Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prezentarea generala
Italia, oficial Republica Italiană (italiană Repubblica Italiana, numele scurt este
identic) este un stat suveran european, situat în cea mai mare parte pe Peninsula Italică și
cuprinzând și câteva insule la Marea Mediterană, cele mai importante fiind Sicilia și Sardinia.
Se învecinează cu Franța la nord-vest, Elveția și Austria la nord și Slovenia la nord-est. De
asemenea înconjoară două enclave independente: San Marino și Vatican, și are și o exclavă
înconjurată de Elveția numită Campione d'Italia. Capitala Italiei este Roma.
Italia a fost un loc de origine al multor culturi europene, precum etrusci și romani, și
al mișcărilor culturale moderne, cea mai notabilă fiind Renașterea. Roma este un sediu al
Bisericii Romano-Catolice, și a fost pentru o perioadă lungă centrul civilizației occidentale.
Astăzi Italia este o republică democratică și o țară dezvoltată, ocupând a șaptea
poziție conform PIB-ului, a opta conform indicelui calității vieții și a douăzecea
conform indicelui dezvoltării umane. Este membru fondator al Uniunii Europene și
unul dintre membri ai G8, OTAN-ului, Consiliului Europei, Uniunii Europei Occidentale.
Italia constă în principal dintr-o peninsulă (poreclă Stivale-cizma) care se extinde în
Marea Mediterană, unde împreună cu două mari insule, Sicilia și Sardinia
(Sardegna), creează diferite compartimente ale mării: Marea Adriatică la nord-est,
Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest și în final Marea Ligurică la nord-vest.
Munții Apenini (Monti Appennini) din centrul peninsulei, merg spre est, unindu-se cu Alpii,
care apoi formează un arc, închizând Italia în nord. Aici se află și o lagună aluvionară mare,
Laguna Pad-Veneția, străbătută de Râul Pad și de mulți afluenți ai săi, care curg dinspre Alpi,
Apenini și Dolomiți. Alte râuri cunoscute sunt Tibrul (Tevere), Adige și Arno. Cel mai înalt
vârf al Italiei este Mont Blanc (Monte Bianco) cu 4,807 m, dar Italia este mai ales asociată cu
doi faimoși vulcani: acum adormitul Vezuviu (Vesuvio) în apropriere de Napoli și activul
Etna în Sicilia.
Teritorial Italia este împărțită în: -Italia continentală(munții Alpi și Câmpia Padului)
-Italia peninsulară (munșii Apeninisi câmpiile litorale) -Italia insulară - Sardinia,
Sicilia, Elba și alte mici insule.
Roma-Vatican Milano
Napoli Genova
Palermo Bologna
Torino Florenta
Principalele porturi sunt Genova, aici trece o treime din comerț, Neapole, Triest,
Veneția, Palermo și Cagliari. Linia aeriană internațională se numește Alitalia, ea deservește
toate orașele importante.
Dintre acestea, porturile italiane, în fruntea cărora se află Veneţia, Savona, Genova şi
Civitavecchia, au fost liderele pe piaţă cu 1,9 milioane de îmbarcări.
Mediul economic, demografic, cultural, politico-legislativ, tehnologic, natural Italia
este în general o omogenitate lingvistică și religoasă, totuși, cultura sa, economia sa și politica
sa sunt diverse. Italia are a cincea densitate a populației europene ca mărime, atingând 196 de
oameni pe km². Grupurile minoritare sunt mici, cele mai mari fiind cel vorbitor de limba
germană în Tirolul de Sud (1991: 287.503 germani și 116.914 italieni) și cel de limba slovenă
lângă Trieste.
Alte grupuri minoritare cu limbi oficiale parțiale sunt cele franceze în Valle d'Aosta;
cele sarde în Sardinia; cele ladine în Dolomiți; și cele friuliene în regiunea Friuli-
Veneția Giulia, toate patru limbi romanice. În plus există alte câteva minorități locale
mici, ca și cele vorbitoare de Limba occitană în sudul văii Piemontului; Limba catalană în
orașele Alghero și Sardinia; Limba albaneză în anumite sate din Calabria și Sicilia; și de
dialecte grecești vechi în satele din Calabria.
Membră a grupului G8, Italia reprezenta a șasea economie în 2004, după Statele
Unite, Japonia, Germania, Regatul unit al Marii Britanii și Franța. Italia are o
economie industrială diversificată, cu un venit pe cap de locuitor apropiat unor țări ca
Franța și Regatul Unit. Economia capitalistă rămâne divizată într-un nord industrial bine
dezvoltat, dominat de companii private și un sud agricultural, cu o rată a șomajului de 20%.
Majoritatea materiilor prime necesare industriei și mai mult decât 75% din necesarul
de energie este acoperit prin importuri.
În decada trecută, Italia a urmărit o politică fiscală strânsă pentru a îndeplinii
criteriile Uniuniilor economice și monetare, beneficiind de o rată a inflației scăzută care i-a
permis alăturarea la Euro de la conceperea sa în 1999.
Performanța economică italiană a rămas în urma parteneriilor săi europeni,
guvernul actual inițiind o serie de reforme pe termen scurt destinate îmbunătățirii
competivității și a creșterii pe termen lung. S-a mișcat încet, totuși, în implementarea
reformelor.
În anul 2010, piața auto italiană fost de 1,96 milioane de unități, în scădere cu 9%
față de anul precedent[1].
Investițiile străine directe (ISD) în Italia au fost de 30,5 miliarde de dolari în 2009,
față de 17 miliarde de dolari în 2008[2].
Constituția Republicii Italiene din 1948 a stabilit un parlament bicameral,
(Parlamento), consistând din Camera Deputaților (Camera dei Deputati) și Senat (Senato della
Repubblica), o putere judiciară și una executivă (condusă de un prim ministru) (Presidente del
Consiglio dei Ministri). Președintele republicii este ales pe 7 ani de către parlamentul reunit
cu un contingent mic de delegați regionali.
Președintele nominalizeză prim ministrul, care propune ceilalți miniștri (care înainte
erau aleși de președinte). Consiliul de Miniștri (în mod general, dar nu
necesar, este compus din membri ai parlamentului) trebuie să păstreze secretele ambelor
camere (Fiducia).
Camerele parlamentului sunt populare și sunt alese în mod direct printr-un sistem
mixt majoritar și proporțional. Camera Deputaților are 630 de membri. În plus față de cei 315
mebri aleși, Senatul îi include și pe foștii președinți și alte diverse
persoane, conform prevederilor constituționale. Ambele camere sunt alese pentru maxim 5
ani, dar pot fi dizolvate înainte de expirarea termenului normal.
Sistemul judiciar italian este bazat pe dreptul roman modificat prin Codul
napoleonic și prin ultimele schimbări. O curte constituțională, Corte Costituzionale, care
poate trece peste constituționalitatea legilor, este o inovație post-Al Doilea Război Mondial.
Italia este bine cunoscută pentru arta și cultura sa, precum și datorită nenumeratelor
ei monumente, printre care se numără Turnul din Pisa și Colosseumul roman, dar și pentru
mâncarea sa (pizza, pasta, s.a.m.d.), vin, stilul de viață, eleganță, design, cinema, teatru,
literatură, poezie, arte vizuale, muzică (mai ales de operă), sărbători, și în general pentru gust.
Mișcările artistice ale Renașterii și barocului a apărut în Italia între secolele al 14-lea
și al 15-lea, respectiv la sfârșitul secolului al 16-lea, determinând o adevărată revoluție
artistică în Italia, mai întâi, în Europa ulterior și apoi în întreaga lume.
Genurile literare care au înflorit în Italia, așa cum sunt poezia lui Petrarca, Tasso și a
lui Ariosto, respectiv proza lui Dante, Boccaccio, Machiavelli și a lui Castiglione, au exercitat
o influență durabilă în dezvoltarea culturii vestice, la fel ca și pictura,
sculptura și arhitectura, la care au contribuit artiști extraordinari ca Leonardo da Vinci,
Raffaello, Botticelli, Fra Angelico și Michelangelo.
Influența muzicală a compozitorilor italiani ai epocii baroce, precum Monteverdi,
Palestrina și Vivaldi s-a dovedit a fi remarcabilă. Mai târziu, în secolul al 19-lea, opera
romantică italiană (gen muzical "inventat" de asemenea de italieni) a excelat datorită
compozitorilor Gioacchino Rossini, Giuseppe Verdi și Giacomo Puccini.
Artiștii, scriitorii, regizorii, arhitecții, compozitorii și designerii contemporani italieni
contribuie semnificativ la cultura vestică.
Fotbalul este principalul sport național. Italia a câștigat Cupa Mondială de Fotbal de
patru ori: în 1934, 1938, 1982 și 2006. Seria A a campionatului italian de fotbal a dat unii
dintre cei mai buni jucători de fotbal la nivel mondial. Cele mai cunoscute echipe sunt A.C.
Milan și Inter Milano FC din Milano, A.S. Roma și S.S. Lazio din Roma, Juventus din Torino
și Fiorentina din Florența.
Produse importate: produse din industria de masini, titei, metale neferoase, produse
chimice, fier si otel, fibre textile.
Produse exportate: produse din industria de masini, mijloace de transport,
imbracaminte, titei, incaltaminte, fier si otel, fructe si legume.
Agricultura
41% din suprafața terenului arabileste folosit pentru agricultură, 17% pentru pășunat.
Cultivarea grâului este foarte importantă, dar se cultivă și porumb și orez în unele depresiuni.
Valea râului Po este cea mai importantă regiune pentru cultivarea cerealelor, legumelor,
sfeclei de zahăr, tutunului și cânepei. Podgoriile sunt răspândite, iar măslinele sunt importante
în provinciile din sud.Italia este cel mai mare producător de struguri și de ulei de măsline din
lume. În nord sunt importante culturile de mere, pere și piersici, iar în sud culturile de
citrice.Oile și caprele sunt crescute în sud, caprele fiind adaptate la regiuni mai secetoase și
mai sărace.
Mineritul
Mercurul și sulful sunt ambele exportate, și se produce zinc și plumb în cantități
mici. Minereuri de fier se găsesc în Valle D"Aosta. Faimoasa marmură de Carrara și Massa,
din Toscana, este exportatăîin toată lumea.
Silvicultura și Pescuitul
Pădurile acoperă 23% din suprafața țării, în special în Alpi și în zonele de dealuri ale
Appeninilor.Pădurile de foioase cresc pe pantele mai joase, până la 1000 m, mai sus fiind
pădurile de conifere. În multe locuri se găsesc mici fabrici de prelucrare aîlemnului. Flote de
pescuit se găsesc în majoritatea așezărilor de pe coasta, principalele capturi fiind cele de
sardele, de scrumbii și de barbuni. Captura totală este in jur de 350.000 de tone, la care se
adaugă până la 550.000 tone de moluște pescuite de-a lungul coastei Italiei.
Transportul
Dintre cei 15.983 km de cale ferată, 9110 km sunt electrificați. Există 301.307 km de
șosea.Principalele porturi sunt Genova, aici trece o treime din comerț, Neapole,
Triest, Veneția, Palermo și Cagliari.Linia aeriană internațională se numește Alitalia,
ea deservește toate orașele importante.
Principalele atracții turistice ale Italiei sunt:
Pantheonul
Colosseumul rămâne cea mai vestită și mai mare arenă construite vreodată de
romani. Inițiativa construirii sale a avut-o împăratul Nero ca urmare a influenței majore pe
care o aveau în acele timpuri luptele de gladiatori. Astfel, s-a realizat o arenă imensă pentru
asemenea spectacole publice.
Termenul de Colosseum provine de la statuia colosală - de 36 de metri - care il
reprezenta pe Nero in chip de zeu al soarelui, odinioară amplasată lângă amfiteatru, demolată
ulterior. Nu numai statuia, dar și amfiteatrul era o priveliște grandioasă. În formă de elipsă, cu
axa mare de 186 m, axa mică de 150m, avea un perimetru de 520 m și o înălțime de 55m,
oferind locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori.
Fundația pe care a fost construit avea 12 metri grosime.
Să clădești asa ceva, era chiar pentru neîntrecuții constructori romani o adevarată
provocare. A necesitat - printre nenumarate alte materiale de construcție - zeci de mii de tone
de marmură (adusă din apropiere, din Tivoli) și aproape 300 tone de fier pentru a lega
blocurile unul de celalalt. Ca un precedent la materialele prefabricate moderne, multe dintre
părțile componente ale Colloseumului au fost construite in altă parte și aduse la locul
construirii arenei pentru asamblare. Această metodă a permis un ritm accelerat de lucru care a
dus la construirea edificiului în numai 7 ani.
Vatican
Nu multe sunt religiile care au un stat, dar catolicismul nu e doar o religie. Sfântul
Scaun - Vaticanul - este probabil cel mai bogat stat independent din lume, impresionanta
colecție de comori inestimabile de artă compensând lipsa totală de resurse naturale. Pentru
iubitorii de artă, Vaticanul este centrul suprem, adăpostind comori universal cunoscute, de la
Capela Sixtină la celebra piață construită de Bernini.
Fântâna dorințelor
Domul
Piata Navonna
Piazza Navona este una dintre cele mai celebre și cele mai frumoase piețe din Roma.
Mare, plină de terase și artiști care pictează în aer liber, Piazza Navona are nu mai puțin de
trei fântâni. Cea mai mare este Fontana dei Quattro Fiumi (Fântâna celor patru fluvii). Fiecare
din cele patru statuete ce decorează acest moment reprezintă cate un fluviu de pe continente
diferite: Nilul, Gangele, Dunărea și Amazonul.
Celelalte două fântâni sunt Fontana di Nettuno în nordul pieței și Fontana del
Moro în sud.
Aici în perioada Sărbătorilor de Iarnă se organizează unul dintre cele mai mari
târguri de Crăciun din Europa.
Arcul păcii
Primele nouă luni ale anului 2020: vizitatorii s-au înjumătățit în unitățile de
ospitalitate
În perioada de vară iulie-septembrie 2020, prezența clienților în unitățile de cazare a
fost de 63,9% față de anul precedent. Scăderea se datorează în principal prezenței clienților
străini, aceștia fiind de doar 39,7% față de același trimestru din 2019; pentru clienții italieni
acestea sunt de 86,2%.
În primele trei trimestre ale anului 2020, călătoriile de afaceri ale rezidenților din țara
noastră au scăzut drastic (-59%) și, într-o măsură mai mică, dar totuși mare, cele de vacanță (-
23%).
Un indicator semnificativ al presiunii turistice îl reprezintă indicele turistic teritorial,
dat de raportul dintre numărul de prezențe turistice la o mie de locuitori
rezidenți. Acest indice face posibilă măsurarea capacității fiecărui oraș de a suporta
încărcătura turistică și de a evalua impactul pe care fluxurile turistice îl au asupra teritoriului
în termeni relativi, pentru a contura presiunea antropică de mediu a turismului.
Figura 2.4 arată acest indicator pentru primele 15 orașe identificate.
Poziționarea celor 15 municipalități ordonate în funcție de indicele turistic îl vede pe
Malcesine ca fiind primul în clasament și pe Capaccio Paestum ca pe ultimul. Orașul
Malcesine are aproape 300.000 de turiști la mia de locuitori, Sirmione aproape 150.000 de
turiști la mia de locuitori, Stresa aproape 114.000 de turiști la mia de locuitori, Taormina
aproape 102, Ravello 68, San Gimignano peste 66, Amalfi peste 57, Veneția peste 46 mii de
turiști la mia de locuitori până la Capaccio Paestum cu 26 de mii de turiști la mia de locuitori.
Un alt indicator util îl reprezintă densitatea turistică, care măsoară greutatea
prezențelor turistice în comparație cu suprafața orașului, exprimată în kilometri pătrați, care
reflectă dificultățile de încărcare ale orașelor turistice (Figura 2.5).
Cea mai mare densitate turistică se găsește pentru orașul Florența, cu aproape 100 de
mii de vizitatori pe kilometru pătrat, confirmând dificultățile evidente de încărcare a capitalei
toscane în comparație cu presiunea turistică. Veneția, de asemenea o destinație privilegiată
pentru turismul de masă, are o densitate turistică mai mică, egală cu puțin peste 29 de mii de
vizitatori / km pătrați, dar trebuie considerat că măsura suprafeței este brută din apele interne
ale canalelor care ocupă 62,2 la sută din suprafața totală a lagunei4
. Între Florența și Veneția sunt Taormina cu peste 84 mii de prezențe pe km pătrați,
Milano, cu peste 66 mii de prezențe pe km pătrați, Amalfi cu aproape 50 de mii de prezențe,
Sirmione cu peste 47 de mii de prezențe, Merano cu peste 42 de mii de prezențe , Napoli, cu
aproape 31 de mii de prezențe și Torino cu peste 29 de mii de prezențe pe kilometru pătrat.
Un indicator relevant este dat de numărul de sosiri în funcție de tipul de reședință a
turiștilor (nerezidenți în Italia, rezidenți din aceeași regiune, rezidenți din alte regiuni) pe
numărul total de sosiri în municipiu.
Figura 2.6 prezintă analiza pentru primele 15 dintre municipalitățile selectate în
acest studiu. Este evident că aproape toate municipalitățile au un număr mare de sosiri de
turiști nerezidenți în Italia, comparativ cu toate sosirile, cu o incidență adesea apropiată sau
mai mare de 50 la sută, cu vârfuri variind de la 70,3 la sută în Roma 46,4 la sută din Bologna.
Acesta nu este cazul pentru Torino și Ravenna, municipii pentru care există o
prevalență netă a sosirilor de turiști rezidenți din alte regiuni, respectiv 63,4% și 54,5%.
Analizând coerența prezențelor în funcție de tipul de reședință a turiștilor
(nerezidenți în Italia, rezidenți din aceeași regiune, rezidenți în alte regiuni) asupra totalului
prezențelor în municipiu, Figura 2.7 prezintă analiza pentru primii 15 dintre municipalitățile
au selectat acest studiu. Similar analizei efectuate pentru sosiri, se remarcă faptul că pentru
aproape toată prevalența turiștilor nerezidenți în Italia este confirmată comparativ cu totalul
de prezențe: mai mult de 4 din 5 turiști sunt nerezidenți în Italia pentru Veneția (86,0%) și
aproape 1 din 2 pentru Trieste (48,4%). Dar și pentru acest indicator Torino și Ravenna
acestea merg împotriva tendinței: prezențele turiștilor care locuiesc într-o altă regiune au o
incidență mai mare asupra totalului prezențelor, respectiv 59,2 la sută și 46,2 la sută.
Datele statistice permit analiza fluxului de turiști în funcție de origine și destinație.
Examinând figurile 2.8 și 2.9, atractivitatea exprimată de primele cincisprezece orașe ale
panoului selectat (sortată după numărul scăzut de sosiri) este prezentată atât pentru fluxurile
de turiști rezidenți, cât și pentru cei străini (nerezidenți în Italia).
Turiștii străini (nerezidenți în Italia) favorizează orașele Veneția, Florența, Roma și
Milano, toate capitale regionale (Figura 2.8). Dar, de asemenea, capitalele de provincie
poziționate printre primele cincisprezece municipalități exercită o atractivitate ridicată pentru
turismul străin, cu excepția Ravennei. Acestea din urmă, împreună cu Agrigento, Pisa,
Palermo și Torino, sunt orașele în care sosirile rezidenților sunt concentrate într-o măsură mai
mare decât au observat alte municipalități. Analizând graficele din punctul de vedere al
regiunii de origine a fluxului turistic (Figura 2.9), se observă că principalele destinații ale
rezidenților lombardi sunt Roma și Milano, dar și locuitorii din Lazio favorizează destinațiile
din Milano și Roma. Pentru ambele regiuni, Roma este prima destinație de alegere. Locuitorii
sicilieni au Roma și Milano ca destinații preferate, dar Palermo este a treia destinație. Mai
mult, este important să subliniem atractivitatea capitalelor regionale și provinciale pentru
turismul intern regional. Probabil motivat și de o distanță redusă, turismul infra-regional al
rezidenților este cu siguranță o componentă care trebuie analizată mai detaliat și poate
constitui un element de forță care trebuie tratat și din care promovează forme de atractivitate
periodică prin evenimente.