UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI

TEHNOLOGIE ”GEORGE EMIL PALADE” , TÂRGU MUREȘ

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DREPT

MANAGEMENT

(Anul III, ÎD)

AFACERI INTERNATIONALE

FRANTA

TIBIL GICĂ
 Franţa, oficial Republica Franceză, este o republică constituţională unitară având un

regim semiprezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de

Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea. Capitala sa este

oraşul Paris, limba oficială este franceza, iar moneda este euro. Cu o populaţie de 65,603,100

locuitori, Franţa este o ţară dezvoltată, cu un indice al dezvoltării umane foarte ridicat. Franţa

joacă un rol important în istoria mondială prin intermediul influenţei exercitate de cultura, limba

şi de valorile democratice, seculare şi republicane pe care le-a promovat în ultimele două

secole.[5]

Franţa este o ţară diversă, acest lucru se datorează zonei geografice largi şi diferenţelor

regionale, precum şi o consecinţă a imigraţiei care rezultă din trecutul colonial francez. În ciuda

acestui fapt, atitudinile faţă de străini variază, dar, în general, francezii nu sunt foarte toleranţi

faţă de străini. De exemplu, purtarea unui văl pe cap în public este interzisă prin lege indiferent

dacă sunteţi francez sau nu – principiul francez prevede că nimeni nu poate demonstra religia lor

în mod public. Motivul (oficial) pentru alungarea acoperirii capului este de securitate. Astăzi,
piaţa de afaceri franceză se mândreşte cu o varietate de investitori internaţionali şi este un

important furnizor mondial de produse agricole şi industriale.[3]

Franta este a cincea mare putere industriala a lumii şi a doua piata europeana, dupa

Germania.[1]

Teritoriul Franței are 18 regiuni administrative - 13 regiuni metropolitane (teritoriul de pe

continentul Europa) și 5 regiuni de peste mări. Toate cele 5 regiuni de peste mări, precum și

Saint-Martin (teritoriu francez din Caraibe) sunt considerate parte din UE, cu statutul de regiuni

ultraperiferice. Din punct de vedere economic, Centre-Val de Loire este una dintre cele mai

dezvoltate regiuni ale Franţei. Este cea mai importantă regiune producătoare de cereale din

Franţa şi din Uniunea Europeană, şi a cincea regiune industrială a ţării. Este un producător

important de medicamente, cosmetice, a doua regiune producătoare de electricitate din Franţa şi

regiune viticolă.[5]

În 2019, activitatea a încetinit în Franța: produsul intern brut (PIB) în euro constant a

crescut cu 1,5%, după +1,8% în 2018 și +2,3% în 2017. Exporturile au încetinit mai mult decât

importurile, astfel încât contribuția comerțului exterior la creșterea este negativă. Cu toate

acestea, consumul gospodăriilor și cheltuielile pentru investiții se accelerează. Modificările

stocurilor contribuie negativ la creștere.

Câștigurile puterii de cumpărare ale gospodăriilor sunt mai dinamice decât consumul

acestora; rata de economisire a acestora a crescut pentru a ajunge la 15,0% în 2019. Rata marjei

companiilor nefinanciare a crescut odată cu suprapunerea a două măsuri de reducere a costurilor

cu forța de muncă: creditul fiscal pentru competitivitatea forței de muncă (CICE) și întărirea

reducerii generale a contribuțiilor la asigurările sociale.[6]

 În 2020, activitatea a înregistrat un declin istoric în Franța: produsul intern brut (PIB) în

euro constant a scăzut cu 7,9%, după +1,8% în 2019 și +1,9% în 2018. Această scădere este în

mare parte ca urmare a crizei de sănătate legată de Covid- 19. Economia a fost grav perturbată de

epidemie, în timp ce măsurile care vizează limitarea răspândirii acesteia (izolări, stații de acces,

închideri de afaceri etc.), luate atât în Franța, cât și în multe țări străine, au încetinit, la rândul lor,

activitatea. Scăderea măsurată în acest an este astfel cea mai mare din istoria conturilor naționale

franceze, stabilită din 1949.

Odată cu scăderea bruscă a activității în Franța, venitul național brut (VNB) a scăzut cu

6,1%. Aproape trei sferturi din această scădere este suportată de administrațiile publice, datorită

măsurilor de sprijinire a economiei (activitate parțială, fonduri de solidaritate etc.). Chiar dacă

veniturile companiilor nefinanciare se contractă, rata marjei rămâne la un nivel comparabil cu cel

din ultimii ani. Creșterea moderată a veniturilor gospodăriilor (+1,0%), combinată cu scăderea

consumului (−6,5%), a condus la o creștere excepțională a economiilor acestora în 2020. Per

total, necesarul de împrumut al națiunii a crescut cu 41,2 miliarde de euro.[6]

Contractia economica legata de pandemia Covid-19 si politica asociata, raspunsul a

impins datoria publica la un nou maxim, astfel ajungand la 115% din PIB in 2020-2021.

Autoritatile au implementat o politica fiscala semnificativa ca si raspuns la criza, cuprinzand atat

situatii de urgenta cat si programe de recuperare, cu un pachet total de aproximativ 28% din PIB

(inclusiv masurile sub limita si garantiile publice).

Raspunsul a inclus masuri superioare cu impact asupra echilibrului fiscal de mai mult de

3% din PIB in anul 2021, astfel odata cu efectul prabusirii activitatii asupra veniturilor, se
asteapta ca rata datoriei sa creasca cu aproximativ 17 puncte procentuale din PIB intre anii 2019

si 2021.

Economia Franței este o combinație de multe întreprinderi private (peste 2,5 milioane

companii înregistrate) și de importante (dar în scădere) intervenții ale guvernului care păstrează o

influență puternică asupra anumitor sectoare economice fiind principalul acționar la numeroase

societăți considerate drept strategice (cale ferată, electricitate, contrucții de aeronave, etc.).

Totuși guvernul a început să își relaxeze controlul asupra anumitor sectoare și a început să vândă

o parte din acțiunile sale la anumite companii cum ar fi France Télécom, Air France, precum și

numeroase societăți din domeniul asigurărilor, finanțelor și din industria apărării.

Agricultura Franței metropolitane se bucură de o suprafață agricolă mare (aproximativ

1/2 hectare pe cap de locuitor) și o situație geografică și climatul favorabil, straddling. Împreună

cu ajutorul acordat de politica agricolă comună (PAC), acești factori explică motivul pentru

care Franța a devenit țara agricolă de top din Uniunea Europeană cu 18% din produsul agricol și

agroalimentar european. În plus, în 2011, Franța a fost al treilea cel mai mare exportator de

produse agroalimentare din lume, legat de Brazilia.[3]

Principalele culturi sunt cerealele ( grâu, porumb, și zahăr) este la nivel mondial ca si

producator al vinului. Este posibil ca ultimul sector să fi suferit de crize succesive ( boala vacii

nebune , gripa aviară etc.). Cea mai mare parte a terenului este folosită pentru hrănirea

animalelor.
 Agricultura ocupă 53,2% din suprafața Franței metropolitane și până la aproximativ 75%

în regiuni precum Nord-Pas-de-Calais. În 2018, a angajat 410.000 de persoane, adică 1,5% din

totalul populației active. A fost modernizat în cadrul politicii agricole comune, reducând în mod

constant cantitatea de muncă angajată.[2]

Suma sectoarelor din agricultură, silvicultură, industria agroalimentară și a lemnului

a reprezentat în 2003 peste 1.800.000 de persoane angajate sau angajatoare, generând 4,5% din

PIB-ul francez, adică puțin peste 72 de miliarde de euro. Agricultura beneficiază de o mare parte

din ajutorul european, însă venitul agricol mediu rămâne foarte scăzut la nivel local și se ridica în

medie la 18.300 de euro în 2016. [4]

BIBLOGRAFIE

1. L. ROMAN-COMERTUL EXTERIOR AL FRANTEI IN PERIOADA POST-

CRIZĂ, Accesat la data 19/10/2022

2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Fran%C8%9Bei#Industria_auto

3. https://businessculture.org/ro/western-europe/france/

4. https://ro.frwiki.wiki/wiki/Agriculture_en_France

5. D. Preda- FRANŢA ŢARĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. Accesat la data 19/10/2022

6. https://www.insee.fr/fr/statistiques/5387891