Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Unelte
Italia
Republica Italiană
Repubblica Italiana
(Cântecul italienilor)
Geografie
Suprafață
Vatican
Franța
Elveția
Austria
Slovenia
Populație
Guvernare
Capitala Roma
Economie
Coduri și identificatori
^ Mai multe limbi sunt oficiale alături de italiană în diverse regiuni: germana și ladina în Tirolul de Sud,
slovena în provinciile Gorizia și Trieste; franceza în Valea Aostei
^ înainte de Euro, Lira Italiană; în Campione d'Italia, Euro este acceptat la plată, deși acolo moneda
oficială este francul elvețian.
^ Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Italia face parte
Prezență online
hasthtag
Italia (scris și pronunțat la fel și în limba italiană: iˈtaːlja), oficial Republica italiană (in italiană Repubblica
italiana),[12][13][14][15] este un stat unitar, republică parlamentară, aflat în Europa de Sud. Ea acoperă
o arie de 301.338 km² și are o climă temperată; datorită formei părții sale continentale, este denumită
pe plan intern lo Stivale („Cizma”).[16][17] Cu 61 de milioane de locuitori, este a cincea cea mai populată
țară a Europei. Italia este o țară dezvoltată[18] și are a treia cea mai mare economie din zona Euro și a
opta din lume după PIB nominal.[19]
Din vremurile antice, culturile etruscă, Magna Graecia și altele au înflorit pe teritoriul actual al Italiei,
până când au fost în cele din urmă absorbite de Roma, care timp de secole a rămas centrul politic și
religios al civilizației occidentale, capitala Imperiului Roman și apoi centrul creștinismului. În Evul Mediu
Întunecat, Peninsula Italică s-a confruntat cu dezastruoase invazii ale triburilor barbare, dar începând cu
secolul al XI-lea, numeroase orașe-stat italiene(en)[traduceți] au început să înflorească practicând
navigație, comerț și întreținând instituții bancare (capitalismul modern își are originile în Italia
medievală).[20] Mai ales în timpul Renașterii, cultura italiană a înflorit, producând cărturari, artiști și
polimați ca Leonardo da Vinci, Galileo, Michelangelo și Machiavelli.[21] Exploratorii italieni ca Marco
Polo, Columb și Vespucci au descoperit noi rute către Orientul Îndepărtat și către Lumea Nouă,
contribuind la epoca marilor descoperiri pentru europeni.[22] Totuși, Italia a rămas fragmentată în
numeroase state aflate în război unele cu celelalte de-a lungul întregii Epoci Medievale, ceea ce le-a
făcut să cadă ușor pradă marilor puteri europene, ca Spania, Franța, și apoi Austria.[23] Italia va intra
astfel într-o lungă perioadă de declin până la jumătatea secolului al XIX-lea.[23]
Italia joacă un rol de frunte în afacerile militare, culturale și diplomatice mondiale[32] și este astfel
considerată a fi o putere regională majoră.[33][34][35] Italia este unul dintre membrii fondatori și unul
dintre membrii de frunte ai Uniunii Europene,[36] fiind membră și a mai multor instituții internaționale,
între care ONU,[37] NATO,[38] OCDE, OSCE, OMC,[39] DAC(en)[traduceți], G4(en)[traduceți], G6(en)
[traduceți], G7, G8, G10(en)[traduceți], G20,[40] a Uniunii Mediteranei,[41] a Consiliului Europei,[39] a
Inițiativei Central-Europene,[42] ASEM[43] și a Uniting for Consensus(en)[traduceți].[44]
Etimologie
Prezumpțiile privind etimologia numelui de „Italia” sunt numeroase și foarte variate.[45] Conform uneia
dintre cele mai comune explicații, termenul latinesc Italia[46] a fost împrumutat prin greaca antică din
oscanul Víteliú, care înseamnă „țara vițeilor” (cf. Lat vitulus „vițel”, Umb vitlo „vițel”).[47] Taurul era un
simbol al triburilor din sudul peninsulei[48] și apărea adesea în luptă cu lupoaica romană ca simbol al
sfidării Italiei libere în timpul Războiului Social.[49] Istoricul grec Dionis din Halicarnas afirmă aceasta
odată cu legenda că Italia ar fi fost denumită astfel după Italus(en)[traduceți],[50] legendă amintită și de
Aristotel[51] și Tucidide.[52]
Numele de Italia s-a aplicat doar la o parte din ceea ce este astăzi Italia de Sud – conform lui Antioh din
Siracuza(en)[traduceți], porțiunea sudică a peninsulei Bruttium (Calabria de astăzi: provincia Reggio, și
parte din provinciile Catanzaro și Vibo Valentia). Dar până la vremea sa Oenotria(en)[traduceți] și Italia
deveniseră sinonime, și numele s-a aplicat și asupra a mare parte din Lucania. Grecii au ajuns și ei să
folosească denumirea de „Italia” pentru o regiune mai extinsă, dar abia în timpul domniei lui Cezar
August (sfârșitul secolului I e.n.) termenul s-a extins asupra întregii peninsule până la Alpi.[53]