de radiodifuziune și televiziune locale difuzează o ofertă variată și cuprinzătoare de programe
pentru toate interesele și gusturile.

Autoritatea de Comunicatii a raportat că existau 147.896 abonamente TV cu plată active la sfârșitul anului
2012, inclusiv televiziune analogică și digitală prin cablu, televiziune digitală terestră cu plată și IPTV.[216]
Pentru referință, ultimul recensământ număra 139.583 de gospodării în Malta.[217] Prin recepție prin satelit
sunt disponibile și alte rețele de televiziune europene, cum ar fi BBC din Regatul Unit și RAI și Mediaset
din Italia.

Sărbători
Sărbătorile legale malteze
Zi Sărbătoare
1 ianuarie Anul Nou
10 februarie Naufragiul Sf. Paul(d)
19 martie Sf. Iosif
31 martie Ziua Libertății(d)
martie/aprilie (dată variabilă) Vinerea Mare
1 Mai Ziua Muncii
7 iunie Sette Giugno(d)
29 iunie Sfinții Petru și Paul (L-Imnarja)
15 August Adormirea Maicii Domnului (Santa Marija)
8 septembrie Ziua Victoriei(d)
21 septembrie Ziua Independenței(d)
8 decembrie Imaculata Concepție
13 decembrie Ziua Republicii(d)
25 decembrie Crăciunul

Sport

Fotbalul este cel mai popular sport în Malta. Stadionul național se numește Stadionul Ta' Qali(d). Echipa
națională de fotbal a câștigat mai multe meciuri împotriva unor adversari puternici, ajunși în fazele finale
ale Cupelor Mondiale, cum ar fi Belgia și Ungaria. Recent s-au construit pe insule mai multe terenuri de
fotbal. Prima ligă de fotbal din Malta este numit Maltese Premier League, și este formată din 12 echipe.
Futsalul este și el foarte popular.

Polo pe apă este un alt sport popular în Malta. Echipa națională de polo pe apă a obținut niște rezultate
foarte bune împotriva unor echipe puternice, și a participat de două ori la Jocurile Olimpice. Cluburile
malteze participă în competiții europene inter-cluburi organizate de LEN, fiind considerate a fi între primele
10 ligi din Europa.
Rugby-ul în 13(d) se practică în Malta. În luna septembrie 2015,
echipa națională masculină s-a clasat pe locul 23 în lume. Echipa
națională este denumită Cavalerii de Malta(d), și dispune de jucători
care joacă în prezent în Superliga Europeană.

Rugby-ul în 15(d) este popular în Malta. În martie 2014, echipa

națională masculină s-a clasat pe locul 43 în lume. Ea a reușit să
obțină recent unele victorii cu Suedia, Croația și Letonia.

Sporturile cu motor includ curse de raliu, recent piloții maltezi de

Stadionul Național Ta' Qali(d) este
raliuri participând și la Campionatele Europene ale FIA. Există și
terenul propriu al echipei naționale
curse de autocross (ASMK), raliu în pantă (Insula Club Auto), de fotbal a Maltei
motocross, karting și banger.

Malta găzduiește și o rundă de snooker, Malta Cup, care la momentul 2008 a devenit un eveniment fără
impact în clasamente. În 2008, maltezul Tony Drago(d) a fost un membru al unei echipei europene
victorioase în Mosconi Cup(d), care s-a disputat în Portomaso, Malta. Claudio Cassar a fost campion mondial
de blackball în 2014.

Boxerul Jeff Fenech(d) este de descendență malteză.[218] Recent, sporturile de contact, cum ar fi boxul și
kickboxingul au devenit din ce în ce mai populare.

Malta este un loc bun pentru surfing și oferă o mulțime de locuri diferite de surf.[219] În timpul iernii, cele
mai multe dintre plaje se transformă în locuri de adunare pentru surferi.

Împreună cu alte sporturi, tenisul este o activitate populară în Malta și Gozo. Insulele oferă o gamă largă de
opțiuni atât pentru începători cât și pentru jucătorii de elită. Cluburile sunt răspândite în Malta și se joacă
partide tot timpul anului.[1] (http://maltatennis.com)

Există peste 1.200 de rute de alpinism(d) în Malta. Insula ofera un amestec de alpinism tradițional(d) și
alpinism sportiv și oferă o varietate de locuri de bouldering și Deep-water soloing(d). Geografia și
dimensiunile mici ale insulei fac ca locurile de alpinism să fie ușor accesibile. Sportul are o popularitate în
creștere în comunitățile locale, precum și în rândul turiștilor și vizitatorilor.

Boċċi este versiunea malteză a jocului italian boules(d), a petanque-ului francez și a bowlsului(d) britanic. În
afara anumitor diferențe de reguli și teren de joc, una dintre cele mai evidente diferențe între boċċi maltez și
echivalentele străine este forma bilei, care are tendința de a fi cilindrică, mai degrabă decât sferică. Multe
cluburi mici (de obicei numit Klabbs tal-Boċċi în malteză) pot fi găsite în localități malteze și gozitane, și
sunt, de obicei, bine frecventate și destul de active la nivel local și european.

South End Core este un grup de suporteri sau „ultras” care susțin echipele naționale malteze. În principal, ei
participă la meciuri de fotbal, futsal, polo și rugby. Ei organizează coregrafii, bannere și scandează în
favoarea echipei susținute.

Referințe

Note
1. ^ „Malta: General data of the country” (http://www.populstat.info/Europe/maltag.htm).
Populstat.info. Accesat în 14 noiembrie 2010.
 2. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/SP.POP.TOTL), accesat în 8
aprilie 2019
3. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD?
locations=MT), accesat în 19 octombrie 2018
4. ^ World Bank database (https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD), accesat în 27
mai 2019
5. ^ http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/MLT (http://hdr.undp.org/en/countries/profiles/MLT)
Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
6. ^ „Estimated Population by Locality 31st March, 2014” (https://web.archive.org/web/201506212
11549/https://secure2.gov.mt/localgovernment/file.aspx?f=7810). Guvernul Maltei(d). 16 mai
2014. Arhivat din original în 21 iunie 2015.
7. ^ „European Microstates” (http://www.traveltips24.com/European_Microstates.htm).
Traveltips24.com. 22 decembrie 2008. Accesat în 31 martie 2009.
8. ^ „Career guidance in Malta: A Mediterranean microstate in transitio” (https://web.archive.org/w
eb/20110406130024/http://www.ingentaconnect.com/content/klu/adco/1998/00000020/000000
01/00135717). Ingentaconnect.com. 16 iunie 2006. Arhivat din original (http://www.ingentaconn
ect.com/content/klu/adco/1998/00000020/00000001/00135717#aff_1) la 6 aprilie 2011.
Accesat în 31 martie 2009.
9. ^ „The Microstate Environmental World Cup: Malta vs. San Marino” (http://www.environmentalg
raffiti.com/offbeat-news/the-microstate-environmental-world-cup-malta-vs-san-marino/613).
Environmentalgraffiti.com. 15 decembrie 2007. Accesat în 31 martie 2009.
10. ^ „Top 10 Things to See and Do in Malta” (http://blog.mercury-direct.co.uk/post/144/top-10-thin
gs-to-see-and-do-in-malta). Mercury Direct. Accesat în 10 aprilie 2013.
11. ^ „GEORGE CROSS AWARD COMMEMORATION” (http://www.visitmalta.com/en/event-detail
s/2015-04/george-cross-award-commemoration-6501). VisitMalta.com. 14 aprilie 2015.
Accesat în 20 aprilie 2015.
12. ^ „Should the George Cross still be on Malta's flag?” (http://www.timesofmalta.com/articles/vie
w/20120429/education/Should-the-George-Cross-still-be-on-Malta-s-flag-.417564). Times of
Malta(d). 29 aprilie 2012. Accesat în 20 aprilie 2015.
13. ^ „Christmas Broadcast 1967” (http://www.royal.gov.uk/ImagesandBroadcasts/TheQueensChri
stmasBroadcasts/Queen's%20Christmas%20Broadcasts%20listing/ChristmasBroadcast1967.a
spx). Accesat în 20 aprilie 2015.
14. ^ (Faptele Apostolilor 27:39–42; Faptele Apostolilor 28:1–11)
15. ^ a b „Department of Information” (http://www.doi.gov.mt/EN/islands/dates.asp). Doi.gov.mt. 3
martie 2008. Accesat în 2 august 2008.
16. ^ a b c Central Intelligence Agency (CIA). „Malta” (https://www.cia.gov/library/publications/the-w
orld-factbook/geos/mt.html). The World Factbook. Accesat în 11 martie 2016.
17. ^ „Chapter 1 – The Republic of Malta” (https://web.archive.org/web/20110827044831/http://ww
w.legal-malta.com/law/constitution-1.htm). Legal-Malta. Arhivat din original (http://www.legal-m
alta.com/law/constitution-1.htm) la 27 august 2011. Accesat în 4 septembrie 2011.
18. ^ „Hal Saflieni Hypogeum” (http://whc.unesco.org/en/list/130). UNESCO. Accesat în 18
ianuarie 2014.
19. ^ „City of Valletta” (http://whc.unesco.org/en/list/131). UNESCO. Accesat în 18 ianuarie 2014.
20. ^ „Megalithic Temples of Malta” (http://whc.unesco.org/en/list/132). UNESCO. Accesat în 18
ianuarie 2014.
21. ^ „Malta Temples and The OTS Foundation” (http://www.otsf.org/). Otsf.org. Accesat în 31
martie 2009.
22. ^ a b Daniel Cilia, Malta Before History (2004: Miranda Publishers) ISBN 9990985081
23. ^ μέλι (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.04.0057:entry=me/li^).
24. ^ Μελίτη (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.04.0073%3
Aentry%3D*meli%2Fth), Georg Autenrieth, A Homeric Dictionary, at the Perseus Project.
25. ^ a b c d e f g h i j k l m Castillo, Dennis Angelo (2006).
26. ^ Melita (http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.04.0059:entry=Melit
a).
27. ^ Pickles, Tim (1998). Malta 1565: Last Battle of the Crusades (https://books.google.com/book
s?id=0LuvbRQ78sIC&pg=PA11). Osprey Publishing. ISBN 978-1-85532-603-3. Accesat în 11
martie 2016.
28. ^ Allied Newspapers Ltd. „Renaming Malta the Republic of Phoenicia” (http://www.timesofmalt
a.com/articles/view/20111001/letters/Renaming-Malta-the-Republic-of-Phoenicia.387184).
Times of Malta.
29. ^ William Smith(d) (1872). John Murray, ed. A dictionary of Greek and Roman geography (http
s://archive.org/details/adictionarygree13smitgoog). II. p. 320.
30. ^ Palaeolithic Man in the Maltese Islands (http://www.webcitation.org/query?url=http://www.geo
cities.com/RainForest/3096/palaeol.html&date=2009-10-25+09:39:06), A. Mifsud, C. Savona-
Ventura, S. Mifsud
31. ^ Robin Skeates (2010). An Archaeology of the Senses: Prehistoric Malta (https://books.googl
e.com/books?id=HOjDB8M27wkC&pg=PA124). Oxford University Press. pp. 124–132.
ISBN 978-0-19-921660-4. Accesat în 11 martie 2016.
32. ^ "Gozo" (https://web.archive.org/web/20090321192841/http://www.islandofgozo.org/history.ht
m).
33. ^ "Brief History of Malta" (http://www.localhistories.org/malta.html).
34. ^ Anthon, Charles (1848).
35. ^ "Old Temples Study Foundation" (http://www.otsf.org/).
36. ^ Sheehan, Sean (2000).
37. ^ "Archaeology and prehistory" (https://web.archive.org/web/20081212031419/http://users.abe
r.ac.uk/jpg/malta/arch.html).
38. ^ "Visit Malta-Malta,Gozo,Comino-Museums in Malta-Museum of Archaeology" (http://www.visit
malta.com/museum-of-archaeology).
39. ^ "Ancient mystery solved by geographers" (https://web.archive.org/web/20101229050005/htt
p://www.port.ac.uk/aboutus/newsandevents/news/archive2009/april2009/title,94480,en.html).
40. ^ Mottershead, Derek; Alastair Pearson & Martin Schaefer (2008).
41. ^ Daniel Cilia, "Malta Before Common Era", in The Megalithic Temples of Malta (http://web.infin
ito.it/utenti/m/malta_mega_temples/linetime.html).
42. ^ Piccolo, Salvatore; Darvill, Timothy (2013).
43. ^ "Notable dates in Malta's history" (http://www.doi.gov.mt/EN/islands/dates.asp).
44. ^ Owen, Charles (1969).
45. ^ "History of Mdina" (http://www.edrichton.com/Excursions/Mdinaknights/index.htm).
46. ^ Cassar 2000, pp. 53–55
47. ^ a b Terterov, Marat (2005).
48. ^ a b c d e f g h i j "Malta" (http://www.treccani.it/enciclopedia/malta_(Enciclopedia-Italiana)/).
www.treccani.it (in Italian).
49. ^ The Art Journal: The Illustrated Catalogue of the Industry of All Nations, Volume 2 (https://bo
oks.google.com/books?id=wmRVAAAAcAAJ).
50. ^ "Volume 16, Issue 1" (http://www.patrimonju.org/content.aspx?id=176541&subId=176539).
51. ^ a b Cassar 2000, pp. 56–57
52. ^ "218 BC – 395 AD Roman Coinage" (https://wayback.archive.org/web/20150126230408/htt
p://www.centralbankmalta.org/timeline-coins). www.centralbankmalta.org.
53. ^ "Roman Times" (http://www.visitmalta.com/en/roman-times).
54. ^ Brown, Thomas S. (1991).
55. ^ Edwards, I. E. S.; Gadd, C. J.; Hammond, N. G. L. (1975).
56. ^ Christian W. Troll; C.T.R. Hewer (12 Sep 2012).
57. ^ "Brief history of Sicily" (http://www.stanford.edu/group/mountpolizzo/handbookPDF/MPHandb
ook5.pdf) (PDF).
58. ^ a b Travel Malta.
59. ^ Brincat, M.J. (1995) Malta 870–1054 Al-Himyari's Account and its Linguistic Implications.
60. ^ Wilson, Andrew (2006).
61. ^ Bain, Carolyn (2004).
62. ^ Previté-Orton (1971), pg. 507–11
63. ^ a b Blouet, B. (1987) The Story of Malta.
64. ^ Robert Montgomery Martin.
65. ^ "Time-Line" (http://www.aboutmalta.com/history/time-Line.htm).
66. ^ Stefan Goodwin.
67. ^ Christian Peregin.
68. ^ "Superintendance of Cultural Heritage" (http://www.culturalheritage.gov.mt/textpage.asp?p=3
107&l=1&v=1).
69. ^ Denaro, Victor F. (1963).
70. ^ Abbe de Vertot, The History of the Knights of Malta vol.
71. ^ a b "Malta History" (http://www.jimdiamondmd.com/malta_history.htm).
72. ^ "Malta History 1000 AD–present" (http://www.carnaval.com/malta/history/knights/).
73. ^ "La cesión de Malta a los Caballeros de San Juan a través de la cédula del 4 de marzo de
1530" (http://www.orderofmalta.int/wp-content/uploads/archive/pubblicazioni/La_cesion_de_Ma
lta.pdf) (PDF).
74. ^ "LA SOBERANA ORDEN DE MALTA A TRAVÉS DE DIEZ SIGLOS DE HISTORIA Y SU
RELACIÓN CON LA ACCIÓN HUMANITARIA" (http://riuma.uma.es/xmlui/bitstream/handle/10
630/4735/TESIS%20ORDEN%20DE%20MALTA%20%20A%20TRAV%C3%89S%20DE%20DI
EZ%20SIGLOS.pdf?sequence=1) (PDF).
75. ^ "El halcón maltés regresará a España dos siglos después" (http://elpais.com/diario/2005/08/1
4/revistaverano/1123970413_850215.html).
76. ^ Tributo del Halcón Maltés(d)
77. ^ "La verdadera historia del halcón maltés" (http://www.trofeocaza.com/noticia/1154/Entrevista
s/La-verdadera-historia-del-halcon-maltes.html).
78. ^ "El halcón y el mar" (http://www.trofeocaza.com/noticia/545/Reportajes/El-halcon-y-el-mar.ht
ml).
79. ^ "El Rey volverá a tener otro halcón maltés en primavera" (http://www.abc.es/20111011/contr
aportada/abcp-ignacio-palomo-alvarez-volvera-20111011.html).
80. ^ "Conferencia de Antonio de Castro García de Tejada, Halconero Mayor del Reino" (http://inst
ea.org/2011/03/conferencia-de-antonio-de-castro-garcia-de-tejada-halconero-mayor-del-
reino).
81. ^ Dennis Angelo Castillo (2006).
82. ^ Fernand Braudel, The Mediterranean and the Mediterranean World in the Age of Philip II, vol.
83. ^ Robert Montgomery Martin "Statistics of the colonies of the British empire (https://books.goog
le.com/books?id=XMU_AAAAcAAJ&pg=PA574)" (1839). p. 574.
84. ^ "Palazzo Parisio" (https://foreignaffairs.gov.mt/en/Pages/Palazzo-Parisio.aspx). gov.mt.
85. ^ "Napoleon's bedroom at Palazzo Parisio in Valletta!" (http://blog.maltaweathersite.com/2014/
01/napoleons-bedroom-at-palazzo-parisio-in-valletta/). maltaweathersite.com.
86. ^ "MaltaToday" (http://archive.maltatoday.com.mt/2010/01/24/interview.html).
maltatoday.com.mt.
87. ^ "This day, May 15, in Jewish history" (https://wayback.archive.org/web/20140519165352/htt
p://www.clevelandjewishnews.com/cjnconnect/blogs/article_057a78b4-3f44-5375-a20d-a850a6
2b2194.html).
88. ^ a b c d e f Sciberras, Sandro.
89. ^ Weider, Ben.
90. ^ Holland, James (2003).
91. ^ Rudolf & Berg 2010, p. 11
92. ^ Galea, Michael (16 noiembrie 2014). „Malta earns the title 'nurse of the Mediterranean' ” (http
s://web.archive.org/web/20160206134215/http://www.timesofmalta.com/articles/view/2014111
6/life-features/Malta-earns-the-title-nurse-of-the-Mediterranean-.544455). Times of Malta(d).
Arhivat din original (http://www.timesofmalta.com/articles/view/20141116/life-features/Malta-ear
ns-the-title-nurse-of-the-Mediterranean-.544455) la 6 februarie 2016.
93. ^ "Malta definition of Malta in the Free Online Encyclopedia." (http://encyclopedia2.thefreedictio
nary.com/Malta)
94. ^ "SETTE GIUGNO" (http://www.visitmalta.com/en/event-details/2013-06/sette-giugno-6533).
95. ^ a b Bierman, John & Colin Smith (2002).
96. ^ Titterton, G. A. (2002).
97. ^ Elliott, Peter (1980).
98. ^ Calvocoressi, Peter (1981).
99. ^ "The Siege of Malta in World War Two" (http://www.bbc.co.uk/history/worldwars/wwtwo/siege
_malta_06.shtml).
00. ^ "RUC awarded George Cross" (http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/northern_ireland/533170.
stm).
01. ^ Breacher, Michael (1997).
02. ^ "1989: Malta summit ends Cold War" (http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/decem
ber/3/newsid_4119000/4119950.stm).
03. ^ Grima, Noel (2 October 2011).
04. ^ "Malta votes 'yes' to EU membership" (https://web.archive.org/web/20030313220750/http://w
ww.cnn.com/2003/WORLD/europe/03/09/malta.yes/).
05. ^ Jesmond Bonello (17 April 2013).
06. ^ "The History of the European Union – 2000–today" (https://web.archive.org/web/2007101105
1104/http://europa.eu/abc/history/2000_today/index_en.htm).
07. ^ "Cyprus and Malta set to join eurozone in 2008" (https://wayback.archive.org/web/200901300
41939/http://www.euractiv.com/en/euro/cyprus-malta-set-join-eurozone-2008/article-163836).
16 May 2007.
08. ^ "Chapter 1 / The Republic of Malta / Maltese Constitution" (https://web.archive.org/web/2007
0929075606/http://www.legal-malta.com/law/constitution-1.htm).
09. ^ Mark N. Franklin.
10. ^ Maltavoyager.com – History – The Independence (http://www.maltavoyager.com/history_inde
pendence.html) at www.maltavoyager.com
11. ^ "Local Council Act of Malta" (https://web.archive.org/web/20130616004627/http://www.malta
data.com/loc-act.pdf) (PDF).
12. ^ (Maltese) Protokol Lokali u Reġjonali (http://www.lc.gov.mt/mediacenter/PDFs/1_Protocol.revi
sed.pdf) (PDF).
13. ^ "Malta" (https://web.archive.org/web/20130208122702/http://www.aer.eu/fileadmin/user_uplo
ad/MainIssues/Regional_Democracy/AER_Regionalism_Report/Report_by_country/MALTA_20
10.pdf) (PDF).
14. ^ "Island Landscape Dynamics: Examples from the Mediterranean" (http://www.reading.ac.uk/n
msruntime/saveasdialog.aspx?lID=12783).
15. ^ Commission for the Geological Map of the World.
16. ^ "Geothermal Engineering Research Office Malta" (http://www.gerom.org/page.asp?ID=7).
17. ^ "Mediterranean Forests, Woodlands and Scrub – A Global Ecoregion" (https://web.archive.or
g/web/20080313050219/http://www.panda.org/about_wwf/where_we_work/ecoregions/mediterr
anean_forests_scrub.cfm).
18. ^ The Maltese Islands (http://www.doi.gov.mt/en/islands/location.asp), Department of
Information – Malta.
19. ^ "Malta tops International Living's 2011 Quality of Life Best Climate Index" (http://www.ccmalt
a.com/news/malta_best_climate_in_the_world). ccmalta.com.
20. ^ Weather of Malta (http://www.maltairport.com/weather/page.asp?p=17148&l=1) – MET Office
in Malta International Airport
21. ^ "Valletta Climate Guide" (http://www.weather2travel.com/climate-guides/malta/valletta.php).
22. ^ a b "Malta's Climate" (http://www.maltaweather.com/?page_id=37).
23. ^ Birżebbuġa, Malta average sea temperature (http://www.seatemperature.org/europe/malta/bir
zebbuga-december.htm) – seatemperature.org
24. ^ "Climate Data for Luqa" (ftp://dossier.ogp.noaa.gov/GCOS/WMO-Normals/RA-VI/ML/16597.T
XT).
25. ^ a b "Met Office: Climate averages 1971–2000" (http://www.metoffice.gov.uk/climate/uk/averag
es/19712000/sites/greenwich.html).
26. ^ "Eurostat, Malta" (http://www.urbanaudit.org/DataAccessed.aspx).
27. ^ "Demographia: World Urban Areas" (http://www.demographia.com/db-worldua.pdf) (PDF).
28. ^ "Study on Urban Functions" (http://www.espon.eu/export/sites/default/Documents/Projects/E
SPON2006Projects/StudiesScientificSupportProjects/UrbanFunctions/fr-1.4.3_April2007-final.p
df) – European Spatial Planning Observation Network, 2007
29. ^ "World Urbanization Prospects" (http://www.un.org/esa/population/publications/wup2007/200
7WUP_Highlights_web.pdf) – Department of Economic and Social Affairs/Population Division,
United Nations (Table A.2; page 79)
30. ^ "Interim Territorial Cohesion Report" (http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/offi
cial/reports/coheter/coheter_en.pdf) – Preliminary results of ESPON and EU Commission
studies
31. ^ "England most over-populated country in EU – Daily Mail Online" (http://www.dailymail.co.uk/
news/article-1306213/England-populated-country-EU.html).
32. ^ "Draft National Strategy for the Cultural and Creative Industries – Creative Malta" (http://ww
w.creativemalta.gov.mt/internationalisation/introduction).
33. ^ ""The emblem of Malta", Department of Information" (http://www.doi.gov.mt/en/state/symbols.
asp).
34. ^ "IMF World Economic Outlook (WEO) – Recovery, Risk, and Rebalancing, October 2010 –
Table of Contents" (http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2010/02/index.htm).
35. ^ Dolar Solutions Ltd (http://solar.com.mt/) claims to be Malta’s leading renewable energy
company.
36. ^ "Unprecedented growth for Malta's film industry" (http://www.timesofmalta.com/articles/view/2
0100721/local/unprecedented-growth-for-maltas-film-industry.318866).
37. ^ "Silent films showed scenes shot in Malta" (http://www.timesofmalta.com/articles/view/20121
104/arts-entertainment/silent-films-showed-scenes-shot-in-malta.444013).
38. ^ Carabott, Michael (14 iulie 2005). „Incentives To boost film production in Malta” (http://www.in
dependent.com.mt/mobile/2005-07-14/news/incentives-to-boost-film-production-in-malta-7791
1/). The Malta Independent. Standard Publications Ltd. Accesat în 1 octombrie 2014.
39. ^ Transparency International and http://www.mfsa.com.mt
40. ^ "Malta funds" (http://www.financemalta.org/funds).
41. ^ "Apartments.com.mt" (http://apartments.com.mt/location/sliema/). apartments.com.mt. 10
February 2016.
42. ^ Eurostat (21 March 2013).
43. ^ "Cyprus and Malta to adopt euros" (http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/6288084.stm).
44. ^ "promoting financial services in Malta" (http://www.financemalta.org).
45. ^ Michael Sammut; Charles Savona-Ventura (1996).
46. ^ "NationMaster – Transportation statistics" (http://www.nationmaster.com/country/mt-malta/tra-
transportation).
47. ^ "Ministeru għall-Infrastruttura Transport u Komunikazzjoni – Transport Pubbliku" (https://web.
archive.org/web/20120113172538/https://mitc.gov.mt/page.aspx?pageid=52).
48. ^ "Arriva Future Decided" (http://www.di-ve.com/news/arriva-future-decided). di-ve.com news.
22 December 2013.
49. ^ Sansone, Kurt (23 December 2013).
50. ^ Dalli, Kim (1 octombrie 2014). „New bus operator to start in January” (http://www.timesofmalt
a.com/articles/view/20141001/local/New-bus-operator-to-start-in-January.537947). The
Times(d).
51. ^ "Spanish company takes over bus service" (http://www.timesofmalta.com/articles/view/20150
108/local/spanish-company-takes-over-bus-service.551080).
52. ^ "Topping up the card" (http://www.tallinja.com).
53. ^ "Tallinja card havoc" (http://www.timesofmalta.com/articles/view/20150708/local/no-discrimin
ation-against-tourists-says-bus-company.575672).
54. ^ "More buses arriving" (http://www.independent.com.mt/articles/2015-08-06/local-news/Anoth
er-40-new-buses-for-Malta-Public-Transport-will-be-put-in-service-this-weekend-6736140101).
55. ^ "AAPA World Port Rankings 2008" (http://aapa.files.cms-plus.com/Statistics/WORLD%20PO
RT%20RANKINGS%2020081.pdf) (PDF).
56. ^ Post and Telecommunications: Q4/2009 (https://wayback.archive.org/web/20101114021810/
http://www.nso.gov.mt/statdoc/document_file.aspx?id=2701), nso.gov.mt
57. ^ "Investment in fibre networks stimulates national FttH ambitions in Malta – BuddeBlog" (htt
p://www.buddeblog.com.au/frompaulsdesk/investment-in-fibre-networks-stimulates-national-ftth
-ambitions-in-malta/).
58. ^ "Maltese Cross on the Euro coins" (http://www.dailymalta.com/wt/2006/06/maltese-cross-on-
euro-coins.shtml).
59. ^ "UNWTO Tourism Highlights, 2015 Edition" (http://mkt.unwto.org/en/publication/unwto-touris
m-highlights-2014-edition). unwto.org.
60. ^ "More Maltese travel abroad" (https://web.archive.org/web/20071215013655/http://www.inde
pendent.com.mt/news.asp?newsitemid=57309).
61. ^ "M for Malta and medical tourism" (https://web.archive.org/web/20091216064632/http://www.i
ndependent.com.mt/news.asp?newsitemid=61027).
62. ^ "Malta popular with UK medical tourists" (http://www.treatmentabroad.net/medical-tourism/ne
ws/november-2007/malta-popular-with-uk-medical-tourists).
63. ^ Malta signs Cooperation Agreement with ESA (http://www.esa.int/esaCP/SEMH012YRYG_in
dex_0.html).
64. ^ "S-Cubed – Science Student Society" (http://www.scubed.org.mt/).
65. ^ "UESA – University Engineering Students Association" (http://www.uesa-mt.com/). uesa-
mt.com.
66. ^ "ICTSA" (http://www.ictsamalta.org/). ictsamalta.org.
67. ^ Census of Population and Housing 2005: Preliminary Report (https://web.archive.org/web/20
110920210030/http://www.nso.gov.mt/statdoc/document_file.aspx?id=1653).
68. ^ a b National Statistics Office (2005).
69. ^ a b "World Population Day – 2006: Special Observances" (https://web.archive.org/web/20070
927190022/http://www.nso.gov.mt/statdoc/document_file.aspx?id=1719) (Press release).
70. ^ "BBC News – Malta votes 'Yes' in divorce referendum" (http://www.bbc.co.uk/news/world-eur
ope-13588834).
71. ^ "Chapter 255. (http://docs.justice.gov.mt/lom/legislation/english/leg/vol_6/chapt255.pdf)
72. ^ Timesofmalta.com – Population in Malta, Gozo exceeds 410,000 (http://www.timesofmalta.co
m/articles/view/20080712/local/population-in-malta-gozo-exceeds-410-000).
73. ^ a b "The World Factbook" (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/m
t.html). cia.gov.
74. ^ "Eurostat – Tables, Graphs and Maps Interface (TGM) table" (https://web.archive.org/web/20
141006114113/http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=e
n&pcode=tps00018). europa.eu.
75. ^ a b Joseph M. Brincat Maltese – an unusual formula (http://macmillandictionaries.com/MED-
Magazine/February2005/27-LI-Maltese.htm), MED Magazine (February 2005)
76. ^ "Evolution of the Maltese Language" (http://www.aboutmalta.com/grazio/study2.html).
77. ^ Europeans and their Languages (http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_243_e
n.pdf), 2006
78. ^ a b c d Ignasi Badia i Capdevila; A view of the linguistic situation in Malta (http://www6.gencat.
net/llengcat/noves/hm04primavera-estiu/a_badia2_3.htm); NovesSl; 2004.
79. ^ Country profile: Malta (http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/country_profiles/1045691.stm).
80. ^ "Europeans and languages" (http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_237.en.pd
f) (PDF).
81. ^ "Malta" (http://www.newadvent.org/cathen/09574a.htm).
82. ^ G.F. Abela, Della Descrittione di Malta (1647) Malta.
83. ^ A. Luttrell, The Making of Christian Malta: From the Early Middle Ages to 1530, Aldershot,
Hants.: Ashgate Varorium, 2002 ISBN 0-86078849-0.
84. ^ Yearbook of Jehovah's Witnesses.
85. ^ a b c "Malta Today" (http://archive.maltatoday.com.mt/2009/04/08/t5.html). 2009-4-8.
86. ^ "International Religious Freedom Report 2003 – Malta" (http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2003/
24422.htm).
87. ^ "EU Work permits and restrictions to labour market in EU countries-Your Europe" (http://euro
pa.eu/youreurope/citizens/work/abroad/work-permits/index_en.htm).
88. ^ „Frendo holds talks with three European Union Commission Members” (https://web.archive.o
rg/web/20060723083938/http://www.foreign.gov.mt/showdoc.aspx?id=210&filesource=4&file=P
ress%20release%20EU%20Commissioners%20300106.pdf) (PDF) (Press release). Valletta:
Ministry of Foreign Affairs. 30 ianuarie 2006. Arhivat din original (http://www.foreign.gov.mt/sho
wdoc.aspx?id=210&filesource=4&file=Press%20release%20EU%20Commissioners%2030010
6.pdf) (PDF) la 23 iulie 2006. Accesat în 6 iulie 2006.
89. ^ Sandford, Daniel (21 octombrie 2005). „Immigrant frustration for Malta” (http://news.bbc.co.u
k/2/hi/europe/4365030.stm). BBC News Europe. Accesat în 12 octombrie 2007.
90. ^ "Statement by the Minister of Foreign Affairs Dr. Michael Frendo to resident EU
Ambassadors on irregular immigration in Malta" (https://web.archive.org/web/2006072308392
4/http://www.foreign.gov.mt/showdoc.aspx?id=210&filesource=4&file=Illegal%20Immigration%2
0-%20Statement%20for%20EU%20Ambassadors%20030706.pdf) (PDF) (Press release).
91. ^ Mediterranean migrants: Hundreds feared dead after boat capsizes URL:
http://www.bbc.com/news/world-europe-32371348
92. ^ "Immigrants refused entry into Malta" (http://www.timesofmalta.com/articles/view/20060716/lo
cal/immigrants-refused-entry-into-malta.47557).
93. ^ Frendo, Michael (5 July 2005).
94. ^ Jason Clenfield (11 March 2015).
95. ^ a b Jones, Huw R. (1973).
96. ^ Attard, Lawrence E. (1989).
97. ^ King, Russell (1979).
98. ^ "Education in Malta" (http://www.aboutmalta.com/grazio/education.html).
99. ^ "Malta – Literacy rate" (http://www.indexmundi.com/facts/malta/literacy-rate).
00. ^ "Foreign Language Learning; National Statistics Office – Malta; 1 September 2004" (https://w
eb.archive.org/web/20090114113545/http://www.nso.gov.mt/statdoc/document_file.aspx?id=58
0). gov.mt.
01. ^ "Malta on the rebound, language student arrivals up 18.2% over last year – ICEF Monitor –
Market intelligence for international student recruitment" (http://monitor.icef.com/2013/04/malta-
on-the-rebound-language-student-arrivals-up-18-2-over-last-year/).
02. ^ "Civil Hospitals in Malta in the Last Two Hundred Years" (http://www.webcitation.org/query?ur
l=http://www.geocities.com/hotsprings/2615/medhist/hospital2.htm&date=2009-10-26+00:12:0
1).
03. ^ "The Health Care System in Malta_1" (https://web.archive.org/web/20070711220500/http://w
ww.sahha.gov.mt/pages.aspx?page=156).
04. ^ "Government of Malta – Health Services" (https://wayback.archive.org/web/2005030512293
0/http://www.gov.mt/servicecluster.asp?s=4&l=2).
05. ^ "Healthcare in Malta – Allo' Expat Malta" (http://www.alloexpat.com/moving_to_malta_forum/
healthcare-in-malta-t162.html).
06. ^ a b "D. Cutajar, "An Overview of the Art of Malta"" (http://www.hopeandoptimism.com/essay.ht
m).
07. ^ "Right Outside my Window" (http://www.independent.com.mt/articles/2006-04-23/news/right-
outside-my-window-90329/), The Malta Independent, 23 April 2006.
08. ^ Crary, David (9 septembrie 2010). „Study finds Americans in generous mood” (http://silentreb
ellion.newsvine.com/_news/2010/09/09/5079433-11-most-generous-countries-of-2010). The
Huffington Post via Burlington Free Press.
09. ^ "Patri Manwel Magri u l-Ipoġew", Lil Ħbiebna, November 2003, pp. 195–197.
10. ^ Zarb, T. (1998) Folklore of An Island.
11. ^ J. Cassar Pullicino, "A New Look at Old Customs", in Studies in Maltese Folklore (https://boo
ks.google.com/books?id=2TbaAAAAMAAJ), Malta University Press (1992).
12. ^ "Isle of MTV 2012" (http://www.gozoandmalta.com/galleries/index.php/Isle-of-MTV-2012---Ph
otos-by-Clint-Gerald-Attard). gozoandmalta.
13. ^ "Malta New Years Eve Celebrations" (http://www.maltanewyearseve.com).
14. ^ Joseph Borg.
15. ^ Debattista, Martin (20 octombrie 2011). „Analogue TV is dead: Long live digital TV!” (http://w
ww.timesofmalta.com/articles/view/20111020/technology/Analogue-TV-is-dead-Long-live-digital
-TV-.389995). Times of Malta. Accesat în 3 martie 2016.
16. ^ "MCA Communications Market Review, July to December 2012" (https://www.mca.org.mt/site
s/default/files/attachments/reports/2013/cmr-sh-2012-report-24-04-2012.pdf) (PDF).
17. ^ "Census of Population and Housing 2011 (Preliminary Report)" (https://web.archive.org/web/
20130515202638/http://nso.gov.mt/statdoc/document_file.aspx?id=3424).
18. ^ "Jeff Fenech" (http://www.youngvictorboxing.com.au/jeff_fenech2.htm).
19. ^ "Surf Malta" (http://surfmalta.com/spots/).

Surse
Cramer, John Anthony (1828). Geographical and Historical Description of Ancient Greece (http
s://books.google.com/books?id=A38OAAAAQAAJ&printsec=frontcover). Clarendon Press.
pp. 45–46.
„Map of Malta and Gozo” (http://www.maltastreetmap.com/). Street Map of Malta and Gozo.
Accesat în 10 aprilie 2009. Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
„Photos of Gozo sister island of Malta” (http://www.gozo.us). Photos of Gozo. Accesat în 17
noiembrie 2006. Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
„Photos of Malta” (http://www.pvv.org/~bct/malta/). Photos of Malta. Accesat în 26 mai 2008.
Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
„Malta” (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/mt.html). The World
Factbook. Accesat în 11 martie 2016. Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și
|work= (ajutor)
„Gov.mt” (http://www.gov.mt). Government of Malta. Accesat în 1 noiembrie 2005. Mai multe
valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor)
Omertaa, Revista de Antropologie Aplicată (https://web.archive.org/web/20070613181149/htt
p://www.omertaa.org/volumes/volume20071/index/index.html) – Volumul 2007/1, Tematice
Problema pe Malta

Atribuiri
Acest articol conține text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicație aparținând
domeniului public.
Malta (http://encarta.msn.com/encyclopedia_761555566/Malta.html). Accesat în 1 noiembrie
2005. Mai multe valori specificate pentru |accessdate= și |access-date= (ajutor)

Bibliografie
„1942: Malta gets George Cross for bravery” (http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/
april/15/newsid_3530000/3530301.stm). BBC "On this day". 15 aprilie 1942. Accesat în 22
iunie 2006.
Jones, H. Bowen (1962). Malta Background for Development. Dhurham College.
OCLC 204863 (https://www.worldcat.org/oclc/204863). Parametru necunoscut |arată-
autori= ignorat (ajutor)
Cassar, Carmel (2000). A Concise History of Malta (https://books.google.com/books?id=c3nJn
QEACAAJ). Msida(d): Mireva Publications. ISBN 1870579526.
Correggio, Francesco Balbi di Francesco Balbi di Correggio 1568 translated Ernle Bradford
(1965). „chapter II”. The Siege Of Malta 1565. Penguin 2003. ISBN 0-14-101202-1.
Carolyn Bain (2004). Malta. Lonely Planet Publication. ISBN 1-74059-178-X.
Charles Mifsud, The Climatological History of The Maltese Islands, Minerva 1984
 Paul Williams (2009). Malta – Island Under Siege (http://www.pen-and-sword.co.uk/?product_i
d=1860). Pen and Sword Books. ISBN 978-1-84884-012-6.
Rudolf, Uwe Jens; Berg, W. G. (2010). Historical Dictionary of Malta. USA: Scarecrow Press.
p. 43. ISBN 9780810853171.
United Nations Development Programme (2006). Human Development Report 2005 –
International cooperation at a crossroads: Aid, trade and security in an unequal world (http://hd
r.undp.org/reports/global/2005/). Oxford University Press. ISBN 0-19-522146-X.

Legături externe
Materiale media legate de Malta (https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Malta?u
selang=ro) la Wikimedia Commons

Guvernul

Gov. mt (http://www.gov.mt/) – site-ul oficial al Guvernului Maltez

Legile din Malta (http://justiceservices.gov.mt/LOM.aspx?pageid=24) – Site-ul oficial al Legilor
din Malta.
Forțelor Armate Malteze (http://www.afm.gov.mt/)
Autoritatea Malteză de Mediu și de Planificare (http://www.mepa.org.mt/): GIS

Informații generale

Malta (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/mt.html) la The World

Factbook
Malta (http://ucblibraries.colorado.edu/govpubs/for/malta.htm) de la UCB Biblioteci GovPubs
Malta (https://www.curlie.org/Regional/Europe/Malta/) pe Curlie
Malta profil (http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-17597837) de la BBC News

Atlasul Wikimedia pentru Malta

Date geografice legate de Malta (https://www.openstreetmap.org/browse/relation/365307) la
OpenStreetMap
Migrația Malta (http://www.wix.com/btrcameron/migrationmalta) – O sursă de informații privind
imigrația și Malta (articole științifice, documente de politici, comunicate de presă etc.)

Mass-Media

Times of Malta (http://www.timesofmalta.com/)

Comisia Malteză de Film (http://www.mfc.com.mt/)

Călătorie

Site-ul oficialul de turism (http://www.visitmalta.com/)

Valletta Living History (http://www.maltaattraction.com/)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Malta&oldid=13482339

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 iunie 2020, ora 22:34.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.