Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator ştiinţific:
Lector Drd. Peţan Ioana
Absolvent:
BUCUREŞTI
2009
1
UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ
FACULTATEA DE ECONOMIA TURISMULUI INTERN
ŞI INTERNAŢIONAL
Perspective
Perspective ale
ale
dezvoltării
dezvoltării durabile
durabile a
a
turismului
turismului montan
montan în
în
Italia
Italia
Coordonator ştiinţific:
Lector Drd. Peţan Ioana
Absolvent:
BUCUREŞTI
2
2009
Introducere..............................................................................................................................4
Capitolul I
1.2. Economia......................................................................................................................12
1.2.2.Industria.................................................................................................................15
Capitolul II
3
Capitolul III
3.2. Resursele montante pentru sporturi de iarnă în staţiunea Cortina D'Ampezzo .............32
Capitolul IV
Bibliografie...........................................................................................................................47
Anexe....................................................................................................................................49
4
Introducere
dezvoltată, serveşte drept exemplu oricărui stat european aflat într-o continuă expansiune şi
descoperire de sine.
Economia italiană este una înfloritoare, excelând în toate sectoarele, turismul nefăcând
excepţie de la regulă.
Turismul italian este unul foarte cunoscut în mare parte datorită vestigiilor culturale,
Staţiunile montane se bucură în tot timpul anului de un flux statornic de turişti care
aleg sa-şi petreacă timpul în aer curat, bucurându-se de activităţile specifice locului respectiv
d’Ampezzo, a cărei dezvoltare în mod treptat, prin promovarea intensă a atracţiilor turistice,
valorificarea resurselor, a adoptat unui plan bine stabilit, susţinut de o politică administrativă
5
I. Prezentarea generală a Italiei
Vecini: Franţa (515km); Elvetia (718km), are şi o enclava în această ţară: Campione
d’Italia, cu 2.6km şi 2051 locuitori; Austria (415km); Slovenia (218km); Marea Adriatica;
Marea Ionica; Marea Mediterana; Marea Tireniana (7456km)
Astăzi Italia este o republică democratică şi o ţară dezvoltată. Este un membru fondator
al Uniunii Europene şi unul dintre membri ai G8, OTAN-ului, Consiliului Europei, Uniunii
Europei Occidentale.
Camerele parlamentului sunt populare şi sunt alese în mod direct printr-un sistem mixt
majoritar şi proporţional. Camera Deputaţiilor are 630 de membri. În plus faţă de cei 315
mebri aleşi, Senatul îi include şi pe foştii preşedinţi şi alte diverse persoane, conform
6
prevederiilor constituţionale. Ambele camere sunt alese pentru maxim 5 ani, dar pot fi
dizolvate înainte de expirarea termenului normal.
Sistemul judiciar italian este bazat pe dreptul roman modificat prin Codul napoleonic şi
prin ultimele schimbări. O curte constituţională, Corte Costituzionale, care poate trece peste
constituţionalitatea legilor, este o inovaţie post-Al Doilea Război Mondial.
Italia este divizată în 20 de regiuni (regioni, singular regione), dintre care cinci se
bucură de o stare autonomă specială. O regiune poate fi subdivizată în provincii.
Tabel 1. 1
7
Varese
8
Relieful: Italia consistă predominant dintr-o peninsulă care se extinde în Marea
Mediterană, unde împreună cu două mari insule Sicilia şi Sardinia creează diferite părţi ale
mării, ca şi Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest
şi în final Marea Linguriană la nord-vest. Munţii Apenini din centrul peninsulei, merg spre est,
unindu-se cu Alpii, care apoi formeaza un arc, închizand Italia în nord. Aici se află şi o lagună
aluvionară mare, Laguna Po-Veneţia, străbătută de Raul Po şi de mulţi afluenţi ai săi, care curg
dinspre Alpi, Apenini şi Dolomiţi. Alte râuri cunoscute sunt Tiberul, Adige si Arno. Cel mai
înalt punct al Italiei este Muntele Alb (Monte Bianco) cu 4,808 m, dar Italia este mai ales
asociată cu doi faimoşi vulcani: acum adormitul Vezuviu în apropriere de Neapole şi activul
Etna în Sicilia.
Clima: Este una continentală ce inregistrează temperaturi medii de 1.5 ºC pentru luna
ianuarie, iar pentru luna iulie de 24 ºC.
Hidrografia: reţeaua hidrografică este bogată, dar numai două râuri sunt mai lungi şi
navigabile: Padul (PO), are 650km lungime, care curge pe directiaV-E drenând câmpia cu
acelaşi nume din N, şi Adigele , care are 404km, ambele tributare Mării Adriatice. Se remarcă
şi Arno care trece prin Florenţa şi Tibru care străbate Roma, ambele debusând în Marea
Tireniană.
Fauna: cuprinde atît elemente răspandite pe întreg teritoriul ca: vulpea, bursucul,
jderul, dihorul, veveriţa, iepurele, cît şi animale care se mai întâlnesc numai în parcuri şi
rezervaţii naturale: căprioara, ursul brun; numeroase păsări.
Oraşe principale: Roma – capitala Italiei (3,8 mil locuitori), Vaticanul - “capitala
bisericii catolice “ ( 44 ha, 2000 loc. ), cel mai mic stat ( format din preoţi, călugări şi soldaţi).
Cuprinde biserica Sf. Petru ( sec.v ) – cea mai mare şi frumoasă din lume, Piaţa Sf. Petru cu
9
coloane, obeliscul lui Caligula; Napoli (1,3 mil. loc.) metropola sudului italian, cel mai mare
port la Marea Tireniană, aşezat la poalele Vulcanului Vezuviu. Se remarcă prin valoroase
monumente de artă, castele şi palate, biserici, pieţe de mare frumuseţe; Veneţia – (350.000
loc.), asezată în lagună, pe 118 insule, este un oraş al sublimelor calificative legate de aşezarea
sa, circulaţia urbană, măiestria artistică a monumentelor, produsele specifice urbei;
Milano (1,5 mil. locuitori), al doilea oraş ca mărime, recunoscut prin industrie, comerţ şi
finanţe, dar şi prin monumente şi edificii vechi, care uimesc prin măreţia lor: Castelul Sforzza,
Teatrul Scala (1778), Domul stil gotic, din marmură cu 135 săgeţi, 4440 de statui (1378 –
1858), care reprezintă cel mai important obiectiv turistic al oraşului, Palatul şi Pinacoteca
Brera, Academia de Arte Frumoase, muzee de artă veche, Observatorul Astronomic. Pe bună
dreptate Milano – oraş roman (sec.III-i.Hr.) – excelează prin fermecatoarele biserici, basilici şi
teatre. Bolognia , cu multe obiective turistice şi culturale : Domul ( 1747, stil baroc), palate,
pieţe şi cea mai veche universitate din Europa ( 1119), cu o faimoasă bibliotecă şi o bogată
pinacotecă.
Clasificarea populaţiei:
10
secundar 90%, superior 25%
- naţionalitate: italiană
11
Prusiei, are ca urmare unirea Veneţiei cu regatul Italian. La sfârşitul secolului XIX Italia duce
o politică colonială ocupând Eritrea şi Solmalia, iar în urma războiului italo-turc Tripolitania,
Cirenaica şi insula Dodecanez. La 23.05.1915 Italia se alătura în primul război mondial
Antantei. Prin tratatele de pace de la Saint Germain şi Sevres, Italia obţine Trilolul de sud,
Triest, peninsula Istria, insula Dodecanez, iar în 1924 oraşul Fiume. Prin marşul asupra
Romei, Benito Mussolini devine şeful guvernului, instaurând regimul fascist. Italia ocupă în
1935-1936 Etiopia şi participă în 1936-1939 alături de Franco, la războiul civil spaniol.
Italia a fost membră fondatoare a NATO şi a Uniunii Europene şi s-a alăturat grupului
de creştere a unificării politice şi monetare din Europa de Vest, incluzând introducerea Euro în
1999.
12
1.1.6. Mediul cultural
Italia este bine cunoscută pentru arta sa, cultura, şi nenumăratele ei monumente, printre
care şi Turnul din Pisa şi Coloseumul roman, dar şi pentru mâncarea sa (pizza, pasta, etc.), vin,
lifestyle, eleganţă, design, cinema, teatru, literatură, poezie, arte vizuale, muzică (mai ales de
operă), sărbători, şi în general pentru gust.
Renaşterea europeană a părut în Italia între secolul XIV şi secolul XV. Succesurile
literare, ca şi poezia lui Petrarch, Tasso şi a lui Ariosto şi proza lui Boccaccio, Machiavelli şi a
lui Castiglione, au exercitat o minunată influenţă durabilă pentru dezvoltarea cultutii vestice, la
fel ca pictura, sculptura şi arhitectura, la care au contribuit giganţi ca Leonardo da Vinci,
Raffaello, Botticelli, Fra Angelico şi Michelangelo. Influenţa muzicală italiană a
compozitorilor, precum Monteverdi, Palestrina şi Vivaldi s-a dovedit epocală; în secolul XIX,
opera romantică italiană a excelat sub compozitorii Gioacchino Rossini, Giuseppe Verdi, şi
Giacomo Puccini. Artiştii, scriitorii, regizorii, arhitecţii, compozitorii şi designerii
contemporani italieni contribuie în mod semnificant la cultura vestică.
Fotbalul este principalul sport naţional, Italia câştigând Cupa Mondială de Fotbal de
trei ori: în 1934, 1938 şi 1982. Seria A a dat unii dintre cei mai buni jucători de fotbal la nivel
mondial. Cele mai cunoscute echipe sunt A.C. Milan şi Inter Milano FC din Milano, A.S.
Roma şi S.S. Lazio din Roma, Juventus din Torino, şi Fiorentina din Florenţa.
1.2. Economia
13
În ultimii 50 de ani, economia italiana a cunoscut o creştere remarcabilă datorită unui
efort antreprenorial susţinut, combinat cu o politicţ comercială liberală.
Politica economică din anii 90 a pus accent pe dezvoltarea sectorului privat ca motor al
creşterii economice, iniţiindu-se un program masiv de privatizare a firmelor şi băncilor de stat.
Măsurile luate pentru restabilirea unei politici fiscale încurajatoare, stabilitatea monedei şi rata
scăzută a dobânzilor, au permis Italiei să adere la Uniunea Monetară Europeană şi să adopte ca
monedă comună, Euro, în calitate de membru fondator, la 1 ianuarie 1999. Din acel moment,
pâna la sfarşitul anului 2001, ţările care au aderat la Uniunea Monetară Europeană au adoptat
euro ca monedă virtuală pentru tranzacţii şi ca unitate de cont. Bancnotele euro circulă de la 1
ianuarie 2002, înlocuind moneda naţională.
În 2005, PIB a crescut cu doar 0,1%, iar în primele 9 luni din 2006 cu 1,7% (faţă de
aceeaşi perioadă din anul precedent). Previziunile pentru 2009 sunt de 1,8%, iar pentru 2010
de 1,3%. Turismul va contribui cu 3,9% la PIB în 2009 (61,5 mld €), crescând la 90,8 mld. €,
până în 2019.
14
economici 2005 2006 2007 2008
- Produsul Intern Brut 1,6 0,1 2,0 1,3
- Investiţii totale 2,1
- Consum intern 1,5
- Exportul de marfuri şi
1,4 5,4 8,8 2,2
servicii
- Importul de marfuri şi
2,7 8,3 12,3 3,7
servicii
- Soldul balanţei
comerciale, în raport cu 0,6 0,6
PIB
- Soldul balanţei de plăţi
-1,3 -1,3
curente, în raport cu PIB
- Rata şomajului, în % 8,3 7,7 6,1 6,7
- Rata inflaţiei, în % 2,2 2,2 1,9 1,7
- Datoria publică, în
105,9 105,9 107,1 107,1
raport cu PIB, în %
Italia ocupă locul 10 în lume după PIB. Evoluţia PIb-ului în Italia o puteţi vedea în
tabelul şi graficul de mai jos. PIB/locuitor: $31,000 (2008)
Tabel 1. 3
Anul PIB (mii de
milioane $)
2000 1212
2001 1273
2002 1438
2003 1438
2004 1550
2005 1609
2006 1667
2007 1756
2008 1800
15
Optimismul specialiştilor se
bazează pe convingerea că
conjunctura externa va fi
favorabilă Italiei datorită
relansării economiei
europene (în special a celei
germane), a stabilităţii
cursului de schimb şi preţurilor petrolului.
Din punct de vedere al resurselor naturale, acestea sunt destul de reduse. Producţia
naţională a celor mai importante materii prime: cărbune 93,7 mii tone, ţiţei 5,1 mil.tone, gaze
naturale 17,6 miliarde mc, plumb 9,7 mii tone, zinc 5,2 mii tone, magneziu 1,0 mii tone, sare
3.700 mii tone, marmură 4.500 mii.tone, sulf 13 mii tone, feldspat 3.800 mii.tone, caolin 238,5
mii tone, bentonită 891,1 mii tone, nisip silicios 13.900 mii.tone.
1.2.2. Industria
Baza energetică este asigurată numai în mică parte din resurse interne: gaze naturale,
hidroenergie şi energie geotermică. Cele mai importante uzine hidroelectrice sunt constituite
pe râurile din Alpi. Uzinele geotermice sunt grupate în Toscana.
Petrolul prelucrat sau consumat de Italia este practic în intregime importat, căci extracţia
de petrol italian este neînsemnat. Prospecţiunile petroliere au fost intensificate în zona
Apeninilor, dar făra rezultete încurajatore şi Italia este obligată să importe anual.
16
Petrolul îl importa în principal din Orientul Mijlociu şi Libia,prelucrat în centre ca:
Milazzo, Cremona, Ravenna, Porto Marghera, Livorno, Mantova, Roma.
Pentru acoperirea nevoilor energetice au fost redeschise minele de cărbuni din Sardinia
şi extinse exploatările din celelalte bazine carbonifere. Producţia de gaze naturale este în
scădere.
Italia nu este bogată nici în celelalte resurse minerale, cu excepţia sulfului, marmurei şi
oarecum a zincului.
Cele mai dezvoltate sectoare industriale sunt: siderurgia, industria textilă, electronică şi
industria automobilelor.
Italia de Nord
Munţii Alpi
17
Alte localităţi montane cu un cadru natural pitoresc deţin şi St.Martino sau în Alpiii
Lombarzi: Piva, Como, Leco, Monza , Bergamo etc.
Piemont
Nucleul istoric şi administrativ al Italiei medievale este renumit prin întinsele culturi
pomiviticole, industrie, dar şi prin turism, având multe oraşe turistice şi statiuni de sporturi de
iarnă.
Se impun câteva centre : Torino – al treilea oraş italian , important centru industrial
(Uzinele Fiat), comercial şi turistic cu numeroase obiective culturale , biserici (San Lorenzo),
galeria Civica d’Arte Moderne, castele medievale , pieţe , grădini , parcuri. Alte centre viticole
şi comerciale cu monumente medievale : Pavia, Cunea, Tortona.
Continuă spre est Coasta de Azur franceză. Prezintă peisaje de mare frumuseţe ale
Alpilor Maritimi şi Apeninilor Liguri, care coboară în golful omonim şi lasă spre mare o fâşie
de plajă şi faleze pitoreşti şi bine amenajate, staţiuni şi centre turistice de faimă mondială, ce
formează un lanţ continuu pe acest litoral numit “al florilor” ( trandafirilor , garoafelor şi
iasomiei). San Remo – vechi oraş pitoresc renumit prin festivalul de muzică uşoară, plajele
sale frumoase, dotate cu vile şi hoteluri luxoase şi prin aceea că este principalul centru al
comerţului cu flori din Italia, prin Catedrala San Siro. Savona – celebră prin faianţa de
Savona, minunat decorată cu flori , marinarul din Savona , al lui Magellan şi prin plajele
pitoreşti. Genova – (800.000 loc.) , cel mai mare port al Italiei, ( aşezare cu o istorie de
250.000 de ani), cu o poziţie de mare frumuseţe, etalându-şi sutele de palate , castele, strazi şi
cartiere pitoreşti, biserici, monumente arhitecturale valoroase, vaste piese împodobite cu
frumoase fântâni ( Verdi, Victoria), casa şi monumentul lui Giuseppe Garibaldi.
În Palatul Doria Tursi se află scrisorile lui Cristofor Columb şi vioara lui Paganini , fii ai
Genovei. Frumoasele plaje , îi imbogăţesc farmecul. La Spezia – oraş modern cu o bogată
vegetaţie luxuriantă, vile şi hoteluri de lux, plaja cu nisip fin.
Golful Tigullio
Provincia Veneto
Amintim aici litoralul veneţian, staţiunile termale, sectorul montan: Dolomiţi, Delta
Padului/Po.
Litoralul veneţian
19
Cuprinde riviera Golfului Veneţia şi litoralului Adriaticii între Triest şi Ancona, ţărm
mlăştinos în primul sector şi mai înalt cu plaje frumoase către sud, cu centre turistice cu valori
culturale excepţionale. Dintre plaje amintim şi Albarella, Rosolina, Sottomarina, Cavallino,
Jesolo, Eraclea Mare, Caorle, Bibione.
Veneţia
Cu o populaţie de 350.000 loc., fondat în sec.V şi aşezat în lagună, pe 118 insule, este
un oraş al sublimelor calificative legate de aşezarea sa, circulaţia urbana, maiestria artistică a
monumentelor, produsele specifice urbei. Din Grand Canale (lung de 7 km, lat de 45-70 m, de
forma unui “S”) se desprind 150 de canale de 5 m adâncime, peste care trec 450 arcuri de pod,
care ţin loc de străzi, deşi sunt şi peste 2140 de străzi înguste şi întunecate. O linie ferată şi o
autostradă o leagă de continent, iar vapoarele si gondolele asigură circulaţia în oras. Ca
obiective se remarcă: Basilica San Marco (1094 , stil veneţian – oriental ), o adevarată carte de
istorie a artelor veneţiene, Campanilla, Palatul Ducal (al Dogilor, sec.XV-XVI), centrul politic
al Veneţiei, cu o arhitectură şi decoraţii desăvârsite, Canal Grand, Piata San Marco, toate
reprezentând simbolurile Veneţiei. Alte atracţii sunt o serie de palate, muzee, biserici,
renumitele “oglinzi de Venetia“ şi “sticla de Murano”, precum şi plaja luxoasa Lido de
Veneţia.
Dolomiţi
Pictori , scriitori, poeţi au adus elogii şi laude munţilor provinciei Veneto. De secole,
aceştia au constituit visul escaladorilor temerari, al vânătorilor incurabili, al cercetătorilor de
ciuperci sau chiar a simplilor vizitatori, aflaţi în căutarea unor colţuri de natură pierdută, dar
mai ales de regasirea timpului eliberat de rutină şi stres.
Iată-i, deci, înălţându-se în splendoarea lor, purtând nume de origine incerta: Antelao,
Schiara, Sasso Nero, Monte Baldo, Ortigara. Marea atracţie este constituită de Dolomiti.
Aceştia au fost denumiţi după tipul de rocă din care sunt alcătuiţi – dolomia. Aceasta este
formată din carbonat de calciu şi magneziu asociat cu calcar şi a fost clasificată pentru prima
dată de geologul francez Deodat de Gradet de Dolomieu (1750-1801), căruia orasul Cortina i-a
dedicat în 1958 un monument.
20
Pentru a fi protejată, această minune a naturii, dispune in zona Dolomitica de două
parcuri: unul naţional – Il Parco delle Dolomiti Bellunesi (32.000 ha), si unul regional – Il
Parco Naturale delle Dolomiti D’Ampezzo (11.000 ha).
Veneto propune multe posibilităti de vacanţă iubitorilor de munte, în localităţi dotate cu
toate serviciile: hotele confortabile, bucătărie bogată, locuri de întâlnire şi divertisment pentru
toate exigentele, posibilităţi de alpinism în toate anotimpurile, trasee pentru mountain – bike.
Italia peninsulară
Provincia Terni
Este situată chiar în mijlocul peninsulei italice şi este una dintre cele două provincii ale
Umbriei; include 33 de municipii şi 151 de orase. Pe teritoriul său se află două lacuri
(Piediluco şi Corbara), cinci râuri (Tevere, Nere, Velino, Paglia şi Chiani), cascada Mamore,
două parcuri regionale (parcurile fluviale Nera şi Tevere) şi alte parcuri (Elmo, Villalba, Mont
Peglia).
Provincia Terni este un loc ce reprezintă un punct de contact între artă şi natură, istorie
şi cultură, sport şi mediu natural. Au loc, de asemenea multe manifestări artistice şi folclorice.
Provincia Terni, loc perfect ca destinaţie turistică oferă posibilitatea de a combina
interesele culturale cu dragostea pentru natura – prezintă spaţii de cazare pentru 8915 de
persoane.
În fiecare oras al provinciei, fie mare sau mic, există minunate picturi, statui şi
capodopere arhitecturale (Duomo Amelia , Duomo di Narni - Narni, Biserica San Giovenale –
Orvieto etc.), numeroase muzee (Muzeul Arhitectural “Claudio Faina “- Orvieto, Muzeul “
Opera del Duomo” – Orvieto, Antiquarium – Baschi , Tenaglie).
Din punct de vedere al colecţiilor de picturi, cele mai importante muzee sunt:
Pinacoteca (Terni, Narni), “Quadreria” (o galerie de picturi), aflată în interiorul Muzeului
Arhitectural Amelia, precum şi colectia aflată în Muzeul “Opera del Duomo”. De asemenea, în
interiorul Basilicii San Francesco di Assisi (Assisi), pot fi remarcate capodoperele marelui
pictor italian Giotto.
Fortăretele, castelele, oraşele medievale, prezintă un real punct de interes.
22
Perugia
Este cel mai mare oraş al Umbriei, relevante fiind manifestările şi instituţiile culturale,
scoala umbriană de pictură datând din sec. XV, celebrele festivale muzicale şi de teatru,
Universitatea pentru străini (cu sediul într-o frumoasă clădire în stil baroc), precum şi
frumuseţea peisajelor montane şi de podiş, ca şi a lacului Trasumeno .
Lazium (Lazio)
“Cetatea eternă” de pe Tibru (Tevere), intemeiată în 753 î.Hr. şi străjuită de cele şapte
coline, glorioasa capitală a Imperiului Roman, reprezintă una dintre cele mai importante
metropole care se impune prin multitudinea şi varietatea de monumente şi locuri celebre,
îndeosebi romane: castele, palate, arcuri de triumf, biserici, domuri, temple, pieţe, grădini şi
parcuri, muzee, catacombe, terme, fântâni etc. Între acestea evidenţiem: Capitoliul, Forumul şi
Columna lui Traian, Termele lui August, Diocleţian, Arcurile de Triumf (ale lui Titus,
Septimus Severus şi Constantin); Pantenonul (27 î.Hr.); Forumul Roman (27 î.Hr.);
Colloseumul, palate: Palatul Senatorial, Palatul Veneţiei; fântânile Romei: Trevi, Tritoniului
etc.; piete: Venetia, Navona, Spaniei; muzee: M.Capitoliului etc.
Vaticanul
“Capitala bisericii catolice“ (44 ha, 2000 loc.), cel mai mic stat (format din preoţi,
călugări şi soldaţi). Cuprinde biserica Sf. Petru (sec.V) – cea mai mare şi frumoasă din lume,
Piaţa Sf.Petru cu coloane, obeliscul lui Caligula etc.
Colosseumul
Iniţiativa construirii Colosseumului a avut-o împăratul Nero, ca urmare a influienţei
majore pe care o aveau in acele timpuri luptele de gladiatori. Astfel, s-a realizat o arenă imensă
pentru asemenea spectacole publice.
Termenul de Colosseum provine de la statuia colosală (de 36 de metri), care îl
reprezenta pe Nero în chip de zeu al soarelui, odinioară amplasată lângă amfiteatru, demolată
ulterior. Nu numai statuia, dar şi amfiteatrul ofereau o privelişte grandioasă.
Colosseumul rămâne cea mai vestită şi mai mare arenă construită vreodată de către romani. În
23
formă de elipsă, cu axa mare de 186 m, axa mică de 150 m, avea un perimetru de 520 m şi o
înălţime de 55m, oferind locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundaţia pe care a fost
construit avea 12 metri grosime. Să cladeşti asa ceva, era chiar şi pentru neîntrecuţii
constructori romani o adevarată provocare. A necesitat - printre nenumarate alte materiale de
construcţie - zeci de mii de tone de marmură (adusă din apropiere, din Tivoli) şi aproape 300
tone de fier pentru a lega blocurile unul de celălalt. Ca un precedent la materialele prefabricate
moderne, multe dintre părţile componente ale Colloseumului au fost construite în altă parte şi
aduse la locul construirii arenei pentru asamblare. Această metodă a permis un ritm accelerat
de lucru care a dus la construirea edificiului în numai 7 ani.
Fontana di Trevi
Columna lui Traian este un monument aflat la Roma în Forumul lui Traian; ridicat în
133 e.n. de către Apolodor din Damasc, din ordinul împăratului Traian, în amintirea victoriilor
împotriva Dacilor (105 – 106). Înaltă de 39,83 m. este acoperită de jur împrejur de basorelief
în spirală, care constituie una dintre cele mai importante surse pentru arheologi să cerceteze
războaiele daco – romane şi a vieţii din vremurile acelea. Bazorelieful de pe Columna lui
Traian conţine scene din vieţiile dacilor şi ale romanilor, din timpul pregatirii războaielor, din
timpul războaielor şi dupa terminatea războaielor. În interior, Columna are o scară interioară
pe care se poate ajunge în vârful ei, de unde se poate vedea întreaga panoramă a Forumului lui
Traian.
Columna Traiană a fost ridicată din prada luata în urma victoriilor împotriva dacilor,
aur si argint în valoare de 118 milioane € (adică 156.500 Kg. aur şi 331.000 Kg. argint,
evaluate de Jerome Carcopino în anul 1916).
24
Monumentul a fost inaugurat la 12 mai 133 e.n.
Alte localitati turistice: Latina, Tivoli, Albano, iar pe litoral statiunile Lidio, Fregene,
Ostia.
Apeninii Abruzzi
Înalti de peste 2000 m, coboară spre ţărmul adriatic, printr-un podiş continuat cu
campia litorală şi o frumoasă plajă marină. Într-un peisaj atrăgător se află Sulmona, un
important centru turistic, cu multe vestigii romane, monumente ale Renaşterii, Universitate
veche, iar pe litoral, staţiunea Pescara.
Campania
Metropola sudului italian, cel mai mare port la M. Tireniană, aşezat la poalele
vulcanului Vezuviu. Se remarcă prin valoroase monumente de arta, castele şi palate, biserici,
pieţe de mare frumuseţe.
Salerno
Calabria
25
Insula Sicilia
Turismul balnear
Poziţia geografică precum şi cei 8500 km de litoral fac din Italia o ţară balneară.
Coastele Liguriei mediteraneene şi Mediterana centrala oferă plaje cu galeţi adesea situate în
mici golfuri. Pe coasta Adriaticei, turismul balnear este indeosebi dezvoltat în nord: Rimini,
Riccione, Ravenna, unde plajele fine atrag turiştii germani, elveţieni şi austrieci.
Parcurile acvatice
Sunt instalate pe coasta Mării Adriatice, unde completează gama de activitaţi oferte din
turismul balnear. Principalele parcuri acvatice sunt: l’Aquabell de Bellaria, l’Igea Marina,
l’Aquafan de Riccione şi Atlantica de Forli.
Călătoria la Roma, Florenţa, Veneţia face parte din patrimoniul cultural al unui
european. În Italia se găsesc 2364 de muzee, ceea ce confirmă importanţa voiajelor culturale.
Din 20 de regiuni italiene, 7 atrag peste 3 milioane de intrări în muzeele lor. Celelalte 13
regiuni primesc mai puţin de 1 milion de vizitatori în muzeele lor.
În afară de Vatican, Asissi, Padova, Loretto, Oropa, Lambro, Vicenza, Italia numără
1756 locuri sfinte, care primesc în fiecare an 15 milioane de pelerini catolici.
Turismul sportiv
26
Datorită suprafeţelor întinse de relief montan, Italia posedă unul din domeniile skiabile
cele mai mari din lume. Staţiunile de ski sunt numeroase în Piemonte, Dolomiţi.
Italia are peste 70 de terenuri de golf amenajate pentru 21000 jucători.
Turismul de sănătate
În Italia se găsesc aproape 150 de staţiuni termale. Cele trei mari oraşe în care se
practică acest gen de turism sunt: Montecatini, Ischia si Abano Terme.
Turismul de afaceri
2009
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
33828 33540 33341 33361 33421 33411 33480 33618 33727 33768 33801
Numărul de paturi plasate în unităţile de cazare exprimă numarul de persoane care pot
să îşi petreacă noaptea în paturile puse la dispoziţie într-o unitate de cazare făcând abstracţie
de paturile suplimentare ce ar putea fi instalate la cererea clienţilor. În tabelul de mai jos sunt
prezentate cifre statistice cu trimitere la media numărului de paturi existente în unităţile de
cazare din Italia.
REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org
27
Tabel 2. 22
2009
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 estimat
1772 1782 1807 1854 1894 1930 1969 2000 2028 2087 2102
La capitolul sosiri de turişti naţionali în hoteluri, Italia ocupa locul 5 in Europa in 2008
dupa Germania, Franta, Spania si Anglia.
Tabel 2. 3 REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT
2009
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 estimat
34931 35552 36497 37963 38648 38011 39156 40767 41295 42521 43242
La capitolul sosiri de turişti internaţionali în hoteluri, Italia ocupă locul 2 în 2008 după
Spania.
Tabel 2. 43
2009
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 estimat
25133 25927 26530 28797 29138 29340 28174 29916 30870 33513 34757
REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org
28
Sosiri de turişti internaţionali în hoteluri
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0
1999 2000
2001 2002
2003 2004
2005 2006
2007 2008
2009
Figura 2. 13
2009
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 estimat
5740 5819 5979 6961 7357 7665 8583 8473 7918 9330 9799
Tabel 2. 64
REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org
29
2009
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 estimat
4830 5015 5315 6310 6630 7015 6832 6800 7185 7681 8072
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
34089 34530 34090 35457 35107 37079 36034 37137 40057 41134
REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org
30
Călători cu cel puţin 4 înnoptări
45000
40000
35000
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
► sejurul mediu total = nr. zile turist (innoptari) / nr. turişti sosiţi
REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT
REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism
Economic Impact in Italy, www.wttc.org
31
► sejurul mediu în unitati de cazare omologate REF _Ref230160425 \h \* MERGEFORMAT
► indici de variaţie = nr. turişti sosiţi în 2008 / nr. turisti sosiţi în 20078
32
Efecte pozitive: cresc încasările, se dezvoltă economia locală, cresc investiţiile.
34
Platforma lansării staţiunii Cortina D'Ampezzo în turismul mondial a fost reprezentată
de participarea Italiei la Jocurile Olimpice de iarnă în anul 1956 ca ţară organizatoare, precum
se poate observa din anexa 3.1.
Altădată doar un mic sat din Belluno, Cortina D'Ampezzo s-a transformat în patru
decenii dintr-o localitate uitată într-o staţiune turistică pentru cei foarte bogaţi, păstrând însa
farmecul tradiţional al arhitecturii. Nu s-au construit blocuri, vile masive sau hoteluri, ci s-a
construit in stilul vechi, pentru un echilibru de invidiat. Această ascensiune rapidă a localitaţii
a început după Olimpiada din 1956, iar de atunci tot mai mulţi îndrăgostiţi de sport vin aici în
fiecare an.
Astăzi, Cortina D'Ampezzo este poate destinaţia preferată din Italia pentru amatorii
de ski, fiind "perla" regiunii, cunoscută în zonă sub denumirea de "Regina delle Dolomiti",
oferind oricui şansa unui concediu de neuitat. Se spune chiar că cei care locuiesc aici sunt
privilegiaţii Italiei, pentru că au sansa ca in fiecare zi să admire pădurile şi munţii Pallid, după
numele celui care a descoperit aceste varfuri. Acest oras montan, aflat la 1224 metri altitudine,
are un farmec alpin greu de egalat, recunoscut atât de cei care vin pentru a se relaxa si a
admira natura, cât şi de pasionaţii sporturilor montane.
Străzile, casele, magazinele de lux sunt mereu pline de turişti bogaţi si pretenţioşi, dar şi
numeroase personalitaţi din lumea politică, show business, sport si modă, care vin aici ca intr-
un refugiu elitist.
Pentru că în Cortina D'Ampezzo fiecare gaseşte ceva plăcut : pârtii de calitate, păduri,
văi, munţi, un aer curat şi proaspăt, cei care nu se mai mulţumesc doar cu ski-ul pot face şi alte
sporturi de iarnă, existînd inclusiv un patinoar la standarde olimpice.
Nici în timpul verii Cortina D'Ampezzo nu este uitat, localitatea fiind locul de întâlnire
pentru amatorii de drumeţii şi excursii, la preţuri pe masură.
Staţiunea alpină, situată în inima munţilor Dolomiţi, a gazduit Jocurile Olimpice de
iarnă în anul 1956. Datorită acestui fapt are stadion şi pistă de bob. Anual găzduieşte câte o
cursă de Cupa Mondială de Schi FIS.
35
centrele din Arunzo-Misurina şi din San Vito de Cadore. Pârtiile însumează un total de 140 km
din care 5% negre, 62% roşii şi 33% albastre, în 90% acoperite cu zapadă artificială, asigurând
un sezon de schi din noiembrie până în aprilie, conform anexei 3.2
Aici avem 51 de instalaţii pe cablu: 6 telecabine, 29 telescaune si 16 teleschiuri.
Skipassul regional oferă acces la 101 pârtii din centrele menţionate, dar regiunea fiind parte
integrantă a Dolomiti Superski, schiorii au acces la 1220 km de pârtii şi 450 instalaţii pe cablu
cu un singur skipass. Pârtiile de la Faloria pot fi accesate cu telecabina „Faloria”, care porneşte
din centrul oraşului şi ajunge la o altitudine de 2134 m sau din localitatea Rio Gere situată la 7
km de Cortina şi conectată prin skibus. Dispune de 30 km de pârtii fiind conectată de centrul
Cristallo prin localitatea Rio Gere. Pârtiile de la Cristallo sunt cunoscute ca fiind „locul de
naştere” al lui Alberto Tomba. Telescaunul Valgrande urcă până la Forcella Staunies, cu o
staţiune intermediară, dar experţii pot continua ascensiunea până la 3000m, ca să cucerească
cea mai abruptă pârtie din Dolomiţi, pârtia neagră „Canalone Staunies”. Pârtiile de la Cristallo
sunt folosite în competiţii naţionale şi pentru antrenamente pentru Cupa Mondială. Cele 5
pîrtii de la Mietres sunt uşoare/medii. Teleschiul Mietres porneşte de langă piscina acoperită
Guargne, fiind conectată de Cortina prin skibus.
La Tofana putem alege dintre pârtii dificile şi renumite: legendarul Canalone, Vertigine
Bianca sau pârtia Olimpia unde se organizează anual concursul de coborâre din Cupa
Mondială Feminină. Prin pârtia neagră „Forcella Rosa” este conectată de aria de schi Ra
Valles. Pârtiile cu dispunere estică sunt de dificultate medie. Datorită altitudinii mari, pârtiile
sunt asezate între 2850m şi 2200m, condiţiile de schi sunt optime până la sfarşitul primăverii,
în 2001 chiar şi în iulie. Pârtiile de la poalele muntelui Tofana, în centrul Pocol, sunt
recomandate incepătorilor şi copiilor.
Conexiunea dintre Cortina d’Ampezzo şi Alta Badia este asigurată prin pasul
Falzarego. Din vârful Lagazuoi pornesc 2 pârtii interesante: pârtia „Lagazuoi” are o lungime
de aproximativ 3,5 km, 600m diferenţă de nivel, străbate partea estica a muntelui, ajungând în
vale, iar pârtia „Armentarola” cu 8,5 km lungime este una dintre cele mai frumoase pârtii din
Dolomiţi, asigură legatura cu Alta Badia. Pârtiile de la Col Gallina se deschid primele din
sezon şi se inchid ultimele. Sunt ideale pentru incepători şi copii, dar pârtia principală,
concepută pentru slalom, dispune de 2 sisteme de cronometrare.
36
Centrul Cinque Torri-Averau este aria cea mai bună de schi din Cortina. De la pasul
Falzarego este o pârtie de conexiune, dar catre pas se poate ajunge numai cu skibus sau maşina
proprie. Acelaşi schibus oferă conexiune şi către Tofana şi Cortina, dar în sens opus. Pârtiile se
întind pe 2 versanţi: cele de pe versantul nordic leagă Rifugio Averau cu Bai de Dones şi oferă
condiţii de zapadă optimă de-a lungul sezonului, pe versantul sudic, pasul Giau, este o pârtie
care leagă Forcella Nuvolau de Rifugio Fedare.
Toate pârtiile sunt de nivel uşor/mediu şi sunt remarcabile din punctul de vedere a
panoramei, cum reiese din anexa 3.3. Centrul San Vito di Cadore este conectat de Cortina
d’Ampezzo prin skibus gratuit cu skipass. Oferă 14 km de pârtii, mai mult uşoare cu 2
telescaune şi 1 teleschi. Arunzo di Cadore este situată în valea Ansiei, lângă lacul Santa
Caterina. Împreună cu Misurina oferă 25 km de pârtii, totdeauna acoperite cu zapadă. Padurea
Somadida, cea mai mare din Cadore iarna devine un centru de schi fond cu 9 km de piste. Tot
aici putem încerca şi sănii trase de câini.
La Misurina ajungem prin pasul Tre Croci. Staţiunea se află la 13 km de Cortina
d’Ampezzo, la altitudinea de 1756m, pe malul lacului Misurina cu lungime de 1 km si lăţime
de 300m. Staţiunea este înconjurată de vârfuri splendide Piz Popena, Cristallino, Tre Cime di
Lavaredo, Sorapiss, Cadini si Marmarole. Telescaunul Col de Varda oferă o ascensiune către
panorama minunată a grupului Cristallo. Cei 10 km de pârtii sunt deserviţi de 3 instalaţii pe
cablu. Aceasta dispune de 30 km piste de schi fond. Cortina d’Ampezzo ofera 130 km de piste
de schi fond. Pentru experţi recomand circuitul de la pasul Tre Croci de 6 km. Centrul de schi
fond se găseste la Fiame, la 5 km distanţă de centrul Cortinei cu piste foarte bine pregătite atât
pentru începători, cât şi pentru experţi. Snowboarderii se pot bucura de snowpark în Cortina
d’Ampezzo cu half-pipe de 100m lungime, jump de 10m, rails si muzica. Iubitorii schiului
"off-piste" au multiple posibilităţi accesibile cu instalaţii pe cablu, dar amatorii de senzaţii tari
pot încerca şi heliskiing. O lume nouă asteaptă să fie descoperită, spaţii deschise, panorame
incredibile şi o coborâre de 3000 m pe zapadă neatinsă.
Sporturi de iarnă practicabile: schi, snowboard, telemark, schi fond, drumeţii cu schiuri
de tură sau cu rachete de zapadă, schi off-piste şi elischi, săniuş, bob, ice-climbing, snow-
rafting. Posibilităţile apres-ski sunt numeroase: patinoar, piscină acoperită, popice pe gheaţă,
terenuri de tenis acoperite, wellness, baruri, restaurante, pizzerii, totul la numai 2 ore distantă
faţă de Venetia.
37
3.4 Impactul negativ al turismului montan
Acţiunile distructive ale unor activităţi turistice se manifestă, în principal prin folosirea
necorespunzătoare a mediului ambiant, în scopuri recreative şi de agrement, dublată de o
intervenţie brutală a omului asupra peisajului şi resurselor naturale. Aceste practici nocive se
întâlnesc mai ales în zonele (sau la obiectivele) de mare atractivitate, situate în spaţiile
populate, sau în imediata apropiere a marilor aglomerări urbane. De asemenea, absenţa unor
reglementări privind comportamentul vizitatorilor, însoţite de o monitorizarea zonei sau
obiectivelor, favorizează desfăşurarea activităţilor care afectează calitatea mediului şi pun în
pericol integritatea şi conservarea obiectivelor. Astfel de cazuri se întâlnesc, mai frecvent, în
următoarele situaţii:
a). În zonele sau la obiectivele turistice situate în afara traseelor marcate şi special
amenajate, care atrag fluxuri importante de vizitatori, în principal în perioadele de week-end,
şi unde se derulează o circulaţie turistică necontrolată. Prejudiciile pricinuite sunt profunde şi,
adesea, pot avea un caracter ireversibil. Dintre acestea pot fi menţionate: distrugerea vegetaţiei
şi florei, ruperea copacilor şi în special a puieţilor, distrugerea seminţişului natural,
desprinderea de roci, braconajul şi altele care, în final, au ca rezultat împiedicarea regenerării
plantelor, terasarea solului, tulburarea biotopurilor specifice vânatului şi, în general, a faunei,
mergând uneori până la dispariţia unor specii. Este de semnalat, de asemenea, dispariţia unor
specii floristice, cauzată de colectarea abuzivă a florei, în special a plantelor declarate
monumente ale naturii, şi totodată de necunoaşterea, de către turişti, a gravelor implicaţii pe
care le pot avea acţiunile necontrolate asupra factorilor de mediu. în această situaţie se află o
serie de specii de plante ocrotite de lege şi aflate pe cale de dispariţie.
Circulaţia turistică necontrolată efectuată la obiectivele turistice naturale sau antropice
provoacă, de cele mai multe ori, distrugerea ireversibilă a unora dintre elementele care le-au
consacrat ca atracţii turistice, dar care deşi asigură valoarea intrinsecă, uneori având caracter
de unicat.
Vizitarea intensivă a unor monumente istorice, arhitectonice şi de artă, în condiţii
improprii (iluminat cu lumânări, lipsa dotărilor tehnice de aerisire sau de poluare etc.) a
condus la degradarea frescelor de mare valoare a unor mănăstiri, a picturilor din cadrul unor
monumente istorice şi de artă, distrugerea formaţiilor carstice din interiorul peşterilor.
38
Tot la acest capitol se înscrie şi inexistenţa în zonele (sau de-a lungul traseelor)
turistice, a unor demarcări precise a locurilor de popas şi campare. Staţionarea pentru picnic
sau instalarea de corturi în zone de mare atractivitate provoacă, inevitabil, degradarea
peisajului şi a altor componente ale mediului ambiant, ca urmare a tasării solului şi, în special,
a urmelor reziduale lăsate la întâmplare de turişti la locurile de popas. Astfel de situaţii de
întâlnesc, de obicei, în zonele destinate turismului de odihnă şi recreere, în preajma staţiunilor
şi a centrelor urbane şi, în special, pe pajiştile montane, în apropierea cabanelor, pe malul
râurilor sau lacurilor etc.
b). Fenomenul poluării naturii s-a amplificat o dată cu pătrunderea turismului
automobilistic în locuri până nu demult inaccesibile pentru acest mijloc de transport.
Abătându-se de la traseele amenajate de acces, turiştii pătrund pe, drumuri ocolite, oprindu-se
în poieni pitoreşti şi provocând distrugerea pajiştilor, a arbuştilor şi a florei, în general, prin
strivirea acesteia sau sub influenţa gazelor de eşapament, scurgerilor de ulei.
Efectul nociv al turismului automobilistic se face resimţit şi prin intensificarea
circulaţiei în staţiunile balneoclimaterice. în absenţa unor restricţii le acces în staţiuni, a unor
zone amenajate de parcare, turismul automobilistic alterează calităţile aerului ori ale factorilor
de cură, influenţând negativ şi tratamentele balneare specifice.
c). Concepţia greşită de valorificare a resurselor naturale şi, în special a factorilor
naturali de cură afectează potenţialul turistic, prin exploatarea ştiinţifică şi neraţională a
acestuia şi realizarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic, care
se concretizează prin:
- supradimensionarea staţiunilor din punctul de vedere al capacităţilor de primire
şi tratament, comparativ cu capacitatea potenţialului resurselor destinate unei exploatări
raţionale;
- nerespectarea principiilor generale de protecţie şi exploatare a substanţelor
minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale şi termominerale, cum fi: limitarea
zăcămintelor în raport cu rezervele omologate de substanţe minerale balneare, executarea
lucrărilor geologice în conformitate cu prevederile cercetărilor şi proiectelor de specialitate,
evitarea exploatării zăcămintelor până la epuizare, protejarea şi evitarea altor acţiuni care pot
conduce la degradarea factorului de cură (exemplu, nămolurile terapeutice), asigurarea
perimetrelor hidrogeologice şi sanitare ale resurselor împotriva unor agenţi poluanţi.
39
d). Dezvoltarea nesistematizată a localităţilor turistice, în special a staţiunilor,
neajuns ce se caracterizează prin:
- proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii cu caracter turistic;
- stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică;
- realizarea de construcţii inestetice, neadaptate specificului arhitectonic tradiţional sau
specificului etnografic şi natural al zonei;
- ocuparea intensivă a spaţiului cu construcţii turistice etc.
Toate aceste acţiuni au ca rezultat o supraîncărcare a teritoriului cu instalaţii turistice,
afectează echilibrul ecologic, conduc la urbanizarea staţiunilor.
e). Amenajări deficitare pentru vizitarea peşterilor - obiective de mare atractivitate
turistică, executate fără respectarea tehnicii specifice unor astfel de lucrări. Efectele rezultate
constau în degradarea totală sau parţială acestora.
40
IV. Perspective ale dezvoltării turismului montan
41
- orientează realizarea unor dotări şi instalaţii de agrement, care poate fi benefică şi pentru
populaţia locală şi poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice,
clădirilor şi vestigiilor istorice;
- favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor cu randament agricol scăzut;
- respectă şi asigură cerinţele de protecţie a mediului, dovedind astfel importanţa resurselor
naturale şi cultural-istorice, pentru creşterea bunăstării economice şi sociale a comunităţilor
locale.
La Conferinţa Globală pentru Afaceri şi Mediul înconjurător care a avut loc la
Vancouver (Canada) în anul 1992, specialişti din peste 60 de ţări au prezentat schimbările
majore care au avut loc în sectorul industriei turistice, în ultimul deceniu.
Aceste schimbări au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, şi
anume:
Politici, legislaţie, reglementări:
- realizarea instituţiilor şi cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;
- asigurarea conservării şi protecţiei resurselor turistice de bază;
- mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea ui turism durabil în
concordanţă cu cerinţele de mediu;
- stabilirea unui cadru legislativ-juridic care să vină în sprijinul agenţilor de turism,
autorităţilor regionale şi locale, pentru corijarea atitudinilor turiştilor faţă de mediu.
42
- asigurarea unui management tehnic şi practic al circulaţiei turistice pentru protejarea
echilibrului ecologic şi evitarea degradării mediului
În domeniul economico-financiar:
- includerea costului de mediu în încasările percepute pentru activităţi turistice, în ideea că
poluatorul trebuie să suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care să contribuie
indirect la conservarea mediului ambiant;
- elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel
internaţional, naţional, regional), a unor acţiuni întreprinse şi a schimbărilor legate de
adaptarea la cerinţele de mediu ale industriei turistice;
- utilizarea influenţei pieţei interne şi internaţionale pentru identificarea de noi pieţe turistice,
cu respectarea cerinţelor de mediu şi realizarea de parteneriate comune pentru punerea în
practică a noului concept de ecoturism - element de susţinere a turismului durabil;
- obţinerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea şi vânzarea unor produse
turistice compatibile cu valoarea acestora.
43
Calitatea mediului este afectată, în general, de două grupe de factori esenţiali: factori
cu caracter obiectiv, rezultaţi prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile şi factori
subiectivi, cauzaţi de activităţi umane. Printre multiplele activităţi prin care omul poate
contribui la distrugerea mediului se includ şi activităţile turistice, desfăşurate neraţional şi
necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire însă de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le
generează unele îndeletniciri (ca, de exemplu, cele industriale), ale căror efecte pot fi, în cel
mai fericit caz, limitate, turismul îşi poate aduce o contribuţie proprie, semnificativă, nu numai
la stoparea degradării cadrului natural, cauzată de activităţile desfăşurate, dar şi în direcţia
protejării şi conservării mediului, prin adoptarea unor reglementări specifice şi eficiente.
Relieful, reţeaua hidrografică, peisajul, resursele naturale de factură balneară,
monumentele naturii etc, la care se adaugă şi resursele antropice ca monumente de arhitectură
şi artă, siturile arheologice şi istorice ş.a. reprezintă componente ale mediului ambiant şi se
constituie în resurse de ofertă şi atracţie turistică, favorizante pentru desfăşurarea unor
multiple forme de turism: de la drumeţie, odihnă şi recreere, ia turismul de sănătate sau cel
cultural etc. Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi complexe, dar mai ales nealterate si
neafectate de activităţi distructive, cu atât atracţia lor devine mai puternică şi generează
activităţi diversificate, răspunzând, astfel, unor foarte variate motivaţii turistice.
Rezultă că relaţia turism-mediu ambiant are o importanţă deosebită, ocrotirea şi
conservarea mediului ambiant reprezentând condiţia primordială de desfăşurare şi dezvoltare a
turismului. Orice intervenţie distructivă sau de modificare a proprietăţilor primare ale acestuia
aduce prejudicii potenţialului turistic, care constau în diminuarea sau anularea resurselor sale,
dar şi a echilibrului ecologic, putându-se periclita, în ultimă instanţă, sănătatea sau chiar
existenţa generaţiilor viitoare.
Acest aspect a fost subliniat, în repetate rânduri, în cadrul unor reuniuni consacrate
ocrotirii şi conservării mediului ca, de exemplu: Conferinţa Uniunii Internaţionale de
Conservare a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Hyn - Cehoslovacia,
simpozioanele internaţionale având ca temă ocrotirea naturii, organizate la Cluj-Napoca
(1968), Arles (1971) şi Copenhaga (1973), conferinţa Naţiunilor Unite pentru mediul
înconjurător de la Stockholm (1972), conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la
Helsinki (1977), conferinţa Mondială a Turismului de la Manila (1986).
44
Începând cu anul 1980, după publicarea "Strategiei mondiale de protecţie a mediului"
de către U.I.C.N., multe ţări au început să coopereze pentru satisfacerea unor cerinţe în acest
domeniu. Astfel, în 1987, s-a înfiinţat „Comisia Mondială pentru Mediul înconjurător şi
Dezvoltare", a cărei strategie principală a fost concepută la nivel global şi, ulterior, orientată,
pe noi baze, la nivel naţional, pe diferite niveluri de către administraţiile guvernamentale.
Dezvoltarea apărută în domeniul managementului viabil pentru resurse a fost (acceptată ca o
modalitate logică de atingere a dorinţei de conservare şi totodată de dezvoltare a mediului
ambiant.
O nouă etapă referitoare la mediul ambiant, în viziunea acestei strategii, are o relevanţă
deosebită în toate ţările, în principal în cele din Europa de Vest. Mediul ambiant, considerat
alături de mediul socioeconomic şi fenomenele culturale, prezintă anumite restricţii pentru
dezvoltarea turistică. Turismul modern ne demonstrează însă că activităţile umane de profil,
încep să se modifice sau să "manipuleze" mediul atât în sens pozitiv, cât şi negativ, iar
consecinţele nu sunt uşor de prevăzut. Turismul necontrolat poate contribui la dezvoltarea
mediului şi implicit, la autodistrugerea sa. Tocmai de aceea, profesorul elveţian J. Krippendorf
sublinia: "Dacă putem să pierdem şi apoi să ne reconstituim capitalul în alte domenii ale
economiei, nu acelaşi lucru se întâmplă în turism, unde substanţa de bază - peisajul şi
pământul - o dată pierdută, este iremediabil pierdută".
Este tot mai evident că perpetuarea unui turism ce consideră legitimă ignorarea
mediului ambiant este imposibil să rămână valabilă pe termen lung.
45
Pe plan internaţional, ţări cu vechi tradiţii turistice adoptă o planificare turistică la nivel
naţional fundamentată pe aspectul protejării resurselor turistice proprii. în vederea dezvoltării
unui turism durabil, ele au luat în calcul trei obiective principale:
- economic - esenţial în identificarea, valorificarea şi creşterea gradului de exploatare a
resurselor turistice;
- social - deosebit prin permanentizarea populaţiei, creşterea gradului de ocupare a forţei de
muncă, susţinerea practicării unor meseni tradiţionale şi atragerea populaţiei în practica
turismului;
- ecologic - important pentru evitarea degradării, a poluării mediului şi asigurarea unei
exploatări echilibrate şi pe termen lung a resurselor turistice.
În concordanţă cu aceste cerinţe, a apărut necesitatea elaborării şi adoptării unor
planuri naţionale de dezvoltare a turismului, menite să permită conjugarea experienţei şi
poziţiilor principalilor agenţi economici: administraţie publică, organizaţiile patronale,
asociaţii şi organizaţii profesionale, sociale, sindicale, specialişti în cercetarea de profil etc.
Planurile de dezvoltare turistică care au Ia bază prognoze pe termen lung, globale, pe
forme de turism, în concordanţă cu tendinţele pieţelor externe şi planuri concrete, realizate pe
termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme de
turism, sunt fundamentate pe standardele şi normele europene privind exploatarea resurselor
turistice, dezvoltarea şi modernizarea structurilor şi serviciilor turistice.
Elaborarea prognozelor şi a planurilor de dezvoltare turistică reprezintă principalul
punct de susţinere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, între altele:
- conservarea resurselor turistice naturale şi antropice în scopul unei utilizări continue şi în
perioada viitoare;
- creşterea nivelului de trai al comunităţilor locale;
- mai buna cunoaştere şi conştientizare, atât de populaţia locală, cât şi de vizitatori, a ideii de
conservare a mediului.
Planificarea turismului reprezintă o formă de control al viitorului, legat de strategia de
planificare a mediului. Planificarea ecologică presupune supravegherea şi analiza tuturor
elementelor de mediu, în scopul determinării celor mai adecvate modele de dezvoltare şi
amenajare teritorială.
46
Principalele prognoze şi planuri de dezvoltare la nivel naţional au rol orientativ, de
informare şi estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al statului se poate
aprecia cadrul general de protecţie a resurselor, de stabilire a regimului de exploatare sau de
realizare a unor investiţii deosebite.
Planurile pe termen mediu şi scurt sunt benefice, îndeosebi pentru sprijinirea
dezvoltării-locale şi regionale.
Practic, legat de specificul potenţialului turistic al României, principalele acţiuni ce
vizează protejarea şi conservarea mediului şi a resurselor turistice se concretizează în
adoptarea următoarelor măsuri:
- exploatarea ştiinţifică, raţională a resurselor turistice, astfel încât ritmul de exploatare a
acestora să nu depăşească ritmul lor de reciclare şi regenerare, iar intensitatea relaţiilor directe
sau indirecte ale turismului cu factorii de mediu să nu depăşească limitele capacităţii de suport
ale acestora;
- valorificarea în turism a resurselor cu valenţe turistice să fie soluţionată în contextual
valorificării tuturor resurselor naturale şi a protecţiei mediului ambiant, pe baza studiilor de
amenajare teritorială, componente ale planului de amenajare ştiinţifică, raţională şi eficientă a
teritoriului - instrument principal al organelor de decizie locale;
- amenajarea şi organizarea adecvată şi la nivel superior a zonelor, traseelor şi obiectivelor de
interes turistic;
- organizarea şi exploatarea turistică raţională a parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale, cu
asigurarea protecţiei lor. În mod similar se va proceda şi la amenajarea, pentru vizitare şi
exploatare, a peşterilor, ca obiective de atracţie deosebită, menite să îmbogăţească şi să
diversifice oferta turistică românească cu noi produse turistice;
Educaţia ecologică pentru ocrotirea naturii şi a potenţialului turistic trebuie să aibă
caracter permanent, să debuteze încă din perioada copilăriei şi să fie consolidată în instituţiile
de învăţământ de toate genurile şi gradele. Ulterior, ea se poate perfecţiona prin intermediul
mass-media în cadrul unor cercuri de "prieteni ai naturii", prin diverse publicaţii de specialitate
sau de către ghizi şi însoţitori, pe perioada desfăşurării unor excursii.
47
Procesul prin care a trecut staţiunea Cortina d’Ampezzo a urmărit o dezvoltare
durabilă, prin permanenţă, implementarea politicilor şi planurilor turistice, stabilirea tacticii,
planificării şi cercetării, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracţii
turistice, stabilirea şi administrarea normelor de oferire a facilităţilor şi serviciilor, stabilirea
măsurilor de administrare şi valorificare a teritoriului şi de protecţie a mediului înconjurător,
stabilirea standardelor pentru pregătirea şi perfecţionarea în domeniul turismului, menţinerea
sănătăţii şi securităţii publice.
Factorii cererii turistice sunt variaţi, de la dezvoltarea ofertei turistice si a
infrastructurii, la statut social, modă (pentru practicanţii sporturilor) şi venituri.
Staţiunea Cortina d’Ampezzo este, după cum precizam anterior, una destinată turiştilor
bogaţi si pretenţioşi, dar şi numeroaselor personalităţi din lumea politică, show business, sport
si modă, care vin aici ca într-un refugiu elitist. În acest sens, publicul larg, amator al
sporturilor de iarna este dezavantajat prin preturi mari ridicate ale vacantelor, dar în acelaşi
timp, avantajat de superioritatea serviciilor prestate de organizaţiile locale, de la agenţii de
turism si unităţi de cazare, la calitatea pârtiilor si a traseelor montane şi tot ce ţine de acestea –
instalaţii pe cablu, transport între diferitele puncte de interes turistic.
O staţiune organizatoare ale Jocurilor Olimpide de Iarna nu mai are nevoie de
publicitate, de programe guvernamentale sau locale prin care să atragă turiştii. Acestea au fost
realizate cu ceva timp în urmă, fapt dovedit de notorietatea staţiunii pe intregul glob. Păstrarea
standardelor de calitate, dar şi de cantitate, la un nivel ridicat este una esenţială pentru un
turism durabil. Nu e suficient să determini turistul să-şi petreacă vacanţa într-o staţiune precum
Cortina d’Ampezzo, ci trebuie să îl convingi să revină. Pentru aceasta departamentele de
marketing pot dezolta o serie de artificii, cum ar fi ofertele promoţionale sau reduceri de
fidelitate. În plus, turismul montan nu se rezumă doar la practicarea sporturilor de iarnă. Pe
timpul verii turiştii pot fi atraşi de comunitatea locală prin organizarea de drumeţii, în care
pasionaţii lor să se bucure de tot ce le pun la dispoziţie numeroasele şi variatele resurse
turistice locale.
48
Bibliografie
49
7. NEAGU V., BUSUIOC M. – Managementul calităţii serviciilor turistice, Ed.
Prouniversitaria, Bucureşti, 2007
13. World Travel & Tourism Council – 2009 Travel & Tourism Economic
Impact in Italy, www.wttc.org
50
Anexe
51
Cortina d'Ampezzo Winter Olympics 1956
Anexa 3. 1
sursa: SkiMania.ro
52
Traseele montane si gradul lor de dificultate
Anexa 3. 2
sursa: SkiMania.ro
Legenda:
NEGRU – dificultate ridicată
ROŞU – dificultate medie
ALBASTRU – dificultate
mică
53
Peisaj din Cortina d'Ampezzo
Anexa 3. 3
sursa: SkiMania.ro
54