Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr.

Smaranda TOMA

3. AMENAJAREA TURISTICĂ A ZONELOR MONTANE

3.1. Organizarea şi valorificarea spaţiului turistic montan

3.2. Potențialul turistic al Carpaților Românești
3.2.1. Potențialul turistic natural al Carpaților Românești
3.2.2. Potențialul turistic antropic al Carpaților Românești
3.3. Stațiunile turistice montane
3.4. Criterii de bază aplicabile în amenajarea unei staţiuni pentru sporturi de iarnă
3.5. Stațiunile montane pentru sporturi de iarnă
3.6. Principalele obiective ale strategiei dezvoltării turismului montan în România
Studiu de caz: Analiza evoluției și structurii indicatorilor circulației turistice în stațiunile montane
românești în ultimele două decenii (platforma e-learning și seminar)
Rezumat

3.1. Organizarea şi valorificarea spaţiului turistic montan

Turismul montan se bazează pe existenţa arcului carpatic, unde varietatea peisajului (peisaj
alpin, creste, abrupturi, chei, defilee, peşteri), a altor resurse naturale (ape minerale şi termale, păduri,
parcuri naţionale şi naturale, climat montan moderat, caracterizat prin confort termic, viscole puţine,
frecvenţă redusă a avalanşelor, persistenţă a stratului de zăpadă de până la 180-200 zile/an) şi
posibilitatea de practicare a unor variate activităţi turistice (drumeţii, sporturi de iarnă, climatoterapie,
balneoturism, alpinism, speoturism, parapantism) au constituit punctele forte de atracţie.
Amenajarea turistică a zonei montane a început în prima parte a secolului XX, când s-au creat
primele obiective de mază materială (cabane, refugii, drumuri, marcaje, posturi de prim ajutor).
Federația Societăților de Turism și Alpinism (înființată în 1934) și Oficiul Național de Turism (ONT,
înființat în 1936) au avut contribuții semnificative în promovarea turismului montan și în dezvoltarea
stațiunilor Sinaia, Bușteni, Predeal, Păltiniș, unde s-au construit cabane, vile, hoteluri și căi de acces. În
perioada postbelică, se dezvoltă alte stațiuni (Poiana Brașov, Borșa, Semenic, Stâna de Vale, Durău), iar
arealul Valea Prahovei-Brașov este dotat cu pârtii pentru schi, bob, săniuș, patinoare și mijloace de
transport pe cablu.
Turismul pentru sporturi de iarnă se bazează pe existenţa unui domeniu schiabil, situat la
altitudini de peste 1000m. Peste 50% din domeniul schiabil se află situat în judeţele Braşov, Prahova,
Dâmboviţa, în masivele montane Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Clăbucetele Predealului, Munţii
Baiului. Aici se găsesc şi cele mai solicitate staţiuni pentru sporturi de iarnă: Poiana Braşov, Predeal,
Sinaia, Azuga, Buşteni. Alte staţiuni sunt în judeţele Hunedoara, Sibiu, Caraş-Severin, Suceava,
Maramureş, Bihor, Gorj, însă cu dotări mai modeste.
În ultimele trei decenii am asistat la o creștere a interesului românilor pentru sporturile de iarnă.
Dacă înainte de Revoluția din 1989 pârtiile de schi erau puțin numeroase și concentrate în arealul Valea
Prahovei-Poiana Brașov și câteva stațiuni din restul țării, iată că asistăm acum, în ultimii ani, la o
dezvoltare fără precedent a dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă nu numai în stațiunile
montane tradiționale, dar și în stațiuni mai mici, situate în zona montană sau chiar la perimontană, dar în
proximitatea marilor orașe emițătoare de turiști. Ne mândrim deja cu peste 180 pârtii de schi omologate
în toată țara. Deși arealul Valea Prahovei-Poiana Brașov rămâne cel mai important din punct de vedere
al dotărilor și fluxului turistic, în ultimii ani au apărut numeroase alte pârtii de schii în multe alte
masivele montane. Mass-media (în principal televiziunile ce oferă reportaje și detalii privind starea
pârtiilor și a vremii), pachetele atractive oferite de agențiile de turism, internetul cu rețelele de
socializare, extinderea lanțurilor de magazinelor sportive cu echipamente pentru sporturi de iarnă în
toate marile orașe ale țării, vacanțele școlare de iarnă și intersemestriale au făcut posibilă creșterea
gustului românilor pentru sporturile de iarnă, atât în vacanțele menționate, cât și weekendurile din
sezonul rece. Investitorii au construit pârtii de schi moderne, de dificultate medie sau ușoară, în

1
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

apropierea marilor orașe, astfel încât schiul și snowbordul sunt accesibile oricui, grupurile țintă fiind
familiile cu copii și tinerii.
Turismul montan climateric este susţinut de condiţiile bioclimatice cu caracter stimulativ, de
varietatea şi frumuseţea peisajelor montane, de prezenţa spaţiilor lacustre naturale şi antropice. Este un
turism de sejur pentru recreere, odihnă şi agrement, care beneficiază de prezenţa unor staţiuni montane
de interes naţional, cu puternice structuri turistice: Poiana Braşov, Pârâul Rece, Sinaia, Predeal, Buşteni,
Păltiniş, Muntele Mic. Se adaugă şi staţiunile de interes regional şi local: Cheia, Poiana Mărului, Văliug,
Trei Ape, Voineasa, Beliş-Fântânele, Izvoarele.
Turismul de drumeţie montană se bazează pe existenţa unor peisaje deosebite, ecosisteme
variate, relief glaciar, carstic, vulcanic, structural şi petrografic, mai ales în munţii Făgăraş, Retezat,
Parâng, Rodnei, Bucegi, Piatra Craiului, Ceahlău, Rarău, Bihor, Aninei, Mehedinţi. În multe dintre
acestea s-au înfiinţat parcuri naţionale, naturale şi rezervaţii naturale. Practicarea turismului de drumeţie
montană presupune existenţa unor trasee turistice bine întreţinute şi marcate, precum şi o bază de cazare
accesibilă, însă dispersată în spaţiul montan (cabane, refugii salvamont, hanuri).
Se adaugă şi alte forme de turism montan: turismul de escaladă sau alpinismul (în masivele cu
versanţi şi pereţi abrupţi, creste ascuţite şi înalte, chei şi defilee), speoturismul (în masivele calcaroase
cu forme cartisce specifice, mai ales peşteri şi avene – Bihor, Piatra Craiului, Aninei, Mehedinţi, Locvei,
Vâlcan, Căpăţânii, Rodnei), turismul montan pentru vânătoare și pescuit sportiv, ecoturismul (în
parcurile naționale și naturale), parapantismul, cicloturismul montan.

3.2. Potențialul turistic al Carpaților Românești

Carpații Românești fac parte din sistemul alpino-carpato-balcanic, se desfășoară sub forma
unui arc în partea centrală a țării, ocupând circa o treime din suprafața României (66.700kmp 1);
altitudinea medie este de 1000m, iar cele maxime depășesc 2500m (în masivele Făgăraș, Retezat,
Parâng, Rodnei, Bucegi); lățimea maximă este de 160 km în grupa nordică a Carpaților Orientali,
iar cea minimă este de 35 km în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali. Potențialul turistic natural
al acestora este deosebit de variat și valoros: structura geologică complexă a determinat existența
unor tipuri de relief (petrografic, structural, vulcanic) de mare atractivitate turistică, la care se
adaugă resursele turistice hidrologice, climatice, floristice și faunistice. Altitudinile medii în
comparație cu Alpii, prezența depresiunilor intramontane și a culoarelor de vale transcarpatice,
precum și localizarea în centrul țării, conferă Carpaților Românești o deosebită accesibilitate,
indispensabilă turismului. Se adaugă un valoros potențial turistic antropic. Totuși, ”principala
trăsătură a ofertei montane românești pare să fie discrepanța dintre valoarea și atractivitatea
potențialului turistic și gradul actual de valorificare, cu minusuri cantitative și mai ales calitative 2”.

3.2.1. Potențialul turistic natural al Carpaților Românești

În cadrul elementelor de potențial turistic al reliefului se remarcă:

- relieful glaciar și peisajele alpine situate la altitudini de peste 1800-2000m (corespund geologic șisturilor
cristaline) pe culmile munților Rodnei, Maramureșului, Bucegi, Făgăraș-Iezer, Parâng, Retezat, Godeanu-Țarcu
cu forme de relief specifice: circuri și văi glaciare (unele adăpostind lacuri glaciare pitorești – aproximativ 180
lacuri glaciare) cu rupturi de pantă pe care s-au instalat cascade, vârfuri piramidale ascuțite (între care Vîrful
Pietrosul Rodnei 2303m, Vârful Omu 2505m din Masivul Bucegi, ”acoperișul României” - custura Viștea Mare
2527m-Moldoveanu 2544m și Vârful Negoiu de 2535m din Masivul Făgăraș, Vârful Roșu 2462m din Masivul
Iezer, Vârful Parângul Mare 2519m și Vârful Peleaga 2509m din Masivul Retezat), creste ascuțite și zimțate
cunoscute popular sub denumirea de ”custuri”;
- relieful carstic este specific arealelor cu roci calcaroase (sau altor roci carstificabile cum ar fi dolomitele,
gresiile calcaroase și conglomeratele cu ciment calcaros) din munții Rodnei, Maramureș, Rarău, Giurgeu,
Ceahlău, Hășmaș, Perșani, Ciucaș, Piatra Mare, Postăvaru, Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraș, Buila-Vânturarița,
Lotrului, Căpățânii, Sebeșului, Retezat, Piule-Iorgavanu, Vâlcan, Mehedinți, Cernei, Almăj, Poiana Ruscă,

1
***Geografia României I, Geografia fizică, Editura Academiei, București, 1983.
2
Ţigu Gabriela, Turismul montan, Editura Uranus, București, 2001 ,p. 143.

2
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Trascău, Gilău, Bihor, Codru-Moma, Pădurea Craiului, Mezeș. Deși calcarele se extind pe aproape 2900 kmp și
relieful carstic este fragmentat3 și se dezvoltă pe suprafețe relativ restrânse, se remarcă prin spectaculozitatea unei
game variate de fenomene și forme carstice:
 de suprafață (exocarst): creste, vârfuri calcaroase, turnuri, colți stânci cu forme ciudate (Pietrele
Doamnei, Popii Rarăului, Piatra Zimbrului, Piatra Șoimului, Colțul Acrii, Stânca Coifului din Munții
Rarău), platouri cu doline (Padiș-Lumea Pierdută, Vașcău-Călugări, Zece Hotare, Runcuri din Munții
Apuseni, Piatra Craiului, Munții Trascăului, Munții Mehedinți, Platoul Iabalcea din Munții Banatului),
polii (Poiana Ponor din Munții Apuseni, singura polie din România), defilee (Defileul Dunării de 144 km
lungime între Baziaș și Gura Văii, Defileul Jiului, Defileul Crișului Repede), chei (Bistriței și Bistriței
Aurii din Munții Rodnei; Moara Dracului din Munții Rarău; Cheile Bicazului din Munții Hășmaș; cheile
Ialomiței, Dâmbovicioarei, Zărneștilor, Lazurilor, Sebeșului, Oltețului, Galbenului, Runcului, Jiețului,
Râului Mare din Carpații Meridionali; cheile Nerei, Cernei, Timișului, Minișului, Gârliștei, Rudăriei,
Carașului, Bârzavei din Munții Banatului; cheile Turzii, Galbenei, Râmeți, Tureni, Întregalde, Vălișoarei,
Albacului, Crișului Alb din Munții Apuseni), câmpuri de lapiezuri (Munții Mehedinți, Ciucarul Mic din
Munții Banatului, Piatra Craiului, Bihor, Rarău), văi oarbe, sorburi sau ponoare, cascade (fenomene
morfohidrografice spectaculoase: Cailor, Negoiescu, Cormaia din Carpații Orientali; Duruitoarea,
Dracului, Tamina, 7 Scări, Vânturiș, Urlătoarea, Zănoaga, Vânturătoarea din Carpații Meridionali; Bigăr
– ocupând primul loc în topul celor ”8 cascade unice în lume”, realizat de către publicația The World
Geography 2013, Beușniței, Bohui din Munții Banatului; Iadolina, Săritoarea Ieduțului, Vârciorog, Vadu
Crișului, Rădeasa, Galbenei, Răchițele din Munții Apuseni), abrupturi și grohotișuri (munții Piatra
Craiului, Postăvaru, Mehedinți etc.).
 și de adâncime (endocarst):cele peste 10900 peșteri situează România pe locul III în Europa în privința
potențialului speologic; între acestea, se deosebesc cele de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice
subterane (Peștera Vântului din Munții Pădurea Craiului cu o lungime a galeriilor cartate de 49 km este
cel mai mare labirint subteran din sud-estul Europei, Peștera Topolnița din Podișul Mehedinți cu o
lungime a galeriilor 21 km, Izvorul Tăușoarelor din Munții Rodnei cu 16 km), peșterile dezvoltate pe mai
multe nivele, cu râuri subterane și cascade (Cetățile Ponorului din Munții Bihor, Topolnița, Șura Mare din
Munții Sebeșului, Polovragi din Munții Căpățânii), peșterile cu gheață fosilă declarate monumente ale
naturii (Scărișoara, Focul Viu, Barsa, Borțig, Vârtop din Munții Bihor), peșterile cu mineralizații
deosebite (speleoteme sau concrețiuni, depuneri de calcit de tipul stilolitelor, stalactitelor, stalagmitelor,
coloanelor, draperiilor, baldachinelor, coralitelor, scurgerilor parietale, gururilor etc.), declarate rezervații
speologice, monumente ale naturii, o parte a acestora fiind amenajată pentru vizitare (Peștera Urșilor din
Munții Bihor, Vadu Crișului din Munții Pădurea Craiului, peșterile Polovragi și Muierii din Munții
Căpățânii, Peștera Dâmbovicioarei din Munții Piatra Craiului etc.), peșterile verticale sau avenele
(Avenul din Stanu Foncii din Munții Pădurea Craiului de 339m adâncime, Poiana Gropii de 235m
adâncime din Munții Banatului etc.), izbucurile ca fenomenele hidrogeologice rare și spectaculoase,
multe fiind monumente ale naturii sau intră în aria unor rezervații sau parcuri naturale (izbucul intermitent
de la Călugări din Munții Codru-Moma, Tăuz, Galbenei din Munții Bihor, Izbândiș din Pădurea Craiului,
izbucurile Bigăr și Ochiul Beu din Munții Aninei).
- relieful vulcanic se impune prin conurile și craterele vulcanice din munții Călimani, Gurghiu (Saca),
Harghita (craterul Ciomatu Mare cu Lacul Sfânta Ana), platouri vulcanice de lavă și piroclastite, defilee
pitorești (Defileul Oltului de la Tușnad, Defileul Mureșului de la Toplița-Deda, defileele epigenetice Tur
și Talna din Munții Oaș), creste dantelate, pereți verticali, coloane (12 Apostoli, Tihu, Pietrele Roșii din
Munții Călimani, coloanele de bazalt Detunatele din Munții Metaliferi), cupole vulcanice (Țibleș,
Neteda), dyke-uri vulcanice (Creasta Cocoșului din Munții Gutâi, din andezite), neckuri vulcanice
(denumite local ”măguri” sau ”chicere” reprezentative grupei Oaș-Gutâi-Tibleș)4. Reliefului vulcanic i
se asociază fenomenele postvulcanice - mofete, sulfatare și mai ales multitudinea de izvoare minerale,
ce au stat la baza dezvoltării stațiunilor balneoclimaterice din Carpații Orientali.
- relieful modelat pe conglomerate și gresii se remarcă prin platforme structurale, vârfuri piramidale
(Caraiman, Coștila, Piatra Arsă etc. din Bucegi, Toaca, Lespezi, Ocolașul Mare și Ocolașul Mic din
Ceahlău), pereți verticali și abrupturi structurale (Ceahlău, Bucegi), relief ruiniform și stânci cu forme
ciudate, formate prin eroziunea diferențială, unele declarate monumente ale naturii: turnuri (Babele la
Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui Goliat sau Ciobanul cu Oile, Turnul Roșu, Colții Bratocei, Colții

3
Posea, G., Geomorfologia României, Editura Fundației ”România de Mâine”, București, 2005.
4
Ielenicz M., Comănescu Laura, România. Potențial turistic, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.

3
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Zăganu, Ciuperca, Colțul Nitrii din Masivul Ciucaș), ciuperci de piatră (Babele din Munții Bucegi,
Țiglăile Mari și Țiglăile Mici din Masivul Ciucaș), sfinxuri (Sfinxul din Bucegi, Sfinxul Bratocei
din Ciucaș).
Potențial turistic climatic al Carpaților Românești asigură practicarea activităților turistice tot
timpul anului. Climatul este unul montan, răcoros, cu temperaturile medii anuale ce se încadrează în
intervalul 2-60C (scăzând de la 60C la 1000 m altitudine, la 00C la peste 2200m altitudine) și precipitații
mai abundente (700-1200mm), numărul anual de zile senine este de 40, vânturile au intensități moderate
(se remarcă prezența brizelor de munte). Durata și grosimea stratului de zăpadă favorizează practicarea
sporturilor de iarnă. Stratul de zăpadă în zona montană are o durată de 80-120 zile pe an la altitudini
medii (800-1200m), însă depășește 200 zile pe an la peste 1500 m altitudine sau chiar la altitudini
mai mici în masivele situate în vestul și nordul țării (datorită maselor de aer oceanic umede). Stratul
de zăpadă se instalează în luna octombrie și poate persista până în luna mai în zonele montane
înalte.
Resursele turistice hidrologice sunt deosebit de variate și bogate:
- râurile mari (Oltul, Mureșul, Someșul, Argeșul, Jiul, Ialomița, Dâmbovița, Bistrița, Moldova, Buzăul,
Crișurile, Timișul, Cerna, la care adăugăm fluviul Dunărea) ce și-au tăiat văi transversale sau parțial
transversale în zona montană, cu sectoare de chei și defilee, întregesc pitoresul regiunilor montane și
asigură accesibilitatea, fiind adesea însoțite de șosele și căi ferate.
- lacurile pitorești, unele cu funcții de agrement:
 lacurile glaciare (Lala, Buhăescu din Munții Rodnei; Bâlea, Capra, Avrig, Călțun, Buda, Podu Giurgiului,
Gălășescu, Podragu, Urlea, Iezerul Moldoveanului, Scărișoara-Galbena, Gemenele, Mioarele - situat la
cea mai mare altitudine 2232m - din Masivul Făgăraș; Iezer în masivul omonim; Câlcescu, Roșiile,
Slăveiul, Verde în Masivul Parâng; Bucura cel mai extins 9,8ha, Zănoaga cel mai adânc 29m, salba de
lacuri Lia, Ana, Viorica, Florica, Pietrele, Tăul Porții, Tăul Agățat, Galeș, Peleaga, Ștevia, Tăul Țapului
din Masivul Retezat, supranumit ”tărâmul cu ochi albaștri” datorită existenței a peste 50 lacuri glaciare);
 lacurile formate în cratere vulcanice: Lacul Sfânta Ana din Masivul Ciomatu Mare;
 lacurile carstice: Ochiul Beului din Munții Aninei, Lacul Vărășoaia și Iezerul Ighiel (și de baraj natural)
din Munții Apuseni;
 lacurile de baraj natural: Lacul Roșu pe Bicaz.
- apele minerale și termominerale corespund zonelor cu manifestări postvulcanice din Carpații
Orientali, dar și sistemelor de falii din vestul țării. Sutele de izvoare minerale cu proprietăți
balneoterapeutice dovedite științific au stat la baza dezvoltării stațiunilor Vatra Dornei, Băile Tușnad,
Covasna, Harghita-Băi, Bilbor, Borsec, Balvanyos, Băile Herculane, Moneasa, Geoagiu-Băi etc.
Resursele turistice floristice și faunistice au o mare valoare estetică, terapeutică, dar și
cinegetică și piscicolă. Pădurile de amestec (fag și conifere) și pădurile de conifere ce urcă până la
1600-1800m altitudine (alcătuite în principal din molid, apoi brad, pin și pe alocuri zadă) reprezintă
adevăratul ”aur verde” al României. În munții cu altitudini de peste 1800m, etajele subalpin și alpin
cu tufărișuri de jneapăn, ienupăr, afin, merișor și plante cu flori multicolore (unele declarate
monumente ale naturii – floarea-de-colți, garofița Pietrei Craiului, clopoțeii alpini ect.) vin în
completarea estetică a peisajului glaciar.
Elementele faunistice specifice pădurilor de conifere (urs brun, cerb, mistreț, lup, râs,
veveriță) sau etajului alpin (cocoșul de munte, capra neagră – repopulată în unele masive) fie au
statut de monumente ale naturii, fie de fond cinegetic. Apele de munte dețin un fond piscicol bogat
(păstrăv, clean, lipan, zglăvoacă, lostriță, chișcar, boiștean, porcușor de vad).
Datorită frumuseții, rarității, unicității și necesității conservării peisajelor și altor elemente
geomorfologice, hidrologice, floristice și faunistice din Carpați, au fost înființate 20 parcuri
naționale și naturale și 2 rezervații ale Biosferei (Parcul Național Retezat, Parcul Național Munții
Rodnei), alături de numeroase rezervații naturale (speologice, geomorfologice, floristice, faunistice,
complexe).
Tabel 9. Parcurile naționale și naturale din Munții Carpați
Nr. Denumirea parcului Localizarea Suprafața Anul
Site-ul web
crt. național (județul) (ha) înființării
1 Retezat* HD 38047 1938 retezat.ro
2 Munții Rodnei* BN, MM, SV 46599 1990 parcrodna.ro

4
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

3 Buila-Vânturarița VL 4186 2005 buila.ro

4 Călimani BN, HG, MS, SV 24041 1975 calimani.ro
5 Ceahlău NT 8396 1995 ceahlaupark.ro
6 Cheile Bicazului - Hășmaș HG, NT 6575 1990 chbicazului-hasmas.ro
7 Cheile Nerei - Beușnița CS 36758 1990 cheilenereibeusnita.ro
8 Cozia VL 17100 1966 cozia.ro
9 Defileul Jiului GJ, HD 11127 2005 defileuljiului.ro
10 Domogled - Valea Cernei CS, MH, GJ 61211 1982 domogled-cerna.ro
11 Piatra Craiului AG, BV 14733 1938 pcrai.ro
12 Semenic - Cheile Carașului CS 36664 2000 pnscc.ro
* Rezervație a Biosferei

Nr. Localizarea Suprafața Anul

Denumirea parcului natural Site-ul web
crt. (județul) (ha) înființării
1 Apuseni AB, CJ, BH 75784 1990 parcapuseni.ro
2 Bucegi BV, DB, PH 32663 1974 bucegipark.ro
3 Cindrel SB 9873 2000 sibiul.ro
4 Defileul Mureșului Superior MS 9156 2007 osrgh.ro
5 Grădiștea Muncelului-
HD 38184 1979 gradiste.ro
Cioclovina
6 Geoparcul Dinozaurilor
HD 102392 2005 tarahateguluigeoparc.ro
„Țara Hațegului”
7 Munții Maramureș MM 148850 2005 m.maramuresului.ro
8 Porțile de Fier CS, MH 115665 1990 portiledefier.ro
9 Putna-Vrancea VN 30204 2005 putnavrancea
10 Vânători-Neamț NT 30818 1999 vanatoripark.ro

3.2.2. Potențialul turistic antropic al Carpaților Românești

Elementele de potențial turistic antropic completează armonios cadrul natural. Dintre

acestea, prezintă interes turistic deosebit următoarele:
- vestigiile arheologice din Munții Orăștiei (Sarmizegetusa Regia – declarat sit al patrimoniului mondial
UNESCO, cu ruinele fortificațiilor geto-dace de la Grădiștea de Munte, Costești, Blidaru, Piatra Roșie),
Depresiunea Hațeg (vestigiile capitalei Daciei Romane, Sarmizegetusa Ulpia Traiana), Brad
(Zargidava), Băile Herculane, Lainici, Călan, Roșia Montană etc.;
- construcțiile feudale (cetăți, castele): Castelul Huniazilor din Hunedoara, Castelul Bran, Feldioara,
Cetatea Poienari, Codlea, Racoș, Carașova, Oravița, Caransebeș;
- monumentele istorice și de artă religioasă: mânăstirile cu fresce exterioare din Bucovina (unele pe
lista patrimoniului mondial UNESCO – Putna, Sucevița, Moldovița, Humor, Voroneț, Arbore),
bisericuțele din lemn din Maramureș (unele pe lista patrimoniului mondial UNESCO – Bârsana, Ieud,
Desești, Surdești), Biserica Neagră din Brașov, mânăstirile Sinaia, Tismana, Cozia, Catedrala Catolică
din Miercurea-Ciuc, etc.;
- obiectivele turistice de natură tehnico-economică, cum ar fi lacurile de baraj antropic (Porțile de Fier I
pe Dunăre, Izvorul Muntelui pe Bistrița, Vidraru pe Argeș, Vidra pe Lotru, Văliug pe Bârzava, Trei Ape
pe Timiș, Beliș pe Someșul Cald etc.), șoselele de altitudine (Transfăgărășanul, Transalpina,
Transrarăul), unele căi ferate ce străbat zone cu peisaje deosebite, având tuneluri și viaducte
spectaculoase (Oravița-Anina, cea mai veche cale ferată din România – 1863, Salva-Vișeu, Mocăniţa
de pe Valea Vaserului sau calea ferată forestieră din Vişeu de Sus, căile ferate din defileele Dunării,
Oltului, Jiului, Crișului Repede, de pe Valea Prahovei etc.);
- muzeele și casele memoriale, cum ar fi: Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul
Etnografic din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul național al ouălelor încondeiate din Ciocănești-
Suceava, Muzeul Satului din Moldovița, Muzeul de Științe ale Naturii și Cinegetică din Vatra Dornei,
Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, Muzeul Breslelor din Târgu Secuiesc,
Muzeul Secuiesc al Ciucului din Miercurea Ciuc, Muzeul apelor minerale Tușnad, Muzeul de Istorie din
Brașov, Muzeul de Artă din Brașov, Castelul Peleș din Sinaia, Muzeul de Științe ale Naturii din Sinaia,
Muzeul Memorial George Enescu din Sinaia, Castelul și Muzeul Satului Bran, Muzeul de mineralogie
estetică a fierului din Ocna de Fier, Muzeul Locomotivelor din Reșița, Muzeul Arheologic din Deva,
Muzeul Aurului din Brad etc.;

5
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

- obiectivele turistice etnografice și folclorice, cum ar fi satele cu arhitectură populară, port specific,
meșteșuguri tradiționale, manifestări populare din Țara Oașului și Maramureșului, Bucovina, Culoarul
Rucăr-Bran, Argeș-Muscel, Mărginimea Sibiului, Țara Hațegului, Țara Moților etc.

3.3. Stațiunile turistice montane5

O stațiune turistică montană este o destinație de petrecere a vacanței localizată în zona

montană. Formele de turism practicate sunt multiple și variază în funcție de resursele locale, de la
sporturi de iarnă (stațiune pentru sporturi de iarnă) la activități practicate vara sau tot timpul anului
(drumeție, alpinism, ciclism montan, ecoturism, turism rural, turism cultural-istoric, pescuit și
vânătoare, hipism, tenis, golf etc.). O stațiune montană primește turiști tot timpul anului, atât pentru
sporturi de iarnă, cât și pentru activități specifice anotimpului cald; putem astfel spune că o stațiune
pentru sporturi de iarnă ce funcționează și pentru activități specifice sezonului cald este o stațiune
montană.
Prin urmare, criteriul de stabilire a unei stațiuni montane este cel al localizării, respectiv
situarea acesteia în zona montană (așa cum zona montană este definită și statuată științific în
geografia românească); alte criterii utilizate de unii autori cum ar fi altitudinea (de exemplu stațiuni
veritabil montane situate la altitudini reduse, cum ar fi Băile Herculane), resursa turistică principală
(de exemplu ape minerale la Vatra Dornei sau domeniu schiabil amenajat la Păltiniș sau Rânca) sau
forma de turism practicată (întrucât nu putem cuantifica exact preferințele turiștilor într-o destinație
turistică montană; de exemplu, la Sinaia, motivația inițială a turistului este practicarea sporturilor de
iarnă, însă acesta poate face în același timp și drumeții, hipism, vizita obiective cultural-istorice sau
își poate petrece timpul în cazinourile din stațiune) nu sunt soluții corepunzătoare.
Studiind legilația românescă și literatura de specialitate unde am constatat unele neajunsuri
privind definirea stațiunii montane, am ajuns la singura concluzie clară că o stațiune montană
poate fi considerată orice stațiune turistică (localitate sau parte a unei localități, care prezintă un
ansamblu de atracții turistice și care este dotată cu mijloace de primire pentru turiști) situată în zona
montană, indiferent de ce forme de turism se practică sau care sunt resursele turistice pe care s-a
bazat amenajarea acesteia.
În prezent, România dispune de 58 stațiuni montane atestate, din care 23 stațiuni de interes
național și 35 stațiuni de interes local (tabel 10):
Tabel 10. Stațiunile turistice montane atestate din România

Nr. Stațiuni turistice montane Nr. Stațiuni turistice montane Nr. Stațiuni turistice montane
crt. atestate de interes național crt. atestate de inters local crt atestate de inters local
.
1 Azuga (PH) 24 Albac (AB) 47 Zona Muntele Băișorii (CJ)
2 Bușteni (PH) 25 Arieșeni (AB) 48 Vișeu (MM)
3 Băile Herculane (CS) 26 Balvanyos (CV) 49 Baia Sprie (MM)
4 Băile Tușnad (HG) 27 Bran (PH) 50 Moisei (MM)
5 Câmpulung Moldovenesc (SV) 28 Cheia (PH) 51 Boghiș (SJ)
6 Covasna (CV) 29 Crivaia (CS) 52 Colibița (BN)
7 Geoagiu-Băi (HD) 30 Durău (NT) 53 Negrești-Oaș (SM)
8 Gura Humorului (SV) 31 Harghita-Băi (HG) 54 Pojorâta (SV)
9 Moneasa (AR) 32 Izvorul Mureșului (HG) 55 Băile Banffy – Toplița (HG)
10 Poiana Brașov (BV) 33 Lacu Roșu (HG) 56 Dorna Cândrenilor (SV)
11 Predeal (BV) 34 Moieciu (BV) 57 Oncești (MM)
12 Sinaia (PH) 35 Ocna Șugatag (MM) 58 Poiana Stampei (SV)
13 Slănic-Moldova (BC) 36 Păltiniș (SB)
14 Târgu Ocna (BC) 37 Pârâul Rece (BV)
15 Vatra Dornei (SV) 38 Secu (CS)
16 Voineasa (VL) 39 Semenic (CS)

5
Simoni Smaranda, The Mountain Tourism Resort – Pleading for a Single and Clear Terminology, Lucrări ştiinţifice. Management Agricol, vol.
XVII, nr. 4, p.16-21, 2015.

6
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

17 Petroșani-Parâng (HD) 40 Stâna de Vale (BH)

18 Râșnov (BV) 41 Straja (HD)
19 Borsec (HG) 42 Soveja (VN)
20 Sucevița (SV) 43 Timișu de Sus (BV)
21 Borșa (MM) 44 Trei Ape (CS)
22 Dâmbovicioara (AG) 45 Vața de Jos (HD)
23 Peștera-Padina (Moroieni) (DB) 46 Zona Fântînele (CJ)

3.4. Criterii de bază aplicabile în amenajarea unei staţiuni pentru sporturi de iarnă 6

Experienţa internaţională în dezvoltarea ofertei de turism de iarnă a condus la definirea unor

principii menite să fundamenteze ştiinţific şi eficient conceptul de staţiune de sporturi de iarnă
modernă. Principalele criterii aplicabile şi în cazul României sunt următoarele:
 stabilirea amplasamentului unei staţiuni prin construirea sau amenajarea unor căi de
comunicaţie moderne şi eficiente;
 amplasamentul optim se consideră la altitudinea de 1000-1200m;
 asigurarea accesibilităţii staţiunii prin construirea sau amenajarea căilor de acces;
 crearea de condiţii optime pentru practicarea schiului, prin amenajarea cu prioritate a
domeniului schiabil şi a dotărilor specifice;
 capacitatea de cazare a unei staţiuni se stabileşte în funcţie de capacitatea pârtiilor
amenajate; pe baza calculelor, s-a stabilit la scară europeană, că fiecărui loc de cazare trebuie să-i
corespundă minim 6m de pârtie de schi; în cazul unor staţiuni care primesc şi fluxuri la sfârşit de
săptămână, această valoare ajunge la 8-8,5m pârtie/loc de cazare;
 concentrarea dotărilor pentru cazare din staţiuni în apropierea pârtiilor de schi şi a
instalaţiilor de transport pe cablu, în vederea limitării deplasărilor inutile;
 conjugarea activităţii turistice de bază (sporturi de iarnă) cu alte activităţi menite să
sporească interesul şi atracţia pentru staţiune, să le completeze şi să le diversifice profilul;
 pentru fiecare pârtie din staţiune trebuie aleasă cea mai potrivită instalaţie de transport pe
cablu, atât din punctul de vedere al eficienţei în exploatare, cât şi din cel investiţiei şi al rentabilităţii
acesteia;
 pârtiile de schi pentru amatori trebuie separate de cele de performanţă, complexitatea
pârtiilor fiind în acord cu categoriile de schiori; astfel, o staţiune modernă va avea pârtii pentru toate
categoriile de schiori: începători, grădiniţe şi şcoli de schi, pârtii uşoare, medii şi dificile pentru
schiori medii şi performeri. Trambulinele şi stadioanele de schi intră, de asemenea, în dotarea unei
staţiuni;
 orientarea spre nord a pârtiilor este obligatorie până la altitudinea de 1600-1800m; golul
alpin este, adesea, neprimitor din cauza viscolului şi a ceţei şi, ca urmare, domeniul schiabil trebuie
asigurat în etajul pădurilor, între 800-1800m.

3.5. Stațiunile montane pentru sporturi de iarnă 7

Înainte de Revoluția din 1989, în perioada comunistă, pârtiile de schi erau puțin numeroase
și concentrate în arealul Valea Prahovei-Poiana Brașov (unde se găseau cele mai solicitate staţiuni
pentru sporturi de iarnă: Poiana Braşov, Predeal, Sinaia, Azuga, Buşteni) și câteva stațiuni și nuclee
turistice din judeţele Hunedoara, Sibiu, Caraş-Severin, Suceava, Maramureş, Bihor, Gorj, însă cu
dotări mai modeste. Turismul pentru sporturi de iarnă se baza pe existenţa unui domeniu schiabil,
situat la altitudini de peste 1000m, cu o suprafaţă de peste 380 hectare, 72 de pârtii pentru schi
alpin, cu o lungime de 92 km, concentrate în 16 judeţe şi 20 de masive montane (tabel 11). Peste

6
Erdeli G., Gheorghilaş A., Amenajări turistice, Editura Universitară, Bucureşti, 2006, p. 108-109.
7
Simoni Smaranda, 2017, New Trends in Winter Sport Tourism in Romania, Lucrări Ştiinţifice. Management Agricol, Seria I, vol. XIX (1) -, p.215-
220, http://www.lsma.ro/index.php/lsma/issue/view/16/showToc

7
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

50% din domeniul schiabil se afla situat în judeţele Braşov, Prahova, Dâmboviţa, în masivele
montane Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Clăbucetele Predealului, Munţii Baiului 8.

Tabel 11. Evoluția pârtiilor de schi în ultimii 20 de ani

Anul Număr pârtii de schi Lungimea pârtiilor (km) Județe implicate

1998 72 92 16
2011 130 116 17
2016 186 162 21
Sursa datelor: procesare proprie a datelor furnizate de Ministerul Turismului9

În anii 1990, lucrurile chiar au stagnat și infrastructura existentă s-a deteriorat. După anul
2000 statul, prin intermediul Ministerului Turismului și a legislației favorabile, s-a implicat tot mai
mult prin programe de interes național pentru dezvoltarea turismului pentru practicarea sporturilor
de iarnă, alocând sume pentru amenajarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement. Se adaugă,
bineînțeles, aportul autorităților locale (primării, consilii locale) și al inițiativelor private în
amenajarea și întreținerea domeniului schiabil.
Spre exemplu, Hotărârea nr. 263 din anul 2001 10 privind amenajarea, omologarea,
întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement stipulează faptul că pârtiile
și traseele de schi pentru agrement pot fi utilizate numai după omologarea acestora, în scopul
protecției și siguranței turiștilor. Normele de omologare, întreținere și exploatare a pârtiilor se
stabilesc de către Ministerul Turismului, cu avizul Ministerului Tineretului și Sportului, al
Ministerului Mediului și al Ministerului Apelor și Pădurilor. Omologarea pârtiilor de face de către
Ministerul Turismului împreună cu consiliile județene, în cadrul unor comisii special constituite, cu
consultarea asociațiilor profesionale de profil și a consiliilor locale în cauză. Pârtiile neomologate
sau întreținerea defectuoasă a pârtiilor omologate de către administratorii acestora constituie
contravenție și se sancționează cu amendă, conform legii.
Prin Legea nr. 526/200311 a fost lansat programul ”Schi în Carpați”, un moment important în
dezvoltarea turismului alb românesc. Programul preciza arealele identificate prin studii de
specialitate pentru practicarea sporturilor de iarnă, amenajarea, dezvoltarea sau reabilitarea pârtiilor
de schi, a instalațiilor de transport pe cablu, a instalațiilor și echipamentelor de producere a zăpezii
artificiale, de întreținere și iluminare a pârtiilor. Sursele de finanțare pentru programele naționale
stipulate în legea menționată erau: sume alocate de la bugetul de stat și bugetele locale; credite
interne sau externe; ajutoare financiare interne sau externe nerambursabile; resurse ale sectorului
privat; fonduri europene și alte surse atrase.
Programul a fost relansat în anul 2008 12, prin subprogramul intitulat ”Schi în România”, ce
avea ca obiective principale: modernizarea și extinderea pârtiilor existente și realizarea de noi pârtii,
în vederea asigurării condițiilor pentru practicarea sporturilor de iarnă la standarde internaționale;
dezvoltarea turismului montan și îmbunătățirea calitativă a ofertei stațiunilor montane în vederea
atragerii de turiști. Statul dorea atragerea în circuitul turistic a zonelor ce permit practicarea
sporturilor de iarnă la standarde internaționale și susținerea acestor zone printr-un parteneriat între
administrația publică centrală, administrațiile publice locale (respectiv 14 județe vizate: Alba,
Argeș, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Dâmbovița, Hunedoara, Maramureș,
Neamț, Prahova, Sibiu, Suceava) și sectorul privat. În 2009, 12 consilii locale urmau să primească
de la Ministerul Dezvoltării, în total, aproximativ 40 de miloane de euro, pentru a începe

8
Erdeli G., Gheorghilaș A., 2006, Amenajări turistice, Editura Universității din București, p. 102-113.
Țigu Gabriela, 2001, Turismul montan, Editura Uranus, București, p. 141-264.
9
Țigu Gabriela, 2001, Turismul montan, Turismul montan, Editura Uranus, București, p. 141-264.
www.turism.gov.ro, Ministerul Turismului, Pârtii de schi omologate
10
Hotărârea nr. 263/2001 privind amenajarea, omologarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement.
11
Legea 562 din 11 decembrie 2003 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a turismului ”Schi în România”, publicată în Monitorul
Oficial nr. 482 din 13 iulie 2009.
12
Ordonanța Guvernului nr. 3 din 30 ianuarie 2008 privind modificarea si completarea Legii nr. 526/2003 pentru aprobarea Programului national de
dezvoltare a turismului "Schi in Romania", publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 31 ianuarie 2008 și Legea nr. 271 din 7 iulie 2009 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 526/2003 pentru aprobarea Programului naţional de
dezvoltare a turismului "Schi în România".

8
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

amenajarea pârtiilor de schi. Sumele proveneau din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin
care Uniunea Europeană urmărea dezvoltarea turismului în zonele sărace. Totuși, unele proiecte nu
au fost finalizate, iar sumele de bani cheltuite au făcut obiectul unor anchete DNA.
În anul 2011 am asistat la un salt cantitativ și calitativ al infrastructurii pentru practicarea
sporturilor de iarnă (tabel 11), când autoritatea centrală (la data respectivă Ministerul Dezvoltării
Regionale și Turismului) a finanțat 12 proiecte în valoare de 37,5 mil.euro în județele Brașov,
Covasna, Hunedoara, Maramureș, Prahova, Suceava și Vâlcea. Astfel s-au construit: 8 pârtii noi, 14
pârtii existente au fost reamenajate, 8 instalații de transport pe cablu, 19 instalații de zăpadă
artificială, o instalație nocturnă, o pârtie de săniuș și o trambulină K90. Stațiunile de pe Valea
Prahovei au beneficiat de cele mai multe investiții, în vederea organizării Ediției de Iarnă a
Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE, 2013). Prin urmare, autoritatea publică
centrală (Ministerul Turismului) a fost direct implicată în investițiile în infrastructura de schi
necesară organizării unei competiții de talie olimpică, pentru ca România să intre în circuitul
internațional al sporturilor iarnă, un fapt ce ar aduce serie de beneficii tuturor actorilor implicați.
România are în prezent (anul 2016) 186 pârtii de schi omologate, cu o lungime însumată de
162,48 km, cele mai multe (131 pârtii, adică 70% din total) fiind scurte și ușoare, sub 1 km
lungime, potrivit datelor oferite de Ministerul Turismului. Doar 55 pârtii depășesc 1 km lungime,
dintre care 22 pârtii depășesc 1,5 km lungime, 3 pârtii depășesc 3 km lungime și una singură este
mai lungă de 4 km (tabelele 12 și 13).
Aceste valori demonstrează faptul că tot domeniul schiabil din România este cât cel dintr-o
singură stațiune de schi dintr-o stațiune alpină. Deși România nu se compară nici pe departe cu
infrastructura de schi existentă în țările alpine cu tradiție (Franța, Italia, Austria, Germania, Elveția),
lucrurile au evoluat rapid, mai ales în ultimii 10 ani. România nici nu avea cum să se compare cu
țările alpine, din cel puțin 3 motive:
- resursele naturale (relieful Alpilor comparativ cu cel al Carpaților Românești) și climatice
(grosimea și durata stratului de zăpadă);
- valoarea investițiilor în amenajarea domeniului schiabil;
- experiența în amenajarea stațiunilor turistice, în general și în practicarea sporturilor de iarnă,
în special.
Tabel 12. Top 25 al celor mai lungi pârtii din România (2016)
Pos. Denumirea pârtiei Amplasarea Lungimea Dificultatea Administrator
(stațiunea, județul) (m)
1 Drumul Roșu Poiana Brașov, jud. Brașov 4,752 ușoară Primăria Mun. Brașov
2 Sulinar Poiana Brașov, jud. Brașov 3,394 medie Primăria Mun. Brașov
3 Dealul Negru Vatra Dornei, jud. Suceava 3,000 S.C.Telescaun Negrești S.R.L.
4 Drumul de Vară Sinaia, jud. Prahova 2,972 medie Primăria Sinaia
5 Lupului Poiana Brașov, jud. Brașov 2,605 dificilă Primăria Mun. Brașov
6 Carp Sinaia, jud. Prahova 2,500 dificilă Primăria Sinaia
7 Telegondolă Vidra, jud. Vâlcea 2,257 medie Primăria Comunei Voineasa
8 Cocoșul Predeal, jud. Brașov 2,250 ușoară Primăria orașului Predeal
9 Sub Teleferic Poiana Brașov, jud. Brașov 2,200 dificilă Primăria Mun. Brașov
10 Mogoșa Mogoșa, jud. Maramureș 2,200 medie Direcția Silvică Baia Mare
11 Clăbucet Predeal, jud. Brașov 2,100 medie Primăria orașului Predeal
12 Sorica Azuga, jud. Prahova 2,100 medie Consiliul Local Azuga
13 Telegondolă Straja, jud.Hundoara 2,086 medie Primăria Mun. Lupeni
14 Cazacu Azuga 1,920 ușoară Primăria orașului Azuga
15 Lăptici Sinaia, jud. Prahova 1,900 ușoară Consiliul Local Sinaia
16 Piatra Grăitoare Băița-Vârtop, jud.Bihor 1,880 medie și dificilă Primăria orașului Nucet
17 Roata Cavniv, jud. Maramureș 1,880 medie Primăria orașului Cavnic
18 Aușel 1 Domeniul schiabil Șureanu, jud. Alba 1,650 medie S.C.Ski Surianu S.R.L.
19 Telescaun Borșa, jud. Maramureș 1,606 dificilă S.C.Lorigem S.R.L.
20 Albastră Cavniv, jud. Maramureș 1,510 ușoară Primăria orașului Cavnic
21 Valea Dorului - variantă Sinaia, jud. Prahova 1,510 medie Primăria Sinaia
22 Șuior 1 Mogoșa, jud. Maramureș 1,500 medie S.C.Turist Șuior S.R.L.
23 Kalinderu Bușteni, jud. Prahova 1,500 medie Primăria Bușteni
24 Șoimul Gura Humorului, jud. Suceava 1,462 medie și dificilă Consiliul Local Gura Humorului
25 Aușel 2 Domeniul schiabil Șureanu, jud. Alba 1,430 medie și dificilă S.C.Ski Surianu S.R.L.
Sursa datelor: procesare proprie a datelor furnizate de Ministerul Turismului13
Tabel 13. Situația actuală a pârtiilor de schi pe județe

13
www.turism.gov.ro, Ministerul Turismului, Pârtii de schi omologate

9
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Pos. Județ Lungime (metri) Număr pârtii

1 Braşov 26,355 22
2 Prahova 25,845 24
3 Maramureş 15,249 16
4 Harghita 14,903 25
5 Hunedoara 12,500 17
6 Alba 11,920 12
7 Suceava 11,621 11
8 Caraş - Severin 10,102 14
9 Cluj 8,244 10
10 Vâlcea 5,542 7
11 Sibiu 4,952 8
12 Gorj 3,460 6
13 Covasna 3,356 4
14 Bihor 2,430 2
15 Bacău 1,414 1
16 Neamț 1,371 2
17 Bistrița Năsăud 1,200 1
18 Mureş 1,100 1
19 Iaşi 480 1
20 Constanța 256 1
21 Arad 180 1
Total România 162,480 186
Sursa datelor: procesare proprie a datelor furnizate de Ministerul Turismului14

Cu toate acestea, iată că anul trecut (2016) au fost omologate nu mai puțin de 37 pârtii noi,
dintre care 8 în Domeniul schiabil Șureanu. Supranumit ”Elveția Estului” pentru peisajele și
panoramele vizibile din etajul alpin, Domeniul schiabil Șureanu este situat în Munții Șureanu, în
județele Alba și Hunedoara, fiind alcătuit din 10 pârtii cu o lungime însumată de 11,5 km, diferite
grade de dificultate și legături pe cablu între diferite zone geografice; se consideră că va deveni cea
mai mare infrastructură de schi din România, comparabilă cu cea din stațiunile alpine. Alte pârtii
inaugurate anul trecut sunt în Petroșani-Parâng (6 pârtii), Bran (4 pârtii), Semenic (3 pârtii), Mărișel
(3 pârtii), Cavnic (3 pârtii), Praid (2 pârtii), Covasna (2 pârtii) etc. Amenajările pentru sporturi de
iarnă vor continua, sperăm într-un ritm la fel de alert, prin Programului Național de Dezvoltare a
Turismului „Schi în România”, ce va fi actualizat în anul 2017.
Asistăm acum, în ultimii ani, la o dezvoltare fără precedent a dotărilor pentru practicarea
sporturilor de iarnă nu numai în stațiunile montane tradiționale (arealul Valea Prahovei-Poiana
Brașov rămâne cel mai important din punct de vedere al dotărilor și fluxului turistic), dar și în
stațiuni mai mici (Șureanu, Rânca, Bran, Toplița, Sovata, Praid, Petroșani-Parâng, Miercurea Ciuc,
Harghita-Mădăraș, Cavnic, Gura Humorului etc.), situate în multe alte masive montane sau chiar în
zona perimontană, dar în proximitatea marilor orașe emițătoare de turiști. Ne mândrim deja cu peste
180 pârtii de schi omologate în toată țara.
Mass-media (în principal televiziunile ce oferă zilnic, în sezonul rece, reportaje privind
starea pârtiilor și a vremii), pachetele atractive oferite de agențiile de turism, internetul cu rețelele
de socializare, extinderea lanțurilor de magazine sportive cu echipamente pentru sporturi de iarnă
(Intersport, Decathlon, Hervis) în toate marile orașe ale țării și a magazinelor on-line (SportAddict,
Spartan Sport, Sport Depot, SnowSports etc.), vacanțele școlare de iarnă și intersemestriale au făcut
posibilă creșterea gustului românilor pentru sporturile de iarnă, atât în vacanțele menționate, cât și
în weekend-urile din sezonul rece. De asemenea, există o serie de site-uri web de turism și
promovare turistică (cum ar fi romaniaturistica.ro pentru toate pârtiile din țară sau schisureanu.ro
pentru domeniul schiabil respectiv), unde turiștii interesați găsesc toate informațiile actualizate la zi
necesare unei vacanțe la schi: starea vremii și a stratului de zăpadă pe pârtie; caracteristicile
detaliate ale pârtiei și instalațiilor de trasport pe cablu aferente; programul, prețul și ofertele; skipass

14
www.turism.gov.ro, Ministerul Turismului, Pârtii de schi omologate

10
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

online; localizarea și coordonatele GPS; camere web în direct; centre de închiriat echipamente;
monitori și instructori de schi; știri și evenimente; cazare și restaurante; divertisment; obiective
turistice; agenții de turism; salvamont; fotografii; comentarii ale turiștilor.
Cu sprijinul autorității centrale, autoritățile locale și investitorii din mediul privat au
construit pârtii de schi moderne, cu diferite grade de dificultate, pe toate gusturile, accesibile ca preț,
în apropierea marilor orașe, astfel încât schiul și snowbordul sunt accesibile oricui, grupurile țintă
fiind familiile cu copii și tinerii.

3.6. Principalele obiective ale strategiei dezvoltării turismului montan în România15

În funcţie de tradiţiile existente şi ţinând seama de dezvoltarea turismului montan, de

potenţialul turistic al Carpaţilor româneşti, de realizările noastre de până acum în domeniul
turismului montan şi pentru practicarea sporturilor de iarnă, de utilizarea resurselor materiale şi
umane în profil teritorial, se pot desprinde principalele obiective ale strategiei dezvoltării turismului
montan în România, după cum urmează:
 valorificarea superioară, ştiinţifică a potenţialului turistic al întregului lanţ carpatic;
 dezvoltarea staţiunilor existente şi crearea altora noi, echiparea lor cu dotări de bază
materială de cazare, alimentaţie publică şi agrement, în scopul desfăşurării activităţii turistice în tot
cursul anului;
 extinderea colaborării şi cooperării cu firme specializate din ţările alpine pentru realizarea,
în comun, a unor dotări de bază materială şi atragerea de noi segmente ale cererii turistice;
includerea României în circuite turistice mondiale;
 diversificarea ofertei de programe turistice în scopul creşterii încasărilor; atenuarea
sezonalităţii activităţii de turism;
 includerea Carpaţilor româneşti în circuitele turistice internaţionale, prin lansarea unor
staţiuni (Poiana Braşov, Predeal, Sinaia), amenajarea, dotarea şi lansarea unor noi staţiuni
competitive în turismul montan internaţional (Durău, Păltiniş, Semenic, Stâna de Vale, Bâlea, Lacu
Roşu); organizarea de concursuri de schi cu participare largă, standardizarea pistelor de schi;
 diversificarea bazei de cazare, alimentaţie publică şi agrement, în scopul permanentizării
activităţilor turistice în toate anotimpurile, reducând astfel curba sezonalităţii;
 facilitarea accesului la pârtie şi la domeniul schiabil;
 optimizarea activităţii cabanelor turistice şi transformarea lor în nuclee ale unui turism
montan intensiv şi de calitate;
 fortificarea staţiunilor existente prin modernizarea pârtiilor, folosirea tunurilor de zăpadă,
dotarea cu pârtii din material plastic;
 creşterea volumului încasărilor, în special la încasările valutare, sporirea eficienţei
economice a turismului montan.

Rezumat
Turismul montan se bazează pe existenţa arcului carpatic, unde varietatea peisajului (peisaj alpin, creste,
abrupturi, chei, defilee, peşteri), a altor resurse naturale (ape minerale şi termale, păduri, parcuri naţionale şi
naturale, climat montan moderat, caracterizat prin confort termic, viscole puţine, frecvenţă redusă a avalanşelor,
persistenţă a stratului de zăpadă de până la 180-200 zile/an) şi posibilitatea de practicare a unor variate activităţi
turistice (drumeţii, sporturi de iarnă, climatoterapie, balneoturism, alpinism, speoturism, parapantism) au constituit
punctele forte de atracţie.
Turismul pentru sporturi de iarnă se bazează pe existenţa unui domeniu schiabil, situat la altitudini de
peste 1000m. Peste 50% din domeniul schiabil se află situat în judeţele Braşov, Prahova, Dâmboviţa, unde se
găsesc şi cele mai solicitate staţiuni pentru sporturi de iarnă: Poiana Braşov, Predeal, Sinaia, Azuga, Buşteni. Alte
staţiuni sunt în judeţele Hunedoara, Sibiu, Caraş-Severin, Suceava, Maramureş, Bihor, Gorj, însă cu dotări mai
modeste.

15
Erdeli G., Gheorghilaş A., Amenajări turistice, Editura Universitară, Bucureşti, 2006, p. 109.

11
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

În ultimele trei decenii am asistat la o creștere a interesului românilor pentru sporturile de iarnă. Dacă
înainte de Revoluția din 1989 pârtiile de schi erau puțin numeroase și concentrate în arealul Valea Prahovei-
Poiana Brașov și câteva stațiuni din restul țării, iată că asistăm acum, în ultimii ani, la o dezvoltare fără precedent a
dotărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă nu numai în stațiunile montane tradiționale, dar și în stațiuni mai
mici, situate în zona montană sau chiar la perimontană, dar în proximitatea marilor orașe emițătoare de turiști. Ne
mândrim deja cu peste 180 pârtii de schi omologate în toată țara. Deși arealul Valea Prahovei-Poiana Brașov
rămâne cel mai important din punct de vedere al dotărilor și fluxului turistic, în ultimii ani au apărut numeroase
alte pârtii de schii în multe alte masivele montane. Mass-media (în principal televiziunile ce oferă reportaje și
detalii privind starea pârtiilor și a vremii), pachetele atractive oferite de agențiile de turism, internetul cu rețelele
de socializare, extinderea lanțurilor de magazinelor sportive cu echipamente pentru sporturi de iarnă în toate
marile orașe ale țării, vacanțele școlare de iarnă și intersemestriale au făcut posibilă creșterea gustului românilor
pentru sporturile de iarnă.
Turismul montan climateric este susţinut de condiţiile bioclimatice cu caracter stimulativ, de varietatea şi
frumuseţea peisajelor montane, de prezenţa spaţiilor lacustre naturale şi antropice. Este un turism de sejur pentru
recreere, odihnă şi agrement, care beneficiază de prezenţa unor staţiuni montane de interes naţional, cu puternice
structuri turistice: Poiana Braşov, Pârâul Rece, Sinaia, Predeal, Braşov, Buşteni, Păltiniş, Muntele Mic. Se adaugă
şi staţiunile de interes regional şi local: Cheia, Poiana Mărului, Văliug, Trei Ape, Voineasa, Beliş-Fântânele,
Izvoarele.
Turismul de drumeţie montană se bazează pe existenţa unor peisaje deosebite, ecosisteme variate, relief
glaciar, carstic, vulcanic, structural şi petrografic, mai ales în munţii Făgăraş, Retezat, Parâng, Rodnei, Bucegi,
Piatra Craiului, Ceahlău, Rarău, Bihor, Aninei, Mehedinţi. În multe dintre acestea s-au înfiinţat parcuri naţionale,
naturale şi rezervaţii naturale. Se adaugă şi alte forme de turism montan: turismul de escaladă sau alpinismul (în
masivele cu versanţi şi pereţi abrupţi, creste ascuţite şi înalte, chei şi defilee), speoturismul (în masivele calcaroase
cu forme cartisce specifice, mai ales peşteri şi avene), parapantismul, cicloturismul montan.
O stațiune turistică montană este o destinație de petrecere a vacanței localizată în zona montană.
Formele de turism practicate sunt multiple și variază în funcție de resursele locale, de la sporturi de iarnă
(stațiune pentru sporturi de iarnă) la activități practicate vara sau tot timpul anului (drumeție, alpinism,
ciclism montan, ecoturism, turism rural, turism cultural-istoric, pescuit și vânătoare, hipism, tenis, golf etc.).
O stațiune montană primește turiști tot timpul anului, atât pentru sporturi de iarnă, cât și pentru activități
specifice anotimpului cald; putem astfel spune că o stațiune pentru sporturi de iarnă ce funcționează și pentru
activități specifice sezonului cald este o stațiune montană. În prezent, România dispune de 53 stațiuni
montane atestate, din care 20 stațiuni de interes național și 33 stațiuni de interes local.
Experienţa internaţională în dezvoltarea ofertei de turism de iarnă a condus la definirea unor principii
menite să fundamenteze ştiinţific şi eficient conceptul de staţiune de sporturi de iarnă modernă. Principalele
obiective ale strategiei dezvoltării turismului montan în România sunt:
 valorificarea superioară, ştiinţifică a potenţialului turistic al întregului lanţ carpatic;
 dezvoltarea staţiunilor existente şi crearea altora noi, echiparea lor cu dotări de bază materială de
cazare, alimentaţie publică şi agrement, în scopul desfăşurării activităţii turistice în tot cursul anului;
 extinderea colaborării şi cooperării cu firme specializate din ţările alpine pentru realizarea, în comun,
a unor dotări de bază materială şi atragerea de noi segmente ale cererii turistice; includerea României în
circuite turistice mondiale;
 diversificarea ofertei de programe turistice în scopul creşterii încasărilor; atenuarea sezonalităţii
activităţii de turism;
 includerea Carpaţilor româneşti în circuitele turistice internaţionale, prin lansarea unor staţiuni
(Poiana Braşov, Predeal, Sinaia), amenajarea, dotarea şi lansarea unor noi staţiuni competitive în turismul
montan internaţional (Durău, Păltiniş, Semenic, Stâna de Vale, Bâlea, Lacu Roşu); organizarea de concursuri
de schi cu participare largă, standardizarea pistelor de schi;
 diversificarea bazei de cazare, alimentaţie publică şi agrement, în scopul permanentizării activităţilor
turistice în toate anotimpurile, reducând astfel curba sezonalităţii;
 facilitarea accesului la pârtie şi la domeniul schiabil;
 optimizarea activităţii cabanelor turistice şi transformarea lor în nuclee ale unui turism montan
intensiv şi de calitate;
 fortificarea staţiunilor existente prin modernizarea pârtiilor, folosirea tunurilor de zăpadă, dotarea cu
pârtii din material plastic;
creşterea volumului încasărilor, în special la încasările valutare, sporirea eficienţei economice a turismului
montan.

12