República Portuguesa

Gheorghe Ioana Virginia

Cls a XII A
Portugalia
Republica Portugheză este o ţară situată în
extrema sud-vestică a Europei, din Peninsula
Iberică, având graniţă cu Oceanul Atlantic în
vest şi în sud, şi cu Spania în nord şi în est. De Deviză naţională: Nu are
asemenea include două grupuri de insule ale
portugheză
Atlanticului: Insulele Azore (Açores) şi Insulele
(mirandeza este
Madeira.
Limba oficială recunoscută ca
oficială în Miranda do
CAPITALA.Lisabona (Lisboa), oraş situat
Douro)
intr-o regiune colinară, în apropiere de
litoralul atlantic, pe ţărmul nordic al Capitala Lisabona (Lisboa)
estuarului rîului Tejo;677 790 locuitori- Preşedinte Jorge Sampaio
1991 (2 074 000 locuitori aglomeraţia
urbană-1992, peste 1/5 din populaţia Prim Ministru José Sócrates
ţării). Locul 109
Suprafaţa
92.391 km²
Lisabona este cel mai mare centru economic al
Populaţia
ţării: financiar bancar, comercial, industrial Locul 79
- Total
(construcţie de maşini, reparaţii de 10,356,117
(2001)
superpetroliere, rafinarea petrolului,
industria chimica şi alimentară ş.a.). Independenţa 1143
Important centru internaţional al Euro(€), Monedele
transporturilor portuare şi aeriene Moneda
euro portugheze
(aeroportul internaţional Portela), care
leagă Europa cu America de Sud, Africa şi Fus orars (UTC, UTC + 1 vara)
Asia. Principalul centru cultural ştiinţific si Imn naţional A Portuguesa
universitar: Academia de Ştiinţe (fondată
Cod Internet .PT
în1779) şi alte trei academii, 6 universităţi
(între care Universidade de Lisboa, cea Prefix
351
mai veche-fondată în 1288-din Portugalia) telefonic
şi alte instituţii de învăţămînt superior, cca Densitatea
30 de societăţi ştiinţifice (între care 108.1 loc./km²
populaţiei
Societatea geografica, fondată în 1875,
10 iunie(‘Ziua
Institutul Camões, fondat în 1929)
Portugaliei’,data
numeroase institute de cercetare, cca 20 Sarbatoarea
morţii poetului
de biblioteci (Biblioteca Naţională, fondată naţională
naţional Luiz de
în 1796, peste 2 mil de volume, Biblioteca
Camões-1580)
Fundaţiei Calouste Goulbenkian ş.a), 16
muzee, cîteva teatre, orchestră simfonică, grădină zoologică;

Monumente: Turnul Belém (1515-21), castelul São Jorge (sec.14-16), palatele Mitre
si Foz (sec.17), Palacio das Cortes (sec.16), Palácio Nacional de Ajuda(1816-26)
ş.a., catedrala romano-catolică (sec.14), numeroase biserici din sec.16-18
(Madre de Deus, São Roque, São Vicente de Fora, São Miguel ş.a.),
Obeliscul(1640), Apeductul(sec.18), Podul peste Tejo, numeroase statui etc.

NATURA. Relieful Portugaliei corespunde marginii vestice a vechiului soclu al Mesetei

Iberice şi se prezintă diferenţiat la N şi S de fluviul Tejo. Portugalia nordică este
Gheorghe Ioana Virginia
Cls a XII A
predominant muntoasă, constituită din lanţuri paralele (NE-SV), cu altitudini
moderate: Serra de Marão (1 415 m), Serra de Nogueira (1 318 m), Serra de
Caramulo, Serra de Estrela (cu altitudinea maximă de pe teritoriul ţării: Pico de
Serra, 1 991 m). Portugalia sudică este ocupată de cîmpii vălurite (Alentejo) şi
platouri joase, limitate de lanţuri muntoase, între care, în S, Serra de Monchique
(902 m altitudine maximă) şi Serra de Malhao. Ţărmul (832 km) este jos şi
rectiliniu. Partea insulară este constituită din arhipelaguri vulcanice Azore/Açores
(2 355 km²), aflat la cca 1 500 km V de Portugalia şi compus din 9 insule mari
(São Miguel, Pico, Faial ş.a.) şi Madeira (797 km²), cu insula Madeira (740,6
km²), Porto Santo, Selvanges ş.a., la 500 km de ţărmul african (Maroc).

Rîurile mai importante (Douro/Duero, Tejo, Guadiana ş.a.) vin din Spania.

Clima temperat-oceanică, cu temperaturi relativ uniforme pe litoral şi cu amplitudini

în interior, cu precipitaţii relativ bogate, care scad de la N (2 500 mm) la S
(1 100 mm) şi de la V la E.

Pădure atlantică (în special de stejar), păşuni în zona montană mai înaltă şi în regiuni
mai umede, iar în rest tufişuri de maquis şi garriga, fauna fiind cea specifică
acestor asociaţii vegetale,dar mai săracă decît în Spania.În Portugalia se află 6
P.N. şi mai multe R.N.

POPULAŢIA. 9 964 000 locuitori-1998 (1864: 4 200 000; 1900: 5 100 000; 1920:
6 000 000; 1950: 9 836 000; 1984: 10 008 000); natalitate 11,4%, mortalitate
10,4%, spor natural 1%;speranţa de viaţă la naştere(1995-96): 71,3 ani la
bărbaţi şi 78,6 ani la femei; populaţia urbană 37% (1997). Oraşe principale (mii
locuitori-1991):Pôrto (309,0), Vila Nova de Gaia (247,0), Amadora (176,0),
Cascais (155,0), Almada (153,0), Matosinhos (152,0), Coímbra (148,0), Braga
(144,0), Funchal (126,9; în insula Madeira), Seixal (115,2), Setubal (103,2).
Portughezi în cvasitotalitate 99%; cca 110 000 străini (africani, brazilieni ş.a.).
Zonele mai dens populate sunt oraşele Lisabona şi Pôrto, cu împrejurimile
(împreună concentrează aproape 2/5 din populaţia ţării), valea fluviului Tejo,
unele sectoare de coastă,regiunea Algarve. Între regiunile mai puţin populate se
înscriu cîmpia Alentejo, în S, şi sectorul montan din N.

Culte: catolicism 92,2%, protestantism 1,5%, islamism 0,1% ş.a.

ISTORIE:

Pornind de la Reconquista ca şi o ţară independentă în 1143, şi cu teritoriu aproape

constant din Secolul XIII, Portugalia a avut o legătură profundă cu oceanul. Din cele
mai vechi timpuri, pescuitul şi comerţul maritim au fost printre activităţile economice
principale portugheze. Interesul lui Henry Navigatorul (secolul XV) în explorare,
împreună cu dezvoltările tehnologice în navigaţie ale timpului au permis îceperea
expansiunii portugheze şi progreselor în cunoaşterea geografică.

După perioada ei de glorie mondială din secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult
din bunăstarea sa prin distrugerea Lisabonei într-un cutremur din anul 1755,
ocuparea sa în timpul Războaielor Napoleonice şi prin pierderea coloniei sale
braziliene în 1822. O revoluţie din 1910 a distrus monarhia portugheză, iniţiind o
Gheorghe Ioana Virginia
Cls a XII A
perioadă de republicanism haotic (Prima Republică); în 1926 un coup d'etat
naţionalist militar a început o perioadă de cinci decade de fascism.

În 1974, o revoluţie militară de drepta a instalat un guvern care a instituit o serie de

reforme democratice. Anul următor, Portugalia a declarat independenţa coloniilor sale
din Africa: Mozambic, Angola, Guinea-Bissau, Capul Verde şi São Tomé şi Príncipe) şi
şi-a pierdut colonia Timorul de Est din Asia din cauza unei invazii indoneziene.
Portugalia însăşi a intrat în Uniunea Europeană în 1986, pierzând o altă dependenţă
asiatică, Macau, redăruită unei suveranităţi chineze în decembrie 1999.

POLITICA:

În anii ce au urmat loviturii de stat, Porugalia a îndepărtat progresiv instituţiile

nedemocratice şi s-a stabilizat ca o democraţie constituţională. Cele patru mari
organe politice portugheze sunt preşedinţia, primul ministru şi Consiliul de Miniştri
(guvernul), Parlamentul şi puterea judiciară.

Preşedintele, ales pentru un mandat de 5 ani, în mod direct, prin vot direct, de
asemenea comandant şef al forţelor armate. Puterile prezidenţiale includ alegerea
primului ministru şi a Consiliului de Miniştri, în care preşedintele trebuie să fie ghidat
de rezultetele alegerilor. Consiliul de Stat, un organ prezidenţial de supreveghere,
este compus din şase ofiţeri civili seniori, orice fost preşedinte ales începând cu 1976,
cinci membrii aleşi de către Ansamblu, şi cinci aleşi de către preşedinte.

Guvernul este condus de către un prim ministru, care numeşte Consiliul de Miniştri.

Ansamblul Republicii (Assembleia da República) este un organ unicameral compus din

230 de deputaţi. Aleşi prin vot universal conform sistemului de reprezentare
proporţională, deputaţii servesc un mandat de patru ani, cu excepţia cazului în care
preşedintele dizolvă Ansamblul şi cere noi alegeri.

Curtea Supremă naţională este curtea ultimului apel. Curţi militare, administrative şi
fiscale sunt desemnate ca categorii de curţi diferite. Un Tribunal Constituţional format
din nouă membrii verifică constituţionalitatea legislaţiei.

Districte şi regiuni

Portugalia continentală este formată din 18 districte (distritos, singular - distrito):

Gheorghe Ioana Virginia
Cls a XII A
• Aveiro
• Beja
• Braga
• Bragança
• Castelo Branco
• Coimbra
• Évora
• Faro
• Guarda
• Leiria
• Lisboa (Lisabona)
• Portalegre
• Oporto (Porto)
• Santarém
• Setúbal
• Viana do Castelo
• Vila Real
• Viseu

Pe lângă acestea există două regiuni autonome (regiões autónomas): Azore (Açores)
şi Insulele Madeira. Fiecare district este subdivizat mai departe în Municiipile
Portugaliei.

Geografie

Portugalia continentală este împărţită în două de râul ei principal, Tagus (Tejo). În

nord, peisajul este format din munţi, deşi cel mai înalt punct al Portugaliei este Mount
Pico în Azore la 2,351 m. Sudul în jos spre Algarve este format mai ales din câmpii şi
climatul de aici este ceva mai călduros şi mai uscat decât nordul răcoros şi ploios.
Alte râuri importante includ Douro, Minho şi Guadiana, similare râului Tagus prin
faptul că toate izvorăsc din Spania.

Economie

O dată cu intrarea în UE, Portugalia a cunoscut un adevărat miracol economic,fiind în

plină ascensiune (creştere a PNB de la 35 md. $ în 1987 la cca 110 md. $ în
1997), deşi n-a rezolvat încă o serie de probleme, între care inflaţia şi balanţa de
plăţi (datoria externă se menţine la peste 20 md. $). Principala ramură
economică este industria prelucrătoare (aproape ¼ din populaţia activă, cca 1/3
din PIB), care a crescut, într-un ritm rapid, începînd cu 1986.Industriile
tradiţionale sunt:textilă-confecţii (Guimarães, Vila Nova de Famalião, Santo
Tirso, Vila do Conde), pielărie (Braga, Porto), ceramică (majolică/”azulejos” la
Sacavém şi porţelanuri fine la Vista Alegre şi Vila Nova de Gaia), sticlărie
(Marinha Grande), alimentară (îndeosebi vin, Portugalia fiind unul dintre
principalii producători mondiali, ulei de măsline, produse lactate). Aceste
industrii au fost depăşite, ca valoare a producţiei, de construcţie de maşini (în
principal electrotehnica şimontaj de autovehicule; Lisabona-inclusiv o mare
uzină de montaj de autovehicule-, Arzambuja, Vendas, Novas ş.a.) şi
prelucrarea lemnului (inclusiv a plutei, Portugalia fiind cel mai mare producător
şi exportator mondial). Alte ramuri industriale: siderurgie şi metalurgie
neferoasă (Leixões, Seixal), industrie chimică şi petrochimică (Lisabona, Pôrto,
Gheorghe Ioana Virginia
Cls a XII A
Vila de Feira, Setúbal ş.a.), materiale de cnstrucţie.Principalele centre industriale
sunt:Lisabona, Pôrto, Setúbal şi Leixões. Portugalia dispune şi de unele resurse
minerale, producşii mai semnificative avînd sarea ţi cuprul. Agricultura este slab
dezvoltată, cu excepţia viţei de vie şi a pomilor fructiferi (citrice, măslini,
smochini, meri ş.a.). Celelalte culturi sunt destinate, în principal, consumului
intern:grîu, orez, porumb, cartofi, legume ş.a. În sectorul zootehnic se remarcă
creşterea ovinelor şi caprinelor. Reţea de transport în curs de extindere şi
modernizare; pentru a asigura o legătură mai bună între N şi S ţării a fost
construit podul Vasco da Gama, peste esuarul fluviului Tejo, avînd17,2 km
lungime, inaugurat în 1998, cu ocazia Expoziţiei Universale de la
Lisabona.Balanţă comercială dezechilibrată.

Comerţ exterior: (md. Escudos-1994):7 652,8, din care 3 057,6 export (produse
textile şi confecţii 25,2%, încălţăminte 8,7%, plută şi produse din plută
6,2%.produse chimice 4,7% ş.a.) şi 4 595,2 import (maşini şi echipament de
transport 34,2%, animale vii şi produse alimentare 11,6%, produse chimice
9,8%, combustibili 8,8%, produse textile 6,1% ş.a.). Principalii parteneri: la
export- Germania18,7%, Franţa 14,7%, Spania 14,4%,Marea Britanie 11,7%,
SUA 5,2% ş.a.; la import-Spania 19,8%, Germania 13,8%, Franţa 12,8%, Italia
8,5%, Marea Britanie 6,6%, Olanda 4,3% ş.a.

TURISMUL

24 000 000 turişti străini (1997); predomină, ca şi în Spania, turismul cultural

(vestigii romane, monumente istorice şi de artă medievale etc.) şi
balneoclimaterice. Principalele zone sau obiective: capitala (Lisabona) şi „Riviera
Portugheză”, cu multe staţiuni balneoclimaterice la Oceanul Atlantic
(Estoril,Cascais,Oeiras ş. A.); alte staţiuni balneoclimaterice litorale mai spre N
(Figueira de Foz,Viana do Castelo ş.a.); oraşul Pôrto (cu numeroase monumente
istorice, între care Catedrala din sec.12-13,palatul episcopal „Torre dos Clérigos”
din sec.18 ş.a.) şi valea fluviului Duero cu munţii din jur, zona Algarve din S
Portugaliei,cu staţiuni balneoclimaterice (Praia da Rocha, Albufeira ş.a.),
monumente (Faro, Silves ş.a.); o serie de oraşe din interior, cu monumente
istorice şi de artă, muzee etc.,între care Coímbra (catedrala Sé Velha din sec.12-
16,palatul episcopal din sec.16 ş.a.), Evora (ruine romane,catedrală din sec.12-
13,mănăstirea São Francisco din sec.15,biserici gotice etc.), Setúbal (biserica
mănăstirii Jesus din sec.15 ş.a.),Leiria (catedrală din sec.16 ş.a.), Santarém
(biserică din sec. 13, seminar teologic din sec. 17 ş.a.), Viseu (ruine romane,
vizigote şi maure, catedrală din sec. 12 ş.a.), arh. Madeira şi Azore din Oceanul
Atlantic, cu numeroase staţiuni balneoclimaterice, peisaje frumoase, unele
monumente etc.

Portugalia a devenit o economie diversifcată şi în continuă creştere, bazată pe servicii

de la aderarea la Uniunea Europeană în 1986. În ultima decadă, guverne succesive
au privatizat multe firme controlate de stat şi au liberalizat zone cheie ale economiei,
incluzând sectoarele financiar şi telecomunicaţii. Ţara s-a calificat pentru Uniunea
Monetară Europeană (EMU) în 1998 şi a început să folosească noua sa deviză, euroul,
pe 1 ianuarie, 2002 împreună cu 11 alte economii membre UE.

Creşterea economică a fost deasupra mediei UE pentru marea majoritate a decadei

trecute, însă PIB pe cap de locuitor se situează la doar 75% din cel al economiilor de
Gheorghe Ioana Virginia
Cls a XII A
top UE. Guvernul a eşuat în a domina un deficit extensiv şi în a realiza reforme
structurale necesare ridicării competivităţii economiei portugheze. Un sistem
educaţional sărac a devenit un obstacol în relizarea unei mai bune productivităţi sau
în realizarea creşterii economice. Portugalia a fost umbrită de producătorii cu costuri
mai mici din Europa Centrală sau Asia ca ţintă pentru investiţii străine directe.

Demografie

Portugal este departe de a fi o ţară omogenă din punct de vedere lingvistic, etnic şi
religios; Portugheza este vorbită în întreaga ţară, existând doar oraşul Miranda de
Douro în care este recunsocut dilectul Asturian ca şi o limbă co-oficială. Minorităţiile,
ca şi cele formate din imigranţii africani din fostele colonii, numără mai puţin de
100,000 de oameni. Majoritatea populaţiei portugheze este membră a Bisericii
Romano-Catolice.

Dispute Internaţionale

Portugalia a reactivat din când în când cereri pentru teritorii din jurul oraşului
Olivenza, Spania.