Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr.

Smaranda TOMA

2. POTENȚIALUL TURISTIC. UNITĂȚILE TAXONOMICE ALE SPAȚIILOR TURISTICE

AMENAJATE. STAȚIUNILE TURISTICE

2.1. Patrimoniu turistic, ofertă turistică, potenţial turistic

2.2. Unități taxonomice ale spațiilor turistice amenajate
2.3. Stațiunea turistică: definiții, clasificare, atestare
2.4. Clasificarea şi ierarhizarea zonelor turistice pe baza potenţialului turistic
Studiu de caz (lucrări de seminar): Indicatori de cuantificare a circulaţiei turistice
Studiu de caz (lucrări de seminar): Analiza dinamicii și structurii circulației turistice din România din
ultimii 25 de ani
Rezumat

2.1. Patrimoniu turistic, ofertă turistică, potenţial turistic

Noţiunea de patrimoniu turistic desemnează resursele turistice naturale şi culturale,

recunoscute ca atare, şi structurile realizate în scopul valorificării lor turistice. Potenţialul turistic
constituie oferta turistică primară (potenţială) care împreună cu structurile turistice existente
(structurile de primire şi infrastructura specifică) alcătuiesc patrimoniul turistic sau oferta turistică
reală.

PATRIMONIU TURISTIC

sau oferta turistică reală

Potenţial turistic Baza tehnico- Infrastructura

(natural şi antropic) materială turistică generală sau
sau oferta turistică turistică
potenţială (structuri de
primire)

Figura 4. Structura patrimoniului turistic 1

Noţiunea de patrimoniu turistic are şi o accepţiune juridică. Pentru a asigura conservarea
unor importante monumente naturale şi antropice a fost aprobată „Convenţia pentru protejarea
patrimoniului natural şi cultural al omenirii” (1972) sub egida UNESCO, prin care statele
participante desemnează „moştenirile cu valoare extraordinară şi universală”, obligându-se să
asigure protecţia lor sub toate aspectele.
Patrimoniul turistic sau oferta turistică reală prezintă o serie de caracteristici, printre care:
- rigiditatea, dată de o anumită poziţie geografică, o localizare bine definită, ce nu poate fi
deplasată sau transferată în alte zone turistice sau spre consumator;
- eterogenitatea, dată de varietatea şi marea diversitate genetică a componentelor din
structura ofertei;
- diferenţierea conţinutului ofertei pe categorii diferite de turişti în funcţie de vârstă,
preferinţe, posibilităţi financiare.
Există relaţii de interdependeţă între oferta turistică reală şi cererea turistică (necesarul de
consum turistic), ambele constituind componente ale pieţei turistice.
Organizaţia Mondială a Turismului şi ale organisme de profil din cadrul Uniunii Europene
consideră că potenţialul turistic reprezintă ansamblul elementelor naturale, economice şi cultural-
istorice care prezintă anumite posibilităţi de valorificare turistică, dau o anumită funcţionalitate

1
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, România. Potenţial turistic și turism, Editura Universității din București, 2001, p. 19.

1
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

pentru turism şi constituie premise pentru dezvoltarea acestuia. Astfel, un anumit teritoriu prezintă
interes din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice,
resurse care – în urma unor amenajări specifice – pot fi puse în valoare, intrând în circuitul turistic
intern sau internaţional. 2
Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat, prin valoarea lor calitativă
şi cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni „atracţii turistice”, constituindu-se în adevărate
„resurse turistice” pentru industria turismului.
Conceptul de atracţie turistică, considerat uneori sinonim cu resursă turistică, exprimă cu
precădere latura afectivă, cognitiv-estetică a diferitelor elemente din structura potenţialului turistic,
care produc impresii de o intensitate deosebit de puternică, influenţând, în mod direct, anumite
segmente ale cererii turistice. Turiştii vor fi atraşi de imaginea, măreţia, originalitatea, unicitatea,
frumuseţea unor componente ale potenţialului turistic (chei, cascade, clădiri impozante, picturi
deosebite etc.).3
Noţiunea de resursă turistică este mai complexă, incluzând (pe lângă atracţiile turistice
pretabile pentru vizitare) şi elemente naturale sau antropice care pot fi valorificate direct în
activităţile turistice ca „materie primă”, generând diferite forme de turism (izvoarele minerale şi
nămolul terapeutic favorizează turismul balnear; vântul, zăpada, oglinzile de apă generează turismul
sportiv; diferitele tipuri de bioclimat şi aerul ozonat turismul climateric; satele etnofolclorice
generează turismul rural). Conceptul de resursă turistică a fost introdus în ultimele decenii, când
turismul a devenit o adevărată industrie care, ca orice activitate economică, se bazează pe
exploatarea şi valorificarea unor resurse.4
Potenţialul turistic, ca premisă esenţială în amenajarea turistică a unui teritoriu şi în
dezvoltarea anumitor forme de turism, cuprinde totalitatea componentelor naturale şi antropice din
acel spaţiu, care prin anumite caracteristici calitative sau cantitative sunt, sau pot deveni, elemente
de polarizare a fluxurilor turistice.

POTENŢIAL TURISTIC

NATURAL ANTROPIC

Componentele cadrului Cultural-istoric Tehnico-economic

natural, inclusiv cele
modificate

Figura 5. Structura patrimoniului turistic 5

Potenţialul turistic natural (fond turistic natural, ofertă turistică primară) reprezintă
totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale: relief, condiţii
climatice, ape, vegetaţie şi faună, inclusiv modificările acestora ca urmare a intervenţiei antropice.
Componentele cadrului natural au un rol predominant în determinarea valorii potenţialului turistic al
unui teritoriu şi a dezvoltării industriei turismului. Structura potenţialului turistic natural este
următoarea:
- relief şi geologie: trepte şi forme de relief, peisaje geomorfologice, forme bizare de relief şi
structuri geologice, monumente ale naturii;

2
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, România. Potenţial turistic și turism, Editura Universității din București, 2001, p. 17.
3
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, România. Potenţial turistic și turism, Editura Universității din București, 2001, p. 17.
4
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, România. Potenţial turistic și turism, Editura Universității din București, 2001, p. 17.
5
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, România. Potenţial turistic și turism, Editura Universității din București, 2001, p. 19.

2
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

- clima: temperatura aerului şi a apei, precipitaţii lichide, stratul de zăpadă, durata de strălucire a
Soarelui;
- hidrografia: ape freatice şi minerale, râuri şi lacuri (şi cele terapeutice) naturale şi antropice,
Marea Neagră şi Delta Dunării;
- vegetaţia: tipuri de pădure, floră specifică, monumente ale naturii, păduri de interes social;
- fauna: fond cinegetic (vânat), fond piscicol, specii faunistice ocrotite;
- rezervaţii naturale: rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale.
Potenţialul turistic antropic cuprinde ansamblul resurselor turistice create de societate,
reprezentat prin vestigii arheologice, monumente istorice, de cult, de arhitectură sau de artă, valori
etnofolclorice. Acest fond cultural-istoric formează o parte însemnată a ofertei turistice potenţiale şi
o componentă importantă a imaginii turistice a oricărei ţări pe piaţa turistică internaţională.

2.2. Unități taxonomice ale spațiilor turistice amenajate

În funcție de valorificarea și funcționalitatea potențialului turistic, de amplasarea și

concentrarea obiectivelor turistice, în România sunt utilizate următoarele trepte taxonomice ale
spațiilor turistice amenajate6:
Punctul (obiectivul) turistic reprezintă cea mai mică unitate taxonomică, constituită dintr-
un singur element cu valoare turistică, al cărui potențial constituie valoare de atracție. Poate fi un
obiectiv turistic natural (Cheile Oltețului, Lacul Sfânta Ana, Cascada Bigăr, Poiana Narciselor),
istoric (Cetatea Poienari, Călugăreni, Bobâlna), arhitectonic (Castelul Peleș), religios (mânăstiri),
economic (Barajul Vidraru), etnografic (Târgul de Fete de pe Muntele Găina).
Localitatea turistică este o așezare rurală sau urbană mică, cu unul sau mai multe obiective
turistice și amenajări turistice reduse, de obicei corespunzătoare vizitelor de câteva ore, mai rar
staționărilor (Vișeul de Sus, Lupeni, Cehu Silvaniei). Se deosebesc localități agroturistice (satele
din culoarul Rucăr-Bran sau cele din depresiunile Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc etc.) și
localități turistice balneare de inters local (Ocna Dej, Cacica, Telega, Cojocna etc.).
Centrul turistic este o așezare urbană sau rurală, ce concentrează mai multe obiective
turistice, echipamente și servicii diversificate și suficiente, capabile să motiveze deplasarea și
sejurul turistic. Un centru turistic poate fi:
- de distribuție, când atracțiile turistice se concentrează în împrejurimile unei localități: Brașov,
Miercurea-Ciuc;
- de sejur, respectiv stațiunea turistică: Sinaia, Predeal, Poiana Brașov, Borșa, Cheia, Stâna de Vale.
- de escală sau de tranzit, fiind situat pe marile artere de circulație: Bicaz, Timișu de Sus, Cozia, Râșnov;
- de excursii, care primesc vizitatori de ozi: Azuga, Firiza (Maramureș), Secu (Caraș-Severin).
Complexul turistic reprezintă o grupare a mai multor obiective turistice relativ omogene,
care include cel puțin o localitate turistică sau mai multe nuclee turistice, având o relativă
omogenitate a alementelor de atracție: Muntele Mic cu Poiana Mărului, complexele turistice
Semenic, Trei Ape, Pârâul Rece, Mangalia.
Axa turistică este un areal suprapus unei axe de circulație (de-a lungul șoselelor sau căilor
ferate ce străbat culoare de vale și depresiuni), cu un bogat potențial turistic și amenajări ce permit
activități turistice. Poate reprezenta zona de circulație intensă și de distribuție a fluxurilor turistice
dintr-o anumită zonă turistică: culoarele văilor carpatice (Prahova, Olt, Bistrița, Crișul Repede,
Trotuș, Buzău, Jiu, Timiș-Cerna, Moldova etc.) și colinare (Mureș, Bârlad, Târnave).
Zona turistică este un teritoriu extins, care include mai multe obiective, localități, complexe
și centre turistice cu funcționalitate independentă, dar caracterizată de o anumită omogenitate a
potențialului turistic, amenajărilor și activităților turistice. În Proiectul Legea Turismului (2015),

6
Iancu M., Iancu Silvia, Câteva considerații asupra geografiei turismului, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Geogr., II, Cluj-Napoca, 1967.
Ielenicz M., Comănescu Laura, România. Potențial turistic, Editura Universitară, Bucureşti, 2006, p. 58-68.
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003, p. 26-27.
Rădulescu N.Al, Asupra geografiei turismului, Rev.geogr., Institutul de Cercetări Geografie al României, II, 1-4, București, 1946.
Stănciulescu Gabriela (coord.), Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002, p.54, 147, 192.

3
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

zona turistică este definită ca un teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice, care
poate fi delimitat distinct ca ofertă, organizare și protecţie turistică.
În cadrul unei zone turistice pot fi distinse subzone turistice. Unii autori disting și regiunea
turistică, o categorie similară zonei turistice, dar cu o extindere mai mare.
Provincia turistică este cea mai mare categorie, reprezentată de un teritoriu extins
(suprapus, în linii mari, marilor unități fizico-geografice) ce cuprinde regiuni, zone, centre și
localități turistice disparate în care se asigură oferte și servicii turistice multiple, cu infrastructură ce
permite realizarea de legături complexe și unitatea în sistemul turistic. Autorii M.Ielenicz și
L.Comănescu (2006) 7 disting următoarele provincii turistice: Carpatico-pericarpatică, Moldova
colinară, Dobrogea, Transilvania, Banato-Someșeană, Danubiano-getică.

2.3. Stațiunea turistică: definiții, clasificare, atestare

Deoarece stațiunea turistică reprezintă nucleul desfășurii activității turistice, un sistem

teritorial complex de producție și distribuție de bunuri și servicii turistice 8 , o terminologie
corespunzătoare este de un real folos pentru toate părțile interesate. Există neclarități și confuzii în
terminologia stațiunilor turistice (în literatura de specilitate și în legislație), iar legislația în domeniu
nu este actualizată, clară și completă și mai ales nu corespunde cererii și practicii în domeniu.
Deficiențele semnalate se referă la:
 neclaritățile și confuziile în terminologia stațiunilor turistice (în literatura de specialitate și în
legilația în vigoare);
 lipsa unei legislații actualizate, complete și clare în domeniu (ultimul act normativ fiind
Hotărârea Guvernamentală nr. 852 din 2008, iar din 2010 proiectul Legii Turismului continuă
să fie amendat, abia de curând intrând spre aprobare și dezbare publică);
 Proiectul Legea Turismului 2015 (ultima variantă) nu reușește să clarifice multe aspecte, însă
cu siguranță este cel mai cuprinzător de până acum;
 neconcordanța între practică (turiști, agenții de turism, oferta stațiunilor turistice, datele
statistice furnizate de Institutul Național de Statistică) și legilația în domeniu.
Cauzele acestor neclarități și neconcordanțe sunt:
• schimbarea frecventă a denumirii și atribuțiilor Ministerului Turismului în perioada
postdecembristă;
• înființarea și desființarea repetată a unor organisme sau instituții cum ar fi Autoritatea
Națională pentru Turism sau Oficiul de Autorizare și Control în Turism, Oficiul de Promovare
a Turismului;
• slaba colaborare cu specialiștii în domeniu din țară și străinătate (cercetători, profesori
universitari) în întocmirea actelor legislative privind stațiunile turistice, clasificare și atestarea
acestora;
• lipsa unei legi a turismului în vigoare (există o serie de hotărâri și ordonanțe guvernamentale în
vigoare și un proiect de lege îndelung dezbătut și încă neaprobat).
În legislația în vigoare (Ordonanța nr.58/1998) 9, stațiunea turistică este definită astfel: ”o
localitate sau o parte a unei localități cu funcții turistice specifice, în care activitățile economice
susțin exclusiv realizarea produsului turistic”.
În Dicționarul de termeni geografici 10 , stațiunea turistică este definită ca ”o localitate
specializată pentru a primi turiști (inclusiv cei veniți la cură), posedând instalații adecvate, bază de
tratament, baze sportive, distractive etc. Stațiunea este însoțită cel mai adesea de o importantă
activitate comercială și de organizare de transporturi de acces (de legătură) și de excursii”.

7
Ielenicz M., Comănescu Laura, România. Potențial turistic, Editura Universitară, Bucureşti, 2006, p. 68.
8
Țigu Gabriela, Turismul montan, Editura Uranus, 2001.
9
Ordonanța nr. 58 din 21 august 1998, privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 309 din
26 august 1998, aprobată prin Legea nr. 755 din 2001 și completată prin OUG nr. 84/2014 și Decretul nr. 420/2015.
10
Posea Gr. (coord.), Geografia de la A la Z. Dicționar de termeni geografici, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986, p. 277.

4
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

În Dicționarul de geografie umană 11, stațiunea este definită ca ”o localitate care dispune de
potențial balnear (ape minerale, mofete, nămoluri), de resurse climaterice (condiții naturale indicate
pentru tratamentul unor boli) și de resurse turistice naturale și antropice, amenajată și dotată în
scopul valorificării lor.”
Lexiconul de termeni turistici (Stănciulescu, 2002) 12 definește stațiunea turistică ca ”o
localitate (sat sau oraș) situate într-o regiune cu potențial turistic deosebit și dotată cu diverse
echipamente pentru primirea turiștilor. Unitate spațială organizată, cu echipamente care oferă un
ansamblu diversificat de prestații, asimilată unei localități sau unui centru de vânzare de servicii,
regrupând diverși agenți economici. În multe țări turistice, inclusiv în România, pentru a avea acest
statut, o localitate trebuie să îndeplinescă anumite criterii, fixate prin legislația națională.”
Lucrarea ”Amenajări turistice” (Erdeli, Gheorghilaş, 2006 13 ) este una din puținele ce au
dedicate capitole stațiunilor turistice. Autorii preiau definiții ale OMT și Academiei Internaționale
de Turism, confirmând astfel funcționalitatea multiplă a unei stațiuni turistice: stațiunea turistică
este o ”localitate care prezintă un ansamblu de elemente de atracție și care este dotată cu mijloace
de cazare și de primire pentru turiști. Poate fi, de exemplu, în același timp stațiune balneară,
climaterică, termală sau de cură de struguri, dacă ea oferă în plus caracteristicile specifice acestor
stațiuni.”
Autorii concluzionează că în practică (strategii, programe, raportări statistice și promovare),
stațiunile turistice din România sunt clasificate în trei categorii (după principala motivație a ofertei,
funcțiunilor turistice specifice și cele trei mari segmente de turism): de litoral, balneare și montane.
Proiectul Legea Turismului 2015 este primul din ultimii 25 de ani ce oferă o definiție
corespunzătoare a staţiunii turistice: ”localitate sau parte a unei localităţi care dispune de
patrimoniu turistic şi de infrastructură turistică, în care activităţile economice susţin
preponderent realizarea produsului turistic şi care este atestată prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea autorității administrației publice județene responsabilă în domeniul turismului, în
situaţia îndeplinirii cumulative a criteriilor minime obligatorii de atestare, aprobate prin hotărâre
a Guvernului”.
Alte neconcordanțe decurg din clasificarea (și implicit definirea) stațiunilor turistice după
criterii diferite:
• în practică se utilizează criteriul localizării (așezării geografice): turiști, agenții de turism,
oferta stațiunilor, statisticile I.N.S., studii ale specialiștilor;
• criteriul funcției turistice este utilizat în legislație;
• criteriul atractivității și nivelului de organizare și dotare se utilizează în legislație pentru
atestarea stațiunilor turistice.
Institutul Național de Statistică utilizează criteriul localizării combinat cu cel al funcției
turistice în statisticile oferite (Anuarele Statistice ale României, Cap.20 Turism; Seria Turism;
Turismul României. Breviar statistic), însă nu definește termenii respectivi:
• stațiuni balneare
• stațiuni din zona litorală
• stațiuni din zona montană
• zona Delta Dunării
• București și orașele reședință de județ
• alte localități și trasee turistice
Legislația utilizează și criteriul atractivității și nivelului de organizare și dotare. Hotărârea
nr. 852/2008 și Hotărârea nr. 867/2006 pentru aprobarea normelor si criteriilor de atestare a
stațiunilor turistice: ”se atestă ca staţiune turistică de interes naţional sau local, după caz, localitatea
ori partea unei localitãţi care dispune de resurse naturale şi antropice evidențiate în Registrul
patrimoniului turistic şi care îndeplineşte cumulativ, pentru una dintre categorii, criteriile prevăzute
în anexa nr. 1. Atestarea staţiunilor turistice se face de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi

11
Erdeli G., Cândea Melinda, Braghină C., Costachie S., Zamfir Daniela, Dicționar de geografie umană, Editura Corint, București, 1999, p. 302.
12
Stănciulescu Gabriela (coord.), Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002, p. 168.
13
Erdeli G., Gheorghilaş A., Amenajări turistice, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.

5
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, la solicitarea autorităţilor administraţiei publice

locale, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Atestarea ca staţiune turistică nu schimbă rangul
localităţii stabilit în condiţiile legii.”
În legislație se utilizează criteriul funcției turistice Proiect Legea Turismului 2010-2015 (și
alte acte anterioare HG nr. 112/2002, HG nr. 867/2006, HG nr. 852/2008), deosebindu-se astfel 3
tipuri de stațiuni:
• stațiune turistică balneară - localitatea sau/și arealul care dispune de resurse de substanțe
minerale, știintific dovedite și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalații specifice
pentru cură și care are o organizare ce permite acordarea asistenței medicale balneare în condiții
corespunzătoare, precum și de structuri de primire turistică autorizate, potrivit prevederilor legale în
vigoare;
• stațiune turistică climatică - se înțelege localitatea sau/și arealul situat în zone cu factori
climatici benefici și care are condiții pentru asigurarea menținerii și ameliorării sănătății și/sau a
capacității de muncă, precum și a odihnei și reconfortării, precum și de structuri de primire turistică
autorizate potrivit prevederilor legale în vigoare;
• stațiune turistică balneoclimatică - se înțelege localitatea sau/și arealul care îndeplinește
condițiile prevazute la pct. 36 și pct. 37, precum și de structuri de primire turistică autorizate
potrivit prevederilor legale în vigoare.
Odată cu diversificarea fără precedent a preferințelor și motivațiilor turiștilor pentru petrece
timpului liber, au apărut o noi forme de turism, s-au întrepătruns, combinat sau evoluat din cele
tradiționale (conform variațiilor și evoluției cererii), astfel încât cu greu putem face distincție sau
clasifica formele de turism practicate într-o anumită destinație turistică sau încadra o anumită
destinație sau stațiune turistică într-o singură categorie.
Atât timp cât turiștii cer o vacanță la munte, la mare sau la băi, agențiile de turism și
stațiunile oferă astfel de pachete turistice, iar statisticile Institutului Național de Statistică oferă
datele astfel clasificate, considerăm necesară și adaptarea legilației la practică (deoarece legislația
actuală îi ”răspunde” turistului care dorește o vacanță la munte cu o stațiune climatică, națională sau
locală). De asemenea, considerăm primordial criteriul de clasificare al localizării utilizat în practică,
restul criteriilor (resurse turistice, funcția turistică, mărimea, forme turism practicate, atractivitatea
etc.) putând varia și combina în diferite moduri.
Hotărârea de Guvern 1122/2002 atesta 29 stațiuni turistice de interes național și 36 stațiuni
turistice de interes local. În Anexa 4 a Hotărârii nr. 852 din 13 august 2008 14 pentru aprobarea
normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, sunt menționate 83 stațiuni atestate, 37 de
interes național și 46 de interes local. În 201115 sunt listate de către Autoritatea Națională pentru
Turism 89 de stațiuni, adâungându-se listei precendente 4 stațiuni de interes național (Petroșani-
Parâng, Târgu Neamț, Piatra Neamț, Râșnov) și 2 stațiuni de interes local (Vișeu, Baia Sprie).
Hotărârea nr. 1072/2013 16 , adaugă acestei liste și localitățile pentru care se acordă statutul de
stațiune balneoclimaterică (Băile Felix, 1 Mai, Geoagiu-Băi, Nicolina, Călimănești-Căciulata,
Mangalia, Vatra Dornei, Slănic-Moldova, Târgu-Ocna, Sângeaorz-Băi, Eforie, Năvodari, Covasna,
Pucioasa, Băile Tușnad, Sovata, Slănic Prahova, Ocna Sibiuului, Buziaș, Băile Olănești, Moneasa,
Bazna, Bizușa-Băi).
Prin Hotărârea nr. 58/2017, au fost atestate 12 noi stațiuni turistice, dintre care 2 stațiuni de
interes național (Borsec din județul Harghita și Sucevița din județul Suceava). De asemenea, un
număr de 10 localități sau zone componente ale unor localități au primit atestare ca stațiuni turistice
de interes local: Baia de Fier - județul Gorj, Boghiș - județul Sălaj, Colibița - județul Bistrița-
Năsăud, Moisei - județul Maramureș, Negrești Oaș – județul Satu Mare, Pojorâta – județul Suceava,
Sângeorgiu de Mureș – județul Mureș, zona Băile Banffy – municipiul Toplița, județul Harghita,

14
Hotărârea nr. 852 din 13 august 2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice.
15
Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2011 privind acordarea statutului de Staţiune balneară şi balneoclimatică pentru unele localităţi şi areale care dispun
de factori naturali de cură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 24 octombrie 2011.
16
Hotărârea nr. 1072 din 11 decembrie 2013 pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.016/2011 privind acordarea statutului de
staţiune balneară şi balneoclimatică pentru unele localităţi şi areale care dispun de factori naturali de cură, Publicat în Monitorul Oficial cu numărul
825 din data de 23 decembrie 2013

6
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

zona Băile Ocna Dej – municipiul Dej, județul Cluj, zona Moinești-Băi – municipiul Moinești,
județul Bacău. Prin promovarea ca stațiuni turistice de interes național sau local, aceste localități vor
avea șanse mari în atragerea de finanțări nerambursabile, în condițiile în care unele programe de
finanțare impun existența atestării ca stațiune turistică.
De curând, prin Hotărârea nr. 107/201817 au fost atestate alte 4 stațiuni de interes național
(Borșa care avusese statutul de stațiune de interes local, Dâmbovicioara, Mamaia Nord-Năvodari,
Peștera-Padina) și 5 stațiuni de inters local (Cacica, Dorna Cândrenilor, Oncești, Poiana Stampei,
Solca).
Prin urmare, în prezent (tabel 4), sunt atestate ca stațiuni turistice de interes național 47 de
localități (din care 24 stațiuni balneoclimatice și 3 stațiuni balneare), iar 61 de localități au primit
atestatul de stațiuni turistice de interes local (din care 4 stațiuni balneoclimatice). Se adaugă și alte 2
stațiuni mai mici ce au primit doar statutul de stațiune balneoclimatică (Nicolina – Iași și Bizușa-
Băi - Sălaj):
Tabel 4. Stațiunile turistice din România, atestate conform legislației în vigoare
Nr. Stațiuni turistice de interes Localizarea Nr. Stațiuni turistice de Localizarea
crt. (județul) crt. (județul)
național interes local
1 Amara (B) Ialomiţa 1 1 Mai (BC) Bihor
2 Azuga Prahova 2 Albac Alba
3 Buşteni Prahova 3 Bughea de Sus Argeş
4 Buziaş (BC) Timiş 4 Arieşeni Alba
5 Bãile Govora (B) Vâlcea 5 Balvanyos Covasna
6 Bãile Felix (BC) Bihor 6 Bazna (BC) Sibiu
7 Bãile Herculane (B) Caraş-Severin 7 Bãlţãteşti Neamţ
8 Bãile Olãneşti (BC) Vâlcea 8 Bãile Homorod Harghita
9 Bãile Tuşnad (BC) Harghita 9 Bãile Turda Cluj
10 Câmpulung Moldovenesc Suceava 10 Bãile Bãiţa Cluj
11 Cap Aurora (BC) Constanţa 11 Bran Braşov
12 Călimăneşti-Cãciulata (BC) Vâlcea 12 Breaza Prahova
13 Costineşti Constanţa 13 Cãlacea Timiş
14 Covasna (BC) Covasna 14 Cheia Prahova
15 Eforie Nord (BC) Constanţa 15 Crivaia Caraş-Severin
16 Eforie Sud (BC) Constanţa 16 Durãu Neamţ
17 Geoagiu-Bãi (BC) Hunedoara 17 Harghita-Bãi Harghita
18 Gura Humorului Suceava 18 Horezu Vâlcea
19 Jupiter (BC) Constanţa 19 Izvoru Mureşului Harghita
20 Mamaia Constanţa 20 Lacu Roşu Harghita
21 Mangalia (BC) Constanţa 21 Lacu Sãrat Brãila
22 Moneasa (BC) Arad 22 Lipova Arad
23 Neptun-Olimp (BC) Constanţa 23 Moieciu Braşov
24 Poiana Braşov Braşov 24 Ocna Sibiului (BC) Sibiu
25 Predeal Braşov 25 Ocna Şugatag (BC) Maramureş
26 Pucioasa (BC) Dâmboviţa 26 Pãltiniş Sibiu
27 Slãnic (BC) Prahova 27 Pârâul Rece Braşov
28 Saturn (BC) Constanţa 28 Praid Harghita
29 Sinaia Prahova 29 Sãcelu Gorj
30 Sângeorz-Bãi (BC) Bistriţa-Nãsãud 30 Sãrata Monteoru Buzãu
31 Slãnic-Moldova (BC) Bacãu 31 Secu Caraş-Severin
32 Sovata (BC) Mureş 32 Semenic Caraş-Severin
33 Târgu Ocna (BC) Bacãu 33 Snagov Ilfov
34 Techirghiol (B) Constanţa 34 Stâna de Vale Bihor
35 Vatra Dornei (BC) Suceava 35 Straja Hunedoara
36 Venus (BC) Constanţa 36 Soveja Vrancea

17
Hotărârea nr. 107/2018 privind aprobarea atestării unor localități sau părți din localități ca stațiuni turistice de interes național sau local și privind
modificarea Anexei nr.5 la Hotărârea Guvernului nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice, publicată în
Monitorul Oficial cu numărul 251/2018.

7
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

37 Voineasa Vâlcea 37 Tãşnad Satu Mare

38 Petroşani-Parâng Hunedoara 38 Timişu de Sus Braşov
39 Târgu Neamţ Neamţ 39 Tinca Bihor
40 Piatra Neamţ Neamţ 40 Trei Ape Caraş-Severin
41 Râşnov Braşov 41 Vãlenii de Munte Prahova
42 Borsec Harghita 42 Vaţa de Jos Hunedoara
43 Sucevița Suceava 43 Zona Fântânele Cluj
44 Borşa Maramureş 44 Zona Muntele Bãişorii Cluj
45 Dâmbovicioara Argeș 45 Vişeu de Sus Maramureş
46 Mamaia Nord - Năvodari Constanța 46 Șuior-Baia Sprie Maramureş
(BC)
47 Peștera-Padina (Moroieni) Dâmbovița 47 Baia de Fier Gorj
Note: 48 Boghiș Sălaj
49 Colibița Bistrița-Năsăud
Atestarea localităților ca stațiuni turistice de 50 Moisei Maramureș
interes național sau local prin: HG 1122/2002, HG 51 Negrești Oaș Satu Mare
867/2006, HG 852/2008, HG 848/2009, HG 52 Pojorâta Suceava
1204/2009, HG 1205/2009, HG 511/2010, HG 53 Sângeorgiu de Mureș Mureș
1181/2011, HG 1161/2012, HG 1072/2013, HG 54 Băile Banffy (Toplița) Harghita
107/2018 55 Cluj
Ocna Dej
(B) – statutul de stațiune balneară, conform legii 56 Moinești-Băi Bacău
(HG 1016/2011, HG 1072/2013) 57 Suceava
(BC) – statutul de stațiune balneoclimatică, Cacica
58 Dorna Cândrenilor Suceava
conform legii (HG 1016/2011, HG 1072/2013)
Menționăm că tabelul cuprinde doar stațiunile
59 Oncești Maramureş
60 Poiana Stampei Suceava
atestate, lista propriu-zisă a tuturor stațiunilor și
61 Solca Suceava
centrelor turistice fiind mai mare.

Criteriile de atestare în vigoare a unei staţiuni turistice de interes național sau local (tabel 5)
au fost stabilite prin Hotărârea nr. 852 din 13 august 2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor
de atestare a stațiunilor turistice, publicată în Monitorul Oficial nr. 613 din 20 august 2008, aparțin
următoarelor categorii, pentru care stațiunea respectivă va îndeplini un punctaj minim:
- cadrul natural, factori naturali de curã şi calitatea mediului;
- accesul şi drumurile spre/în staţiune;
- utilitãţile urban-edilitare;
- structurile de primire turistice și de agrement;
- informarea şi promovarea turisticã;
- criterii suplimentare de atestare a stațiunii turistice.

Tabel 5. Criterii obligatorii de atestare a stațiunilor turistice din România,

conform legislației în vigoare (HG 852/2008)
Nr. Criterii obligatorii de atestare a staţiunii turistice Stațiune de Stațiune
crt. interes de interes
național local
Cadrul natural, factori naturali de curã şi calitatea mediului
1 Amplasarea într-un cadru natural fãrã factori poluanţi x x
2 Existenţa studiilor şi documentelor care atestã prezenţa şi valoarea factorilor naturali x x
de curã (ape minerale, nãmol, lacuri terapeutice, saline, bioclimat etc.) din punct de
vedere calitativ şi cantitativ
3 Constituirea perimetrelor de protecţie ecologicã, hidrogeologicã şi sanitarã a x x
factorilor naturali de curã, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dupã caz
Accesul şi drumurile spre/în staţiune
4 Drum rutier modernizat şi marcat cu semne de circulaţie x x
5 Transport în comun între staţiunea turisticã şi gara sau autogara care o deserveşte x x
Utilitãţi urban-edilitare
6 Asistenţã medicalã permanentã şi mijloc de transport pentru urgenţe medicale x -
7 Punct de prim ajutor şi mijloc de transport pentru urgenţe medicale - x
8 Punct farmaceutic x x
9 Amenajarea şi iluminarea locurilor de promenadã x x

8
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

10 Apă curentă x x
11 Canalizare x x
12 Energie electrică x x
Structuri de primire turistice și de agrement
13 Numãr minim de locuri în structuri de primire turistice clasificate, din care minimum 500 100
30% clasificate la categoriile 3-5 stele/flori, cu excepţia campingurilor
14 Localitãţile sau pãrţile de localitãţi de pe litoral trebuie sã dispunã de plajã amenajatã, x x
posturi de salvare acvaticã - salvamar şi posturi de prim ajutor
15 Localitãţile montane trebuie sã dispunã de servicii de salvare montanã - salvamont x x
16 Amenajãri şi dotãri pentru relaxare în aer liber şi plimbãri (drumuri pietonale, locuri x x
de promenadã)
17 Terenuri de joacã pentru copii x x
Informare şi promovare turisticã
18 Semnalizarea obiectivelor turistice cu indicatoare de orientare şi informare, tipãrite x x
pe suport electronic sau web site
19 Realizarea de materiale de promovare a staţiunii turistice şi a zonei x x

Nr. Criterii suplimentare de atestare a stațiunii turistice Punctaj acordat

crt.
1 Trenurile cu regim de rezervare a locurilor, inclusiv vagoanele de dormit, 10
trebuie sã opreascã în gara care deserveşte staţiunea turistică
2 Autobuze de linie care deservesc zilnic autogara 10
3 Spaţii comerciale şi pentru activitãţi de prestãri de servicii: bancã, schimb 10
valutar, agenţie de turism
4 Sãli de spectacole şi de conferinţe cu o capacitate totalã egalã cu minimum 30
40% din numãrul locurilor existente în staţiune
5 Asistenţã medicalã balnearã, dupã caz, acreditatã conform normelor legale în 20
vigoare
6 Dotãri tehnice pentru exploatarea, protecţia şi utilizarea resurselor minerale 20
terapeutice
7 Amenajãri şi dotãri pentru servicii de revigorare în spaţii construite, sãli pentru 10
întreţinere (fitness)
8 Parc amenajat 5 puncte pentru fiecare,
maximum 30 de puncte
9 Trasee turistice montane omologate, marcate şi afişate, dacã este cazul 5 puncte pentru fiecare,
maximum 30 de puncte
10 Bazã pentru valorificarea resurselor naturale terapeutice, dacã este cazul 30
11 Amenajãri şi dotãri pentru practicarea sporturilor (agrement nautic, tenis, fotbal 15
etc.)
12 Localitãţile sau pãrţile de localitãţi care dispun de condiţii pentru practicarea 10 puncte pentru fiecare,
schiului trebuie sã aibã amenajate cel puţin o pârtie de schi omologatã şi maximum 50 de puncte
mijloacele de transport pe cablu corespunzãtoare
13 Organizarea de evenimente turistice, culturale, sportive, cu caracter de 10 puncte pentru fiecare,
repetabilitate pe bazã de calendar maximum 30 de puncte
14 Centre de informare şi promovare turisticã, cu personal permanent care sã 30
deserveascã exclusiv centrul
15 Asigurarea legãturii permanente on-line dintre structurile de primire turistice 20
cu funcţiuni de cazare şi centrul de informare şi promovare turisticã
16 Canalizare centralizatã 50
Notă: Pentru atestarea ca stațiune de interes național sunt necesare minim 135
de puncte și pentru stațiunea de interes local 90 de puncte.

2.4. Clasificarea şi ierarhizarea zonelor turistice pe baza potenţialului turistic

În literatura de specialitate, există o serie de lucrări de zonare turistică a teritoriului

României, precum și clasificări ale zonelor turistice. Încă din 1945, N.Al.Rădulescu a delimitat 24
regiuni turistice, apoi în 1967 cercetătorii M.Iancu și S.Iancu au delimitat 23 zone turistice,
clasificate în:
- zone turistice de interes internațional (București, Brașov);

9
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

- zone turistice de interes național (Maramureș, Ceahlău);

- zone turistice de interes local sau regional (Mureș, Vrancea).
Autorii M.Ielenicz și L.Comănescu (2006)18 disting:
- zone turistice naturale: Igniș-Gutâi, Rodnei, Călimani, Ceahlău, Hășmaș, Harghita, Brașov,
Buzău, Ciucaș, Bucegi, Făgăraș-Iezer, Parâng, Șureanu-Cândrel, Retezat-Godeanu, Țarcu, Semenic,
Almăj-Locvei, Bihor-Muntele Mare, Delta Dunării;
- zone turistice complexe: Oaș, Câmpulung Moldovenesc, Suceava, Iași, Bistrița, Mureșul
superior, Trotuș, Vrancea, Galați Prahova, București, Argeș, Vâlcea, Târgu-Jiu, Drobeta -
Tr.Severin, Timișoara-Arad, Deva-Hațeg, Sibiu, Alba-Iulia, Mureș, Târnava Mare, Cluj, Beiuș,
Oradea, litoral.
Pentru realizarea planurilor de amenajare a teritoriului, Ministerul Lucrărilor Publice şi
Amenajării Teritoriului a utilizat clasificarea și ierarhizarea zonelor turistice întocmită de către
specialiștii Institutului Urbanproiect. Acest studiu a delimitat 32 zone turistice pe teritoriul
României, în funcție de potențialul turistic, infrastructura turistică (localități turistice, echipamente
pentru tratament și agrement) și rețeaua de căi de comunicație (accesibilitatea).
Au fost utilizate punctaje valorice pentru următoarele componente de potenţial turistic 19:

Potenţial turistic
Potenţial natural Potenţial antropic
 Valori de patrimoniu natural:  Valori cultural-istorice
-rezervaţii ale biosferei -monumente şi situri arheologice
-parcuri naţionale -monumente şi ansambluri de arhitectură
-rezervaţii naturale -localităţi istorice
-monumente ale naturii  Valori urbanistice
 Valori de peisaj (condiţii naturale) -rezervaţii de arhitectură
-forme de relief -localităţi importante care includ arii protejate
-domenii schiabile  Valori etnografice
-clima – tipuri -localităţi rurale cu gospodării şi arhitectură
-hidrografie tradiţională
-vegetaţie, faună -meşteşuguri: instalaţii tehnice populare
 Valori balneare -obiceiuri: port, manifestări autentice
-izvoare minerale  Valori memoriale
-lacuri sărate -clădiri, monumente şi locuri memoriale
-saline -ansambluri de artă plastică cu semnificaţii
-litoral marin memoriale
-bioclimate  Muzee şi colecţii

În cadrul valorilor de patrimoniu au fost incluse:

- Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, sit natural inclus în patrimoniul mondial şi zonă umedă de
importanţă internaţională;
- reţeaua de parcuri naţionale, în număr de 13, din care Retezat şi Rodna au regim de Rezervaţii ale
Biosferei;
- 14 parcuri naturale, 79 rezervaţii ştiinţifice, 190 monumente ale naturii, 671 rezervaţii naturale, 5
zone umede de importanţă internaţională, 108 arii de protecţie specială avifaunistică.
Există câteva judeţe care se remarcă prin numărul mare de arii protejate (30-60 arii
protejate): Bihor, Caraş-Severin, Gorj, Hunedoara, Botoşani, Harghita, Dolj, Maramureş,
Mehedinţi, Alba, Iaşi, Suceava, Vâlcea. Cele mai puţine rezervaţii sunt în judeţele: Călăraşi,
Teleorman, Tulcea, Covasna, Ialomiţa, Bacău, Brăila.
Numărul obiectivelor cultural-istorice din România era de 655, din care: 511 monumente şi
ansambluri de arhitectură, 144 situri şi monumente arheologice. Cele 511 monumente şi ansambluri
de arhitectură includ: 35 cetăţi, 5 ansambluri de foste curţi domneşti, 22 biserici fortificate, 27
castele, conace, palate, 11 cule şi clădiri de tip culă, 70 clădiri civile urbane, 20 de ansambluri

18
Ielenicz M., Comănescu Laura, România. Potențial turistic, Editura Universitară, Bucureşti, 2006, p. 63-66.
19
Prelucrare după Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului,
Editura Universitară, Bucureşti, 2003, p. 29-37

10
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

urbane, 81 biserici din lemn, 7 muzee etnografice în aer liber, 6 biserici rupestre, 192 biserici şi
ansambluri mânăstireşti, 13 obiective de arhitectură industrială şi amenajări pentru comunicaţii, 15
obiective de arhitectură populară (locuinţe săteşti), 7 ansambluri rurale.
Analiza potenţialului turistic a evidențiat trei tipuri de zone de concentrare turistică (tabel 6):
 zone cu o mare concentrare de obiective turistice naturale şi construite, deosebit de valoroase şi
variate, favorabile dezvoltării complexe a funcţiei turistice: primele 16 zone din tabel: Vâlcea –
Câmpulung-Muscel, Porţile-de-Fier – Valea Cernei, Braşov – Bucegi – Valea Prahovei, Bihor –
Ţara Moţilor, Bistriţa – Călimani – Depresiunea Dornelor, Bucovina, Delta Dunării – nordul
Dobrogei etc.;
 zone cu obiective turistice naturale şi/ sau culturale valoroase, favorabile dezvoltării unor forme
de turism specific: următoarele 16 zone;
 zone cu câteva obiective turistice naturale şi/ sau culturale, valorificate pe plan local, în general
în zone cu altitudini joase (câmpie, podiș), rurale, ocupate de terenuri agricole, mai puțin
atractive pentru turiști (de exemplu, Câmpia Olteniei, Podișul Sucevei, văile Prutului, Siretului).
Ierarhizarea zonelor turistice după resurse, echiparea turistică și rețeaua de căi de
comunicație a evidențiat două categorii de zone turistice (tabel 6):
 14 zone cu potențial turistic ridicat, echipare și infrastructură satisfăcătoare și funcții turistice
bine conturate (Braşov – Bucegi – Valea Prahovei, Porţile-de-Fier – Valea Cernei, Vâlcea –
Câmpulung-Muscel, Bucovina, Litoralul amenajat al Mării Negre, Bistriţa – Călimani –
Depresiunea Dornelor etc.);
 18 zone cu potențial turistic ridicat, cu reale posibilități de dezvoltare a funcției turistice.

Tabel 6. Ierarhizarea zonelor turistice după resurse, echiparea turistică și rețeaua de căi de comunicație20

Poziția Denumirea zonei turistice Poziția după valoarea

potențialului turistic
1 Braşov – Bucegi – Valea Prahovei 3
2-3 Porţile-de-Fier – Valea Cernei 1-2
2-3 Vâlcea – Câmpulung-Muscel 1-2
4-6 Bucovina 4-6
4-6 Litoralul amenajat al Mării Negre 9-12
4-6 Bistriţa – Călimani – Depresiunea Dornelor 4-6
7 Bihor – Ţara Moţilor 4-6
8 Delta Dunării – Dobrogea de Nord 7
9-10 Neamţ – Bicaz 9-12
9-10 Ţinuturile Oltului Superior 15-16
11 Gorj 14
12-14 Maramureş – Oaş 13
12-14 Retezat – Haţeg – Cetăţile Dacice 8
12-14 Mărginimea Sibiului, Sibiu, Ţara Oltului 17-19
15-18 Munţii Rodnei – Borşa 9-12
15-18 Munții Semenic – Depresiunea Caraş – Cheile Nerei 9-12
15-18 Municipiul Bucureşti 17-19
15-18 Oradea și împrejurimile 17-19
19 Timișoara și împrejurimile 20
20 Valea Mureșului superior 29-30
21 Vrancea 15-16
22 Cluj-Dej și împrejurimile 21-24
23 Iași și împrejurimile 21-24
24 Târgu-Mureș și împrejurimile 21-24
25 Târnava Mare 25
26 Ținuturile Dunării de Jos (Galați, Brăila) 31-32
27 Ținuturile Mureșului inferior 21-24

20
Prelucrare după Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului,
Editura Universitară, Bucureşti, 2003, p. 29-37.și
Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Planul de amenajare a teritoriului, Secţiunea turism, 1995-1998.

11
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

28-30 Munții Parâng-Lotru 26-27

28-30 Munții Făgăraș-Iezer 26-27
28-30 Lunca Dunării 31-32
31 Valea Teleajenului superior și mijlociu 28
32 Ținuturile Văii Buzăului 29-30

Rezumat

Noţiunea de patrimoniu turistic desemnează resursele turistice naturale şi culturale, recunoscute ca atare, şi
structurile realizate în scopul valorificării lor turistice. Potenţialul turistic constituie oferta turistică primară (potenţială)
care împreună cu structurile turistice existente (structurile de primire şi infrastructura specifică) alcătuiesc patrimoniul
turistic sau oferta turistică reală.
Potenţialul turistic reprezintă ansamblul elementelor naturale, economice şi cultural-istorice care prezintă
anumite posibilităţi de valorificare turistică, dau o anumită funcţionalitate pentru turism şi constituie premise pentru
dezvoltarea acestuia.
Potenţialul turistic, ca premisă esenţială în amenajarea turistică a unui teritoriu şi în dezvoltarea anumitor
forme de turism, cuprinde totalitatea componentelor naturale şi antropice din acel spaţiu, care prin anumite caracteristici
calitative sau cantitative sunt, sau pot deveni, elemente de polarizare a fluxurilor turistice. Potenţialul turistic natural
reprezintă totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin componentele sale, având un rol
predominant în determinarea valorii potenţialului turistic al unui teritoriu şi a dezvoltării industriei turismului.
Potenţialul turistic antropic cuprinde ansamblul resurselor turistice create de societate, reprezentat prin vestigii
arheologice, monumente istorice, de cult, de arhitectură sau de artă, valori etnofolclorice. Acest fond cultural-istoric
formează o parte însemnată a ofertei turistice potenţiale şi o componentă importantă a imaginii turistice a oricărei ţări pe
piaţa turistică internaţională.
În funcție de valorificarea și funcționalitatea potențialului turistic, de amplasarea și concentrarea obiectivelor
turistice, în România sunt utilizate următoarele trepte taxonomice ale spațiilor turistice amenajate:
 Punctul (obiectivul) turistic reprezintă cea mai mică unitate taxonomică, constituită dintr-un singur element cu
valoare turistică, al cărui potențial constituie valoare de atracție.
 Localitatea turistică este o așezare rurală sau urbană mică, cu unul sau mai multe obiective turistice și amenajări
turistice reduse, de obicei corespunzătoare vizitelor de câteva ore, mai rar staționărilor.
 Centrul turistic este o așezare urbană sau rurală, ce concentrează mai multe obiective turistice, echipamente și
servicii diversificate și suficiente, capabile să motiveze deplasarea și sejurul turistic.
 Complexul turistic reprezintă o grupare a mai multor obiective turistice relativ omogene, care include cel puțin o
localitate turistică sau mai multe nuclee turistice, având o relativă omogenitate a alementelor de atracție.
 Axa turistică este un areal suprapus unei axe de circulație (de-a lungul șoselelor sau căilor ferate ce străbat culoare
de vale și depresiuni), cu un bogat potențial turistic și amenajări ce permit activități turistice. Poate reprezenta
zona de circulație intensă și de distribuție a fluxurilor turistice dintr-o anumită zonă turistică: culoarele văilor
carpatice (Prahova, Olt, Bistrița, Crișul Repede, Trotuș, Buzău, Jiu, Timiș-Cerna, Moldova etc.) și colinare
(Mureș, Bârlad, Târnave).
 Zona turistică este un teritoriu extins, care include mai multe obiective, localități, complexe și centre turistice cu
funcționalitate independentă, dar caracterizată de o anumită omogenitate a potențialului turistic, amenajărilor și
activităților turistice. În Proiectul Legea Turismului (2015), zona turistică este definită ca un teritoriu caracterizat
printr-o concentrare de resurse turistice, care poate fi delimitat distinct ca ofertă, organizare și protecţie turistică.
 Provincia turistică este cea mai mare categorie, reprezentată de un teritoriu extins, ce cuprinde regiuni, zone,
centre și localități turistice disparate în care se asigură oferte și servicii turistice multiple, cu infrastructură ce
permite realizarea de legături complexe și unitatea în sistemul turistic.
Stațiunea turistică reprezintă nucleul desfășurii activității turistice, un sistem teritorial complex de producție și
distribuție de bunuri și servicii turistice. În legislația în vigoare (Ordonanța nr.58/1998), stațiunea turistică este definită
astfel: ”o localitate sau o parte a unei localități cu funcții turistice specifice, în care activitățile economice susțin
exclusiv realizarea produsului turistic”.
Proiectul Legea Turismului 2015 este primul din ultimii 25 de ani ce oferă o definiție corespunzătoare a
staţiunii turistice: ”localitate sau parte a unei localităţi care dispune de patrimoniu turistic şi de infrastructură turistică,
în care activităţile economice susţin preponderent realizarea produsului turistic şi care este atestată prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea autorității administrației publice județene responsabilă în domeniul turismului, în situaţia
îndeplinirii cumulative a criteriilor minime obligatorii de atestare, aprobate prin hotărâre a Guvernului”.
Pentru clasificarea stațiunilor turistice se utilizează:
- criteriul localizării (așezării geografice) în practică, de către turiști, agenții de turism, în oferta stațiunilor, în statisticile
I.N.S., în studii ale specialiștilor;
- criteriul funcției turistice, în legislație;
- criteriul atractivității și nivelului de organizare și dotare, în legislație pentru atestarea stațiunilor turistice.

12
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Institutul Național de Statistică utilizează criteriul localizării combinat cu cel al funcției turistice în statisticile
oferite: stațiuni balneare, stațiuni din zona litorală, stațiuni din zona montană, zona Delta Dunării, București și orașele
reședință de județ, alte localități și trasee turistice.
Criteriile de atestare în vigoare a unei staţiuni turistice de interes național sau local au fost stabilite prin HG nr.
852/2008 și se referă la: cadrul natural, factori naturali de curã şi calitatea mediului; accesul şi drumurile spre/în staţiune;
utilitãţile urban-edilitare; structurile de primire turistice și de agrement; informarea şi promovarea turisticã; criterii
suplimentare de atestare a stațiunii turistice.
În prezent, sunt atestate ca stațiuni turistice de interes național 43 de localități (din care 23 stațiuni
balneoclimatice și 3 stațiuni balneare), iar 57 de localități au primit atestatul de stațiuni turistice de interes local (din
care 7 stațiuni balneoclimatice). Prin promovarea ca stațiuni turistice de interes național sau local, aceste localități vor
avea șanse mari în atragerea de finanțări nerambursabile, în condițiile în care unele programe de finanțare impun
existența atestării ca stațiune turistică.

13