Portugalia

280 limbi

 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
stat în Europa de Sud-Vest

Portugalia
Republica Portugheză
República Portuguesa

Drapelul Portugaliei Stema Portugaliei[*]

Deviză: Europe's West Coast 

Imn: 

A Portuguesa

1:11
 Geografie

Suprafață  

 - totală 92.212 km² (locul 111)

Apă (%) 0,5 %

Cel mai înalt punct Muntele Pico[*] (2.351 m) 

Cel mai jos punct Oceanul Atlantic (0 m) 

Cel mai mare oraș Lisabona

Vecini Spania[4]
Castilia și León 

Fus orar WET (UTC+ 0)

Ora de vară WEST (UTC+ 1)

Populație

Densitate 115 loc/km²
 - Estimare 2012 10.487.289 (locul 80)

 - Estimare 2021 10.347.892

Limbi oficiale portugheză[ib 1]

Etnonim portughezi (pl.)
portughez (masc.)
portugheză (fem.) 

Guvernare

Sistem politic Republică semi-prezidențială

Președinte(d) Marcelo Rebelo de Sousa 

Prim-ministru(d) António Costa 

Legislativ Adunarea Republicii Portugalia

Capitala Lisabona[6] (din 1385) 

Istorie

Stat independent

Fondarea
868
Portugaliei

Suveranitatea
24 iunie 1128
Portugaliei

Regatul Portugaliei 26 iulie 1139

Republica
5 octombrie 1910
Portugheză

Aderare la UE 1 ianuarie 1986

Economie

PIB (PPC) 2022

 - Total ▲ $406.2 miliarde[1] (locul 52)

 - Pe cap de locuitor ▲ $39.544[1] (locul 58)

PIB (nominal) 2022

 - Total ▲ $271.2 miliarde[1] (locul 47)

 - Pe cap de locuitor (locul 52)▲ $26.404[1]

Gini 31.9

IDU (2019) 0.864 (locul 38)

 Monedă euro ( EUR[7] )[ib 3] 

Coduri și identificatori

Cod CIO POR 

Cod mobil 268 

Prefix telefonic +351

ISO 3166-2 PT

Domeniu Internet .pt[ib 2]

1. ^ Limba mirandeză este cooficială în Miranda do

Douro.

2. ^ Se poate și folosi domeniul .eu, pentru că

Portugalia face parte din Uniunea Europeană.

3. ^ Până în 2002: escudo portughez.

Prezență online
site web oficial
hasthtag
Modifică date / text 

Portugalia (vedere din satelit)

Portugalia (în portugheză Portugal; pronunție /puɾtuˈɣaɫ/), oficial Republica
Portugheză (în portugheză República Portuguesa, pronunțat /ʁɨ'publikɐ puɾtu'ɣezɐ/),
este o țară în Peninsula Iberică din Europa de Sud-Vest. Este cea mai vestică țară
din Europa continentală. La vest și sud are coastă la Oceanul Atlantic, iar la est și nord
se învecinează cu Spania. Frontiera dintre Portugalia și Spania(d) are 1.214 km lungime
și este considerată cea mai lungă graniță neîntreruptă în cadrul Uniunii Europene.
Republica include, de asemenea, arhipelagurile Azore și Madeira din Atlantic,
ambele regiuni autonome cu propriile lor guverne regionale(d).

Teritoriul Portugaliei moderne a fost locuit permanent, invadat și subiect de dispute

armate încă din vremuri preistorice(d). Precelții(d), celții, cartaginezii și romanii au fost
urmați de invaziile vizigoților și suebilor germanici. În 711, Peninsula Iberică a fost
invadată de către Mauri, Portugalia devenind parte din Al-Andalusul musulman.
Portugalia s-a născut ca stat în urma Reconquistei creștine, iar în 1139, Afonso
Henriques a fost proclamat rege al Portugaliei, astfel stabilind independența acestui
stat.[8]

În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Portugalia și-a creat primul imperiu global, devenind

una dintre cele mai mari puteri economice, politice și militare. [9][10][11] În acest timp,
exploratorii portughezi au efectuat călătorii maritime de pionierat în Epoca Marilor
Descoperiri, în special sub patronajul regal al principelui Henric Navigatorul și al
regelui João al II-lea, descoperiri notabile fiind cea a lui Vasco da Gama, care a găsit
o rută spre India pe mare (1497-98), dar și descoperirea Braziliei (1500), și ajungerea
la Capul Bunei Speranțe. În această perioadă, Portugalia a monopolizat comerțul cu
mirodenii în Europa, iar Imperiul Portughez s-a extins cu campaniile militare efectuate în
Asia. Distrugerea Lisabonei în cutremurul din 1755, apoi ocupația străină din
timpul Războaielor Napoleoniene, independența Braziliei(d) (1822), și Războaiele
Liberale(d) (1828-34), au lăsat Portugalia slăbită de război și cu influența mondială
diminuată.[12]

După ce revoluția din 1910 a abolit monarhia, a fost proclamată democratica, dar
instabila Primă Republică Portugheză, înlocuită ulterior de regimul autoritar de
dreapta Estado Novo. Democrația a fost restabilită după Războiul Colonial
Portughez și Revoluția Garoafelor în 1974. La scurt timp după aceea, s-a acordat
independență aproape tuturor teritoriilor de peste mări(d),[13] ceea ce a marcat sfârșitul
de celui mai îndelungat imperiu colonial. Portugalia a lăsat o profundă influență culturală
și arhitecturală în întreaga lume(d) și o moștenire de peste 250 de milioane de vorbitori
de portugheză.

Portugalia este o țară dezvoltată, cu o economie avansată, cu venituri mari și un nivel

de trai înalt.[14][15][16] Este a 5-a cea mai pașnică țară din lume,[17] menținând o formă de
guvernare republicană semiprezidențială.[18][19][20][21][22] Are al 18-lea cel mai mare progres
social din lume, aflându-se înaintea altor țări vest-europene
precum Franța, Spania și Italia.[23] Membru fondator al NATO și al Comunității Țărilor de
Limbă Portugheză, este, de asemenea, membră a numeroase alte organizații
internaționale, inclusiv Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană, zona
euro și OCDE.

Portugalia este un pionier al reformei consumului de substanțe, decriminalizând posesia

de droguri pentru uz personal în 2001.[24] După ani de investiții și cooperare, Portugalia
a marcat un punct culminant al folosirii energiei regenerabile la nivel mondial (d) în 2016,
atunci când a reușit să se alimenteze timp de 107 ore consecutive exclusiv din energie
hidroelectrică, eoliană și solară.[25]

Istoria[modificare | modificare sursă]
Istoria timpurie: precelții și celții[modificare | modificare sursă]

Citânia de Briteiros(d), din Minho(d), cel mai bine conservat sit portughez din Epoca Fierului și cultura Castro(d).

Istoria timpurie a Portugaliei este una comună cu restul Peninsulei Iberice situată în

sud-vestul Europei. Numele de Portugalia derivă din alăturarea denumirilor romano-
celtice Portus Cale(d). Regiunea a fost colonizată de precelți și celți, care au dat naștere
popoarelor antice ale gallaecilor, lusitanilor(d), celticilor(d) și cyneților(d), și a fost vizitată
de fenicieni și cartaginezi(d), încorporată în dominioanele Republicii Romane ca
provincia Lusitania și parțial Gallaecia, după 45 î.e.n. până la 298 e.n., recolonizată
de suebi, buri(d), și vizigoți, și cucerită de mauri. Alte influențe includ vestigii alane din
secolul al V-lea, descoperite în Alenquer (din denumirea germanică veche Alankerk, de
la Alan+kerk; cu sensul de templu al Alanilor), Coimbra și Lisabona.[26]