Curs și seminar nr.

3 - Turism durabil, ecoturism și ecoetichetare în

turism
AACTSO I –Lect.univ.dr. Smaranda Toma
23 martie 2020

CAPITOLUL 3. PIAŢA ECOTURISTICĂ ȘI TENDINȚELE

ACESTEIA

3.1. Profilul pieţei ecoturistice

3.2. Resursele ecoturistice şi parcul naţional ca principală resursă ecoturistică
3.3. Principalele destinaţii ecoturistice pe glob
3.4. Activităţile ecoturistice promovate pe piaţa turistică
3.5. Structuri ecoturistice de primire
3.6. Personalul din ecoturism
3.7. Tendinţe ale pieţei ecoturismului
3.8. Indicatori de cuantificare a circulaţiei ecoturistice
Studiu de caz: S.U.A., lider mondial în ecoturism: analiza circulației ecoturistice,
încasărilor din ecoturism și impactului ecoturismului asupra economiei locale
Studiu de caz: Parcul Național Yellowstone – model de analiză a unei destinații
ecoturistice
Studiu de caz: Analiza unei destinații ecoturistice: Parcul Național Grand
Canyon

3.1. Profilul pieţei ecoturistice

Piaţa ecoturistică reprezintă spaţiul economico-geografic în care se

interferează cererea şi oferta pentru diverse produse sau servicii ecoturistice cu
societatea care influenţează direct starea şi evoluţia lor în timp.
Societatea Internaţională de Ecoturism consideră că piaţa ecoturistică este
o nişă a pieţii turismului în natură, definit sub forma acelor călătorii în areale
neperturbate, care oferă relaxarea în natură pe baza unor activităţi moderate ale
turistului în mediu, dar şi bunăstarea comunităţilor implicate1.
Ecoturismul se defineşte prin obiectivele sale de conservare a naturii şi
sprijinire a populaţiei locale şi de aceea este mai dificil de cuantificat câţi din
turiştii în ariile naturale sunt motivaţi de principiile ecoturismului.
Estimările arată că ecoturismul deţine între 20 % şi 40 % din fluxul
mondial de turişti, iar înregistrând 10 % din cheltuielile turismului internaţional.
Unele studii legate de motivaţia turistică au relevat o creştere a celor care practică

1
Matei Elena, 2004, Ecoturism, Editura Top Form, Bucureşti, p. 24.
turismul în natură şi mai ales a celor care doresc să cunoască mediul sălbatic, deşi
în ecoturism grupurile trebuie să fie proiectate de la 6 la maximum 30 de vizitatori.
Profilul ecoturistului
Cunoaşterea profilului ecoturistului este utilă organizatorilor de programe
turistice pentru acest segment de piaţă. Un studiu realizat pe piaţa turistică nord-
americană a demonstrat următoarele2:
- ecoturismul este practicat în general de turiştii al căror venit anual este
mare (în jur de 70000-100000 USD), deoarece, acolo unde se respectă
cerinţele de mediu până la amortizarea investiţiilor, preţurile pachetelor
ecoturistice sunt uşor mai mari din cauza cheltuielilor legate de
infrastructura specială (apă, energie nepoluantă, mijloace de transport
amiabile cu mediul, număr mare de ghizi, transport etc.), distanţă,
unicitate;
- ecoturiştii cheltuiesc mai mult decât în turismul clasic, respectiv 1000-
1500 USD/ excursie/ ecoturist;
- ecoturismul este practicat în mod egal de ambele sexe, dar ca şi grupă de
vârstă primează cei cuprinşi între 30 şi 54 ani;
- în ceea ce priveşte nivelul de pregătire, educaţie, studiile TIES
demonstrează că dacă iniţial ecoturiştii proveneau din rândul celor cu studii
superioare, la ora actuală se constată o deplasare şi către cei cu studii medii
sau submedii;
- 60 % din ecoturişti preferă deplasările în cuplu, 20% cu familia şi numai
15% călătoresc singuri;
- în privinţa duratei deplasării, peste 50% din ecoturişti preferă sejururi de
8-14 zile, iar cei cu experienţă se orientează către durate mai mari;
- ecoturiștii sunt persoane iubitore de natură, cu un simţ dezvoltat al
aventurii, interesați să cunoască lucruri noi despre cultura diferitelor zone
sau despre mediul înconjurător şi să ia parte la experienţe inedite;
- ecoturiștii sunt persoane sensibile la problemele de mediu, sau cel puţin
deschise spre implicare în protejarea naturii. Cei mai mulţi ecoturişti sunt
susţinători sau membri ai unor organizaţii bazate pe natură;
- principalele motivaţii ale călătoriilor sunt: observarea peisajelor,
observarea naturii sălbatice şi realizarea de drumeţii. Studiile făcute au
arătat că cei interesaţi de o adevărată experienţă în ecoturism cer în general
mai mult decât media turiştilor clasici.
Resursele cele mai atractive de pe piaţa ecoturistică sunt: cazarea în locuri
sălbatice, vizitarea unor habitate faunistice rare, drumeţii în natură etc. Ecoturiştii
rămân fideli acestei experienţe, astfel că cei mai mulţi care au ca motivaţie plăcerea
de a călători în natură, de a schimba stresul urban cu relaxarea oferită de mediul
nepoluat, de a cunoaşte alte areale naturale, revin pe piaţa ecoturistică.

2
Matei Elena, 2004, Ecoturism, Editura Top Form, Bucureşti, p. 25-27.
*** 2009, Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România, Ministerul Turismului, București.

2
 În concluzie, ecoturiștii sunt turişti cu un nivel al veniturilor mediu sau
ridicat, cu o cultură orientată spre cunoaşterea naturii, care tind să practice un mod
sănătos de viaţă. Cu toate acestea, în condiţiile economice internaţionale actuale,
marea majoritate a turiştilor (chiar şi cei mai înstăriţi), se preocupă de preţul
serviciilor turistice. Turiştii au devenit foarte atenţi la cheltuielile lor, preţurile
serviciilor turistice fiind principala variabilă în alegerile consumatorilor. În
prezent, pentru a-şi reface sănătatea şi vitalitatea, orice turist are nevoie de o
calitate tot mai bună a mediului în care a ales să-şi petreacă vacanţa: aer curat, ape
şi locuri nepoluate, peisaje frumoase etc. De asemenea, turiştii au început să
aprecieze din ce în ce mai mult sejururile în locuri în care resursele naturale sunt
protejate într-un mod instituţionalizat, dar acesta este încă un punct adiacent de
interes şi nu constituie o preocupare a majorităţii turiştilor3.

3.2. Resursele ecoturistice şi parcul naţional ca principală resursă

ecoturistică

Pe piaţa ecoturistică primează resursele naturale şi apoi cele antropice.

Resursele ecoturistice naturale eligibile sunt20:
- parcuri naţionale şi naturale;
- ecosistemele terestre valoroase (puncte de admirare a faunei – games
reserves sau a păsărilor – birdwatching, ihtiofaună, păduri de foioase sau
de conifere);
- ecosisteme marine (formaţiuni coraligene) sau ecosisteme umede
(mangrove, estuare, delte, lacuri, mlaştini);
- monumente şi rezervaţii ale naturii;
- centre de cercetare botanice, faunistice, speologice;
- fenomene deosebite (aurore polare, meteoriţi, eclipse, fata morgana).
Dintre resursele ecoturistice antropice menţionăm: sate cu arhitectură
tradiţională, tradiţii religioase, meşteşuguri, costume populare, manifestări
etnofolclorice, artă culinară.
Cu toate acestea, parcul naţional rămâne principala zonă de desfăşurare a
ecoturismului, având o structură, administraţie şi servicii special create sau
adaptate pentru această formă de turism.
Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (U.I.C.N.) definea
parcul naţional ca „un areal relativ întins, unde unul sau mai multe ecosisteme nu
sunt material alterate de exploatarea şi ocuparea umană, unde speciile floristice şi
faunistice, aspectele geomorfologice şi habitatele sunt de un interes ştiinţific,
educativ, recreativ şi peisagistic deosebit, iar autoritatea cea mai competentă a
ţării a luat măsuri de prevenire sau eliminare a oricărei exploatări sau locuiri a
întregului areal şi de întărire efectivă a respectului faţă de factorii ecologici,
geomorfologici sau estetici care au justificat stabilirea acestuia”. Vizitatorilor le

3
Țigu Gabriela, 2006, Ecoturismul ca tendință pe piața turistică.

3
este permisă intrarea în condiţii speciale pentru scopuri de cercetare, educative,
culturale şi recreative.
Parcurile naţionale au şi un rol deosebit în promovarea ecoturismului
deoarece, pe lângă funcţia ştiinţifică, de conservare a resurselor naturale, au şi o
funcţie turistică, de satisfacere a necesităţilor culturale, de odihnă şi recreere ale
oamenilor4.
Parcurile naţionale au fost amenajate pornind de la împărţirea teritoriului
acestora în trei zone, după o schemă radiocentrică astfel:
- rezervaţia integrală sau zona sălbatică, constituită în interiorul parcului,
acolo unde este necesară protejarea la maximum a florei şi faunei (pot fi create
chiar mai multe rezervaţii integrale în cadrul unui parc); această zonă este supusă
unui regim restrictiv activităţii umane, fiind deschisă doar cercetării ştiinţifice;
- parcul propriu-zis sau zona tampon, cu o suprafaţă întinsă, înconjurând
rezervaţia integrală şi asigurându-i protecţia; în acest spaţiu, deşi se menţin
obiectivele de protejare a mediului, este permisă desfăşurarea unor activităţi umane
(agricole, pastorale, forestiere, turistice), dar în condiţii strict reglementate;
- zona periferică sau preparcul oferă, de asemenea, un mediu natural
protejat, care comportă organizarea diferitelor activităţi umane, permite localizarea
echipamentelor turistice, asigură recepţia fluxurilor turistice şi distribuirea lor
controlată în interiorul parcului.

3.3. Principalele destinaţii ecoturistice pe glob

Pe lista Naţiunilor Unite figurează circa 2600 areale protejate, cu o

suprafaţă de aproximativ 4 mil.km2, distribuite în 124 de ţări, cele mai întinse şi
mai vizitate se află în5:
 Europa: suprafaţa ariilor protejate este de 50 mil.ha, reprezentând 4,5 %
din suprafaţa continentului, cele mai importante fiind: parcurile naţionale Valnoise
(1963), Cevennes şi Pirinei (Franţa), P.N.Rondane (Norvegia), P.N.Sarek (Suedia),
parcurile naţionale Gran Paradiso şi Abruzzo (Italia), P.N.Hoge Veluwe (Olanda),
P.N.Samaria (Grecia), parcurile naţionale Peak, Snowdonia şi Brecon Beacon
(Marea Britanie), P.N.Peneda Ceres (Portugalia), P.N.Bayericher Wald
(Germania), P.N.Elveţian, Engadina şi Grisos (Elveţia), P.N.Tatra (Cehia),
parcurile naţionale Hohe Tauern Gams Wildalpen (Austria), Rezervaţia Biosferei
Arhipeleagul Vestic Estonian, P.N.Karula, P.N.Soomaaa şi P.N.Haanja (Estonia).
 America de Nord
În S.U.A., activităţile turistice şi protejarea naturii în parcurile naţionale
sunt deja tradiţionale, dacă ţinem cont de faptul că primele parcuri naţionale din
lume au fost înfiinţate aici încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. S.U.A.
este considerat liderul mondial în privinţa ecoturismului, atât din punct de vedere al
modului de conservare şi protecţie, cât şi din punct de vedere al valorificării

4
Țigu Gabriela, 2001, Turismul montan, Editura Uranus, București, p. 82-84.
5
adaptare după Matei Elena, 2004, Ecoturism, Editura Top Form, Bucureşti, p. 53-132.

4
turistice. Există o serie de legi privind ariile protejate şi protecţia mediului, iar
bugetul alocat pentru parcurile naţionale se aprobă anual. Serviciul Național al
Parcurilor Americane, fondat în 1916, sprijină activităţile ecologice şi de vizitare
din ariile protejate. Gestionarea resurselor se face prin intermediul centrelor de
administraţie pentru parcuri şi pentru ariile protejate mari, conduse de
supraintendenţi care au înglobat şi birourile serviciilor de pază. Pentru susţinerea
activităţilor turistice au fost create centre de vizitare cu minime dotări pentru
prezentarea specificului şi a obiectivelor floristice şi faunistice deosebite, vânzarea
de pliante, hărţi şi suveniruri, micro-unităţi de alimentaţie publică şi grupuri
sanitare. În zonele marginale, iar în unele cazuri chiar şi în zona de tampon a
marilor parcuri naţionale şi naturale au fost amenajate facilități de cazare.
S.U.A. deține o reţea de 58 parcuri naţionale, dintre care se remarcă: P.N.
Yellowstone (primul parc naţional din lume, înfiinţat în 1872, cu o suprafaţă de
900000ha, în Munţii Stâncoşi, statele Idaho-Montana-Wyoming), P.N. Grand
Canyon (Colorado, suprafaţă 4869 km2), P.N.Yosemite (California), P.N.Glacier
(Montana 4100 km2), Great Smoky Mountain (Tennessee, North Carolina),
P.N.Hawaii Volcanoes, P.N.Rocky Mountains (Colorado), P.N.Zion (Utah),
P.N.Grand Teton (Wyoming), P.N.Cuyahoga Valley (Ohio), P.N.Acadia (Maine),
P.N.Sequoia Kings Canyon (California), P.N.Marele Bazin (ultimul declarat, cu o
suprafaţă foarte mare, din Utah până în California, din Oregon până în Arizona),
P.N.Big Cypress (Florida), P.N.Monument Valley (Utah, Arizona), P.N.Nisipurile
Albe (New Mexico), P.N.Everglades (Florida). Multe dintre acestea se află sub
administraţia Serviciului Naţional al Parcurilor Americane şi Xanterra Parks and
Resorts.
Suprafaţa totală a zonelor protejate din Canada este de 11,8 milioane ha
(6,3% din suprafaţa ţării), un total de 5.285 de arii protejate, dintre care 42 parcuri
naţionale, renumite fiind: P.N. Banff (Alberta, 6641 km2), P.N.Kotenai (Columbia
Britanică, 1390 km2), Wood Baffalo (Alberta). Majoritatea parcurilor ocrotesc
păduri boreale de conifere şi foioase cu multe alte elemente specifice de floră şi
faună, izvoare termale, cascade, zone cu gheţari. Toate parcurile sunt incluse în
Agenţia Parcurilor, fondată în 1998 și aflată în subordinea Agenţiei
Guvernamentale de Evaluare a Mediului, ce a realizat un Cod de Etică privind
personalul şi activitatea administraţiei parcurilor, o cartă a acestora şi redactează un
buletin de informare trimestrial.
 America Centrală: P.N.Juan Armando Bernadez, P.N.Juan del Carmen
Ramirez (R.Dominica), Refugiul Faunistic Culebra National (Puerto Rico),
Cayman Brac (I-le Cayman), Rezervaţia Biosferei Sierra del Rosario (Cuba),
P.N.Bonaire (I-le Bonaire şi Antilele Olandeze), Rezervaţia Fluturelui Regal
(Mexic), La Amistad (Costa Rica, Panama), La Fraternidad (Guatemala, Honduras,
El Salvador), Rio Plateno (Nicaragua, Honduras).
 America de Sud: P.N.Iguazú (Brazilia, Argentina), P.N.Nahuel Huapi
(Patagonia, Munţii Anzi din Argentina), P.N.Tierra del Fuego (Argentina),
parcurile naţionale Cerro Qielol, Los Paraguas, Vincente Pirez Rosales, Conguillo
şi Insula Ţara Paştelui (Chile).

5
  Asia: cu cei 211 mil.ha arii protejate deţine 22,5 % din totalul mondial.
Ţările cu cele mai mari resurse naturale pretabile ecoturismului sunt. Buthan,
Brunei, Thailanda, Sri Lanka, Nepal, Indonezia, India, China, Federaţia Rusă. În
Nepal se remarcă P.N.Annapurna (7000 kmp) din Himalaya, între vârfurile
Annapurna (8091m) şi Ohailagiri (8151m) ce deţine habitate deosebite ale
leopardului de zăpadă, moscului şi oii albastre. În Sri Lanka există 14 arii protejate
de noua legislaţie şi de WWFN, multe specii endemice, corali: P.N.Horton,
Pădurea Sinharaja, Pădurea Yala, Vârful lui Adam (Butterfly Mountain) – sanctuar
sacru la 2224m cu panorama insulei. În India sunt renumite P.N. Kano,
P.N.Kazirango, P.N.King George (din 1938), P.N.Jim Corbett (din 1938). În
Federaţia Rusă se remarcă P.N.Kandalaska (din 1932, cu 35030ha) şi P.N.Laplanda
(în vestul Rusiei, înfiinţat 1930, 61300ha, cu tundră şi taiga cu cedru siberian), în
Mongolia P.N.Gobi-Trans-Altai (din 1976), în Indonezia P.N.Insula Paradisului, în
Filipine provincia Palawan cu 12 parcuri naţionale şi staţiunea Boracay.
 Australia şi Oceania au ecosisteme unice (se remarcă fauna de
marsupiale) şi cele mai complexe proiecte ecoturistice. 12% din suprafaţa
Australiei o deţin arealele protejate (adică 93,5 mil.ha), iar din cele 892 situri
protejate, 14 aparţin patrimoniului mondial. Un rol important îl joacă EAA
(Asociaţia de Ecoturism a Australiei) cu programul „Ecoguide‖. Destinaţii
ecoturistice în Australia sunt: Marea Barieră de Corali (2100 km în NE Australiei,
aflată în pericol), P.N.Lamington (20200 ha), P.N.Munţii Warning (2380 ha),
P.N.Night Cap, P.N.Tamborin (cu Witches Fall, primul parc din Australia, înfiinţat
în 1901), Birdwatching Centre din Peninsula York, P.N.Richmond,
P.N.Springbrook, P.N.Toonumba (5720 ha), P.N.Uluru, Alice Springs, Stânca
Ayres. Ariile protejate din Australia sunt coordonate de Departamentul Federal
pentru Mediu, Apă, Patrimoniu şi Arte şi funcţionează în baza unei legi din 1979.
Prin intermediul acestui departament şi a Ministerului de Resurse Naturale s-a
elaborat Strategia Naţională de Conservare a Biodiversităţii, prin care sunt date
direcţiile generale de gestionare a arii protejate, punându-se accentul pe conservare
şi protecţie, dar şi pe educaţie ecologică şi vizitare.
În Noua Zeelendă sunt renumite P.N.Fordland (cascada Sutherland 580 m
şi fiorduri), P.N.Aspiring (355513 ha), P.N.Westland, P.N.Munţii Cook,
P.N.Kahuarangi (cu gheizere şi lacuri vulcanice), P.N.Tongarino,
P.N.Whakerawarewa (gheizere).
În Ocenia se remarcă: I-le Fiji cu atoli, I-le Tonga (croaziere exotice), I.
Bora-Bora (vulcani, relief coraligen), I-le Cook, P.N.Takitumi din I.Rarotonga.
 Africa - ariile protejate deţin 6 % din suprafaţa continentului, respectiv
15,2 % din suprafaţa totală a ariilor protejate de pe glob; 726 de situri sunt mai
mari de 1000 ha, iar cele mai întinse arii protejate sunt în Tanzania, Algeria, Ciad,
Botswana şi Namibia.
Avantajul ţărilor mai puţin dezvoltate constă în varietatea şi existenţa unor
teritorii mai puţin exploatate sub aspectul mediului ce cuprind: zone de coastă cu
mangrove sau insule coraligene, zone vulcanice, păduri tropicale sau savane cu

6
habitate originale de floră şi faună („cei cinci magnifici‖ – leu, leopard, elefant,
rinocer, bivol), peisaj hidrologic cu lacuri, cascade, fluvii, relief montan
spectaculos şi tradiţiile/ culturile locale.
Ecoturismul african are trei aspecte benefice:
- permite includerea în turism a unor areale unde turismul clasic nu se poate
dezvolta;
- operatorii şi proprietarii local nu trebuie să se conformeze marilor
corporaţii turistice, promovându-şi produsele locale şi ridicându-şi nivelul de trai;
- beneficiile rămân în aceste areale şi nu se întorc în ţările occidentale.
Cele mai cunoscute destinaţii ecoturistice africane sunt în:
- Kenya: P.N.Massai Mara, P.N.Tsavo, P.N.Amboseli (M.Kilimanjaro), parcurile
Laikipia, Meru, lacurile Naivasho, Nakuru, Bogaria şi Barigo.
- Tanzania, unde se remarcă riftul african, munţii Kilimanjaro şi Meru, insulele cu
mirodenii (Zanzibar), recifii coraligeni, marile lacuri Victoria şi Tanganyka:
P.N.Arusha (1910), P.N.Serengeti (1959, 14763 kmp), P.N.Tarangire, P.N.Meru. O
importanţă deosebită o deţine TANAPA (Parcurile Naţionale Tanzaniene) şi
Serviciul de Salvare Tanzanian (pentru elefanţi).
- Zambia, care deține 19 parcuri naţionale, mai renumite fiind: Luangwa, Lower
Zambezi, Kafue, Mosi-Oa-Tunya (cuprinde cascada Victoria).
- Zimbabwe: P.N.Cascada Victoria (pe o lungime de 1700 m, 5 cataracte, căderi de
60-100 m, vapori de apă împrăştiaţi până la 500 m altitudine, însoţiţi de fenomene
orajoase), Sanctuarul Natural Zambezi, P.N.Matusadona, Lacul Kariba,
P.N.Ingang, P.N.Mana Pools.
- Gambia reprezintă atracţia Africii de Vest, produsul ecoturistic specific fiind cele
peste 100 de bazine cu crocodili, cum ar fi Katchikali-Bakau.
- Republica Africa de Sud: parcurile naţionale Kgalagadi, Golden Gate, Muntele
Zebrei, Bontebok, Marakele, Vaalbos, Mala Mala şi Krüger (din 1898, cu 19
mil.ha).
- Botswana: Delta Okavango (15000 kmp), P.N.Chobe (11000 kmp).
- R.Congo: P.N. Virunga (din 1925, cu 8090 kmp).
În concluzie, se remarcă trei state cu experienţă relevantă pentru ecoturism
(S.U.A., Canada și Australia), pentru care ideea de strategie este valoroasă numai
raportată la nivel local şi regional, prin aplicarea conceptului de dezvoltare
integrată. Prin urmare, la nivelul instituţiilor guvernamentale se pun bazele unor
coordonate macroeconomice care pot influenţa în mod deosebit turismul, în rest se
realizează planuri de dezvoltare economică la nivelul unităţilor administrativ
teritoriale (SUA - state federale, Canada - regiuni, Australia - state şi districte
autonome) şi apoi pentru fiecare aşezare rurală şi urbană prin procesul de
descentralizare, dat fiind faptul că autorităţile locale trebuie să ia deciziile alături
de populaţia locală6.

3.4. Activităţile ecoturistice promovate pe piaţa turistică

6
*** 2009, Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România, Ministerul Turismului, București, p. 20.

7
 Activităţile ecoturistice (cercetare, studiu, recreere, educaţie) trebuie să fie
realizate foarte atent, pentru a nu distorsiona ambientul, peisajul, autenticul şi mai
ales viaţa sălbatică sau a localnicilor.
Activităţile recreative care pot fi practicate în interiorul ariilor protejate
(unele carecteristice şi turismului montan, de aventură, pentru practicarea
sporturilor) sunt:
 studierea sau admirarea peisajului, florei şi faunei, inclusiv crearea unor puncte
de belvedere (bird watching, wildlife watching);
 fotografierea, filmarea şi pictarea peisajelor;
 drumeţii în natură (hiking, backpacking) și camparea în locurile special
amenajate (camping and picnicking);
 hipism (horse riding);
 zbor cu balonul (balooning), cu parașuta (gliding), parapantism (paragliding);
 ciclism, cu varianta ciclism montan (mountain biking);
 plimbări cu trăsura (carrige rides) sau cu sania trasă de cai (sleigh rides);
 pescuit (fishing) și vânătoare (hunting) sportive;
 vizite educative (cursuri, ateliere de lucru, proiecte, activităţi de ecologizare sau
de refacere a unor habitate);
 practicarea alpinismului, speoalpinismului şi a schiului;
 călătorii acvatice (caiac, canoe sau rafting)
 vizite la obiective culturale, istorice şi etnografice;
 cunoaşterea şi învăţarea tradiţiilor comunităţilor locale (meşteşuguri, dans, artă
culinară).
Pe piaţa turistică touroperatorii au observat o creştere a interesului pentru
ecoturism şi au început o promovare a produselor „eco‖, cum sunt7:
 ecotour sau ecocălătorie;
 ecotravel sau excursie ecologică;
 ecovacation sau ecovacanţă;
 ecoadventure sau aventură ecologică;
 ecosafari;
 ecocruise sau ecocroazieră;
 ecoexpedition sau expediţie ecologică.

3.5. Structuri ecoturistice de primire

Amenajarea turistică a ariilor protejate variază de la o ţară la alta, aşa cum

diferă şi echipamentele turistice ale fiecărui parc, acestea fiind determinate în mare
măsură de specificul obiectivelor sale naturale, motivaţia vizitării, posibilităţile de
valorificare, dotările existente încadrându-se cantitativ şi calitativ în limitele
impuse de ecosistemele respective, a căror depăşire poate perturba echilibrul lor.

7
Nistoreanu P., Ţigu G., Popescu D., Pădurean M., Talpeş A., Tala M., Condulescu C., 2003, Ecoturism şi turism
rural, Editura ASE, Bucureşti, p. 4.

8
 Structurile ecoturistice de primire cuprind, în ansamblu8:
 structuri de cazare sunt foarte diversificate, unele utilizate în turismul
clasic (de la camping, refugiu, cabană, pensiune, tabară la motel, hotel,
navă de croazieră), altele specifice (ecolodge, ecomotel), construite pe
principii ecologice, din materiale reciclabile, ce utilizezază energia
alternativă nepoluantă şi au design indigen;
 structurile de alimentaţie au specific local, oferă produse ecologice
specifice destinaţiei şi s-au dezvoltat de multe ori prin aportul localnicilor,
care au astfel posibilitatea să-şi dezvolte mici afaceri;
 structurile complementare asigură servicii de transport, ghidaj, închiriere
echipamente sportive, agrement şi sport (instalaţii sportive diverse, pârtii
naturale de schi, piscine, terenuri pentru echitaţie etc.), produse de artizanat
caracteristice fiecărui loc, în funcţie de tipul de resurse turistice existente.
Şi aceste structuri oferă populației locale posibilitatea de a intra în afacerea
ecoturistică.
Indiferent de gradul de dotare a parcurilor naționale și naturale, fiecare
dintre ele trebuie să aibă un echipament turistic minim, constituit din instalaţii
diverse, aflate tot în parc (dar în arii nerestricţionate pentru protejare), poteci, alei
marcate, locuri de odihnă şi amenajări specifice pentru vizitarea diferitelor
obiective naturale sau antropice.
Valorificarea prin turism a ariilor protejate presupune următoarele acţiuni9:
- stabilirea judicioasă a punctelor de intrare şi ieşire a turiștilor în spaţii şi
rezervaţii, a itinerariilor;
- organizarea Centrului de Vizitare şi Informare Turistică;
- realizarea infrastructurii generale (reţea rutieră, pietonală, parcări, alimentare cu
apă, curent electric etc.);
- organizarea circulaţiei turistice, ceea ce presupune stabilirea fluxurilor turistice,
a dimensiunilor acestora, departajarea orară pe grupe de vizitare, frecvenţa
acestora, durata vizitării etc.;
- amenajarea spaţiilor de cazare, alimentaţie, sport şi agrement în conformitate cu
condiţiile concrete, specificul resurselor, cu principiile de amenajare turistică a
teritoriului şi cu indicatorii standardelor de dezvoltare (normele tehnice);
- amenajarea pentru vizitare a obiectivelor turistice;
- refacerea peisajelor şi obiectivelor turistice degradate, semnalizarea obiectivelor
turistice, a dotărilor şi utilităţilor.

3.6. Personalul din ecoturism

Personalul din ecoturism poate fi caracterizat după mai multe criterii

(pregătire, segmentul căruia îi aparţine, voluntariat sau salariat etc.). Se disting
următoarele categorii10:

8
Matei Elena, Ecoturism, Editura Top Form, Bucureşti, 2004, p. 27-28.
9
Glăvan V., 2003, Turism rural. Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică, Bucureşti, p. 177.

9
  personalul turistic ce aparţine firmelor turoperatoare, corespunde formelor
clasice, cu deosebirea că acesta trebuie în permanenţă pregătit conform
orientărilor legate de managementul de mediu îmbunătăţit;
 personalul care asigură transportul, dotat cu mijloace ecologice de
deplasare, trebuie să cunoască foarte bine regulile de deplasare în funcţie
de natura destinaţiei sau a tipurilor de activităţi promovate;
 ghizii, pot fi persoane din comunităţile locale, specialişti din diferite
domenii (geografi, biologi, geologi, istorici, hidrologi etc.) sau persoane
instruite în diferite şcoli atestate pentru ecoturism;
 personalul din structurile de primire (cazare, alimentaţie), care pe lângă
cunoştinţele specifice postului pe care-l ocupă, trebuie să fie incluşi în
instructajele pe linia relaţiei turism – mediu;
 animatorii, utilizaţi pentru cunoaşterea unor tradiţii culturale locale, pot
proveni atât din rândul comunităţilor din destinaţie, cât şi dintre specialişti.
 personalul care asigură servicii de pază sau de supraveghere a destinaţiei.

3.7. Tendinţe ale pieţei ecoturismului11

Turismul a devenit unul dintre sectoarele socio-economice majore,

înregistrând o rată de creştere anuală de circa 5-10%, în ultima jumătate de secol.
Deși turismul de masă rămâne forma predominantă, alte tipuri de activităţi legate
de cultură, mediu, educaţie, sănătate etc. au apărut. Acestea reflectă preferinţele
pentru calitatea mediului şi o formă de recreere mult mai energică şi participativă.
Schiul, drumeţia, ciclismul, canoeingul etc. au devenit activităţi mult mai plăcute
decât oricând, satisfăcând nevoia de a fi aproape de natură, făcând mişcare,
explorând şi învăţând.
Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES) a identificat principalele
tendinţe ale acestei forme de turism la nivel internaţional:
 începând din 1990, ecoturismul s-a dezvoltat cu 20-34% anual;
 în 2004 ecoturismul s-a dezvoltat la nivel global de 3 ori mai mult decât
industria globală a turismului;
 piaţa internaţională a turismului bazat pe natură se dezvoltă în prezent cu
10-12% anual;
 piaţa turismului clasic în cadrul staţiunilor turistice s-a maturizat, iar
creşterea sa va rămâne constantă. Spre deosebire de aceasta, turismul bazat
pe experienţe - ecoturism, turism în natură, turism cultural – se află printre
sectoarele care se pot dezvolta foarte repede în următoarele două decenii;
 cea mai mare parte a expansiunii turismului se desfăşoară în interiorul şi în
apropierea ariilor naturale;
 turismul durabil ar putea să se dezvolte, ajungând la 25% din piaţa globală
a turismului în următorii 6 ani.

10
Matei Elena, 2004, Ecoturism, Editura Top Form, Bucureşti, p. 28-29.
11
*** 2009, Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România, Ministerul Turismului, București.

10
 Odată cu dezvoltarea acestei forme de turism s-au modificat destul de mult
şi preferinţele turiştilor, astfel:
 mai mult de 2/3 din călătorii din SUA şi Australia şi 90% din turiştii
britanici consideră că o protejare activă a mediului şi susţinerea
comunităţilor locale trebuie să fie incluse în responsabilităţile hotelurilor;
 în Europa, 20-30% din călători sunt conştienţi de nevoile şi valorile
turismului durabil, 10-20% dintre turişti sunt interesaţi de opţiuni „verzi‖ și
5-10% dintre turişti solicită vacanţe ecologice.
 în Germania, 65% (39 milioane) dintre călători speră să găsească calitate
din punctul de vedere al mediului, 42% (25 milioane) „consideră că este
foarte important să găsească cazare amiabilă cu mediul‖;
 aproape jumătate dintre cei intervievaţi în Anglia au afirmat că mai
degrabă ar călători cu o agenţie care „are un cod ce garantează condiţii
bune de muncă, protejarea mediului şi susţinerea unor opere de caritate în
respectiva destinaţie turistică; 87% din turiştii englezi au spus că vacanţa
lor nu ar trebui să dăuneze mediului; 39% au spus ca erau pregătiţi să
plătească 5% suplimentar pentru garanţii de tip etic;
 53% dintre turiştii americani spun că experienţa lor turistică este mai
bogată când aceştia învaţă cât mai mult posibil despre obiceiurile şi cultura
locală;
 95% dintre turiştii elveţieni consideră că respectul pentru cultura locală
este foarte important atunci când aleg o locaţie de vacanţă.
Studiile de specialitate realizate de OMT au identificat principalele
tendinţe ce se înregistrează în domeniul turismului şi care se vor amplifica în
perspectiva anilor 2020. Printre cele mai semnificative aspecte, sunt menţionate12:
 creşterea numărului turiştilor preocupaţi de probleme de mediu;
 creşterea cererii pentru destinaţii noi;
 tendinţa de sporire a numărului de vacanţe de durată mai scurtă;
 creşterea numărului vârstnicilor care sunt mai activi şi mai dornici de
călătorii;
 turiştii devin mai experimentaţi şi mai sofisticaţi, aşteptând atracţii de bună
calitate, utilităţi şi servicii pe măsură şi tarife adecvate calităţii în
călătoriile lor.
De asemenea, OMT consideră că ecoturismul, alături de turismul cultural
şi cel de aventură vor avea cea mai spectaculoasă evoluţie în secolul XXI. Toate
aceste tendinţe indică nu numai o creştere a cererii pentru ecoturism, dar şi o
transformare a acestuia, dintr-o nişă de piaţă, într-un segment principal. Dacă iniţial
ecoturismul se adresa turiştilor experimentaţi, cu niveluri de venit şi educaţie
ridicate, clientela sa se extinde acum, pentru a include o gamă largă de venituri,
studii şi experienţe de călătorie. Acestor tendinţe le pot fi adăugate şi altele cu
acţiune generală sau specifice unor ţări cu efecte asupra turismului în ansamblul
său sau proprii ecoturismului.

12
*** 2006, Strategia dezvoltării turismului în România, Autoritatea Naţională pentru Turism.

11
 O evoluţie pozitivă are şi turismul în ariile protejate, înregistrându-se o
creştere a interesului faţă de acest gen de călătorie. Evoluţiile cantitative vor fi
însoţite de o suită de mutaţii calitative, printre cele mai importante se pot
enumera13:
 creşterea cererii pentru turismul în ariile protejate, motivată în special de
creşterea rolului acestor areale în conservarea ecosistemelor naturale din
majoritatea ţărilor lumii;
 diversificarea ofertei, prin faptul că în prezent ariile protejate oferă
numeroase oportunităţi pentru petrecerea vacanţelor, răspunzând unor
nevoi ale turiştilor din ce în ce mai variate;
 îmbunătăţirea serviciilor oferite în ariile protejate a devenit un ţel pe care
mulţi organizatori de turism din aceste areale doresc să-l atingă, datorită
pretenţiilor din ce în ce mai mari ale turiştilor sosiţi în aceste areale;
 participarea activă se înscrie ca una dintre tendinţele semnificative ale
turismului în ariile protejate, motivată de faptul că turiştii simt nevoia de a
se implica activ în procesul de conservare, conştientizare, promovare a
acestor areale;
 promovarea ecoturismului ca principală activitate turistică desfăşurată în
ariile protejare – managerii acestora şi organizatorii de turism din întreaga
lume văd în organizarea ecoturismului principala activitate turistică care se
desfăşoară, pe de o parte, cu un impact redus, aproape minim, asupra
mediului, iar pe de altă parte prin rolul educativ al acestuia.
Pe viitor, calitatea mediului, lipsa poluării, curăţenia şi atitudinea
populaţiei locale vor fi mult mai importante pentru turiştii potenţiali decât
varietatea posibilităţilor pentru divertisment şi cumpărături. Deşi vor fi interesaţi de
experienţe inedite, cei mai mulţi dintre turiştii potenţiali vor dori să îşi poată
continua stilul sănătos de viaţă atunci când vor călători. Facilităţile pentru sport,
alimentaţie şi accesul la informaţie vor rămâne elementele motivaţionale
importante. În statele dezvoltate, acest stil inofensiv de a călători a început să aibă
din ce în ce mai mulţi adepţi. Există agenţii de turism specializate pe turismul
verde, care implică protejarea mediului natural, folosirea resurselor naturale
(hoteluri cu energie alternativă etc.) precum şi circuitele turistice care evită
impactul puternic asupra comunităţilor tradiţionale.

3.8. Indicatori de cuantificare a circulaţiei ecoturistice

Analiza statistică a pieţei ecoturistice teritoriale reprezintă o metodă care

urmăreşte evoluţia unor indicatori ce exprimă cererea satisfăcută. Pe baza acestor
indicatori şi cu ajutorul unor tehnici şi procedee de analiză pot fi elucidate, pe de o
parte principalele caracteristici ale cererii turistice (volum, structură, distribuţie,
densitatea, evoluţia şi repartiţia teritorială şi în timp a cererii turistice, tendinţele şi
mutaţiile sesizate), iar pe de altă parte pot fi utilizaţi şi pentru cercetarea

13
Smaranda J.S., 2008, Managementul turismului în ariile naturale protejate, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.

12
provenienţei şi destinaţiei cererii turistice, a motivaţiei de călătorie, a sejurului
mediu, a fidelităţii faţă de o anumită destinaţie14.
Indicatorii ecoturismului surprind şi redau într-o exprimare sintetică,
matematică, informaţii cu privire la diferite aspecte ale activităţii turistice,
informaţii utile pentru măsurarea fenomenului şi a efectelor sale, pentru anticiparea
tendinţelor de evoluţie şi pentru fundamentarea politicii de dezvoltare în domeniu.
Elaborarea indicatorilor, diversitatea lor sunt condiţionate de existenţa unor surse
primare de culegere a datelor, a unor metode şi tehnici de lucru adecvate15.
În corelaţie cu aceste elemente, dar şi cu latura activităţii pe care o reflectă,
indicatorii turismului se prezintă într-o paletă foarte largă; ei pot fi direcţi, rezultaţi
nemijlocit din sursele de înregistrare sau indirecţi, prelucraţi, simpli sau agregaţi,
cantitativi sau valorici, globali sau parţiali, principali sau derivaţi, ai volumului
activităţii sau ai efectelor54.
Metodele de estimare cantitativă a resurselor ecoturistice dintr-un parc
naţional sunt numeroase, dar gradul de relativitate al rezultatelor obţinute este
pronunţat pentru că este dificil să găseşti expresia cantitativă a unor calităţi
(frumuseţea peisajului, valoarea speciilor protejate, raritatea sau unicitatea
tradiţiilor şi culturii comunităţilor locale), subiectivismul percepţiei atingând
amplitudini diferite de la o persoană la alta.
Un loc aparte în structura sistemului de indicatori ai turismului revine celor
referitori la circulaţia turistică. Sistemul de indicatori ai circulaţiei turistice
cuprinde o serie de indicatori, mai importanţi fiind16:
 indicatori ai cererii reale şi potenţiale care cuprin: numărul de turişti,
numărul de zile-turist, durata medie a sejurului;
 indicatori ai ofertei turistice care cuprind: indicatorul structurii
capacităţii de cazare, indicatorul structurii capacităţii hoteliere pe clase
cantitative, număr de locuri de cazare;
 indicatori ai relaţiei cerere-ofertă care se referă la gradul de ocupare;
 indicatori ai rezultatelor economice şi sociale, directe şi indirecte.
Circulaţia turistică se măsoară în unităţi fizice şi unităţi valorice. Unităţile
fizice sunt reprezentate de numărul de turişti care poate fi înregistrat sub formă de
sosiri şi plecări, înregistrate fie la frontieră, fie la unităţile de cazare17.
Numărul (eco)turiştilor (NT) reprezintă cel mai important indicator al
circulaţiei turistice. El este un indicator fizic, cantitativ şi poate lua forma18:
- sosiri / plecari de turişti se obţine din statisticile înregistrate pe zone sau regiuni
geografice;

14
Cocean P., Dezsi S., 2001, Prospectare şi geoinformare turistică, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca, p. 82.
15
Minciu Rodica, 2002, Economia turismului, Editura Uranus, București, p. 94-96.
16
Stănciulescu Gabriela, Micu Cristina, 2009, Economie şi gestiune în turism. Probleme, proiecte şi studii de caz,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, p. 31-32.
17
Diaconu Mihaela coord., 2003, Marketing în turism, Editura ―Independenţa Economică‖, Piteşti, p. 36.
18
Idem, p. 36-40.

13
- persoane cazate, utilizat pentru turismul intern şi internaţional, dedus din
statisticile mijloacelor de cazare;
- participanţi la acţiuni turistice – turişti şi excursionişti – specific turismului
intern, rezultat din centralizarea activităţii agenţiilor de voiaj.
Un alt indicator este numărul înnoptarilor sau zile-turist (NZT). Acesta se
calculează ca sumă a produselor între numărul turiştilor şi durata activităţii turistice
exprimată în zile.
Durata medie a sejurului reprezintă numărul de zile petrecute de un turist
într-o anumită destinaţie sau într-o unitate de cazare turistică. Sejurul mediu se
determină prin raportarea numărului de înnoptări la numărul de turişti sosiţi. Durata
sejurului depinde de mai mulţi factori: motivaţia deplasării, nivelul veniturilor
disponibile pentru turism, atracţia destinaţiei, nivelul serviciilor prestate.
S = Număr înnoptări / Număr turişti sosiţi 19
Densitatea circulaţiei (eco) turistice (Dt) oferă informaţii cu privire la
gradul de solicitare al zonelor şi indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a
se asigura satisfacerea nevoilor turiştilor, fără a fi perturbată viaţa şi activitatea
rezidenţilor. Modul de calcul cel mai frecvent întâlnit, pentru densitatea circulaţiei
turistice, este cel în raport cu populaţia rezidentă a zonelor vizitate, cât şi cu
suprafaţa acestora:
numărul ecoturiştilor dintr-o ţară (Nt)
Dt =
suprafaţa ţării respective (S) sau populaţia ţării respective (P))
sau
numărul sosirilor de ecoturişti într-un parc naţional (Nt)
Dt =
suprafaţa parcului naţional respectiv (S)
Densitatea circulaţiei turistice oferă informaţii cu privire la gradul de
solicitare a zonelor şi indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura
satisfacerea nevoilor turiştilor, fără a fi perturbată viaţa şi activitatea rezidenţilor
sau echilibrul ecologic al zonelor
Indicatorii valorici ai circulaţiei turistice se referă la efectul consumului
turistic şi efortul depus. Efectul se măsoară prin volumul vânzărilor în cazul
turismului intern, iar efortul se măsoară prin totalul cheltuielilor pentru consum
turistic în cazul turismului intern20.
Din categoria indicatorilor valorici, cei mai importanţi sunt volumul
încasărilor şi volumul cheltuielilor în turism. Prin combinarea acestor indicatori
valorici cu cei fizici se determină alţi doi indicatori: încasarea/ cheltuiala medie pe
turist şi încasarea/ cheltuiala medie pe zi-turist21.
Cheltuielile turistice reprezintă consumul de mijloace de producţie, de
forţă de muncă sau de mijloace băneşti pentru desfăşurarea în bune condiţii a
activităţii de turism.
19
Stănciulescu Gabriela, Micu Cristina, 2009, Economie şi gestiune în turism. Probleme, proiecte şi studii de caz,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, p. 32.
20
Diaconu Mihaela coord., 2003, Marketing în turism, Editura ―Independenţa Economică‖, Piteşti, p. 40.
21
Stănciulescu Gabriela, Micu Cristina, 2009, Economie şi gestiune în turism. Probleme, proiecte şi studii de caz,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, p. 37.

14
 Încasările din turism includ încasările din prestaţia hotelieră, de
restaurant, cu desfacerile de mărfuri şi cu transportul turiştilor. Indicatorul agregat
al încasărilor se obţine prin însumarea încasărilor din transport, cazare, masă,
tratament, agrement, servicii suplimentare, vânzări de mărfuri, schimb valutar şi
altele.
Indicii de sezonalitate
Sezonalitatea reprezintă un factor cu acţiune negativă asupra gradului de
satisfacţie a turistului cât şi asupra rezultatelor economico-financiare ale agenţilor
economici din activitatea turistică. Variaţiile sezoniere constituie una dintre
caracteristicile principale ale turismului modern. Caracetristicile variaţiilor
sezoniere se produc în perioada unui an calendaristic şi în contextul unui sezon
determinat, cuprinzând una sau mai multe luni.
Determinarea sezonalităţii se poate realiza cu ajutorul mai multor metode:
indici de sezonalitate, coeficienţi de intensitate a traficului, coeficienţi de
concentrare.
Indicii de sezonalitate, determinaţi cu ajutorul metodei mediilor aritmetice
simple sau mobile, pe baza seriilor dinamice privind distribuţia, pe luni sau
trimestre a sosirilor de turişti, confirmă tendinţa de concentrare a cererii turistice.
Indicii de sezonalitate se calculează pe etape, astfel: determinarea mediei
trimestriale, determinarea mediei generale, calculul indicilor de sezonalitate, prin
raportarea mediei lunare sau trimestriale la media generală22.

Studiu de caz: S.U.A., lider mondial în ecoturism: analiza circulației ecoturistice,

încasărilor din ecoturism și impactului ecoturismului asupra economiei locale23

1. Ecoturismul în Statele Unite ale Americii – generalităţi

Ecoturismul în Statele Unite ale Americii întruneşte un maxim de dezvoltare,
cauzele fiind multiple. În primul rând tradiţia activităţilor ecoturistice ce se leagă de
înfiinţarea primelor parcuri naţionale din lume: Yellowstone în 1872, Yosemite în 1890,
Grand Canyon în 1919. Resursele ecoturistice bogate şi variate din cele 367 de arii
protejate, din care 58 parcuri naţionale organizate pentru turismul în natură şi ecoturism, fac
din S.U.A. liderul mondial în domeniu.
Suprafaţa parcurilor naţionale este de 208361 kmp, ceea ce reprezintă peste 2 %
din suprafaţa S.U.A. şi 11% din patrimoniul mondial de arii protejate şi conservate.
Majoritatea parcurilor aparţin proprietăţii de stat (federale) – 96%, şi doar câteva procente
sunt proprietate privată sau alte tipuri de proprietate publică (tabelul 2).
Se adaugă serviciile ecoturistice avansate, fondurile substanţiale pentru investiţii,
infrastructura diversificată şi ecologică, promovarea educaţiei pentru mediu, veniturile
ridicate ale ecoturiştilor americani.

22
Stănciulescu Gabriela, Micu Cristina, 2009, Economie şi gestiune în turism. Probleme, proiecte şi studii de caz,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, p. 54.
23
Simoni Smaranda, Diaconu Mihaela, 2010, The Ecotourism Flow in the United States of America, volumul
Conferinţei Internaţionale „Educaţie şi creativitate pentru o societate bazată pe cunoaştere‖, Ediţia a 4-a, Editura
Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, p. 31-36.

15
 Tabel 2. Suprafaţa parcurilor naţionale din S.U.A. după tipul de proprietate

Total suprafaţă Proprietate de stat Proprietate

Proprietate privată
parcuri naţionale (federală) publică
208361,10 kmp 199647,13 kmp 1985,61 kmp 6728,31 kmp

Educaţia pentru mediu joacă un rol deosebit în dezvoltarea ecoturismului, întrucât

66% din populaţia adultă a S.U.A. este interesată de călătoriile responsabile faţă de mediu
şi de atitudinea responsabilă a hotelurilor unde se cazează. Profilul ecoturiştilor americani
este următorul: aparţin grupei de vârstă de 35-54 ani şi în proporţie de 82 % au studii
universitare sau postuniversitare. De asemenea, sunt dispuşi să plătească pentru o călătorie
ecologică o medie de 1000-1500 $ (inclusiv şederea într-un hotel cu o atitudine
responsabilă faţă de mediu), cu mult peste suma aferentă turismului de masă.

2. Circulaţia ecoturistică în Statele Unite ale Americii

Circulaţia ecoturistică se desfăşoară în cele 58 de parcuri naţionale. În S.U.A.,
ecoturismul (incluzând reţelele de eco-călătorii, turismul verde, excursiile ecologice pe bază de
voluntariat, practicarea sporturilor şi turismul responsabil faţă de mediu) este una din tendinţele
turistice cu cea mai mare rată de creştere. Mai mult de 60 milioane călători americani intră în
categoria geo-turiştilor sau turiştilor interesaţi de natură, cultură şi istorie.
Numărul ecoturiştilor (NE) reprezintă cel mai important indicator al circulaţiei
ecoturistice. Acesta este un indicator fizic, cantitativ ce ia forma sosirilor sau vizitelor în
parcurile naţionale, datele fiind preluate din statisticile Serviciului Naţional al Parcurilor
Americane şi ulterior prelucrate şi intepretate de noi în cele ce urmează. Numărul vizitelor în
parcurile naţionale americane a înregistrat o uşoară tendinţă de scădere în ultimii 5 ani (figura 4):
scade de la 63,5 milioane în 2005, la un minim de 60,3 milioane în 2006, se redresează puţin în
2007 când s-au înregistrat 62,2 milioane ecoturişti, scade iar în 2008 la 61,2 milioane (probabil
datorită declanşării crizei financiare), pentru ca apoi să cunoască o evoluţie ascendentă (în anul
2009, parcurile naţionale americane au fost vizitate de circa 63 milioane ecoturişti).
După cum se observă din variaţia valorilor indicilor din figura 4, în perioada 2007-
2008 numărul ecoturiştilor a scăzut în unele cazuri până la -15% (Glacier NP, Hawaii
Volcanoes NP), -17% (Great Basin NP) şi chiar -30% (Everglades NP). Această scădere s-a
datorat efectelor crizei economice care s-au simţit în S.U.A. în această perioadă. Strategia a
fost de continuă investire şi de creştere a eficienţei exploatării acestor parcuri: în cazul
primelor 10 parcuri naţionale se preconizează creşterea numărului ecoturiştilor în perioada
2010-2011. Pe de altă parte, în cazul parcurilor mai mici, cu mai puţini vizitatori,
investiţiile au fost mici, fondurile mai greu de atras iar previziunile se menţin rezervate. În
ansamblu, implementarea unor strategii alternative pentru combaterea crizei economice vor
aduce în parcurile naţionale americane peste 62 milioane ecoturişti în anii 2010 şi 2011, aşa cum
au fost previzionaţi.
Un alt indicator important al circulaţiei ecoturistice este numărul înnoptarilor
sau zile-turist (NZT). Acesta se calculează ca sumă a produselor între numărul turiştilor şi
durata activităţii turistice exprimată în zile. În anul 2009, numărul înnoptărilor în cele 58 de
parcuri naţionale a fost de 9580998.
Durata medie a sejurului reprezintă numărul de zile petrecute de un turist într-o
anumită destinaţie ecoturistică. Sejurul mediu se determină prin raportarea numărului de

16
înnoptări la numărul de ecoturişti. Durata medie a sejurului în parcurile naţionale americane
a fost de 0,15 zile-turist în anul 2009.
S2009 = Număr înnoptări total PN/ Număr ecoturişti PN= 9580998 / 62949968 = 0,15 zile-turist

64000000
63546297 62949968 62805953
63000000
62274038

62000000 62545479
(ecoturisti)

61231446
61000000

60366404
60000000

59000000

58000000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Figura 4. Evoluţia fluxului ecoturistic în parcurile naţionale din S.U.A. în perioada 2005-2009 şi
previziunile pentru perioada 2010-2011 (sursa datelor: www.nps.gov24)

Tabel 3. Fluxul ecoturistic în cele 58 parcurile naţionale americane în perioada 2007-2009 şi

previziunile pentru perioada 2010-2011 (sursa: prelucrare date www.nps.gov3)
N Nr. ecoturişti
2007 2008 % 2009 % 2010 % 2011 %
r PN SUA
Great Smoky
1 9,372,253 9,044,010 -3.6 9,491,437 4.7 9,383,693 -1.1 9,418,964 0.4
Mountains NP
2 Grand Canyon NP 4,413,668 4,425,314 0.3 4,348,068 -1.8 4,385,292 0.8 4,389,189 0.1

3 Yosemite NP 3,503,428 3,431,514 -2.1 3,737,472 8.2 3,760,498 0.6 3,866,051 2.7

4 Yellowstone NP 3,151,343 3,066,580 -2.8 3,295,187 6.9 3,378,418 2.5 3,489,954 3.2

5 Olympic NP 2,988,686 3,081,451 3.0 3,276,459 6.0 3,227,601 -1.5 3,287,563 1.8
Rocky Mountain
6 2,895,383 2,757,390 -5.0 2,822,325 2.3 2,821,917 0.0 2,828,080 0.2
NP
7 Zion NP 2,657,281 2,690,154 1.2 2,735,402 1.7 2,773,454 1.4 2,815,482 1.5
Cuyahoga Valley
8 2,486,656 2,828,233 12.1 2,589,288 -9.2 2,722,466 4.9 2,769,500 1.7
NP
9 Grand Teton NP 2,588,574 2,485,987 -4.1 2,580,081 3.6 2,598,749 0.7 2,630,028 1.2

10 Acadia NP 2,202,228 2,075,857 -6.1 2,227,698 6.8 2,231,580 0.2 2,266,050 1.5

11 Glacier NP 2,083,329 1,808,027 -15.2 2,031,348 11.0 1,979,277 -2.6 1,984,890 0.3

12 Joshua Tree NP 1,298,979 1,392,446 6.7 1,304,471 -6.7 1,323,909 1.5 1,323,384 0.0

13 Hot Springs NP 1,300,152 1,238,147 -5.0 1,284,707 3.6 1,243,460 -3.3 1,228,838 -1.2
Hawaii Volcanoes - -
14 1,467,779 1,270,538 -15.5 1,233,105 -3.0 1,089,606 969,817
NP 13.2 12.4
15 Bryce Canyon NP 1,012,563 1,043,321 2.9 1,216,377 14.2 1,201,135 -1.3 1,256,138 4.4

16 Mount Rainier NP 1,047,685 1,163,227 9.9 1,151,654 -1.0 1,131,555 -1.8 1,132,069 0.0

17 Shenandoah NP 1,107,227 1,075,879 -2.9 1,120,981 4.0 1,110,589 -0.9 1,115,776 0.5

24
Street, B., 2010, Statistical abstract: 2009. Natural Resource Data Series, NPS/NRPC/SSD/NRDS—2010/039.
National Park Service, Fort Collins, Colorado.

17
 -
18 Haleakala NP 1,322,817 1,185,069 -11.6 1,109,104 -6.8 1,011,901 -9.6 914,686
10.6
19 Arches NP 860,181 928,795 7.4 996,312 6.8 1,037,510 4.0 1,090,013 4.8

20 Sequoia NP 979,537 930,011 -5.3 965,170 3.6 935,661 -3.2 925,277 -1.1

21 Badlands NP 886,654 845,734 -4.8 933,918 9.4 899,662 -3.8 905,178 0.6
- -
22 Everglades NP 1,074,764 822,118 -30.7 900,882 8.7 755,780 677,999
19.2 11.5
23 Death Valley NP 704,122 871,938 19.2 828,574 -5.2 845,163 2.0 863,605 2.1

24 Saguaro NP 658,477 699,137 5.8 665,234 -5.1 660,570 -0.7 656,090 -0.7

25 Petrified Forest NP 563,590 543,714 -3.7 631,613 13.9 592,346 -6.6 595,196 0.5

26 Capitol Reef NP 554,907 604,811 8.3 617,208 2.0 635,900 2.9 658,621 3.4

27 Kings Canyon NP 580,129 574,870 -0.9 609,296 5.7 597,664 -1.9 602,755 0.8
Theodore Roosevelt
28 456,588 516,804 11.7 586,928 11.9 578,447 -1.5 605,337 4.4
NP
29 Wind Cave NP 603,158 573,433 -5.2 586,868 2.3 573,546 -2.3 566,863 -1.2

30 Mesa Verde NP 541,102 551,446 1.9 550,377 -0.2 569,187 3.3 579,016 1.7

31 Mammoth Cave NP 487,305 446,174 -9.2 503,856 11.4 503,856 0.0 503,856 0.0

32 Crater Lake NP 468,958 415,686 -12.8 446,516 6.9 441,054 -1.2 443,581 0.6

33 Redwood NP 385,171 396,899 3.0 444,426 10.7 434,989 -2.2 446,357 2.5
Glacier Bay NP &
34 438,211 418,911 -4.6 438,361 4.4 462,517 5.2 478,776 3.4
PRES
-
35 Biscayne NP 517,442 686,062 24.6 437,745 510,341 14.2 492,867 -3.5
56.7
36 Canyonlands NP 417,560 436,715 4.4 436,241 -0.1 454,256 4.0 467,246 2.8
Carlsbad Caverns
37 409,560 400,381 -2.3 432,639 7.5 421,963 -2.5 425,035 0.7
NP
- - -
38 Virgin Islands NP 571,382 469,034 -21.8 415,847 292,526 194,262
12.8 42.2 50.6
39 Lassen Volcanic NP 395,057 377,361 -4.7 365,639 -3.2 375,115 2.5 373,998 -0.3

40 Big Bend NP 364,856 362,512 -0.6 363,905 0.4 356,046 -2.2 355,490 -0.2
-
41 Denali NP & PRES 458,308 432,309 -6.0 358,041 391,247 8.5 383,789 -1.9
20.7
-
42 Channel Islands NP 360,806 332,177 -8.6 348,745 4.8 306,077 284,697 -7.5
13.9
Great Sand Dunes
43 285,121 273,903 -4.1 289,955 5.5 288,238 -0.6 291,836 1.2
NP & PRES
44 Voyageurs NP 220,650 221,585 0.4 222,429 0.4 215,847 -3.0 212,389 -1.6
-
45 Kenai Fjords NP 284,604 272,190 -4.6 218,358 239,220 8.7 233,289 -2.5
24.7
Guadalupe
46 165,110 163,709 -0.9 198,882 17.7 188,413 -5.6 193,068 2.4
Mountains NP
Black Canyon of the
47 219,576 160,185 -37.1 171,451 6.6 172,798 0.8 170,899 -1.1
Gunnison NP
48 Congaree NP 115,524 104,913 -10.1 122,970 14.7 126,812 3.0 131,633 3.7

49 Great Basin NP 81,364 69,235 -17.5 84,974 18.5 79,921 -6.3 80,438 0.6
Wrangell-St. Elias
50 61,085 65,693 7.0 59,966 -9.6 65,513 8.5 67,797 3.4
NP & PRES
-
51 Dry Tortugas NP 60,895 63,947 4.8 52,011 54,643 4.8 52,675 -3.7
22.9
-
52 Katmai NP & PRES 82,634 79,700 -3.7 43,035 43,035 0.0 43,035 0.0
85.2
53 North Cascades NP 19,534 18,725 -4.3 26,972 30.6 25,456 -6.0 27,069 6.0
-
54 Isle Royale NP 15,973 14,038 -13.8 14,653 4.2 13,270 12,418 -6.9
10.4
Gates of the Arctic -
55 10,942 11,397 4.0 9,975 11,085 10.0 11,330 2.2
NP & PRES 14.3
Lake Clark NP &
56 5,549 6,802 18.4 9,711 30.0 9,584 -1.3 10,593 9.5
PRES
National Park of -
57 6,774 3,683 -83.9 3,242 3,242 0.0 3,242 0.0
American Samoa 13.6

18
 58 Kobuk Valley NP 847 1,565 45.9 1,879 16.7 1,879 0.0 1,879 0.0
-
Total PN SUA 62,274,038 61,231,446 62,949,968 2.7 62,545,479 -0.6 62,805,953 0.4
1.7%

Densitatea circulaţiei ecoturistice (Dt) oferă informaţii cu privire la gradul de

solicitare a parcurilor naţionale şi implicit asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a sigura
satisfacerea nevoilor ecoturiştilor fără a perturba ecosistemele vizate. Acest indicator se
calculează raportând numărul ecoturiştilor (sosirilor) la suprafaţa parcurilor naţionale:
Dt = număr ecoturişti din S.U.A. (NE) / suprafaţa parcurilor naţionale (S)
Dt 2007 = 62274038 / 208361 298,87 ecoturişti / kmp
Dt 2008 = 61231446 / 208361 293,87 ecoturişti / kmp
Dt 2009 = 62949968 / 208361 302,11 ecoturişti / kmp
În cazul parcurilor naţionale din S.U.A., valorile densităţii circulaţiei ecoturistice sunt
ridicate, în jur de 300 ecoturişti / kmp, indicând încă o dată preferinţa turiştilor americani
pentru ecoturism.

3. Încasările din ecoturism

Ecoturiştii au cheltuit 11,56 mld.USD în structurile de primire situate în interiorul
şi în proximitatea parcurilor naţionale (o rază de aproximativ 50 mile în jurul acestora) în
anul 2008. Prin urmare, veniturile din ecoturism reprezintă 12% din totalul încasărilor din
turism ale S.U.A. (54,9 mld.USD). Ecoturiştii cazaţi în exteriorul parcurilor în moteluri,
hoteluri, cabane şi structuri B&B (pensiuni) au contribuit cu 55% din totalul încasărilor.
Mai mult de jumătate din încasările din ecoturism au provenit din serviciile de cazare şi
masă, 17% din combustibil şi transport local, 9% din cheltuieli alimentare şi 14% din
suveniruri.
Suveniruri
14% Cazare
26%

Transport
17%

Cheltuieli
alimentare Restaurante
Taxe de
9% si baruri
intrare
9%
25%

Figura 5. Cheltuielile ecoturiştilor în parcurile naţionale americane 25

Impactul economic local al încasărilor din ecoturism pe total parcuri naţionale a

fost estimat astfel: 250000 locuri de muncă, 4,4 mld.USD venituri salariale şi 6,9 mld.USD
valoare adăugată. Patru sectoare economice sunt afectate direct de încasările din ecoturism:
cazarea, restauraţia, micul comerţ şi agrementul. Încasările din ecoturism susţin peste
50000 locuri de muncă în sectoarele de cazare şi restaurare şi peste 23000 locuri de muncă
în micul comerţ şi agrement.

25
Stynes D.J., National Park Visitor Spending and Payroll Impacts 2008, National Park Service. Social Science
Program, 2009, p. 4.

19
În tabelul de mai jos sunt prezentate aceste aspecte pentru primele 10 parcuri naţionale
după numărul de ecoturişti. Cele mai mari (Great Smoky Mountains şi Grand Canyon)
încasează din ecoturism sute de mii de dolari, iar personalul angajat depăşeşte 10000
persoane pentru fiecare parc. Impactul economic local al activităţii ecoturistice cuprinde şi
salariile personalului parcurilor naţionale. În 2009, Serviciul Parcurilor Naţionale a angajat
24954 de persoane cu un fond salarial total de 1203 mil.USD şi 313 mil.USD beneficii
salariale. Impactul combinat al încasărilor din ecoturism şi veniturile personalului
parcurilor naţionale este estimat astfel: 6,3 mld.USD în venituri salariale, 9 mld.USD în
valoare adăugată şi 241442 locuri de muncă pentru populaţia locală 26.

Tabel 3. Încasări din ecoturism pentru primele 10 parcuri naţionale americane

şi impactul asupra economiei locale în anul 200827
Impactul ecoturismului asupra economiei locale
Nr. Încasări din
Parcul Naţional Locuri de muncă Valoare adăugată
crt. ecoturism ($) Salarii ($)
create ($)
1 Great Smoky Mountains 800292 14569 360582 560769
2 Grand Canyon 422679 10760 168267 263514
3 Yosemite 292368 4880 139195 215701
4 Yellowstone 345267 6293 169514 255254
5 Olympic 112859 2191 42957 67428
6 Rocky Mountain 234075 4523 78759 121780
7 Zion 140758 2986 71208 103744
8 Cuyahoga Valley 59321 804 19887 30928
9 Grand Teton 259868 3680 102813 158691
10 Acadia 157935 3130 62143 96182

Cele mai căutate destinaţii ecoturistice americane (tabel 4, figura 6) sunt

următoarele parcuri naţionale: Great Smoky Mountains (cu aproape 9,5 milioane vizitatori
în 2009), Grand Canyon (4,3 mil.ecoturişti), Yosemite (3,7 mil.ecoturişti), Yellowstone,
Olympic, Rocky Mountain, Zion, Cuyahoga Valley, Grand Teton, Acadia, ce primesc anual
câteva milioane vizitatori.

Tabel 4. Top 10 destinaţii ecoturistice în S.U.A. în perioada 2005-2009

Parcul Număr vizitatori

Loc Localizare
Naţional 2005 2006 2007 2008 2009 Media
TN-NC
Great
(Tennessee-
1 Smoky 9192477 9289215 9372253 9044010 9491437 9277878
North
Mountains
Carolina)
Grand AZ
2 4401522 4279439 4413668 4425314 4348068 4373602
Canyon (Arizona)
CA
3 Yosemite 3304144 3242644 3503428 3431514 3737472 3443840
(California)

26
Stynes D.J., 2009, National Park Visitor Spending and Payroll Impacts 2008, National Park Service. Social
Science Program, p. 1.
27
Idem, p. 2-11.

20
 ID-MT-WY
(Idaho-
4 Yellowstone 2835651 2870295 3151343 3066580 3295187 3043811
Montana-
Wyoming)
WA
5 Olympic 2835651 2870295 3151343 3081451 3276459 3043040
(Washington

Rocky CO
6 2798368 2743676 2895383 2757390 2822325 2803428
Mountain (Colorado)
7 Zion UT (Utah) 2586665 2567350 2657281 2690154 2735402 2647370
Cuyahoga
8 OH (Ohio) 2533827 2468816 2486656 2828233 2589288 2581364
Valley

Grand WY
9 2463442 2406476 2588574 2485987 2580081 2504912
Teton (Wyoming)

10 Acadia ME (Maine) 2051484 2083588 2202228 2075857 2227698 2128171

(ecoturisti)
10000000
9000000
8000000
7000000
6000000
5000000 Grand Canyon

4000000 Yellow stone Cuyahoga Grand

Valley Teton
3000000 Acadia
2000000
1000000
0
Great Yosemite Olympic Zion Grand Teton
Smokey
Mountains

Figura 6. Top 10 destinaţii ecoturistice în S.U.A. (media perioadei 2005-2009)

4. Impactul ecoturismului asupra economiei locale

Parcurile naţionale din S.U.A. nu sunt organizate ca nişte organizaţii non-profit;
din contră, acestea sunt organizate şi conduse ca nişte companii ce aduc beneficii populaţiei
locale, misiunea administraţiilor acestora fiind de a furniza servicii de calitate, de a proteja
natura, de a împărtăşi cunoştinţele despre mediu, de a educa turiştii în spiritul „eco‖ sau
„verde‖.
Există statistici detaliate ale Serviciului Parcurilor Naţionale (NPS – Social
Science Program) şi studii de specialitate 28 privind impactul economic al ecoturismului,
prin care se estimează cât ar fi pierderile economice la nivel regional în absenţa parcului
naţional respectiv.
Cei 11,56 mld.USD încasări din ecoturism au următoarea semnificaţie economică:
14,1 mld.USD în vânzări, 4,9 mld.USD în venituri salariale şi 7,6 mld.USD în valoare

28
Stynes D.J., 2009, National Park Visitor Spending and Payroll Impacts 2008, National Park Service. Social
Science Program.

21
adăugată. Încasările din ecoturism susţin aproximativ 227000 de locuri de muncă la nivel
local. Efectele totale pot fi divizate în efecte directe, care reies din afacerile de vânzare a
bunurilor şi serviciilor direct către vizitatorii parcurilor naţionale şi efecte secundare,
rezultate din circulaţia acestor bani în cadrul economiei locale (tabel 7).
Tabel 7. Semnificaţia economică a încasărilor din ecoturism asupra economiilor locale (2009)
Vânzări Locuri de muncă Venituri Valoare adăugată
Sectoare (încasări)
(mil. $) create salariale (mil. $) (mil. $)
Efecte directe
Moteluri, hoteluri, cabane,
2994 51493 1257 2088
pensiuni
Taxe de campare 256 2930 31 74
Restaurante şi baruri 3063 64626 1153 1332
Agrement şi animaţie 1133 26235 398 684
Alte cheltuieli de transport 131 1473 24 57
Transport local 38 911 18 20
Magazine alimentare 271 5294 105 144
Benzinării 440 5616 163 218
Alte magazine en-detail 842 16328 378 541
Comerţ en-gros 222 8572 104 119
Total efecte directe 9390 183478 3631 5278
Efecte secundare 4700 43255 1298 2376
Total efecte 14090 226732 4930 7654
Notă: valoarea adăugată reprezintă suma veniturilor salariale pentru angajaţi, profituri, chirii şi alte taxe indirecte.
Sursa: date prelucrate după National Park Visitor Spending and Payroll Impacts 2008

Efectele directe se contabilizează în 9,4 mld.USD în vânzări, 3,6 mld.USD în

venituri salariale, 5,3 mld.USD în valoare adăugată şi 183000 de locuri de muncă. 81% din
încasările din ecoturism sunt absorbite la nivel local ca şi vânzări directe. Pentru fiecare
dolar provenit din vânzări directe, se generează 0,5 USD la nivel local prin efectele
secundare. Patru sectoare economice sunt afectate direct de încasările din ecoturism:
cazarea, restaurarea, micul comerţ şi agrementul. Încasările din ecoturism susţin peste
50000 locuri de muncă în sectoarele de cazare şi restaurare şi peste 23000 locuri de muncă
în micul comerţ şi agrement.
De asemenea, parcurile naţionale au impact asupra economiilor locale prin
propriile cheltuieli, în special salariile angajaţilor. În 2009, Serviciul Parcurilor Naţionale a
angajat 24954 de persoane, cu un fond salarial total de 1203 mil.USD şi 313 mil.USD
beneficii salariale. Pentru fiecare două locuri de muncă create de către Serviciul Parcurilor
Naţionale, un alt loc de muncă este generat prin efectele induse de cheltuielile angajaţilor în
economia locală (tabel 8). Mai există şi alte efecte economice locale provenite din
achiziţionarea bunurilor şi serviciilor de la furnizoriii locali şi din construcţii; acestea sunt
însă mai dificil de estimat.
Tabel 8. Impactul salariilor plătite angajaţilor Serviciului Parcurilor Naţionale
asupra economiilor locale în anul 2009
Salarii şi beneficii Valoare adăugată Locuri de muncă
(mil. $) (mil. $) create
Salariile NPS 1517 1517 24954
Efectele induse 344 344 11862
Total impact local 1861 2107 36816
Sursa: date prelucrate după National Park Visitor Spending and Payroll Impacts 2008

22
 Studiu de caz: Parcul Național Yellowstone – model de analiză a unei destinații
ecoturistice29

Rezumat: Parcul Naţional Yellowstone este primul parc naţional din lume (1872), intrând
pe lista patrimoniului natural mondial prin raritatea şi unicitatea sa. Parcul primeşte peste
3 milioane ecoturişti anual, oferindu-le servicii profesioniste şi calitative, precum şi
posibilitatea practicării multor activităţi ecoturistice. Această lucrare prezintă Parcul
Naţional Yellowstone ca un model de analiză a unei destinaţii ecoturistice, ce urmează paşi
logici (prezentare generală a destinaţiei ecoturistice, localizare şi accesibilitate, atracţii
ecoturistice, activităţi ecoturistice, bază tehnico-materială, circulaţie ecoturistică, bune
practici în managementul ecoturistic), sintetizând un volum mare de informaţii în concluzii
pertinente, grafice, fişe de prezentare.

Cuvinte cheie: Parcul Naţional Yellowstone, destinaţie ecoturistică, circulaţie ecoturistică,

management ecoturistic

Introducere
Parcul Naţional Yellowstone este primul parc naţional din lume, înfiinţat încă din
1872. A intrat pe lista patrimoniului natural mondial prin raritatea şi unicitatea sa. Parcul
este considerat o minune a lumii, deţinând cea mai mare colecţie de gheizere de pe glob.
Este un ecosistem natural aproape intact din zona temperată, un teritoriu sălbatic, habitat al
urşilor grizzly, lupilor, bizonilor, elanilor. PN Yellowstone primeşte peste 3 milioane
ecoturişti anual, oferindu-le servicii profesioniste şi calitative, precum şi posibilitatea
practicării multor activităţi ecoturistice. Se adaugă fondurile substanţiale pentru investiţii,
infrastructura diversificată şi ecologică, promovarea educaţiei pentru mediu.

Materiale și metode
Cercetarea teoretică se bazează pe lucrările menţionate în bibliografie. Studiul a
fost realizat pe baza analizei, prelucrării şi interpretării datelor statistice furnizate de surse
de încredere, cu date actualizate: Serviciul Naţional al Parcurilor Americane (National Park
Service, www.nps.gov, Yellowstone National Park Trip Planner). Această lucrare este un
model de analiză a unei destinaţii ecoturistice, ce urmează paşi logici (prezentare generală a
destinaţiei ecoturistice, localizare şi accesibilitate, atracţii ecoturistice, activităţi
ecoturistice, bază tehnico-materială, circulaţie ecoturistică), sintetizând un volum mare de
informaţii în concluzii pertinente, grafice, fişe de prezentare.

Rezultatele cercetării
Localizare şi accesibilitate – Parcul Naţional Yellowstone este situat în regiunea
intramontană a S.U.A., pe teritoriile statelor Montana, Idaho şi Wyoming. Suprafaţa
parcului este de 8879 kmp, în cea mai mare parte proprietate federală. Parcul este
administrat de Serviciul Naţional al Parcurilor Americane şi Xanterra Parks and Resorts,
alături de o serie de ONG-uri. Parcul poate fi accesat prin 5 puncte de intrare (figura 7):
nord - Gardiner, Montana (singura intrare deschisă tot timpul anului), nord-est Silver Gate,
Montana, vest - West Yellowstone, Montana, est - Cody, Wyoming, sud - Jackson Hole,

29
Simoni Smaranda, 2013, Yellowstone National Park – Model to Analyze an Ecotourism Destination, Lucrări
ştiinţifice. Management Agricol, seria I, vol. XV (4), Editura Agroprint. Timişoara.

23
Wyoming (acestea patru fiind deschise doar sezonier). Fiind situat într-o zonă montană cu
altitudini de peste 2200m, parcul are o climă rece, vremea fiind imprevizibilă (furtuni,
alunecări teren); prin urmare, sezonul propice pentru vizitare este perioada mai-octombrie.
Se pot achiziţiona permise de vizitare pentru 7 zile (25 $ pentru automobile, 20 $
pentru snowmobile sau motociclete şi 12 $ pentru biciclişti sau pedeştrii); acest permis
include intrarea şi în PN Grand Teton. Permisul cu valabilitate anuală costă 50 $. Există şi
permise anuale pentru toate parcurile naţionale americane (80 $), cu variante pentru
vârstnici (10 $) sau gratuite pentru copii (sub 15 ani), militari, persoanele cu handicap
permanent sau nevăzători. 80% din taxele colectate sunt reţinute de către administraţia
parcului, restul de 20% fiind depozitate într-un cont special pentru parcurile care nu au
încasări suficiente. În cadrul Congresului NPS fondurile sunt alocate ulterior pentru
investiţii în parc, cum ar fi infrastructura rutieră, sistemele de drenaj, lucrări pentru
combaterea eroziunii terenurilor, amenajări pentru persoanele cu disabilităţi, locuri de
campare, reparaţii etc.

Figura 7. Harta turistică a Parcului Naţional Yellowstone (puncte de intrare, şosele, centre
de informare turistică, principalele obiective turistice)
Sursa: http://www.yellowstone.co/entrances.htm

Atracţiile ecoturistice mai importante sunt (figura 8): gheizerele (Old Faithful,
Norris Geyser Basin, Fountain Paint Pot, Firehole Lake Drive, West Thumb Geyser Basin,
Mud Volcano), izvoarele fierbinţi (Mammoth Hot Springs), Lacul Yellowstone, canionul şi
cascadele râului Yellowstone, viaţa sălbatică (urşi grizzly, urşi negri, lupi, pume, elani,
bizoni, antilocapre americane, vulture pleşuvi), situri istorice.

24
 Activităţile ecoturistice practice în PN Yellowstone sunt (figura 8): drumeţii,
ciclism, campare, pescuit, hipism, excursii cu ambarcaţiuni, vizionarea de filme şi expoziţii
privind gheizerele, viaţa sălbatică, istoria parcului, programe cu rangeri pentru tineri, reţele
de socializare privind vizitarea parcului, expediţii, programe educative pentru tineri şi
profesori, diverse ceremonii (nunţi).

Mammoth Hot Springs Cascada Corner of

Heart Spring şi Old Faithful Yellowstone

Viaţă sălbatică în Blue Funnel Spring at West

Fountain Paint Pot Yellowstone (bizoni) Thumb Geyser Basin

Viaţă sălbatică în Viaţă sălbatică în Viaţă sălbatică în

Yellowstone (elan) Yellowstone (urs Grizzly) Yellowstone (vultur pleşuv)

Viaţă sălbatică în Activităţi ecoturistice în

Yellowstone (drumeţii) Activităţi ecoturistice în
Yellowstone (lupi) Yellowstone (Olimpiada vieţii
sălbatice - Wildlife Olympics)
Figura 8. Imagini reprezentative ale atracţiilor şi activităţilor ecoturistice
în Parcul Naţional Yellowstone Sursa: https://www.facebook.com/YellowstoneNPS

25
 Cazarea se poate efectua la hoteluri, logii, campinguri (există 12 campinguri:
Bridge Bay, Canyon, Fishing, Bridge RV, Grant Village, Indian Creek, Lewis Lake,
Madison, Mammoth, Norris, Pebble Creek, Slough Creek, Tower Fall), contactându-se
pentru rezervări Xanterra Parks and Resorts, YellowstoneNationalParkLodges.com (pentru
rezervări online), TDD (rezervări telefonice).
Se adaugă serviciile de ghidaj, muzeele şi punctele de informare şi educaţie
ecoturistică (Fishing Bridge Visitor Center, Grant Visitor Center, Madison Information
Station, National Park Ranger Museum, Norris Geyser Basin Museum, West Thumb
Information, Albright Visitor Center Mammoth, West Yellowstone Visitor Information
Center, Canyon Visitor Education Center, Old Faithful Visitor Education Center), serviciile
de alimentaţie, medicale, financiare, religioase, de achiziţionare a materialelor publicitare
(Yellowstone NP Trip Planner) şi suvenirurilor, o serie de adrese web, linii telefonice
pentru informaţii meteorologice, evenimente speciale.
Circulaţia ecoturistică în Parcul Naţional Yellowstone
În privinţa evoluţiei fluxului turistic în Parcul Naţional Yellowstone (tabel 9,
figura 9) se observă următoarele: o evoluţie crescândă a sosirilor în anii 2007, 2009, 2010,
2011 şi 2012 (peste 3 milioane ecoturişti anual), cu un maxim în anul 2010 (3640205
ecoturişti); scăderi în perioada 2004-2006 (2,8 milioane ecoturişti), precum şi în 2008
(datorită efectelor crizei economice).

Tabel 9. Indicatori ecoturistici utilizaţi în caracterizarea destinaţiilor ecoturistice

Denumirea destinaţiei
1 YELLOWSTONE NATIONAL PARK
ecoturistice
Ţara State Regiunea
2 Localizare
S.U.A. Idaho, Montana, Wyoming IM intramontană
Suprafaţa totală a km2 ha acri
3
parcului naţional 8879.16 887916.28 2219790.71
Suprafaţa parcului Proprietate
Proprietate de stat Propritate publică Total
4 naţional după tipul de privată
proprietate (ha) 887915.65 - 0.632 887916.28
Media
Evoluţia fluxului 2008 2009 2010 2011 2012
4 anuală
turistic în ultimii 5 ani
3066580 3295192 3640205 3394327 3447729 3368807
Media anuală a numărului de
5 ecoturişti (în ultimii 10 ani, 2003- 3158901
2012)
Număr mediu de 2008 2009 2010 2011 2012
6
ecoturişti pe zi 8402 9028 9973 9300 9446
Număr total înnoptări în
7 1306318
2010
Înnoptări în
Înnoptări în interiorul
Unităţi cazare situate în Alte tipuri
campingurile din parcului
afara parcului înnoptări
interiorul parcului (zona
Număr înnoptări pe sălbatică)
8
unităţi cazare 2010 Hotel,
motel,
Camping Cort Rulotă
cabană, 45045 15890
rulotă
575313 512665 87580 69825
Sezonalitatea turistică
ian feb mar apr mai iun
9 2012
Nr. ecoturişti 24766 27752 20248 29056 268251 671825

26
 Procent din total anual
0.72 0.80 0.59 0.84 7.78 19.49
(%)
Sezonalitatea turistică
iul aug sept oct nov dec
2012
Nr. ecoturişti 888335 780286 527609 177070 14059 18472
Procent din total anual
25.77 22.63 15.30 5.14 0.41 0.54
(%)

3700000
3,640,205

3,447,729
3500000

3,295,192 3,394,327
3300000
(ecoturisti)

3,151,343

3100000 3,066,580
3,019,375
2,868,317 2,870,295
2900000
2,835,651
2700000

2500000
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Figura 9. Evoluţia fluxului ecoturistic în P.N. Yellowstone în ultimul deceniu

1000000

900000

800000

700000

600000
(ecoturisti)

500000

400000

300000

200000

100000

0
ian feb m ar apr m ai iun iul aug sept oct nov dec

Figura 10. Sezonalitatea ecoturistică în P.N. Yellowstone (2012)

Deşi vara se înregistrează cele mai multe sosiri în parc (68 % din total sosiri),
vârful sezonier înregistrându-se în luna iulie, sezonul de vizitare începe încă din luna mai şi
durează până în luna octombrie inclusiv. Iernile aspre din PN Yellowstone detemină un flux
turistic redus în semestrul rece (noiembrie-aprilie), cu doar 4% din total sosiri (figura 10).

27
Înnoptările ecoturiştilor (figura 11) se realizează în proporţie de 84 % în unităţile de primire
situate în exteriorul parcului, la care se adaugă cu ponderi mai mici înnoptările în corturi şi
rulote în cadrul campingurilor din parc (12 %) şi campări în zona sălbatică (3 %).

Hotel, motel,
Înnoptări în cabană, rulotă
zona sălbatică Alte tipuri (în afara
Rulotă
Cort 3% înnoptări parcului)
5%
7% 1% 45%

Camping (în
afara parcului)
39%

Figura 11. Înnoptări în structurile de primire turistică în P.N. Yellowstone (2010)

Concluzii
Administraţia parcului a implementat strategii alternative pentru combaterea crizei
economice, precum promovarea mai agresivă pe internet, redesignul site-urilor web care
sunt mult mai interactive şi prezintă mult mai multe informaţii despre parcuri, ghizi on-line,
elaborarea şi publicarea on-line a programelor pentru extrasezon.
Dintre strategiile de marketing ecoturistic se remarcă cele axate pe activităţi
ecoturistice şi conexe inedite: extinderea activităţii în extrasezon, programe în timpul
sezonului rece (drumeţii de iarnă cu rangerii, „discuţii cu Grizzly‖, poveste de iarnă la
Mammoth Hot Springs), programe educaţionale şi de cercetaşi pentru copii, ceremonii
(nunţi), camere video online în obiectivele turistice (Old Faithful, Mt Washburn,
Mammoth, Electric Peak), pagini de socio-media (Facebook, YouTube, Flickr, Twitter).

Studiu de caz: Analiza unei destinații ecoturistice: Parcul Național Grand Canyon30

Rezumat: Parcul Naţional Grand Canyon, înfiinţat încă din anul 1919, a intrat pe lista
patrimoniului natural mondial prin raritatea şi unicitatea sa. Canionul fluviului Colorado
are o adâncime de 1,6 km, o lăţime medie de 15 km şi se extinde pe o suprafaţă de 450 kmp
Canionul fluviului Colorado are o adâncime de 1,6 km, o lăţime medie de 15 km şi se
extinde pe o suprafaţă de 450 kmp. Evoluţia şi geologia complexă, etajarea
biopedoclimatică, precum şi peisajul (culorile şi atmosfera canionului se schimbă în funcţie
de momentele zilei şi după anotimp) fac din Marele Canion o atracţie turistică unică.
Parcul primește anual peste 4 milioane de ecoturiști, oferind servicii profesionale și
calitative, precum și posibilități de practicare a diverselor activități ecoturistice. Această

Simoni Smaranda, 2014, Analyzing an ecotourism destination: Grand Canyon National Park, Lucrări ştiinţifice.
30

Management Agricol, seria I, vol.XVI, Editura Agroprint, Timişoara.

28
lucrare prezintă Parcul Național Grand Canyon ca model de analiză a unei destinații
ecoturistice, sintetizând un volum mare de informaţii în concluzii pertinente, grafice, fişe de
prezentare.

Cuvinte-cheie: Parcul Naţional Grand Canyon, ecotourism destination, destinaţie

ecoturistică, circulaţie ecoturistică, management ecoturistic

Introducere
Parcul Naţional Grand Canyon, înfiinţat încă din anul 1919, a intrat pe lista
patrimoniului natural mondial prin raritatea şi unicitatea sa. Canionul fluviului Colorado are
o adâncime de 1,6 km, o lăţime medie de 15 km şi se extinde pe o suprafaţă de 450 kmp.
Evoluţia şi geologia complexă, etajarea biopedoclimatică, precum şi peisajul (culorile şi
atmosfera canionului se schimbă în funcţie de momentele zilei şi după anotimp) fac din
Marele Canion o atracţie turistică unică. Comunităţile locale reprezintă urmaşii triburilor
amerindiene Pueblas, Hopi, Cerbat şi spaniolilor.
Dintre cele 59 parcuri naționale sub jurisdicția Serviciului Naţional al Parcurilor
Americane (National Park Service), Grand Canyon este cel de-al doilea cel mai popular
(după Great Smoky Mountains), cu 4,4 milioane de vizitatori în 2012. Oferă servicii
profesionale și calitative, dar și posibilități de practicare a diverselor activități ecoturistice.
În plus, există fonduri substanțiale pentru investiții, infrastructură diversificată și ecologică
sau promovarea educației ecologice. Grand Canyon merită să fie unul dintre cele mai
vizitate parcuri naționale din întreaga lume și rămâne, pentru peisajul său spectaculos, o
atracție deosebită pentru drumeții, campare și alte forme de turism.

Materiale și metode
Cercetarea teoretică se bazează pe lucrările menţionate în bibliografie. Studiul a fost
realizat pe baza analizei, prelucrării şi interpretării datelor statistice furnizate de surse de
încredere, cu date actualizate: Serviciul Naţional al Parcurilor Americane
(www.nps.gov/grca, www.grandcanyonlodges.com). Această lucrare este un
model de analiză a unei destinaţii ecoturistice, ce urmează paşi logici (prezentare generală a
destinaţiei ecoturistice, localizare şi accesibilitate, activităţi și atracţii ecoturistice, facilități
pentru cazare, circulaţie ecoturistică, cele mai bune practici în managementul ecoturistic),
sintetizând un volum mare de informaţii în concluzii pertinente, grafice, fişe de prezentare.

Rezultatele cercetării
Localizare și accesibilitate - Parcul Național Grand Canyon este situat în regiunea
intermontană a S.U.A., în statul Arizona. Parcul are o suprafață de 4 869,61 kmp, în
majoritatea proprietate federală (tabelul 10). Există patru puncte de intrare în parc (figura
12): St. George (în nord), Flagstaff şi Williams (în sud), Cameron (în est) şi Las Vegas (în
vest). Parcul este administrat de Serviciul Naţional al Parcurilor Americane şi Xanterra
Parks and Resorts, alături de o serie de ONG-uri (cum ar fi GCA – Grand Canyon
Association).
Canionul fluviului Colorado, lung de 466 kilometri și adânc de 1,6 km, separă
parcul în două zone, South Rim și North Rim, ale căror peisaje, climă și vegetație sunt
diferite datorită diferențelor de altitudine.
Se pot achiziţiona permise de vizitare pentru 7 zile (25 $ pentru automobile şi 12
$ pentru biciclişti sau pedeştri). Un permis de vizitare cu valabilitate un an pentru acest parc
costă 50 $. Există și câteva zile gratuite de intrare. De asemenea, ecoturiștii pot alege

29
permisul Golden Eagle (65 $) sau permisul anual pentru toate parcurile naționale americane
(80 $), cu versiuni pentru vârstnici (10 $) sau gratuite pentru copii (sub 15 ani), militari,
personae cu disabilități sau nevăzători. 80% din taxele colectate sunt păstrate de
administrația parcului, iar restul de 20% sunt depozitate într-un cont special pentru acele
parcuri care nu au venituri suficiente. Congresul NPS alocă fondurile pentru investiții în
parc, cum ar fi drumurile, sistemele de drenare, controlul eroziunii, facilitățile pentru
persoanele cu handicap, campinguri, reparații etc.

Figura 12. Hărţi ecoturistice (puncte de intrare, centre de in formare turistică, principalele
atracții turistice) şi panoramă a Marelui Canion
Sursa: „The Guide‖, National Park Service, www.nps.gov/grca

Cele mai importante atracții ecoturistice (figura 13) sunt: canionul fluviului
Colorado, cu combinațiile sale unice de culori determinate de geologie și eroziune care au
format peisaje uluitoare, ecosisteme naturale, mare diversitate biologică (1500 specii de
plante, 355 specii de păsări, 89 specii de mamifere, 47 specii de reptile, 9 specii de
amfibieni, 17 specii de pești) și numeroase specii rare, endemice și protejate, faună
sălbatică (căprioare, elani, curcani, condori de California, pume) și situri istorice.
Traseeele ecoturistice mai importante sunt Bright Angel Point, Transept, North
Kaibab, Ken Patrick, Uncle Jim, Widforss, Arizona, Cape Royal, Cliff Springs, Cape Final,
Roosevelt Point, Point Imperial (figura 12).
Activitățile ecoturistice practicate în Parcul Național Grand Canyon (figura 13)
sunt: excursii cu ghid, drumeții sau mers pe jos, plimbări cu bicicleta, camping, călărie pe
catâri, excursii pe apă (ape repezi sau liniștite), aventuri de învățare (geologie, istorie,
arheologie, fotografie), programele de informare pentru școlari, dezvoltarea profesională și

30
oportunitățile pentru profesori, învățământul la distanță (programe educaționale bazate pe
internet), programe cu rangeri (pentru a afla mai multe despre natura, știința, istoria și
cultura Grand Canyon), plimbări cu autobuzul gratuit, excursii cu trenul, tururi ghidate la
telefonul mobil, vizionarea de filme și expoziții de fotografie cu parcul (există punte de
fotografiere unde luminile canionului sunt mai dramatice dimineața sau după-amiaza
târziu).

Clădirea Operațiunilor Parcului, cunoscută și sub numele de Operațiunile

Ranger (1929)

Ecosistem natural: luncă în

Geologie în Grand Canyon: the calcarele North Rim Resurse arheologice: Granaries
de Kaibab above Nanoweap

Viață sălbatică în PN Grand Canyon Viață sălbatică în PN Grand

(elan) Grand Canyon – lecție în Canyon (pumă)
natură

Vedere spre Mather Point Excursie rafting pe fluviul

Trenul-hotel Grand Canyon (South Rim) Colorado
Figura 13. Imagini reprezentative ale atracțiilor și activităților ecoturistice
din Parcul Național Grand Canyon Sursa: http://www.nps.gov/grca

31
 Facilitățile de cazare sunt hoteluri (El Tovar), logii, campinguri (campingul
Mather Camping pe South Rim, Camping North Rim, Desert View Campground),
contactând Forever Resorts, Xanterra Parks and Resorts pentru rezervari,
grandcanyonlodges.com (pentru rezervari online) și TDD (rezervare telefonică).
Se adaugă servicii de ghidaj, centre de vizitare și muzee pentru educația și
informarea ecoturiștilor (Desert View, Canyon View Information Plaza, Verkamps Visitor
Center, The North Rim Visitor Center, Yavapai Museum of Geology, Tusayan Museum
and Ruin), servicii de alimentație, medicale, financiare, religioase, material publicitare (The
Guide, Trip Planner), magazine pentru suveniruri (the Gift Shop), facilități pentru fitness, o
serie de site-uri web, linii telefonice pentru informații meteorologice, evenimente speciale
(Petrecerea North Rim Star, Zilele Artistice ale Vestului, Zilele Culturii Native Americane,
Simfonia Canionului, Ziua Arheologiei).
În privința fluxului ecoturistic în Parcul Național Grand Canyon (tabelul 10,
figura 14), am observat următoarele: o tendință crescătoare a sosirilor în perioada 2003-
2005 (până la 4,4 milioane ecoturiști), o ușoară scădere în 2006, urmată de o redresare în
perioada 2007-2008 (4,4 milioane de ecoturiști). Datorită crizei economice, sosirile au
scăzut lent în perioada 2009-2011 (aproximativ 4,3 milioane ecoturiști anual), însă s-au
redresat la 4,4 milioane în 2012.

Figura 14. Fluxul ecoturistic în PN Grand Canyon în perioada 2003-2012

Parcul a primit un număr mediu de 11.500-12.000 de ecoturiști pe zi, în ultimii 5

ani analizați. Densitatea traficului turistic (892 ecoturiști / km2) este suficient de mare
pentru a necesita măsuri adecvate de protecție a mediului și a limita supraaglomerarea.
Deși majoritatea ecoturiștilor vizitează parcul vara (42% din totalul sosirilor), cu
un vârf sezonier în iulie (peste 650000 ecoturiști). Sezonul de vizitare începe la începutul
lunii martie și durează până în octombrie inclusiv, datorită climatului blând (figura 15).

32
 Tabel 10. Indicatori ecoturistici utilizaţi în analiza unei destinații ecoturistice
Denumirea parcului
1 GRAND CANYON NATIONAL PARK
național
Țara Statul Regiunea
2 Localizare
S.U.A. Arizona IM intramontană
km2 hectare acri
3 Suprafața totală
4,869.61 486,961.32 1,217,403.32
Suprafaţa parcului Proprietate
Proprietate de stat Propritate publică Total
4 naţional după tipul privată
de proprietate (ha) 472,345.11 4,744 9,872.21 486,961.32
Evoluţia fluxului Yearly
2008 2009 2010 2011 2012
5 turistic în ultimii 5 average
ani 4,425,314 4,348,068 4,388,386 4,298,178 4,421,352 4,376,259
Media anuală a numărului de
6 ecoturişti (în ultimii 10 ani, 2003- 4,342,706
2012)
Număr mediu de 2008 2009 2010 2011 2012
7
ecoturişti pe zi 12124.15 11912.52 12022.98 11775.83 12113.29
Număr total
8 1,357,679
înnoptări în 2011
Zona
Număr înnoptări pe Concessioner NPS Camping Altele
sălbatică
9 unităţi cazare în
Lodging Camping Corturi Rulote
2011 291,833 62,265
639,661 57,185 206,850 126,310
Sezonalitatea
ian feb mar apr mai iun
ecoturistică în 2011
Numărul
139,029 120,726 304,583 388,363 419,569 544,089
ecoturiștilor
Procent din total
3.23 2.81 7.09 9.04 9.76 12.66
anual (%)
10
Sezonalitatea
iul aug sept oct nov dec
ecoturistică în 2011
Numărul
654,871 595,265 410,636 348,203 201,809 171,035
ecoturiștilor
Procent din total
15.24 13.85 9.55 8.10 4.70 3.98
anual (%)
Sursa: date preluate și procesate din Street B., 2012, Statistical abstract: 2011. Natural Resource Data Series,
NPS/NRPC/SSD/NRDS—2012/422. National Park Service, Fort Collins, Colorado.

Figura 15. Sezonalitatea ecoturistică în PN Grand Canyon NP (2011)

33
 Înnoptările au înregistrat 1357679 în anul 2011 (figura 16) și au fost asigurate în
proporție de 50% de unități de cazare situate în afara parcului (lodging 46%, camping 5%),
la care se adaugă cu ponderi mai mici înnoptările în corturi şi rulote în cadrul campingurilor
din parc (24 %) şi campări în zona sălbatică (21 %).

Figura 16. Înnoptările în PN Grand Canyon după tipul de unități de cazare (2011)

Concluzii
Administrația parcului a trebuit să implementeze strategii alternative pentru a face
față crizei economice, cum ar fi un marketing mai agresiv pe internet, un nou design al site-
urilor, care sunt mai interactive și oferă mai multe informații despre parcuri, ghiduri online
și programe online pentru extrasezon.
Există strategii de marketing ecoturistice, bazate pe activități, programe și servicii
ecoturistice originale și conexe: Cell Phone Audio Tours (circuite ale Grand Canyon
însoțite de mesaje vocale scurte pe telefonul mobil, explicând diferite aspecte legate de
canion, de la geologie și istorie locală, la descrierea boltei stelare în timpul nopții), expoziții
de pictură care prezintă Grand Canyon, servicii gratuite de transport cu autobuzul și
plimbări pe cai sau catâri, publicații trimestriale (The Guide este disponibil în multe limbi),
broșuri online foarte sugestive și ușor de citit, publicitate online (camere web în zonele cu
peisaje frumoase sau animale rare), servicii de nișă (ceremonii religioase, oportunități de
fitness), diverse servicii (apeluri de urgență, informații despre vreme, drumuri și trafic,
evenimente, toaletă ecologică și alte informații on-line), pagini de social media (Facebook,
YouTube, Flickr, Twitter).

34
 Temă de seminar

1. Descrieți profilul pieţei ecoturistice

2. Comentați asupra resurselor ecoturistice şi parcului naţional ca principală
resursă ecoturistică
3. Enumerați principalele destinaţii ecoturistice pe glob
4. Enumerați activităţile ecoturistice promovate pe piaţa turistică
5. Descrieți structurile ecoturistice de primire
6. Comentați asupra personalului din ecoturism
7. Care sunt tendinţele pieţei ecoturismului?

35