Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr.

Smaranda TOMA

4. AMENAJAREA TURISTICĂ A STAȚIUNILOR BALNEOCLIMATERICE ȘI CLIMATERICE

4.1. Potenţialul turistic climatic

4.1.1. Clima – resursă turistică
4.1.2. Tipuri de bioclimat și climatoterapia
4.2. Potenţialul turistic balnear
4.2.1. Potențialul turistic al apelor minerale și termominerale
4.2.2. Nămolurile terapeutice
4.2.3. Gazele naturale terapeutice
4.3. Amenajarea turistică a staţiunilor climatice, balneare și balneoclimatice din România
4.3.1. Stațiunile climatice, balneare și balneoclimatice și organizarea activității de utilizare a
factorilor naturali de cură
4.3.2. Atestarea și autorizarea stațiunilor climatice, balneare și balneoclimatice
4.3.3. Norme tehnice de amenajare a staţiunilor climatice, balneare și balneoclimatice
4.4. Cererea și oferta turistică a stațiunilor climatice, balneare și balneoclimatice românești

4.1. Potenţialul turistic climatic

4.1.1. Clima – resursă turistică

Clima este o componentă majoră a potențialului turistic natural al României, favorizând sau limitând
desfășurarea activităților turistice. Elementele climatice principale (temperatura aerului, precipitațiile, vântul,
nebulozitatea, presiunea atmosferică) constituie ambianța necesară desfășurării turismului, dar și o resursă
esențială pentru recreere și tratamente climaterice1.
În România, climatul temperat-continental moderat (cu existența unor variații considerabile ale
parametrilor climatici, atât sezoniere - între cele patru anotimpuri, dar și altitudinale - de la regiunile joase de
câmpie și de litoral până pe înălțimile carpatice) influențează: cererea din anumite perioade ale anului și
durata sejurului, activitatea prestatorilor de servicii turistice ce își adaptează oferta la curba sezonalității
cererii, caracteristicile unor activități comerciale (vânzarea băuturilor și echipamentelor de recreere), precum
și dezvoltarea stațiunilor climaterice, cu două vârfuri sezoniere (de vară și de iarnă).
Potențialul turistic climatic variază în timp și spațiu, în funcție de valorile principalilor parametri
climatici:
• Temperatura aerului influențează activitățile turistice, importante fiind temperaturile favorabile
sau adecvate pentru turism (pentru helioterapie, pentru practicarea sporturilor de iarnă, pentru petrecerea
timpului liber în natură). Temperaturile extreme (peste 350C sau mult sub 00C sunt nefavorabile pentru
turism, declanșând așa-numitul ”stres bioclimatic” (senzația de disconfort resimțită de organismul uman prin
cedare sau acumulare de căldură, în prezența unor temperaturi extreme). Se utilizează conceptul de ”confort
termic”2 (intervalul 16,8-20,6 temperatură echivalent eficientă), organismul uman resimțind un disconfort
termic prin răcire sau prin încălzire în afara limitelor intervalului menționat. Zilele cu confort temic încep în
luna aprilie (la câmpie), mai (litoral și dealuri joase) sau iunie (zonele montane) și încetează în octombrie (la
câmpie), în noiembrie (pe litoral) și în septembrie (la munte). Cele mai numeroase zile de confort termic se
întregistrează în lunile iulie și august.
• Precipitațiile lichide influențează negativ (restricționând) activitățile turistice, însă precipitațiile
solide și parametrii climatici impliciți (durata și grosimea stratului de zăpadă) sunt indispensabile practicării
turismului pentru sporturi de iarnă. Stratul de zăpadă în zona montană are o durată de 80-120 zile pe an la
altitudini medii (800-1200m), însă depășește 200 zile pe an la peste 1800 m altitudine sau chiar la altitudini
mai mici în masivele situate în vestul țării (datorită maselor de aer oceanic umede). Stratul de zăpadă se
instalează în luna octombrie și poate persista până în luna mai în zonele montane înalte.
• Nebulozitatea accentuată poate fi un factor restrictiv pentru turism, scăzând astfel vizibilitatea și
durata de strălucire a soarelui. În schimb, norii izolați și subțiri (cum ar fi Cirus) reduc intensitatea radiației
calorice și sporesc estetica peisajelor.

1
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003, p.114.
2
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003, p.115.

1
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

• Vântul puternic influențează negativ activitățile turistice, mai ales când accentuează disconfortul
termic (senzația de frig) din anotimpul rece. Însă pe litoral, briza de zi ajută la dispersia aerosolilor sărați cu
efect terapeutic, iar vântul favorizarea practicarea sporturilor cu ambarcațiuni și moderează temperaturile
ridicate din sezonul cald.
• Presiunea atmosferică nu are variații considerabile în intervalul altimetric al țării noastre (0-2544
m), însă la altitudini mari, poate afecta negativ persoanele sensibile (copii, vârstnici, cardiaci), datorită
rarefierii ușoare a aerului (ce se poate resimți prin dureri de cap, astenie musculară).
• Alte fenomene atmosferice (ninsoarea, ceața, orajele) sau hidrometeorologice (poleiul, chiciura)
influențează negativ activitățile turistice, prin reducerea vizibilității și implicit a siguranței turiștilor.
În funcție de gradul de favorabilitate pentru turism al principalelor elemente climatice ce
caracterizează o zonă, au fost deosebite patru clase: A – ideală; B – bună; C – acceptabilă; D – nefavorabilă3.

Tabelul 17. Clasificarea principalelor elemente climatice

în funcție de favorabilitatea acestora pentru desfășurarea activităților turistice

Elementul climatic Clasa A Clasa B Clasa C Clasa D

(ideală) (bună) (acceptabilă) (nefavorabilă)
Temperatura (0C) ≥ 28 25-28 22-25 < 22
Durata de strălucire a Soarelui (ore/zi) ≥9 6-9 3-6 <3
Nebulozitatea (1/10) ≤4 4-6 6-8 >8
Umezeala relativă (%) ≤ 75 75-80 80-85 > 85
Precipitațiile (mm/zi) ≤1 1,1-2,5 2,5-10 > 10
Viteza vântului (m/s) ≤3 3-5 5-7 >7

4.1.2. Tipuri de bioclimat și climatoterapia

Bioclimatul reprezintă suma caracteristicilor factorilor climatici din cadrul unei zone climatice sau
etaj climatic, care influențează organismul uman, creând fie o stare de confort și relaxare (între anumite
limite, fiind ”indiferenți” sau ”de cruțare”), fie o stare de suprasolicitare, de adaptare la stresul climatic.
Dispunerea altitudinală în trepte (etajată) a reliefului României generează trei tipuri de bioclimat: montan, de
dealuri și podișuri, de câmpie4.
Bioclimatul excitant-solicitant de stepă și de litoral este specific zonelor cu altitudini de sub 200m
(Câmpia Română, Câmpia de Vest, Câmpia Moldovei, Podișul Dobrogei de Sud și litoralului) și este
caraterizat prin: temperaturii medii anuale mai ridicate (10-110C), precipitații mai reduse (400-600 mm/an),
nebulozitate redusă, radiație solară mai ridicată și grad ridicat de însorire (2400 ore/an), veri calde, secetoase,
cu numeroase zile caniculare. Aceste elemente climatice declanșează mecanismele de adaptare a
organismului la stresul climatic (stimularea sistemului nervos central și vegetativ, a funțiilor endocrine,
pierderea lichidelor din organism, creșterea metabolismului ionului de calciu). Specialiștii fac deosebire între
bioclimatul de câmpie propriu-zis (specific stațiunilor Amara, Lacul Sărat, Buziaș, Băile Felix, 1 Mai,
Nicolina) și cel de litoral (0-35m altitudine); acesta din urmă, datorită influenței Mării Negre, solicită mai
mult organismul prin durata de strălucire mai mare a Soarelui, temperaturi moderate (20-210C vara și 00C
iarna), umezeală mai ridicată (80%), vânt (cu viteze de 4-5 m/s, inclusiv brizele marine), presiune
atmosferică ridicată (1015 mb), însă efectul terapeutic este mai intens, inclusiv datorită prezenței aerosolilor
salini.
Bioclimatul sedativ-indiferent (de cruțare) de deal și podiș este specific zonelor de deal, podiș și
despresiuni intramontane cu altitudini de 200-800m, cu valori moderate ale parametrilor climatici:
temperaturii medii anuale de 6-90C, nebulozitate, precipitații și umiditate (75%) mai ridicate decât în zonele
de câmpie, vânturi moderate. Organismul uman se adaptează repede acestui bioclimat și intră într-o stare de
repaus relativ. Prin urmare, acest bioclimat este indicat în toate anotimpurile pentru curele de odihnă,
neurastenii și perioade de convalescență. Alături de alte resurse (ape minerale), a favorizat dezvoltarea
multor stațiuni balneoclimatice (Băile Olănești, Băile Govora, Călimănești-Căciulata, Sovata, Târgu-Ocna,
Bălțătești, Slănic Prahova, Pucioasa, Lipova, Moneasa etc.).

3
Barbierre, 1981; Besancenot, 1990; citați de Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi
amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară, Bucureşti, 2003, p.118.
4
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003, p.121.

2
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Bioclimatul tonic-stimulent de munte caracterizează Carpații Românești, caracteristicile acestuia

fiind: temperaturi mai scăzute, precipitații mai mari, presiune atmosferică mai scăzută, concentrație de
oxigen mai redusă, o mai mare puritate a aerului, radiație ultravioletă mai accentuată, umiditate mai ridicată
(peste 80%), frecvență și viteză mai mari ale vântului. Acest tip de bioclimat solicită organismul uman,
declanșând mecanismele de adaptare: cresc ritmul cardiac și ventilația pulmonară, se intensifică activitatea
sistemului nervos central, metabolismul renal, procesele de formare a vitaminei D2 și de asimilare a calciului,
crește imunitatea organismului prin aeroionii negativi și aerosolii terpenici (din pădurile de rășinoase).
Bioclimatul tonic-stimulent de munte, asociat altor resurse turistice, a favorizat dezvoltarea multor stațiuni
climatice montane (Borșa, Lacul Roșu, Durău, Sinaia, Predeal, Bușteni, Cheia, Poiana Brașov, Păltiniș,
Rânca, Stâna de Vale, Băișoara etc.).
La acestea se adaugă și bioclimatul de salină, cu importante efecte terapeutice. Acesta este un
bioclimat sedativ, de cruțare, cu valori reduse ale elementelor de stres: umiditate relativă scăzută (60-74%),
temperaturi constante, ușor scăzute (11-160C), presiune atmosferică constantă (aproximativ 740 mmHg),
curenți de aer cu viteze reduse, lipsa poluanților și alergenilor, aeroionizare moderată, uşor pozitivă, aerul
pur din punct de vedere microbiologic, dar mai ales cantitatea mare de aerosoli de sodiu, potasiu, calciu şi
magneziu. Terapia cu aerosoli sărați este indicată în diferite afecțiuni ale aparatului respirator, prin efectul
decongestionant al acestora: rinite, sinuzite, bronșite, alergii respiratorii, astm bronșic, sechele după
pneumonii sau tuberculoză.
Prima salină utilizată în scop terapeutic din România a fost cea de la Praid, în anul 1961, pentru
tratamentul broșitei acute și astmului bronșic. Ulterior, au fost introduse în circuitul balnear sanatoriul
subteran de la Slănic Prahova, o parte a salinei de la Târgu-Ocna, salinele Cacica, Turda, Ocna Dej și Ocnele
Mari.
Salinele sunt amenajate ca niște adevărate palate de sare, iar turiştii/pacienții beneficiază, pe lângă
tratamement, de o serie de activităţi de agrement: plimbări cu barca pe lacurile sărate, locuri de joacă pentru
copii cu mini-golf, biliard, carusel şi popice, spații amenajate pentru activități sportive, servicii religioase,
spectacole, piste de cart, restaurante, muzee, magazine, după caz. Salina Praid oferă și băi sărate cu apă
fierbinte pentru afecțiunile reumatice, dar și pentru relaxare în cazurile de epuizare cronică, depresie sau
suprasolicitare. Investițiile de milioane de euro din perioada 2009-2011, au transformat salina Turda în cea
mai modernă bază de tratament din țară, situându-se pe locul 22 în topul celor mai impresionante destinații
turistice neobișnuite din întreaga lume.
Combinarea factorilor climatici menționați și existența bioclimatelor reprezintă adevărate resurse
terapeutice, cu efecte benefice în menținerea stării de sănătate sau ameliorarea unor afecțiuni -
climatoterapia. Pricipalele forme de climatoterapie practicate în România sunt5:
- aeroterapia sau baia de aer constă în expunerea parțială sau totală a corpului la acțiunea aerului, pentru
antrenare sau călire termică, în scopul ameliorării proceselor de termoreglare. Are un caracter sedativ și
tonifiant în același timp, fiind indicată în diferite afecțiuni; poate fi combinată cu gimnastica medicală sau
cura internă cu ape minerale;
- helioterapia sau baia de soare constă în expunerea corpului la acțiunea radiației solare directe. Spectrul
radiației solare este alcătuit din radiații infraroșii sau calorice (ce încălzesc), radiații luminoase (produc
lumină) și radiații ultraviolete (ce bronzează); acestea au rol terapeutic în procesele de termoreglare ale
organismului. În stațiunile climatice se amenajează aerosolarii și terase pestru aerohelioterapie, conform
legislației în vigoare (HG 1154/2004). Helioterapia marină (plaja pe malul mării) este cea mai practicată
formă de helioterapie;
- cura de teren combină mișcarea în aer liber cu băile de aer și de soare, mai precis un mers echilibrat și
dozat pe trasee amenajate, în scopul adaptării graduale a organismului la efort. Efectele benefice sunt:
reglarea ritmului respirator și cardiac, creșterea tonusului neuromuscular și a metabolismului (cu eliminarea
toxinelor și a surplusului de grăsimi). Cura de teren se poate asocia și cu jogging, o alergare în pas mărunt cu
aceleași efecte benefice.

4.2. Potenţialul turistic balnear

4.2.1. Potențialul turistic al apelor minerale și termominerale

Apele minerale și termominerale reprezintă principalul factor natural de cură din România, atât prin
volumul rezervelor, cât și prin calitățile terapeutice recunoscute la nivel național și internațional 6. Apele
5
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003, p.126-127.

3
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

minerale au generat una dintre cele mai vechi forme de turism (turismul balnear), fiind utilizate atât pentru
cură internă și externă, cât și ca apă de masă (prin îmbuteliere). Din punct de vedere cantitativ, o treime din
rezervele Europei de ape minerale se găsesc pe teritoriul României, iar din punct de vedere calitativ, valoarea
terapeutică științific dovedită a apelor minerale românești este similară sau chiar superioară apelor din
vestitele stațiuni Baden-Baden (Germania), Karlovy-Vary (Cehia), Bolzano, Abano Terme (Italia),
Amnéville (Franța), Bad Gastein (Austria).
Apele minerale sunt acele ape care provin dintr-o sursă naturală (izvor) sau artificială (foraj) și
îndeplinesc una dintre următoarele condiții7:
- conținut de săruri minerale dizolvate de peste 1g/l (bicarbonați, cloruri și sulfați de sodiu, potasiu,
calciu și magneziu);
- conținut de gaze dizolvate cu efecte biologice (1000 mg CO2/l sau 1mg H2S/l);
- conținut de minim 10mg/l Fe2+ (ape ferugionose), de minim 1mg/l I (ape iodurate) sau de alte
elemente chimice cu acțiune farmacologică cunoscută (sulf, brom, mangan, bariu, arseniu etc.);
- temperaturi de peste 200C, indiferent de conținutul mineral; se deosebesc astfel ape hipotermale (20-
310C), termale (32-38 0C) și hipertermale (peste 380C);
- existența unei acțiuni terapeutice științific recunoscute.
Literatura de specialitate oferă o serie de clasificări ale apelor minerale, mai relevante fiind
următoarele două8:
 ape minerale de masă și ape minerale terapeutice (cu statut de medicament);
 ape oligominerale (cu mineralizare de sub 1g/l, dar conținut de componenți biologici activi) și ape
minerale propriu-zise, subclasificate în:
• ape cu mineralizare medie (1-15 g/l);
• ape concentrate (15-35 g/l);
• ape foarte concentrate (35-150 g/l);
• ape de mare concentrație (peste 150 g/l).
Datorită evoluției paleogeografice și complexității geologice a teritoriului României, rezervele de
ape minerale sunt bogate cantitativ și variate din punct de vedere al compoziției chimice, aparținând tuturor
catergoriilor recunoscute de OMS (Organizația Mondială a Sănătății). Apele minerale carbogazoase sunt
caracteristice zonelor montane cu activitate postvulcanică, apele clorurate-sodice și sulfuroase zonelor
subcarpatice, apele termominerale sunt legate fie de zonele montane cu activitate postvulcanică, fie de
sistemul de falii din vestul țării. Din punct de vedere al compoziţiei fizico-chimice, apele minerale
terapeutice din România, sunt clasificate, conform legislației în vigoare, astfel 9:
- oligometalice – acratice;
- alcaline şi alcalinoteroase - bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene;
- clorurate-sodice - sărate;
- iodurate;
- bromurate;
- sulfatate;
- feruginoase;
- arsenicale;
- sulfuroase;
- carbogazoase;
- radioactive.
În funcţie de compoziţia chimică şi de concentraţia în substanţe minerale, apele minerale terapeutice
sunt utilizate în următoarele moduri10:
 cură internă pentru băut - crenoterapie, aerosoli şi inhalaţii;
 administrare parenterală sub formă injectabilă;

6
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003, p.137.
7
Albu M., Banks D., Nash H., Mineral and Thermal Groundwater Resources, Springer Science & Business Media, 2012.
8
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului, Editura Universitară,
Bucureşti, 2003, p.139.
9
Hotarârea Guvernului nr. 1154 din 23 iulie 2004 privind aprobarea Normelor tehnice unitare pentru realizarea documentaţiilor complexe de atestare
a funcţionării staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi de organizare a întregii activităţi de utilizare a factorilor naturali, publicată în MO nr.
752 din 18 august 2004.
10
Hotarârea Guvernului nr. 1154 din 23 iulie 2004 privind aprobarea Normelor tehnice unitare pentru realizarea documentaţiilor complexe de atestare
a funcţionării staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi de organizare a întregii activităţi de utilizare a factorilor naturali, publicată în MO nr.
752 din 18 august 2004.

4
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

 cură externă sub formă de băi în căzi individuale, în bazine de balneaţie, în bazine de kinetoterapie,
în piscine şi solarii, precum şi sub formă de irigaţii medicinale;
 pentru extragere de săruri sau gaze pentru cură sau pentru industrializare.
Autorizarea utilizării în consumul alimentar a apelor minerale terapeutice se aprobă prin ordin al
Ministrului Sănătăţii, pe baza documentaţiei întocmite de către Institutul Naţional de Recuperare, Medicină
Fizică şi Balneoclimatologie.

a) Apele carbogazoase conțin cel puțin 1g CO2/l și s-au format prin impregnarea apelor vadoase cu
dioxid de carbon, în zonele montane cu fenomene postvulcanice (aureola mofetică Oaș-Gutâi-Tibleș,
Călimani-Gurghiu-Harghita și Munții Metaliferi), renumite fiind stațiunile Borsec (cu ape medaliate,
îmbuteliate și exportate încă din secolul al XVIII-lea), Băile Tușnad, Vatra Dornei, Bilbor, Bixad, Sângeorz-
Băi, Băile Harghita, Covasna, Zizin, Malnaș, Băile Homorod, Geoagiu-Băi, Boholț. În Câmpia și Dealurile
de Vest, apele carbogazoase ajung la suprafață prin sistemul de falii: Lipova, Buziaș, Călacea, Tinca,
Pădurea Neagră. Unele stațiuni dețin și izvoare mixte, bicarbonatate, clorurate-sodice, feruginoase,
sulfuroase: Sângeorz-Băi, Borsec, Vâlcele, Vatra Dornei, Buziaș, Lipova. Aceste ape se folosesc atât în cură
internă (în tratarea gastritelor, dispepsiilor, infecțiilor urinare), cât și externă (tratarea unor afecțiuni cardio-
vasculare).
b) Apele minerale clorurate-sodice (sărate) conțin peste 1g NaCl/l și se leagă de existența
depozitelor de sare (cute diapire) din zona subcarpatică sau circumtransilvăneană, unde formează izvoare
sărate (denumite popular ”murători” sau ”slatine”). În funcție de concentrația de sare, aceste ape pot fi
clasificate în:
- ape hipotone (1-15 g/l), utilizate în cură internă, inhalații, pulverizații, gargarisme la: Sângeorz-Băi,
Slănic Moldova, Oglinzi, Bălțătești, Târgu-Ocna, Covasna, Sărata Monteoru, Brădetu, Călimănești-Căciulata,
Băile Olănești, Călacea;
- ape hipertone (peste 15 g/l), utilizate în cură externă pentru afecțiunile aparatului locomotor,
reumatismelor, afecțiunilor ginecologice și dermatologice: Marea Neagră (15,5 g/l), Lacul Techirghiol (70-
80 g/l), lacurile de stepă Amara și Lacu Sărat, lacurile formate în ocne de sare – Ocna Sibiu (230 g/l), Ocna
Dej (260 g/l), Ocna Mureș (266 g/l). Dintre stațiunile care folosesc apă sărată în cura externă enumerăm:
Eforie Nord, Techirghiol, Mangalia, Neptun, Venus (valorifică apa Mării Negre sau a Lacului Techirghiol),
Sovata, Praid, Ocna Sibiu, Someșeni, Amara, Lacu Sărat, Bălțătești, Târgu-Ocna, Slănic Moldova, Sărata
Monteoru, Băile Govora, Ocnele Mari, Ocnița (valorifică fie apa lacurilor sărate, fie izvoarele sărate
concentrate din depozitele de sare).
c) Apele sulfuroase conțin cel puțin 1mg S/l, însă în contact cu aerul își pierd stabilitatea (deoarece
hidrogenul sulfurat se oxidează) și își modifică aspectul (prin precipitarea sulfului); de aceea se consumă
imediat, în curele interne, direct de la sursă (izvor). Apele sulfuroase cu o concentrație mică se folosesc în
cură internă, pentru tratarea colitelor, diabetului zaharat, intoxicațiilor cu metale grele, afecțiunilor
colecistului, dar pot fi utilizate și sub formă de inhalații, având acțiune antiinflamatoare, antiseptică și
desensibilizantă asupra mucoasei căilor respiratorii. Cura externă cu ape sulfuroase concentrate este indicată
în reumatisme, afecțiuni ginecologice, dermatologice sau ale sistemului nervos periferic, în stațiuni cum ar fi:
Băile Olănești, Călimănești-Căciulata, Băile Govora, Pucioasa, Mangalia, Nicolina-Iași, Pucioasa, Bazna.
Apele sulfatate conțin sulf în forma oxidată, sunt hipotone, fiind indicate în cură internă (Amara, Vața de
Jos), însă se utiliează mai puțin în țara noastră
d) Apele iodurate conțin cel puțin 1mg I/l, fiind indicate în tratarea afecțiunilor endocrine,
metabolice, gută: Băile Olănești, Călimănești-Căciulata (cură internă) și Băile Govora, Praid, Bălțătești,
Bazna, Sărata Monteoru (cură externă).
e) Apele alcaline și alcalino-teroase conțin cel puțin 1mg bicarbonat de Ca și Mg/l. Apele alcaline
au ionul bicarbonic legat de cationii de Na și K, având originea în rocile sedimentare care conțin carbonați.
În general, apele alcaline sunt mixte, deoarece conțin calciu, magneziu, fier, CO2, cu mineralizare slabă.
Apele alcalino-teroase au ionul bicarbonic legat de cationii de Ca și Mg, fiind de obicei asociate
cu NaCl (cloruro-sodice), CO2 (carbogazoase), H2S (sulfuroase), ionul sulfat (sulfatate), Fe (feruginoase).
Aceste ape sunt indicate în afecțiuni metabolice, gastrice, neuro-vegetative, dar și sub formă de inhalații în
afecțiuni ale aparatului respirator: Vatra Dornei, Poiana Negri, Sângeorz-Băi, Bixad, Bodoc, Vâlcele, Zizin,
Călan, Homorod, Covasna, Biborțeni, Lipova.
f) Apele termale și termominerale se întâlnesc de-a lungul faliilor din vestul țării: Băile Herculane
(Munții Cernei, o stațiune utilizată în scop balnear încă din perioada daco-romană; apele din foraje ating
620C), Băile Felix (48-690C), 1 Mai, Călacea, Marghita, Teremia Mare, Tinca (250C), Moneasa (23-320C),
Geogiu-Băi (34), Vața de Jos (35-380C). La Lunca Bradului-Toplița (22,50C) și Băile Tușnad (210C), apele

5
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

termale se leagă de vulcanismul neogen. Ape termale provenite din foraje sunt cele de la Călimănești-
Căciulata (peste 500C), Cozia-Bivolari, Țicleni, Siriu, București-Balotești. Apele termale se folosesc în
balneoterapie, dar și pentru agrement în ștranduri și parcuri acvatice (Therme București11, Timișoara, Oradea,
Arad, Căciulata, Satu-Mare).
g) Apele minerale de masă (de consum curent) provin, în general, din izvoare carbogazoase cu
conținut redus de săruri dizolvate, ce se îmbuteliază fie în starea în care sunt, fie prin adăugare sau eliminare
de dioxid de carbon (apă plată). Cele mai cunoscute izvoare ce se comercializează sunt cele din Depresiunea
Vatra Dornei (mărcile Dorna, Poiana Negri, Aqua Carpatica, Bucovina), Borsec, Tușnad, Biborțeni,
Sâncrăieni (Perla Harghitei), Stânceni, Covasna (Roua Munților), Malnaș-Băi, Zizin, Buziaș, Lipova, Stâna
de Vale.

4.2.2. Nămolurile terapeutice (sau peloizii) sunt nămoluri minerale sau organice ce se formează în
condiții naturale și care, după o prealabilă pregătire (măcinare, amestec cu ape minerale, încălzire) sunt
utilizate pentru tratarea afecțiunilor reumatice, locomotorii, circulatorii periferice, endocrinologice,
ginecologice, dermatologice. Nămolurile terapeutice se aplică sub formă de băi de nămol, împachetări,
cataplasme sau oncțiuni. În România, utilizarea nămolului ca factor terapeutic a început încă din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea la Techirghiol (nămol sapropelic) și Vatra Dornei (nămolul de turbă de la
Copăceni și Poiana Stampei-Pilugani).
Nămolurile sapropelice se formează pe fundul lacurilor sărate (prin sedimentarea materiilor
organice și minerale și transformarea acestora prin procese fizico-chimice și microbiologice), având culoare
neagră (datorită monosulfurilor de fier), fiind unsuroase și cu miros de pucioasă (hidrogen sulfurat): Lacul
Techirghiol (cu rezerve de peste 500.000 mc), Lacul Amara, Lacu Sărat (Chișcani-Brăila), Lacul Ursu și
Lacul Aluniș de la Sovata, lacurile de la Ocna Sibiu, Ocnele Mari și Bazna. Aceste nămoluri se folosesc sub
formă de împachetări și băi de nămol, dar și pentru obținerea unor produse dermocosmetice (Pell Amar, pe
baza nămolului din Lacul Balta Albă).
Nămolurile minerale se formează în jurul izvoarelor minerale: Băile Govora (nămol silicios, iodat),
Geoagiu-Băi (nămol feruginos), Sângeorz-Băi (ușor radioactiv), Băile Tușnad, Pucioasa, Mădăraș, Turia
(nămol sulfatat), Covasna, Borsec, Depresiunea Dornelor (nămoluri cu ape carbogazoase).
Nămolurile de turbă se formează în mlaștini, prin transformarea fizico-chimică și microbiologică a
materialului vegetal: Vatra Dornei, Borsec, Someșeni, Băile Felix, 1 Mai, Malnaș, Mangalia (peste
300.000mc rezerve nămol).

4.2.3. Gazele naturale terapeutice sunt emanații de peste 90% dioxid de carbon (mofete) și dioxid
de carbon alături de 0,1 - 0,56% hidrogen sulfurat (solfatare), ce apar în zona eruptivului neogen din
Carpații Orientali. Mofeta de la Covasna este cea mai mare și mai pură emanație mofetică din Europa (98%
CO2), dispunând de amenajări moderne pentru tratament. Alte mofete sunt la Băile Tușnad, Băile Harghita,
Sângeorz-Băi, Balvanyos, Turia, Sântimbru. Utilizarea gazelor naturale terapeutice se realizează în încăperi
special amenajate în trepte, în formă de amfiteatru, astfel încât baia carbo-gazoasă să poată acţiona asupra
părţii inferioare a corpului. Mofetele sunt indicate în afecțiuni ale circulației sangvine (prin vasodilatația
periferică și sistemică, sunt mult mai eficace decât medicamentele vasodilatatoare), boli cardiovasculare
(arteriopatii periferice, venopatii, ulcere de gambă, sechele după infarctul miocardic, sechele după accidente
vasculare cerebrale, hipertensiune arterială), afecțiuni dermatologice, ginecologice, endocrinologice,
reumatisme cronice degenerative articulare. Sulfatare sunt la Turia, Băile Harghita, Băile Sântimbru, Șugaș-
Băi.

4.3. Amenajarea turistică a staţiunilor climatice, balneare și balneoclimatice din România

4.3.1. Stațiunile climatice, balneare și balneoclimatice și organizarea activității de utilizare a

factorilor naturali de cură
Conform legislației din România12, se deosebesc trei tipuri de stațiuni cu factori naturali de cură
(elemente fizice și chimice terapeutice, sanogene naturale: apele minerale terapeutice, lacurile și nămolurile
terapeutice, gazele terapeutice, litoralul marin, bioclimatele):

11
Cel mai modern parc acvatic și complex spa-wellness din România este Therme București (Balotești). Apa termală este extrasă printr-un foraj de la
3100m adâncime și alimentează 10 piscine, 10 saune și 16 tobogane. Apa este microbiologic pură, fiind tratată cu ozon, conform unor tehnologii
moderne. Therme găzduiește și cea mai mare grădină botanică din România, cu specii exotice.
12
Ordonanța Guvernamentală nr. 109/2000 Legea nr. 343/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 109/2000 privind stațiunile balneare,
climatice și balneoclimatice și asistența medicală balneară și de recuperare, publicată în M.O. al României nr. 343/2002.

6
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

- stațiunea climatică (sau climaterică) este o localitate situată în zone cu factori climatici benefici și care are
condiții pentru asigurarea menținerii și ameliorării sănătății și/sau a capacității de muncă, precum și a odihnei
și reconfortării;
- stațiunea balneară este o localitate care dispune de resurse de substanțe minerale, științific dovedite și
tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalații specifice pentru cură și care are o organizare ce
permite acordarea asistenței medicale balneare în condiții corespunzătoare;
- stațiunea balneoclimatică (sau balneoclimaterică) este o localitate care îndeplinește condițiile enumerate
în cele două cazuri de mai sus.
Localitățile sau/și arealele stabilite ca fiind stațiuni balneare, climatice sau balneoclimatice sunt
delimitate prin planuri de urbanism și de amenajare a teritoriului. Tipul predominant de factori naturali
determină specificul stațiunii respective și profilul de cură80.
Statutul de stațiune balneară, climatică sau balneoclimatică se acordă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea consiliilor locale, cu consultarea, după caz, a populației implicate, pe baza normelor tehnice
unitare, elaborate, în condițiile legii, de Ministerul Sănătății, Ministerul Apelor și Pădurilor, Ministerul
Mediului, Ministerul Economiei, cu avizul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.
Activitatea de utilizare a factorilor naturali în scop terapeutic, inclusiv funcționarea din acest punct
de vedere a unităților medico-balneare și de recuperare, indiferent de statutul lor juridic și de subordonarea
acestora, utilizarea în consumul alimentar a apelor minerale și instituirea perimetrelor de protecție sanitară se
desfășoară pe baza autorizației emise de Ministerul Sănătății, pe baza documentației întocmite de către
Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie80.
Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie este o unitate sanitară cu
personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătății, ce are o serie de atribuții tehnico-metodologice și
promoționale privind activitățile medico-balneare și de recuperare, dar și de asigurare a legalității
funcționării stațiunilor balneare, climatice sau balneoclimatice.
Coordonarea și controlarea activității de asistență medicală în stațiunile balneare, climatice sau
balneoclimatice și asigurarea organizării și funcționării corespunzătoare a acestor stațiuni se realizează de
către Ministerul Sănătății. Ministerul Sănătății colaborează la utilizarea rațională a factorilor naturali de
mediu cu Ministerul Apelor și Pădurilor, Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,
Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor și cu consiliile locale ale localităților care funcționează ca
stațiuni balneare, climatice sau balneoclimatice.
Comisia de balneofizioterapie şi recuperare medicală a Ministerului Sănătăţii stabileşte, cu
consultarea Institutului Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie, pentru fiecare
staţiune balneară, climatică şi balneoclimatică, în funcţie de proprietăţile terapeutice ale factorilor naturali
terapeutici din arealul respectiv, profilul de tratament, tipurile de cură, categoriile de afecţiuni indicate,
afecţiunile contraindicate, precum şi condiţiile minimale de dotare a bazelor de tratament balneofizical şi
recuperator13.
Conform legislației în vigoare, instituirea perimetrelor de protecţie sanitară este obligatorie pentru
fiecare staţiune balneară, climatică şi balneoclimatică şi pentru sursele de factori naturali terapeutici. Sunt
supuşi protecţiei următorii factori terapeutici: sursele de ape minerale; lacurile terapeutice; faleza, plaja mării
şi apele litorale marine şi lacustre; nămolurile terapeutice; gazele terapeutice; aerul; cadrul natural aferent
staţiunilor.
Deși România are un potențial balneologic și climatic excepțional, doar câteva stațiuni turistice sunt
certificate ca stațiuni balneoclimaterice sau stațiuni climatice, conform legislației în vigoare. Deoarece
termenii legislativi sunt îndeplinite, o bună gestionare și planificare a turismului, o mai bună implicare a
autorităților locale și naționale, o ofertă mai bună și diversificată, o nouă strategie de dezvoltare a turismului
medical (mai multe investiții în infrastructura de asistență medicală și cele mai recente tehnologii medicale,
personal, un echilibru corect între costurile serviciilor și calitatea - Vasile, Toma & Țigu, 2018) și o mai bună
promovare a turismului balneologic românesc sunt elementele cheie pentru dezvoltarea turismului medical în
România, în beneficiul tuturor părților interesate.

13
Hotarârea Guvernului nr. 1154 din 23 iulie 2004 privind aprobarea Normelor tehnice unitare pentru realizarea documentaţiilor complexe de atestare
a funcţionării staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi de organizare a întregii activităţi de utilizare a factorilor naturali, publicată în MO nr.
752 din 18 august 2004.

7
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

4.3.2. Atestarea și autorizarea stațiunilor climatice, balneare și balneoclimatice14

Autorizația de funcționare, din punct de vedere medico-balnear și al valorificării terapeutice a

factorilor sanogeni naturali, a unităților medico-balneare și de recuperare din localitățile cu statut de stațiune
balneară, climatică sau balneoclimatică este obligatorie și se eliberează la cerere, pe o durată de 10 ani, de
către Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie.
Pentru acordarea statutului de stațiune balneară, climatică sau balneoclimatică sunt necesare15:
a) studii complexe de analiză a factorilor naturali din arealul respectiv, efectuate de instituții de specialitate;
b) stabilirea de către Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și
Balneoclimatologie, a perimetrelor de protecție sanitară și prevederea acestora în planurile de urbanism și
amenajare a teritoriului;
c) instalații pentru valorificarea factorilor naturali;
d) unități sanitare, inclusiv baze de tratament, cu personal medico-sanitar corespunzător și acreditat în
condițiile legii, adecvate acordării asistenței medicale balneare și de recuperare;
e) căi de acces, infrastructuri urban-edilitare, telecomunicații;
f) amenajări pentru odihnă și relaxare.
Criteriile pentru definirea şi autorizarea staţiunilor climatice sunt următoarele:
- existența unui bioclimat cu efecte favorabile, diferenţiate, asupra organismului uman sănătos sau bolnav,
care este bine definit în sensul cunoaşterii tuturor factorilor care îl compun (temperaturi, regim pluviometric,
mişcare a aerului, ionizare a aerului, încărcare cu aerosoli naturali a aerului etc.) şi a factorilor conecşi
(altitudinea, structura solului, configuraţia reliefului, oglinzile de apă, cadrul peisagistic general, spaţiul
verde arboricol şi floricol etc.);
- existenţa unui punct dotat şi încadrat de observaţie şi urmărire a factorilor climatici şi microclimatici din
staţiune;
- existenţa condiţiilor pentru reconfortarea şi întărirea sănătăţii şi a capacităţii de muncă, prin instalaţii şi
amenajări care să asigure utilizarea corectă a factorilor bioclimatici ai staţiunii (plaje, solarii, ştranduri,
terenuri de sport şi agrement în aer liber, trasee marcate pentru cură de teren, terase, umbrare, parcuri pentru
aeroterapie, bazine de înot, piscine, săli de gimnastică etc.);
- stabilirea şi respectarea zonei de protecţie sanitară a staţiunii în scopul evitării poluării;
- realizarea condiţiilor unei urbanistici moderne;
- existenţa unor mijloace variate de relaxare şi agrement;
- asigurarea asistenţei medicale, inclusiv a climatoterapiei.
Criteriile pentru definirea şi autorizarea staţiunilor balneare sunt următoarele:
- existenţa în cantităţi corespunzătoare a surselor terapeutice şi a factorilor naturali terapeutici recunoscuţi
ştiinţific ca eficienţi (ape minerale terapeutice, lacuri şi nămoluri terapeutice, gaze naturale terapeutice);
- existența unor unităţi sanitare organizate în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, prin care să fie
acordată asistenţa medicală balneară profilactică, terapeutică şi/sau de recuperare, în funcţie de profilul
staţiunii;
- existenţa instalaţiilor balneotehnice necesare captării, transportului şi utilizării terapeutice a factorilor
naturali, adecvate metodologiilor în vigoare de aplicare terapeutică acestor factori;
- existenţa unui complex de instalaţii şi dotări de medicină fizică adaptate profilurilor patologiei care se
tratează în staţiunea respectivă (hidrokinetoterapie, kinetoterapie, termomasoterapie, electroterapie,
pneumoterapie, terapie ocupaţională etc.);
- existenţa posibilităţii de asigurare a regimurilor alimentare adaptate afecțiunilor tratate în staţiunea
respectivă;
- existenţa dotărilor necesare pentru asigurarea asistenţei medicale de urgenţă în regim de continuitate
(cameră de gardă dotată corespunzător, medic de gardă, autosanitară, precum şi punct de terapie intensivă în
staţiunile cu profil cardiorespirator);
- existenţa dotărilor minimale pentru efectuarea de investigaţii adaptate profilului staţiunii, pentru stabilirea
diagnosticului şi urmărirea efectelor terapeutice;

14
Hotarârea Guvernului nr. 1154 din 23 iulie 2004 privind aprobarea Normelor tehnice unitare pentru realizarea documentaţiilor complexe de atestare
a funcţionării staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi de organizare a întregii activităţi de utilizare a factorilor naturali, publicată în MO nr.
752 din 18 august 2004.
15
Ordonanța Guvernamentală nr. 109/2000 privind stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice și asistența medicală balneară și de recuperare,
publicată în M.O. al României, în vigoare de la 02 septembrie 2000.
Legea nr. 343/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 109/2000 privind stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice și asistența
medicală balneară și de recuperare, publicată în M.O. al României, în vigoare de la 18 iunie 2002.

8
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

- existenţa personalului medico-sanitar instruit în patologia specifică staţiunii şi în metodologia utilizării

eficiente a factorilor naturali terapeutici;
- existenţa unui microclimat nepoluat;
- realizarea condiţiilor unei urbanistici moderne (reţea de apă potabilă şi de canalizare, iluminat electric, căi
de acces şi drumuri asfaltate sau pavate, construcţii salubre, neaglomerate şi cu arhitectură corespunzătoare,
predominanţa spaţiilor verzi);
- stabilirea perimetrului de protecţie sanitară a surselor de factori naturali terapeutici, în scopul evitării
elementelor care ar putea polua microclimatul şi factorii naturali terapeutici sau ar putea produce poluare
fonică sau estetică în perimetrul staţiunii (construcţii, industrii, ateliere, crescătorii animale etc.);
- existenţa posibilităţilor de relaxare, sport, culturalizare.
Criteriile pentru autorizarea funcţionării staţiunilor balneoclimatice sunt stabilite prin cumularea
criteriilor de autorizare a staţiunilor balneare şi climatice enunțate anterior.

4.3.3. Norme tehnice de amenajare a staţiunilor climatice, balneare și balneoclimatice16

Legilația actuală oferă o serie de norme tehnice privind sistematizarea și organizarea stațiunilor
balneare, climatice și balneoclimatice.
În funcţie de structura sau vecinătatea față de alte localităţi, staţiunile balneare, climatice sau
balneoclimatice se diferenţiază în următoarele categorii:
- staţiuni cu funcţii exclusive de tratament sau odihnă, ca localităţi independente;
- staţiuni situate în continuarea unor localităţi urbane sau rurale;
- staţiuni situate în cadrul unor localităţi urbane sau rurale, în care zonele de tratament și odihnă se
întrepătrund cu alte zone ale localităţii respective.
Delimitarea staţiunii se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea
teritoriului şi urbanismul, respectându-se un indice de minimum 100-200m² pentru un vizitator sau un
locuitor permanent.
Sistematizarea staţiunilor este condiţionată de respectarea următoarelor restricţii cu caracter general:
- interzicerea în limitele şi în zona înconjurătoare a staţiunii a organizării unor activităţi care ar putea polua
aerul, apele, solul, subsolul şi resursele naturale terapeutice, pădurile şi orice fel de vegetaţie terestră şi
acvatică, precum şi zonele construite;
- prevenirea oricăror interferenţe cu caracter nociv pentru zonele de tratament, odihnă și turism, în cazul
staţiunilor cu specific complex care au şi alte funcţii (industriale, agricole etc.).
Suprafaţa spaţiilor verzi reprezintă 2/3 din teritoriul unei staţiuni balneare, climatice sau
balneoclimatice, fiind dimensionată după norma de 50-150m² pentru un vizitator sau un locuitor permanent.
Amenajarea spaţiilor verzi corespunde următoarelor scopuri:
- asigurarea în zona staţiunii a unui cadru optim din punct de vedere peisagistic şi curativ;
- protejarea factorilor naturali;
- tratament şi odihnă - spații verzi cu specific organizate în zonele cazare şi tratament;
- agrement - parcuri publice.
Staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice cuprind, din punct de vedere al sistematizării şi
componenţei, următoarele zone funcţionale:
a) zona de cazare pentru tratament balnear şi de recuperare (spitale, sanatorii şi hoteluri de cură).
Cazarea pentru tratament balnear şi de recuperare se face în pavilioane complexe pentru cazare-masă-
tratament şi în unităţi mici (vile), a căror zonă de amplasare trebuie să fie cât mai apropiată de bazele de
tratament, de sursele terapeutice şi de baza de alimentaţie publică. Amplasarea clădirilor destinate cazării
pentru tratament balnear şi de recuperare trebuie să urmărească evitarea apropierii de drumurile de tranzit sau
de drumurile interioare cu trafic intens. Zona de cazare pentru tratament balnear şi de recuperare trebuie să
fie masiv plantată, urmărindu-se crearea de parcuri-grădină, cu eventuale trasee organizate pentru cura de
teren, mai ales pentru staţiunile cu profil de bază cardiovascular, respirator şi nevroze. Capacitatea unui
pavilion de cazare pentru tratament balnear şi de recuperare de tip monobloc pentru cazare-masă-tratament
este de peste 50 locuri.
b) zona de cazare pentru odihnă se organizează în funcţie de durata pentru care trebuie asigurată
cazarea, de la câteva zile la câteva săptămâni, în hoteluri, vile şi căsuţe. Alimentaţia persoanelor cazate este
asigurată prin unităţi de tipul restaurantelor, cantinelor, bufetelor, cofetăriilor, braseriilor etc. În zona de

16
Hotarârea Guvernului nr. 1154 din 23 iulie 2004 privind aprobarea Normelor tehnice unitare pentru realizarea documentaţiilor complexe de atestare
a funcţionării staţiunilor balneare, climatice şi balneoclimatice şi de organizare a întregii activităţi de utilizare a factorilor naturali, publicată în MO nr.
752 din 18 august 2004.

9
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

cazare pentru odihnă pot fi amplasate dotări social-culturale, sportive, unele unităţi comerciale şi prestaţii
publice, urmărindu-se totodată amenajarea spațiilor verzi. Drumurile de tranzit sau cele cu trafic intens din
staţiuni trebuie să fie situate la limita zonei de cazare pentru odihnă. Indicele de densitate în zona de cazare
pentru odihnă între limitele a 100-150 locuri de cazare/ha.
c) zona pentru turismul de tranzit şi scurt sejur
d) zona de locuit pentru populaţia permanentă
e) zona pentru case de odihnă proprietate personală
f) zona dotărilor cu caracter politico-administrativ, social-cultural şi comercial (sedii ale
organizaţiilor politico-obşteşti, birouri de repartizare a solicitanţilor de cazare, puncte farmaceutice, unităţi
de alimentaţie publică, unităţi comerciale - alimentare, nealimentare, artizanat, piaţa alimentară tradiţională
etc.)
g) zona activităţilor social-culturale (sală polivalentă cu bază materială adecvată pentru
cinematograf, reprezentaţii de teatru, conferinţe, club, bibliotecă, expoziţii etc.)
h) zona prestărilor publice (unităţi de poliţie, servicii poștale, unități bancare, agenţii de voiaj, staţii
taxi)
i) zona dotărilor de industrie locală, gospodărească şi depozite
j) zona pentru dotări şi amenajări sportive
k) zona dotărilor de tratament balneoclimatic, în care principalele amenajări cu caracter medical
sunt: bazele de tratament, sursele de factori naturali curativi, ambulatorii de specialitate și unităţi sanitare cu
paturi - sanatorii, spitale.
Bazele de tratament din staţiunile balneare, climatice şi balneoclimatice reprezintă totalitatea
spaţiilor amenajate pentru desfăşurarea procesului calificat de aplicare a metodelor de tratament specific cu
factori fizico-chimici terapeutici naturali (ape minerale, nămoluri, mofete, climatoterapie) şi prin proceduri
de medicină fizică (kinetoterapie, terapia căilor respiratorii, aerosolarii, ştranduri terapeutice). În situaţiile în
care nu sunt realizate condiţii pentru transportul factorilor naturali curativi la bazele de tratament pentru
utilizare, aceste unităţi trebuie să fie amplasate cât mai aproape de surse, aplicându-se măsurile necesare
pentru protecţia hidrogeologică şi sanitară a factorilor respectivi. Bazele de tratament pot fi proiectate
independent de zonele de cazare, existând în acest caz o serie de avantaje în exploatare, prin concentrarea
aparaturii şi a personalului de specialitate, cu condiţia amplasării la distanţe convenabile şi cu legături
adăpostite, eventual încălzite.
Structura organizatorică necesară desfăşurării activităţilor în bazele de tratament poate cuprinde, în
funcţie de profilul staţiunii, spaţii pentru aplicarea următoarelor tratamente şi proceduri:
- balneaţie cu ape minerale;
- hidroterapie;
- aplicarea nămolului terapeutic şi altele asemenea;
- aplicarea gazelor terapeutice şi altele asemenea;
- parcuri terapeutice;
- kinetoterapie, terapie ocupaţională şi masoterapie;
- electroterapie;
- terapie respiratorie.
La acestea se adaugă locurile amenajate pentru relaxare şi psihoterapie de grup, precum şi amenajările în aer
liber cu scop terapeutic, considerate baze de tratament balneofiziatrice şi climatice:
- buvete;
- ştranduri;
- solarii;
- lacuri terapeutice;
- trasee marcate pentru cura de teren;
- saline;
- altele asemenea.
Asistenţa balneară profilactică necesită aplicarea unora din următoarele programe: programe de
fitness; programe de combatere a obezităţii; programe de antrenare a mecanismelor de termoreglare;
programe de combatere a factorilor de risc. În funcţie de programul aplicat este necesar următorul barem
minimal de dotare:
- sală de kinetoterapie dotată cu aparatură pentru antrenament aerobic;
- compartiment de hidrotermoterapie alternativă;
- bazine de înot şi ştranduri;
- trasee marcate;

10
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

- terase;
- solarii;
- sală pentru relaxare şi psihoterapie de grup.

4.4. Cererea și oferta turistică a stațiunilor climatice, balneare și balneoclimatice românești

Potențialul turistic balneclimateric excepțional al țării noastre este demostrat de existența a peste 160
localități cu factori naturali de cură (ape minerale și termale, lacuri terapeutice, saline, nămoluri terapeutice,
mofete, apa Mării Negre și bioclimatul de litoral), dintre care doar o parte au fost declarate stațiuni turistice,
stațiuni balneare sau balneoclimatice, conform legislației în vigoare (atestarea localităților ca stațiuni turistice
de interes național sau local prin: HG 1122/2002, HG 867/2006, HG 852/2008, HG 848/2009, HG
1204/2009, HG 1205/2009, HG 511/2010, HG 1181/2011, HG 1161/2012, HG 1072/2013; statutul de
stațiune balneară, conform HG 1016/2011, HG 1072/2013; statutul de stațiune balneoclimatică, conform HG
1016/2011, HG 1072/2013, HG 107/2018) 17. Este vorba de 36 stațiuni turistice, dintre care 26 de interes
național (23 stațiuni balneoclimatice și 3 stațiuni balneare) și 10 stațiuni balneoclimatice de interes local
(tabelul 4).
În cele mai multe cazuri, deși stațiunea funcționează de mult timp, nu au fost întocmite și depuse (de
către autoritățile locale) documentațiile necesare pentru atestare. În alte cazuri, stațiunile sunt atestate doar ca
stațiuni turistice. Bineînțeles, există și numeroase cazuri în care, o localitate cu factori naturali de cură deține
amenajări modeste (multe dezafectate) pentru a îndeplini condițiile atestării ca stațiune turistică – totuși
prezintă interes turistic, iar amenăjările existente și resursele terapeutice respective sunt folosite de către
localnici.
În privința ofertei stațiunilor turistice balneare, unitățile de cazare reprezintă 7,3% din numărul total
al unităților de cazare din România, respectiv 577 unități, însă a crescut semnificativ în ultimii trei ani. În
privința capacității de cazare existente, stațiunile balneare dețineau în anul 2017 10,66 % din totalul național,
respectiv 36631 locuri cazare, cele mai numeroase fiind în hoteluri, pensiuni turistice, vile turistice și
pensiuni agroturistice.
Sosirile de turiști în stațiunile balneare românești reprezintă doar 6,48 % din totalul sosirilor de
turiști din România, adică 787947 turiști (majoritatea covârșitoare fiind turiști români, 94,5%). Prin urmare,
cererea pentru turismul balnear românesc este destul de redusă, datorită ofertei modeste și nediversificate,
dar și slabei promovări a balneoturismului românesc.
Oferta turistică a stațiunilor climatice, balneare și balneoclimatice românești
În privința structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare, cele mai recente date (anul 2017)
furnizate de Institutul Național de Statistică ne arată că stațiunilor balneare (se exclud stațiunile de pe litoral)
le revin 7,3% din numărul total al acestora, respectiv 577 unități. Cele mai numeroase sunt pensiunile
turistice (200), urmate de hoteluri (132), vile turistice (84), bungalouri (57) și pensiuni agroturistice (35) –
tabelul 1. Numărul unităților de cazare din stațiunile balneare a crescut semnificativ (98 unități) în ultimii trei
ani: 479 unități în anul 2015, 486 unități în anul 2016 și 577 unități în anul 2017.

Tabel 1. Unitățile de cazare turistică din stațiunile balneare, comparativ cu situația la nivel național, în anul 2017
Stațiuni
Tipul unității de cazare Total România % total
balneare
Total 7905 577 7.30
Pensiuni turistice 1666 200 12.00
Hoteluri 1597 132 8.27
Vile turistice 659 84 12.75
Bungalouri 434 57 13.13
Pensiuni agroturistice 2556 45 1.76
Moteluri 222 15 6.76
Hosteluri 300 10 3.33
Cabane turistice 225 8 3.56
Campinguri 57 8 14.04
Tabere de elevi şi preşcolari 57 7 12.28

17
Atestarea localităților ca stațiuni turistice de interes național sau local prin: HG 1122/2002, HG 867/2006, HG 852/2008, HG 848/2009, HG
1204/2009, HG 1205/2009, HG 511/2010, HG 1181/2011, HG 1161/2012, HG 1072/2013; statutul de stațiune balneară, conform HG 1016/2011, HG
1072/2013; statutul de stațiune balneoclimatică, conform HG 1016/2011, HG 1072/2013.

11
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Căsuţe turistice 70 6 8.57

Popasuri turistice 40 5 12.50
Hanuri turistice 3 0 0.00
Sate de vacanţă 9 0 0.00
Spaţii de cazare pe nave 10 0 0.00
Sursa datelor: prelucrare după Turismul României. Breviar statistic, INSSE, 2018

În privința capacității de cazare existente, stațiunile balneare dețineau în anul 2017 10,66 % din
totalul național, respectiv 36631 locuri cazare. Cele mai numeroase sunt în hoteluri (25982 locuri cazare),
urmate de pensiunile turistice (4063 locuri cazare), vile turistice, pensiuni agroturistice și tabere de elevi și
preșcolari (tabelul 2). Capacitatea de cazare a crescut cu 1289 locuri în ultimii trei ani (2015-2017).
Tabel 2. Capacitatea de cazare existentă (număr de locuri) în stațiunile balneare, comparativ cu situația la nivel național,
în anul 2017
Total Stațiuni
Tipul unității de cazare % total
România balneare
Total 343720 36631 10.66
Hoteluri 194884 25982 13.33
Pensiuni turistice 34816 4063 11.67
Vile turistice 15255 1773 11.62
Pensiuni agroturistice 44499 946 2.13
Campinguri 8784 760 8.65
Tabere de elevi şi preşcolari 6436 751 11.67
Moteluri 8902 541 6.08
Hosteluri 14211 513 3.61
Căsuţe turistice 2848 448 15.73
Popasuri turistice 1919 378 19.70
Bungalouri 3554 271 7.63
Cabane turistice 6503 205 3.15
Hanuri turistice 63 0 0.00
Sate de vacanţă 539 0 0.00
Spaţii de cazare pe nave 507 0 0.00
Sursa datelor: prelucrare după Turismul României. Breviar statistic, INSSE, 2018

Cererea turistică a stațiunilor climatice, balneare și balneoclimatice românești

Sosirile de turiști în stațiunile balneare românești (se exclud stațiunile de pe litoral) reprezintă doar
6,48 % din totalul sosirilor de turiști din România, în anul 2017 (conform celor mai recente date oferite de
Institutul Național de Statistică), adică 787947 turiști (tabel 3). Datorită ofertei modeste și nediversificate,
dar și slabei promovări a balneoturismului românesc, doar 5,5% din acești turiști au fost străini, majoritatea
covârșitoare fiind români (94,5%) – tabel 3. În privința structurii sosirilor de turiști în stațiunile balneare
românești pe categorii de confort, se observă o corelare a ofertei cu cererea: aproape jumătate din turiști s-au
cazat în unități de 3 stele (46%), apoi de 2 stele (39%) și 4 stele (21%), ponderi reduse revenind unităților de
cazare de 5 stele (3%), 1 stea (1%) sau neclasificate (tabel 4, figura 1).

Tabel 3. Evoluția sosirilor de turiști în stațiunile balneare românești, în ultimii 3 ani

Anul 2015 2016 2017 1000000

800000
Total turiști 600000
787947 851040 945257
400000
200000
Turiști români 744491 804955 896515 0
2015 2016 2017

Turiști străini 43456 46085 48742 Turiști români Turiști străini

Sursa datelor: prelucrare după Turismul României. Breviar statistic, INSSE, 2016, 2017, 2018

12
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Tabel 4. Structura sosirilor de turiști în stațiunile balneare românești, pe unități de cazare și categorii de confort, în anul
2017
Necla-
Total 5 stele 4 stele 3 stele 2 stele 1 stea
sificate
Total 945,257 24,883 200,317 430,628 272,430 14,127 2,872
Români 896,515 24,191 180,943 413,354 261,733 13,422 -
Străini 48,742 692 19,374 17,274 10,697 705 -
Hoteluri 721,652 22,742 183,911 300,398 213,863 738 -
Români 689,931 22,090 165,571 292,692 208,840 738 -
Străini 31,721 652 18,340 7,706 5,023 - -
Moteluri 14,508 - - 8,360 6,148 - -
Români 13,882 - - 7,734 6,148 - -
Străini 626 - - 626 - - -
Hosteluri 12,556 - - 4,206 8,350 - -
Români 9,924 - - 4,128 5,796 - -
Străini 2,632 - - 78 2,554 - -
Vile turistice 46,023 250 1,415 29,983 14,136 239 -
Români 44,848 234 1,353 29,230 13,859 172 -
Străini 1,175 16 62 753 277 67 -
Bungalouri 2,006 - - 470 62 1,474 -
Români 1,824 - - 383 62 1,397 -
Străini 164 - - 87 - 77 -
Cabane turistice 1,843 - - 862 63 918 -
Români 1,789 - - 839 32 918 -
Străini 54 - - 23 31 - -
Campinguri 3,824 - - - 2,703 1,121 -
Români 3,143 - - - 2,104 1,039 -
Străini 681 - - - 599 82 -
Tabere de elevi, preşcolari 5,076 - - - - 2,551 2,525
Români 5,076 - - - - 2,551 2,525
Străini - - - - - - -
Popasuri turistice 7,988 - - - 2,544 5,444 -
Români 7,779 - - - 2,493 5,286 -
Străini 209 - - - 51 158 -
Pensiuni turistice 88,894 1,891 13,353 50,621 22,507 522 -
Români 82,744 1,867 12,484 47,519 20,382 495 -
Străini 6,150 24 869 3,105 2,125 27 -
Pensiuni agroturistice 39,037 - 1,638 35,488 1,911 - -
Români 34,013 - 1,535 30,592 1,886 - -
Străini 5,024 - 103 4,896 25 - -
Căsuţe turistice 1,850 - - 240 143 1,120 347
Români 1,544 - - 240 131 826 347
Străini 306 - - - 12 294 -

not classified,
2872, 0%
5 stars,
1 star, 14127,
24883, 3%
1%

2 stars, 4 stars,
272430, 29% 200317, 21%

3 stars,
430628, 46%

Figura 1. Structura sosirilor de turiști în stațiunile balneare românești,

pe categorii de confort, în anul 2017

Concluzii

13
Amenajarea turistică a teritoriului – curs ECTS III – Lect.univ.dr. Smaranda TOMA

Stațiunile climatice și stațiunile balneare certificate sunt delimitate de planurile de urbanism și de

planificare a teritoriului. Tipul predominant de factori terapeutici naturali determină specificitatea unei
stațiuni și profilul său terapeutic. România are 108 stațiuni turistice certificate. Statutul stațiunii climatice și
spa este acordat prin hotărâri ale Guvernului. Autorizația de funcționare a factorilor terapeutici naturali, a
unităților medicale-spa și de recuperare în stațiunile climatice și balneare este emisă de Institutul Național de
Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie. Coordonarea și controlul activității de sănătate în
stațiunile balneare și climatice, precum și organizarea și funcționarea adecvată a acestor stațiuni se realizează
de către Ministerul Sănătății. Legislația actuală prevede o serie de norme tehnice privind sistematizarea și
organizarea stațiunilor climatice și balneare. Deoarece termenele legislative sunt îndeplinite, elementele-
cheie sunt gestionarea și planificarea corespunzătoare a turismului, o mai bună implicare a autorităților locale
și naționale, o ofertă mai bună și diversificată, o nouă strategie de dezvoltare a turismului medical și o mai
bună promovare a turismului balneologic românesc să dezvolte turismul medical în România, în beneficiul
tuturor părților interesate18.

18
Toma Smaranda, Mihai Daniela, Tourism Management and Planning of Climatic and Spa Resorts in Romania, Special Issue of Scientific Bulletin –
Economic Sciences, 2018.

14