Mediul european al afacerilor

ECONOMIA FRANŢEI
 Economia Franței este o combinație de multe întreprinderi private (peste 2,5
milioane companii înregistrate) și de importante (dar în scădere) intervenții ale guvernului
care păstrează o influență puternică asupra anumitor sectoare economice fiind principalul
acționar la numeroase societăți considerate drept strategice (cale ferată, electricitate, contrucții
de aeronave, etc.). Totuși guvernul a început să își relaxeze controlul asupra anumitor sectoare
și a început să vândă o parte din acțiunile sale la anumite companii cum ar fi France Télécom,
Air France, precum și numeroase societăți din domeniul asigurărilor, finanțelor și din
industria apărării.

Franța este membră din G8,(Grupul celor 8 reprezintă un forum internațional al

guvernelor unor state dezvoltate din punct de vedere economic, tehnologic și militar:Canada,
Franța, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
și Statele Unite ale Americii. Împreună, acestea, deși cuprind aproximativ 14% din populația
lumii, însumează 60% din produsul intern brut la nivel mondial. De asemenea, ele totalizează
aproximativ 72% din cheltuielile militare din lume, iar patru din cele opt, adică Franța, Rusia,
Marea Britanie și Statele Unite ale Americii dețin peste 95% din armamentul nuclear al
lumii.) grupul celor mai industrializate națiuni, fiind considerată în 2005 ca cea de a șasea
economie mondială după Statele Unite, Japonia, Germania, China și Regatul Unit. Franța este
una dintre cele 11 țări din Uniunea Europeană care a lansat moneda Euro la 1 ianuarie 1999,
aceasta înlocuind complet Francul Francez la începutul anului 2002.

PIB-ul per locuitor în Franța este semnificativ mai mic decât cele din alte state din
OECD, fiind comparabil cu cel al țărilor dezvoltate din UE, situat la aporximativ 30% din cel
al Statelor Unite. Motivul este faptul că procentajul populației franceze în activitate este mai
mic decât cel din alte țări, astfel încât PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic, în ciuda
productivității ridicate. Dintre țările OECD Franța are unul dintre cele mai mici procente de
populație lucrătoare cu vârtsta între 15 și 64 de ani, de doar 68.8% în 2004, față de 80% în
Japonia, 78,9% în Regatul Unit, 77,2% în SUA și 71% în Germania.

Acest fenomen se datorează șomajului relativ important: 9% din populația activă,

posibilitatea facilă de a prelungii studiile și ajutoarele din partea guvernului, din ce în ce mai
rare în ultima vreme, pentru ca angajații din anumite domenii să poată ieși la pensie mai
repede.Mulți economiști consideră că principala problemă a economiei franceze nu este
productivitatea, ci lipsa reformelor economice care să permită unui procentaj mai important
din populația activă să lucreze. Punctele de vedere de dreapta susțin că orele de muncă scurte
și greutatea de reformare a pieței muncii sunt punctele slabe, iar punctele de vedere de stânga
menționează lipsa politicilor guvernamentale de creare a justiției sociale. Încercări recente ale
guvernului de a modifica piața de muncă pentru tineri pentru a combate șomajul s-au lovit în
anul 2006 de o rezistență importantă manifestată prin proteste ample.

Franţa este situată în zona vestică a Europei. E un stat destul de mare, cu o suprafaţă
de 547 030 kilometri pătraţi. Se învecinează cu Belgia, Luxemburg, Germania, Elveţia, Italia
şi Spania. Zona de ţărm este de 5500 de kilometri lungime. Această lungime totală se îmaprte
între cele 4 întinderi maritime: Marea Nordului, canalul Mănecii, Oceanul Atlantic şi Marea
Mediterană. Republica Franceză este alcătuită din Franţa Centrală (împărţită în 22 de regiuni),
4 regiuni de peste mări (Guadelupa, Martinica, Guyana şi Reunion), 4 colectivităţi de peste
mări (Polinezia franceză, Noua Caledonie, Walis şi Futuna) şi teritoriile franceze sudice şi
arctice care au un statut special (Mayotte, St. Pierre şi Miguelon). Capitala Franţei este Paris.
Alte oraşe mari sunt de exemplu Marseille, Lyon sau Nice. În ceea ce priveşte organizaţiile
internaţionale, Franţa este membru al EU, NATO, ONU, G8 şi a altor organizaţii. Moneda
oficială este Euro, iar limba oficială franceza.

Economia Frantei depinde de situatia economica conjuncturala si structurala a

Frantei de azi. In 2008, Franta a fost a 5-a putere economica mondiala dupa Statele Unite,
Japonia, China si Germania. In anul 2008, valoarea produsului intern brut a fost de 1950,1
miliarde de euro.

Franta isi propune sa realizeze 11 miliarde de euro economii suplimentare in 2012 si

mizeaza pe un deficit public in 2012 de 4,5% din PIB, fata de 4,6% cat era estimarea actuala.
Iata cele mai importante prevederi ale planului de austeritate al Frantei:
•Taxa de 3% asupra bogatilor, incepand cu venituri anuale mai mari de 500.000 €
•Se vor introduce noi taxe pe alcool, tutun si sucuri cu zahar adaugat. Tutunul va fi
taxat suplimentar cu 6% incepand cu 2011.
•Guvernul doreste o armonizare fiscala in ceea ce priveste societatile cu Germania.
•Dorim "o armonizare cu regulile in vigoare din Germania, pentru a ne indrepta spre o
convergenta rapida si concreta"
•TVA-ul pentru parcurile de distractii va creste de la 5,5% la 19,6%.

Economia franceza este o economie de servicii: sectorul tertiar ocupa 77,6% din
populatia activa, sectorul primar (agricultura si pescuitul) nu reprezinta mai mult de 2% si
sectorul secundar (industria) 20,4% ( in 1999). Economia Frantei este din ce in ce mai
deschisa, ocupa un loc important in schimbul de comert international.
In 2006, exportul reprezinta 26% din PIB si importul 27%. Balanta comerciala a devenit
deficitara in 2004, si acest deficit a crescut in 2005 si 2006. Procentul somajului ramane mai
ridicat fata de celelalte tari dezvoltate (anexa nr.1.).
Franta face parte din tarile fondatoare a Uniunii Europene, si a zonei euro. Fiind inima unei
zone dezvoltate din punct de vedere economic, economia lui a beneficiat de punerea in
functiune a pietei comune europene. Interventia statului in economie este foarte important.

ISTORIA ECONOMICA A FRANTEI

Pana in 1973
Inca de la origini, cresterea economica a Frantei, a fost de multe ori influentata de demografie.
Sub Ludovic al XIV-lea Franta a fost o tara dominanta din punct de vedere economic.
Prima revolutie industriala a inceput in Anglia in secolul al XVIII-lea, pe urma s-a intins in
tarile Benelux, Franta n-a cunoscut un decalaj industrial datorita liberalizarii economiei in
secolul al XIX-lea. Franta este o tara prospera, care a ajuns dezvoltarea economica a Angliei.
In 1880, a produs 10% din productia mondiala. Cele doua razboaie mondiale din secolul XIX-
lea, pe urma decolonizarea au redus ponderea economiei a Europei.
Glorios 30
Intre anii 1945-1973 Franta cunoaste o perioada importanta de crestere a economiei.
Economistul Jean Fourastie, a calificat cei 30 de ani de glorie. Este o perioada mai inalta de
crestere, care a permis Frantei sa-si organizeze tehnologia si productia, care in timpul
razboaielor s-a distrus.
Dupa 1973
Franta beneficiaza de un nivel de viata ridicat, dar urmeaza o perioada de criza incepand cu
primul si cu al doilea soc petrolier. Multi ani franta ramane a patra putere economica, departe
de marea Britanie (2346 miliarde dolari in 2006). Statisticile macroeconomice aratau o
regresie semnificativa in economia internationala.
In 1980, franta a fost una dintre tarile bogate din lume, PIB-ul pe locuitor era la al 6-lea rang
mondial, dupa SUA, Elvetia, Luxembourg, Islanda si Canada. A intrecuit pe Germania si
Japonia. In 1994 PIB-ul pe locuitor in franta era al 13-lea. In 1999, cand a luat nastere zona
euro,moneda unica marcheaza inceputul colaborarii economice a tarilor in interiorul uniunii
economice si monetare.

SCHIMBURI EXTERIOARE:

Economia Frantei este al 5-lea exportator mondial de bunuri, a 4-a de servicii, a treia pentru
produse agricole si agroalimentare. Este prima destinatie turistica mondiala. (anexa nr.4).

Schimb de bunuri:
Soldul schimbului exterior de bunuri se aprofundeaza incepand din 2002 cu un deficit de 26,6
miliarde de euro pana in 2006. exportul este 389 miliarde euro, importul 430 milarde euro. In
2002, cu 5,1% de export mondial, franta este a 4-lea exportator mondial, egal cu China,
inainte de SUA, Japonia si Germania (anexa nr 5).
Principalele sectoare din 2006:
- agroalimentara (+8,9 miliarde euro)
- automobile (+ 5,5 miliarde euro)
- bunuri de echipamente (+ 7,4 miliarde euro)
Sectoare deficitare ( 2006):
- energia – 45,8 miliarde dublu fata de 2003

Schimbul de servicii:
Soldul schimbului de servicii ramane pozitiv in 2006 (+2,6 miliarde euro) datorita turismului,
care singur a facut +10, 1 miliarde euro.

Moneda:
1 ianuarie 1999, euro a intrat in locul francului, moneda veche nationala. Din 1999,
conducerea politicii monetare nu s-a facut numai de catre Directia Trezorului sau de catre
Banca Frantei, s-a incredintat zonei euro de catre Banca Centrala Europeana(BCE).
Populatia activa constituie factorul de munca. In 2005, 24,9 milioane de persoane formau
populatia activa, in 1995, 22,3 milioane de persoane. Franta este singura tara europeana in
care salariul minim este mai mare de 60% din salariul mediu pe economie. Rata somajului
este cea mai ridicata din vechea Europa occidentala, de 9,5% fata de media europeana de
7,9%. La fel de mare este si rata somajului in randul tinerilor, de 22,3% fata de 16,7% in UE.
Multi dintre tinerii someri din Franta sunt musulmani. . Pusi in fata costurilor mari ridicate de
acesta, intreprinzatorii recurg la disponibilizari sau opteaza pentru un numar mai redus de
angajati. Slaba pregatire profesionala si prejudecatile rasiale ii fac pe tinerii musulmani
victimele sigure ale salariului minim. Numarul somerilor a fost 2,717 milioane in 2005, 2,899
milioane in 1995(anexa nr 7, 8). In Franta unitatea de calcul a impozitului pe venit este
familia. Determinarea coeficientului familial se face astfel: 0,7 unitati unitati de consum
fiecarui membru peste 14 ani, 0,5 unitati de consum celor sub 14 ani si 0,3 unitati pentru
cheltuielile fixe ale familiei, indiferent de marimea ei. Pentru determinarea impozitului se
porneste de la venitul familiei pe anul anterior (fara prestatii familiale) care se împarte la
coeficientul familial, obtinându-se venitul/unitate fiscala. Impozitul se stabileste progresiv, pe
transe de venit impozabil pe unitate fiscala.
Investitii:
Franta in 2005 a fost la locul 3 pentru investitii directe in strainatate, cu un flux de 63,5
miliarde de dolari. Acest flux este fluxul de rascumparare a intreprinderilor franceze, de catre
intreprinderi straine, si nu reprezinta realmente investitia productiva realizata pe teritoriul
Frantei.
Intreprinderile:
Franta poseda un numar mare de intreprinderi care sunt lideri mondiali. Problema e, ca nu
sunt destule intreprinderi mici sau mijlocii, si nu exista destule surse financiare pentru
reinvestitii.
Intreprinderile mari:
Franta are cateva intreprinderi lideri mondiali in sectoarele de activitate. Tutela statului pe
sectoare economice se infiintau dupa iesirea din al II-lea razboi mondial care a permis
reconstructia si nationalizarea. Guvernarea de dreapta si de stanga, nu au modificat aceasta
situatie pana in 1980. Guvernarea de stanga, cu alegerea ca presedinte a lui Francois
Mitterrand,a fost urmat de un val de nationalizare in 1981-82, dupa care a urmat o adevarata
dificultate economica, cu turnarea de rigoare din 1983. La guvernarea succesiva s-au
privatizat intreprinderile publice. Comisia Europeana supervizeaza concurenta economiei si
evita abuzul pozitiei dominante.
Crearea de intreprinderi si inovatii:
Crearea de intreprinderi a progresat in Franta ajungand la 322.000 de creatii in 2007, crescand
cu 13% in raport cu anul 2006.
Productia sectoarelor
Sectorul primar:
Sectoarele primare se grupeaza in agricultura, pescuit, exploatare forestiera, miniere si
vanatoarea.
Agricultura: cu o productie estimata la aproximativ 64 miliarde euro, in 2005, Franta ocupa
primul loc in privinta productiei agricole, la nivelul tarilor membre ale UE, detinand circa
23% din volumul total si fiind urmata de Germania si Italia, cu ponderi intre 15% si 16%.
Principalele productii sunt: cerealele, graul, porumbul, zaharul, vinul, lactatele, fructele,
legumele, animalele, productia carnii.
Agricultura este faza industriei agroalimentare. In 2004, Franta a produs 70 milioane tone de
cereale. Cresterea animalelor are un loc important in economia Frantei. Produce mai mult de
20 milioane capete de bovine, 16 milioane de porcine, 9 milioane de ovine. Astfel produce un
sfert din cantitatea de bovine din Europa. Sectorul agricol reprezinta 3% din PIB-ul Frantei,
iar industria agricola si alimentara reprezinta 4.5% din PIB. In privinta suprafetelor cultivate,
Franta ocupa primul loc intre tarile UE, detinand conform recesamantului agricol din 2000, un
numar de 663.800 exploatatii agricole, desfasurate pe 32,5 milioane hectare (suprafata totala
destinata agriculturii pe teritoriul Frantei metropolitane). In anul 2002, cresterea productiei de
cereale si plante oleaginoase a fost ponderata de scaderea preturilor, in ansamblu. Valoarea
productiei a ramas stabila, cresterea in volum a acesteia compensand scaderea preturilor.
Balanta comertului exterior cu produse agroalimentare, in 2005, a inregistrat un sold pozitiv
de: +8,4 miliarde euro, in cresterea fata de 2004 (+7,4 miliarde euro), atat exporturile, cat si
importurile inregistrand cresteri cu +3% (+38 miliarde euro), respectiv +0,5% (+29,5 miliarde
euro).
Productia de lemne:
Franta este o tara cu multe paduri, avand multe suprafete forestiere, protehate sub titlul:
biodiversificate.
Viticultura: este renumita ( Bordeaux, Champagne, Bourgogne, Cote du Rhone).
Floricultura : regiunile calde si mediterane (Provance)
- cultura de castane (Ardeche)
- recolta de alge din Bretagne (varech)
 Sectorul secundar:
- reprezinta 20,6 % din PIB in 2000
- cuprinde industria,manufacturiera si constructia
Industria:
In ultimii cincizeci de ani, o serie de ramuri industriale, precum industria aerospatiala,
industria constructoare de masini, chimia, farmaceutica, construtiile feroviare si
telecomunicatiile au cunoscut o puternica dezvoltare, detinand o parte tot mai importanta din
industria franceza, in detrimentul unor ramuri industriale traditionale: industria metalurgica,
industria usoara (textile-imbracaminte). Industria auto reprezentata de cei doi mai constructori
francezi, Renault si grupul PSA (Peugeot-Citröen), este in prezent industria manufacturiera
cea mai importanta din Franta. Productia industriala din aceasta ramura a inregistrat, in anul
2004, o crestere in volumul cu 5,9%, de trei ori mai mare, comparativ cu cresterea de 2%,
inregistrata de industria manufacturiera, in ansamblu. Anul 2005, a consemnat un nou record
in materie de productie, pentru constructorii francezi, cu aproape 5 milioane de automobile
fabricate (+3,2%). Productia industriala franceza a inregistrat, in anul 2005, o diminuare cu
0,8%, continand tendinta incetinirii cresterii amorsata in anii precedenti (0,6% in 2003 si
4,6% in 2004).
Principalele ramuri sectoriale au inregistrat in 2005 urmatoarele evolutii:
- industria usoara (textile, incaltaminte, marochinarie-pielarie)-declin si scadere la nivelul
tuturor subramurilor (-18% sectorul imbracaminte, -9% sectorul incaltaminte, pielarie);
- industria farmaceutica, parfumerie si produse de intretinere- crestere usoara (+3,3% sectorul
farmaceutic;
- industria bunurilor de consum (mobila, aparatura electromenajera, electronica,
ceasornicarie);
- usoara ameliorare;
- industria meterialelor de transport- s-a caracterizat printr-un declin al industriei aeronautice
(scaderea livrarilor de avioane Airbus, in 2005 la 162 aparate, comparativ cu 184 avioane, in
2004) si o crestere a industriei de constructii navale (+5% in 2005);
- industria echipamentelor mecanice- scadere cu 2%;
- industria electronica si telecomunicatii- declin (-6%, sectorul telecomunicatiilor);
- industria materialelor de constructii- stagnare si o crestere usoara pentru industria sticlariei:
+2%;
- industria lemnului, hartiei si cartonului- un nivel ridicat pentru sectorul de papetarie si
carton;
- industria chimica: stagnare;
- industria cauciucului si materialelor plastice: ameliorare si redresare in 2005;
- industria siderurgica si materiale neferoase- crestere pentru sectorul siderurgic cu 10% si
declin pentru sectorul metalurgiei neferoase.
Constructii:
Intre 2004-2006 a inflorit sectorul constructiilor. Intre 1998-2000 cresterea cumulata a
preturilor este 88% pentru case noi si 61% pentru apartamnete noi.
Sectorul tertiar:
Unele bănci franceze şi asigurări (BNP Paribas, Societe Generale, AXA, ...) ocupă o pondere
semnificativă în sectorul bancar francez. Acestea sunt printre companiile care angajează cel
mai mare număr de persoane. Bursa din Paris este locul cotatiei actiunilor obligatiilor si a
productiei derivate.

Â
Serviciile:
Incepand din anul 1990, in Franta, productia de servicii a inregistrat o crestere medie
superioara cresterii economice, fapt care a permis crearea de catre sectorul serviciilor
comerciale, pe parcursul a 10 ani de zile, a unui numar de peste 1.300.000 de locuri de munca.
Dintre cele trei componente ale serviciilor comerciale (servicii ale intreprinderilor, servicii
destinate particularilor si serviciile imobiliare), sectorul serviciilor intreprinderilor a continuat
sa fie cel mai dinamic (+5,7%) si datorita activitatilor legate de noile tehnologii, respectiv
serviciile de telecomunicatii (+17,3%), serviciile informatice (+8,5%) si activitatile din
cinematografie si video. Sectorul serviciilor destinate persoanelor fizice (hoteluri, restaurante,
agentii de voiaj, etc) a cunoscut o crestere usoara (+1,5%), iar cel al serviciilor de promovare
si gestiune imobiliara si-a continuat tendinta de declin.
Reducerea cresterii valorii adaugate pentru serviciile comerciale, in anul 2005 (+2,2%, fata de
+4% in 2004), a fost mai mica, comparativ cu cea a economiei, in ansamblu (+1,7% in 2005,
fata de +4,1% in 2004) si cea a industriei manufacturiere (+2% in 2005, fata de +5,1% in
2004).
In ceea ce priveste serviciile necomerciale, datorita unei cresteri sustinute a cheltuielilor
sanitare realizate de familiile franceze, anul trecut, acestea au cunoscut un ritm de crestere,
situat in jurul procentului de 3%.

Comerțul exterior al Franței după încetinirea înregistrată în ultima parte a anului

2010, schimburile comerciale externe ale Franţei au marcat o relansare în trim. I din 2011:
exporturile au înregistrat o creştere de +3%, faţă de 0,3% în ultimul trimestru din 2010,
însumând 104,3 miliarde de Euro şi rămânând astfel încă inferioare nivelului dinaintea crizei.
Evoluţia este în mare masură explicată prin creşterea vânzărilor de energie, în special a
produselor petroliere rafinate şi a bunurilor intermediare, în strânsă legatură cu creşterea
costuriler materiilor prime. Evoluţii pozitive au marcat exporturile de produse alimentare (în
special cele de băuturi) şi cele de automobile. La polul opus s-au situat exporturile industriei
aeronautice şi cele ale industriei farmaceutice, ambele în sensibil recul după ascensiunea
înregistrată în 2010.
Importurile au înregistrat o creştere accentuată (+7,2%, după –0,2% în trim. IV 2010),
totalizând 122.5 miliarde Euro, în special datorită achiziţiilor în domeniul energiei şi a
bunurilor intermediare. Importurile din industria automobilului au continuat să beneficieze de
pe urma programului “prima de casare”. Achiziţiile de produse electronice şi informatice, de
echipamente mecanice şi de produse agro-alimentare au avut un ritm ascendent, spre
deosebire de cele din sectorul aeronauticii.
Din punct de vedere geografic, relansarea exporturilor este generată mai ales de vânzările
către ţările Uniunii Europene (+2,7% faţă de +0,5% în trim. IV 2010), în special de cele către
Spania, Italia şi noile ţări membre (+7,5% faţă de 1,9% în trim. IV 2010), mai ales Polonia şi
Cehia (produse ale industriei auto şi bunuri intermediare). Exporturile către Germania au avut
o evoluţie moderată, mai ales datorită scăderii livrărilor în domeniul aeronautic. Exporturile
franceze continuă să aibă o dinamică ridicată către ţările Europene nemembre ale UE (+8,1%,
faţă de 5,0%), în special datorită livrărilor industriei aeronautice către Elveţia. O tendinţă de
creştere a exporturilor franceze se înregistrează şi pe relaţia SUA, ca şi pe cea a Orientului
Mijlociu. În ciuda unor performanţe notabile a exporturilor franceze către China şi Coreea de
Sud, vânzările către Asia s-au încetinit semnificativ (+0,5% dupa 9,8%), în special datorită
scăderii exporturilor industriei aeronautice către Singapore şi Hong-Kong.
Importurile franceze din ţările Uniunii Europene se menţin la un nivel ridicat (+3,2% faţă de
3,5% în trim. IV 2010) şi se accelerează pe relaţia cu celelalte ţări (+12,4% faţă de -4,6%). La
nivelul UE predomină importurile din Marea Britanie, Irlanda şi noile ţări membre (+9,0%,
faţă de 3,2% în trim.IV 2010), în timp ce achiziţiile din Germania sunt în scădere. Importurile
din ţările Europene nemembre ale UE marcheză un salt spectaculos (+29,3%, faţă de -5,2% în
trim. IV 2010), mai ales datorită importurilor de produse energetice din Rusia şi Novegia, dar
şi a celor de vehicule şi confecţii din Turcia). În general, importurile de energie de la
furnizorii tradiţionali ai Franţei (Rusia, Norvegia, Orientul Apropiat şi Mijlociu, Africa) au
înregistrat creşteri semnificative. Importurile din Asia au marcat o relansare importantă (7,4%
faţă de -7,9% în trim. IV 2010), în special datorită achiziţiilor de produse textile şi confecţii
din China. Importurile din Japonia au marcat şi ele o relansare semnificativă (+5.6% faţă de
-7,5%), în special datorită grupelor de maşini şi echipamente industriale (Japonia este un
furnizor cvasi exclusiv pentru anumite produse ale tehnologiei de vârf: 2/3 din importurile
franceze de circuite integrate provin din Japonia, în timp ce pentru obiectivele aparatelor
video şi foto, ponderea livrărilor japoneze este de 60%). Impactul seismului din Japonia şi
dificultăţile de livrare întâmpinate de producătorii niponi ulterior catastrofei nu sunt încă
vizibile în rezultatele consemnate la finele primului trimestru din 2011. Creşterea cea mai
mare a importurilor s-a înregistrat însă pe relaţia Orientului Apropiat şi Mijlociu (+37,1% faţă
de -21,9%), în special datorită importurilor din Arabia Saudită şi Qatar

Orientarea geografica a comertului exterior francez:

Comertul exterior al Frantei se desfasoara în proportie majoritara (peste 7/10) cu Europa, iar
în cadrul acestei regiuni Uniunea Europeana detine peste 85%. Comertul cu tarile
continentului amercian, de sud si de nord, reprezinta numai circa 1/10 din schimburile totale
ale Frantei (din acesta, peste 70% se realizeaza cu SUA). Comertul este excedentar cu Europa
(mai putin zona Euro), cu America, Africa si Orientul Apropiat si Mijlociu, si deficitar cu
celelate zone din care se detaseaza zona asiatica (în special datorita importurilor de titei).
In anul 2004, schimburile comerciale au scazut cu toate regiunile lumii (exceptie Africa la
export), cele mai accentuate diminuari înregistrându-se cu zona Americilor de Nord si Sud si,
respectiv, Asiei. Comertul exterior francez se caracterizeaza printr-o puternica concentrare
geografica. Jumatate din acesta se efectueaza cu numai cinci state, atât la export cât si la
import, respectiv Germania, Marea Britanie, Spania si Italia la export, si Germania, Belgia,
Italia, Marea Britanie si Olanda la import. Primii 10 parteneri concentreaza 67,8% la export si
72,2 la import. Dintre acestia, la export, 7 sunt membri ai UE, 1 membru al Spatiului
Economic European, la care se adauga SUA si Japonia; la import, situatia este relativ
asemanatoare, numai ca în locul Portugaliei apare China intre primii 10 parteneri. In 2002,
schimburile comerciale au scazut cu majoritatea acestor parteneri; fac exceptie, la exportul
francez, Japonia, iar la importul francez China.
Franţa a salutat 79.1 milioane turişti în 2006 (1 mondial), aproximativ 10% din totalul
mondial. In 2005 turismul international a generat 42,3 milioane de dolari ( al 3 –lea loc
mondial dupa SUA, Spania, in fata Italiei).
Transportul:
Franţa are unul dintre cele mai dense reţele terestre şi cele mai puternice din lume, cu 146 km
de drum şi 6.2 km de linii de cale ferată pe 100 km2. Transportul de persoane cu alte ţări este,
în principal în avioane,în timp ce prezenţa pe teritoriul de linii feroviare TGV face competitiv
vis-à-vis de aeronave pentru timpul de transport.
Sistemul de sanatate: Franţa are unul dintre cele mai bune servicii Mondială a Sănătăţii în
ceea ce priveşte serviciile prestate(asigurare medicala, securitate soiala).
Sectorul tertiar:
- cuprinde sectorul non-lucrativ(asociatii) si administratia publica (anexa nr. 10, 11)
Sistemul educativ:Capitalul uman are rol important in functionarea economica a tarii.
Educatia din Franta are 1307000 muncitori . Sistemul educaţional francez a suferit schimbări
majore: Franţa a făcut un efort major pentru creşterea competenţelor populaţiei sale, rezultând
o creştere puternică a ratelor de acces la bacalaureat ( 70% dintr-o generaţie în 2005) şi
universitar (50%).
Resursele naturale si energetice. Productia nationala de energie primara a atins, in
2004, un nivel record de 133,6 milioane tep, triplandu-se comparativ cu anul 1973, datorita
contributiei sectorului nuclear care reprezinta aproximativ 82% din total, fata de 7% in 1973.
Franta ocupa locul 2 pe plan mondial, in productia de energie nucleara, dupa SUA.
Consumul de energie primara s-a cifrat, in 2005, la 269 milioane tep, factura energetica
reprezentand 1,58% din PIB.
In privinta productiei de energie electrica, aceasta a crescut de la 182 TWh (1TWh = 1 miliard
KWh ) in 1973, la 550 TWh in 2005. Centralele nucleare franceze asigura 76% din productia
nationala de energie electrica si 46% din totalul electricitatii nucleare produsa in Europa.
Rezervele naturale de hidrocarburi ale Frantei, sunt estimate la 12 ani de exploatare, in ritmul
actual si la mai putin de 2 luni de consum national. Productia nationala de petrol reprezinta
aproximativ 2% din consumul national, ceea ce face ca Franta sa fie un importator net de
petrol si gaze maturale.
Cota de electricitate din surse regenerabile în consumul intern brut de energie electrică este de
12,1% în 2006. Aceasta reprezintă o producţie de energie electrică de 17.51 milioane de tone
de echivalent petrol în 2006, din care 91% din sectorul apei.
Dezvoltarea tehnologica. Franta aloca 2,2% din PIB pentru cercetarea-dezvoltarea
( R&D), situandu-se pe pozitia a 4-a intre principalele tari membre OCDE, dupa Japonia,
SUA si Germania. In acest sector activeaza aproximativ 310.000 persoane, din care 158.000
cercetatori. Activitatea de cercetare si dezvoltare din domeniul industrian este concentrata, in
zonele: Ile-de-France, Rhône-Alpes, Province-Alpes-Côte d’Azur, principalele sectoare fiind:
automobile, farmacie, telecomunicatii, aeronautica si instrumente de precizie.
Relieful variat al Frantei, permite practicarea unei agriculturi diverse ( in special
cereale), precum si crestera animalelor: bovine si pasari. Varietatea reliefului si iesirile la mare
sunt elemente foarte importante pentru economia franceza si pentru industria turistica foarte
dezvoltata in Franta.
Companiile franceze au investit în România peste 5 miliarde Euro. Franța ocupă
astfel locul al patrulea în clasamentul țărilor care au injectat bani în mediul de business din
România, după Olanda, Austria și Germania. Ponderea franceză în totalul capitalului străin
investit în România este de 11%.
În România sunt înmatriculate 5.985 de companii cu participație franceză.
Industria telecom, construcția de autoturisme, comerțul, producția de materiale de construcții
și energie sunt principalele sectoare pe care s-au concentrat companiile cu capital francez.
Cei mai mari investitori francezi în România sunt: Alcatel, Orange România, Renault,
Lafarge, St. Gobain, SocGen, Michelin, Carrefour, Auchan și Groupama.

Cum vrea Sarkozy sa salveze economia Frantei?

Principalele masuri pe care presenditele francez, Nicolas Sarkozy, vrea sa le ia pentru a salva
sistemul de pensii al Frantei vor nemultumi cu siguranta populatia. Acesta intentioneaza sa
majoreze varsta minima de pensionare si sa nu acorde o pensie completa celor ce nu au
minimum 41 de ani de munca.
Sistemul francez de pensii a fost grav lovit de criza economica. Si cum niciun lucru rau nu
vine niciodata de unul singur, imbatranirea populatiei Frantei, problema cu care se confrunta
multe state europene, a agravat si mai mult situatia. Din aceste cauze, presedintele francez
impreuna cu guvernantii de dreapta doresc ridicarea varstei minime de pensionare si
introducerea unei perioade minima de cotizare la fondul de pensii de 41 de ani.
Varsta minima de pensionare din Franta este in prezent de 60 de ani, in timp ce in multe state
ale Uniunii Europene, cea mai mica varsta la care se poate iesi la pensie este de 67 chiar 68 de
ani (in Marea Britanie). Daca aceasta masura pare legitima, celalta este extrem de
controversata deoarece ii poate dezavantaja pe angajatii studii superioare in fata celor cu
minima calificare, care intra la o varsta mai frageda in campul muncii si implicit au o perioada
de cotizare la fondul de pensii mai mare.
Avand in vedere ca sistemul de pensii francez va ajunge in cursul lui 2010 la un deficit de
10,7 miliarde de euro, adica aproape jumatate din totalul deficitului acestei tari (25 miliarde
de euro sau 8,2% din PIB), o reforma a acestuia poate fi considerata ca o gura de aer proaspat
pentru economia Frantei.

Declinul economic al Frantei

Indatoararea continua la organizatiile europene si mondiale a condus la adancirea crizei in tari

ca Grecia, Italia si Spania, iar Franta se pare ca le calca pe urme. In plus, francezii, alaturi de
germani, sunt cei care au finantat acoperirea datoriilor elene.
Dupa ce Statele Unite au fost retrogradate de S&P, de la triplu A la AA+, indicii bursieri au
inregistrat scaderi masive. In Franta, actiunile Societe Generale, a doua banca a tarii, au
scazut pe 10 august de la 22,16 euro la 3,84 euro, astfel avand cel mai mare declin din
octombrie 2008, scrie The Telegraph.
Centrum fur Europaische Politik (CEP) a plasat Franta pe locul al unsprezecelea, din 17 state
membre ale zonei euro, in clasamentul intocmit dupa indicele de solvabilitate. Semnificatia
acestei pozitii este ca "tara consuma nu doar 100% din Produsul Intern Brut, ci si o parte din
imprumutul net, tendinta care ameninta solvabilitatea sa", conform bursa.ro.
In trimestrul al doilea al acestui an, economia Frantei - a doua ca marime din Europa, dupa
Germania - si-a stopat cresterea. Astfel, analistii si-au exprimat ingrijorarea ca Franta nu-si va
putea duce la bun sfarsit planul de reducere a deficitului, proiect care a fost singurul motiv
pentru care nu a fost retrogradata mai inainte.
O alta situatie negativa pentru Franta vine din partea bancii franco-belgiene Dexia, care a fost
in pericol de faliment, iar pentru a o salva, statul belgian va cumpara partea sa. Franta detinea
la aceasta institutie bancara active ale municipalitatilor, iar preluarea lor ca entitati de stat a
impovarat riscant tara.

Cine poate salva, totusi, Franta

Oficialii francezi insista asupra faptului ca masurile luate de guvernul lor vor fi suficiente
pentru stabilizarea economiei. Presedintele Nicolas Sarkozy a declarat ca va face orice sa
mentina intact ratingul de tara, iar ministrul de Finante, Francois Baroin, a intarit aceasta idee.

Franta se pregateste de adoptarea unui plan de austeritate

Franta a comunicat luna trecuta masurile de austeritate pe care le are in vedere. Printre acestea
se numara reformarea sistemului de pensii, precum si inghetarea cheltuielilor publice pe
perioada 2011-2013.
Mergand in aceeasi directie cu propunerile Germaniei de intarire a disciplinei bugetare in
zona euro, Franta planuieste incorporarea in cadrul Constitutiei a unei tinte de deficit bugetar.
In prezent, deficitul bugetar este de 8% din produsul intern brut, dar guvernul francez doreste
reducerea acestuia pana la 3% in 2013, nivelul maxim admis in zona euro.
Aceste masuri, precum si planul de combatere a crizei, vor fi discutate la summit-ul ce are loc
duminica cu tarile membre UE. Insa daca acestea nu vor fi eficiente, atunci Franta va intra in
recesiune, ceea ce va duce la scaderea investitiilor si la declinul fortei de cumparare. De
asemenea, o recapitalizare a bancilor ar putea fi posibila, astfel Franta ajungand si ea la mila
Bancii Europene care trebuie sa finanteze acest proces.
In acest moment, Franta este intr-o mare dilema: sa continue ajutorarea statelor din zona euro
care sunt afectate puternic de criza, sau sa-si pastreze banii pentru asigurarea propriei
bunastari. Intre campanie electorala si a actiona rational, Sarkozy ar trebui sa aleaga cea de-a
doua varianta.
 Bibliografie

1. http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89conomie_de_la_France

2. http://facultate.regielive.ro/seminarii/economie/stadiul_actual_al_economiei_franceze-
72999.html

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C5%A3a

4. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Business/147315/Cum-vrea-Sarkozy-sa-salveze-
economia-Frantei-.html

5. Cotidianul.ro.