Universitatea “Dunărea de Jos” din Galaţi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Proiect la disciplina „Comerţ internaţional”

Comerţul exterior şi politica comercială a Frantei în perioada 2016-2020

Student:Curac Ana
Specializare:Afaceri Internationale
Anul de studiu: II

Cadrul didactic coordonator: conf.dr. Mihaela-Carmen MUNTEAN

Galaţi 2021
 Cuprins

Capitolul 1
Prezentare generală a Frantei.
1.1. Poziţie geografică, istorie, apartenenţa la organizaţii internaţionale
1.2. Date statistice macroeconomice
1.3. Structura economiei naţionale

Capitolul 2.
Comerţul exterior al Frantei
2.1. Volumul valoric al comerţului exterior şi soldul balanţei comerciale
2.2. Structura fizică a exporturilor şi importurilor
2.3. Orientarea geografică a exporturilor şi importurilor
2.4. Principalele ţări partenere în comerţul exterior (la export şi import) 2.4.1.
Principalele ţări partenere la export
2.4.2. Principalele ţări partenere la import

Capitolul 3.
Politica comercială a Frantei
3.1. Politica comercială tarifară
3.2. Politica comercială netarifară
3.3. Politica comercială promoţională şi de stimulare a exporturilor
3.4. Regimurile vamale în Franta

Concluzii
Franta
Franța  oficial  Republica Franceză  este o republică constituțională unitară având un regim
semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest,
dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea. Capitala sa este
orașul Paris, limba oficială este franceza iar moneda este euro. Deviza națională este „
Libertate, egalitate, fraternitate” (în franceză Liberté, Égalité, Fraternité), iar drapelul Franței
 este format din trei benzi verticale colorate, respectiv în albastru, alb, roșu. Imnul național
este La Marseillaise.

Republica Franceza este cel mai vechi stat constituit in jurul unui domeniu regal. Istoria sa este una
spectaculoasa, plina mister si incantare

Jacques Madaule in „Histoire de France” spunea „Franta nu este un dar al naturii, ci o creatie a istoriei,
a oamenilor.” Marea parte a teritoriului tarii se afla in vestul Europei. Franta este constituita si din
teritorii aflate in America de Nord, Caraibe, America de Sud, vestul si sudul Oceanului Indian, nordul si
sudul Oceanului Pacific si Antarctica
Suprafata totala a Frantei metropolitane este de 551.659 de km².

Din punct de vedere administrativ, Republica Franceza este impartita in 26 de regiuni, la randul lor
subdivizate in 100 de departamente si 5 colectivitati de peste mari. Primele urme ale prezentei umane
pe acest teritoriu dateaza inca de acum 1.800.000 de ani. In timp aici s-au dezvoltat mai multe culturi,
dintre care cea mai cunoscuta este cea de la Lascaux, fiind datata la 15.000 de ani i.Hr.
Franța este membră a Consiliului Europei,
membră fondatoare a Uniunii Europene, a
zonei Euro și a Spațiului Schengen. Este de
asemenea unul din membrii fondatori
ai Organizației Națiunilor Unite și unul din cei
cinci membri permanenți ai Consiliului de
securitate ONU. Face parte și din Uniunea
Latină, Organizația Internațională a
Francofoniei și din G8.
 Economia Frantei
Economia Franței este o combinație de multe întreprinderi private (peste
2,5 milioane companii înregistrate) și de importante (dar în scădere)
intervenții ale guvernului care păstrează o influență puternică asupra
anumitor sectoare economice fiind principalul acționar la numeroase
societăți considerate drept strategice (cale ferată, electricitate, construcții
de aeronave, etc.). Totuși guvernul a început să își relaxeze controlul
asupra anumitor sectoare și a început să vândă o parte din acțiunile sale
la anumite companii cum ar fi France Télécom, Air France, precum și
numeroase societăți din domeniul asigurărilor, finanțelor și din industria
apărării. Franța este membră din G8, grupul celor mai industrializate
națiuni, fiind considerată în 2011 ca cea de cincea economie mondială
după Statele Unite, China, Japonia și Germania
În 2020, Franța este cotată cea de-a șasea
putere economică a lumii, potrivit Băncii
Mondiale și FMI și a doua putere economică
din Europa, în spatele Germaniei, dar înaintea
Regatului Unit.

Potrivit estimărilor Institutului Național de

Statistică al Franței, publicate la 30 aprilie
2020, economia franceză a suferit în primul
trimestru o contracție a PIB fără precedent, de
5,8%. Franța, la fel ca alte țări din lume lovite
de pandemia Covid-19, nu este imună la
impactul crizei sanitare asupra economiei.
Conform Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare, în anul 2004
Franța a fost cel de al 5-lea exportator mondial și cel de al patrulea importator
mondial de bunuri fabricate. În 2003 Franța a fost cel de al doilea recipient de
investiții străine direct dintre țările OCDE cu 47 miliarde dolari înaintea
Statelor Unite, Japoiniei, Regatului Unit sau Germaniei, iar companiile franceze
au investit în același an 57,3 miliarde dolari, Franța fiind astfel al doilea cel mai
important investitor direct dintre țările OECD, după Statele Unite. În 2005
raportul OCDE asupra țărilor G7 clasa Franța pe primul loc în ceea ce privește
productivitatea (măsurată ca PIB per oră lucrată). [În 2004, PIB-ul per oră
lucrată în Franța era de 47,7 dolari, mai mult decât în Statele Unite(46,3$),
Germania (42,1$), Regatul Unit (39,6$) sau Japonia(32,5$).
În ciuda acestor cifre, PIB-ul per locuitor în Franța este semnificativ mai mic
decât cele din alte state din OECD, fiind comparabil cu cel al țărilor dezvoltate
din UE, situat la aporximativ 30% din cel al Statelor Unite. Motivul este faptul
că procentajul populației franceze în activitate este mai mic decât cel din alte
țări, astfel încât PIB-ul pe cap de locuitor este mai mic, în ciuda productivității
ridicate. Dintre țările OECD Franța are unul dintre cele mai mici procente de
populație lucrătoare cu vârtsta între 15 și 64 de ani, de doar 68.8% în 2004,
față de 80% în Japonia, 78,9% în Regatul Unit, 77,2% în SUA și 71% în
Germania.[3] Acest fenomen se datorează șomajului relativ important: 9% din
populația activă, posibilitatea facilă de a prelungii studiile și ajutoarele din
partea guvernului, din ce în ce mai rare în ultima vreme, pentru ca angajații
din anumite domenii să poată ieși la pensie mai repede
 COMERTUL EXTERIOR

În 1960, Franţa importa de două ori mai multe produse agroalimentare decât exporta.
Însă modernizarea agriculturii franceze a schimbat rapid această situaţie, iar începând cu
sfârşitul anilor '70, comerţul exterior agricol francez a devenit excedentar. În 2008, soldul
pozitiv al balanţei comerciale în cazul produselor agroalimentare a atins 9,3 miliarde de
euro. Exporturile agroalimentare reprezintă un atu important pentru Franţa. Excedentul
agroalimentar este unul dintre cele mai ridicate din aparatul comercial francez

În primul trimestru al anului 2020, criza de sănătate Covid-19 și începutul măsurilor de

izolare au încetinit semnificativ fluxurile comerciale: exporturile a scăzut cu 7,3% și
importurile cu 6,2% (date FOB). Fluxurile de produse produsele agricole și agroalimentare
sunt menținute, permițând chiar o ușoară îmbunătățire a echilibrului agricol (+ 0,7
miliarde CIF/FOB). Scăderea prețurilor pentru petrol duce la reducerea deficitului
energetic de 0,8 miliarde (CIF/FOB). Soldul se îmbunătățește, de asemenea, pentru multe
produse fabricate, scăderea importurilor fiind mai puternică decât cea a exporturilor.
Per ansamblu, soldul comercial FOB-FOB s-a deteriorat cu 0,5 miliarde de euro comparativ
cu trimestrul anterior și s-a ridicat la - 14,3 miliarde. Această scăderea se datorează
exclusiv produselor aeronautice și spațiale care se confruntă cu o deteriorare fără
precedent a excedentului (- 3,1 miliarde CIF/FOB) în primul trimestru al anului 2020, din
cauza unei scaderi puternice a livrărilor în luna martie.
În primul trimestru al anului 2020, exporturile franceze s-au contractat foarte
mult, cu 7,3%, datorită diminuării considerabile a exporturilor de produse
aeronautice (- 25,9%). Exporturile pentru alte produse au scăzut brusc: pentru
industria auto(- 13,2%), pentru echipamente mecanice (-7,4%); pentru textile și
îmbrăcăminte (- 12,1%). Doar exporturile farmaceutice cunosc o creștere
importantă (+ 13,3%). Exporturile agroalimentare aproape se mențin constante
(-0.3% în primul trimestru 2020) în ciuda unei scăderi semnificative a vânzărilor
de băuturi. În același timp, cantitatea de livrări de produse energetice a scăzut
semnificativ (-5,7%), parțial, din cauza prețurilor mai mici la petrolul rafinat.
Exporturile de produse agricole au crescut brusc (+ 5,0%), la fel ca în trimestrul
precedent
Importurile franceze au scăzut brusc în primul trimestru al anului 2020 (-6,2% date CIF /
FOB, cu excepția echipamentelor militare). Criza sanitară și măsurile de izolare au
consolidat tendința descendentă observată în ultimele trei trimestre.

Această contracție privește aproape toate produsele importate, cu excepția notabilă a

produselor produse farmaceutice (+12,7%), care au înregistrat o creștere puternică a
fluxurilor de intrare și de ieșire, precum și a produselor produse petroliere rafinate (+
11,0% după, + 6,9% în trimestrul 4 din 2019), într-un context în care producția franceză
este încetinită. Importurile de produse agroalimentare rămân aproape stabile, în timp ce
produsele agricole au înregistrat o ușoară scădere (-1,3%).

Pentru toate celelalte produse importate, scăderea este semnificativă: achizițiile de

produse aerospațiale (-14,4%), produse auto (-12,4%), textile și îmbrăcăminte (-13,0%),
au fost puternic afectate. Importuri mai mici au fost și în cazul unor bunuri 6 de larg
consum (telefoane, produse electronice, echipamente bunuri de uz casnic, mobilier) cât
și pentru bunuri intermediare și bunuri de capital (utilaje)
1. exporturile Franţei au scazut 1,34%
ajungând la 449,1 mld euro,

2. importurile au scazut cu 0,24% ajungând la

499,48 mld euro

3. balanţa comercială a Franţei este în

continuare deficitară, respectiv 50 euro,
dar mergând, din nou, pe un trend
ascendent dupa reculul din 2015, când a
atins 45,7 mld Euro
Evolutia schimburilor comerciale romano-franceze
 Dinamica si volumul comertului exterior francez
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in perioada de deschidere catre exterior, Franta a
inregistrat aproape constant deficite ale balantei comerciale. Crizele petroliere din 1973 si
1986 , precum si recesiunea din 1992-1993 au afectat schimburile Frantei si implicit soldul
balantei comerciale. Ultimul deceniu in special este marcat de prabusirea exporturilor
industriale. In 1989 deficitul ajunge la 66 miliarde FF, dupa care balanta se amelioreaza si
evolueaza rapid, atingand in 1996 un excedent record de 122 miliarde FF, in continua
crestere. Si gradul de acoperire a importurilor de catre exporturi a urmat aceeasi tendinta
ascendenta.

 Evolutia soldului balantei comerciale a Frantei

Pe etape, intre 1971-1982 comertul Frantei
este afectat de factura petroliera
supradimensionata, precum si de aprecierea
dolarului. Din 1982 pana in 1985, situatia se
restabileste rapid, se dezvolta exporturile,
consumul energetic scade. Din 1986,
deprecierea dolarului si scaderea exporturilor
catre tarile OPEC sunt compensate de scaderea
pretului petrolului, generand o factura
energetica scazuta. Dupa 1987 balanta
comerciala se deterioreaza constant pana in
1990. La inceputul deceniului insa,
intreprinderile franceze devin mai competitive,
soldul comercial inscriindu-se pe o curba
ascendenta spectaculoasa in conditiile
recesiunii economice din 1992-1993.
In ceea ce priveste nivelul importurilor si
exporturilor Frantei, ele au crescut de circa 6
ori intre 1965 si 1995, o crestere relativ
constanta.

Franta si-a mentinut pozitia de mare putere comerciala, ocupand in ultimii

douazeci de ani locul 4 pe glob pentru exporturi si locul 5 pentru importuri. In
1996, importurile Frantei erau de 1.363 mild. FF, iar exporturile de 1.487 mild. 
Interesanta de urmarit este si evolutia
deschiderii economiei franceze (importuri/PIB).
Se observa o crestere ferma, continua, cu
fluctuatiile de rigoare (crizele petroliere, in
principal). Economia Frantei este deci in
continua deschidere. Evolutia exporturilor
raportate la PIB este aproape identica, in
prezent aproape un salariat francez din patru
lucrand pentru export.
 Repartitia geografica a comertului exterior al Frantei

Franta, fosta mare putere coloniala, a avut intotdeauna o pozitie deschisa catre
schimburile economice cu toate zonele globului. Tendinta generala pe
ansamblul perioadei studiate este insa de orientare a schimburilor catre tarile
membre UE, in detrimentul tarilor terte
Este unul dintre principalii susținători ai unei 
Uniuni Europene puternice pe plan global, din punct
de vedere economic și politic.
În cadrul Uniunii Europene se consideră că relația Franței cu Germania este unul dintre
principalele motoare ale funcționării acesteia. Cooperarea dintre acestea în perioada de
după cel de al doilea război mondial a înlocuit cu succes situația tensionată dintre acestea
existentă din Secolul XIX până la acel moment. Aceasta se materializează printr-o puternică
integrare între economiile celor două țări, prin participarea la numeroase programe de
securitate comună și prin numeroase activități culturale comune printre care se numără
funcționarea canalului de televiziune cultural arte și editarea recentă a unui manual de
istorie comun.

Relațiile Franței cu Spania sunt foarte importante de asemenea în contextul existenței

terorismului basc pe teritoriul celor două țări. De asemenea cele două țări duc o politică
europeană similară.
Relațiile Franței cu Regatul Unit au fost mai tensionate
datorită unei perioade mai lungi de animozitate între cele
două țări. Cu toate că din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea și până la sfârșitul celui de al doilea război mondial
cele două țări au fost aliate din punct de vedere militar în
majoritatea conflictelor mondiale majore, Franța a fost
principalul opozant al integrării Regatului Unit în Uniunea
Europeană în anii 1960. Când în cele din urmă Regatul
Unit a devenit membru UE în 1973, viziunile diferite a
celor două țări asupra funcționării Uniunii Europene Sediul Ministerului Afacerilor
reliefează oarecum unele poziții internaționale ale celor Externe Francez
două țări.

Franța a fost unul dintre principalii susținători ai extinderii Uniunii Europene, dar
poziția ei față de accesul Turcia este ambivalent. În timp ce șeful statului francez între
1995-2002, Jacques Chirac a fost unul dintre principalii susținători ai acesteia, opinia
publică și numeroși politicieni se opun acesteia. Cu toate acestea, Franța este
principalul investitor străin în Turcia, cu peste 5 miliarde dolari investiți prin
intermediul a peste 270 de companii, schimburile anuale între cele două țări
ridicându-se la peste 5.8 miliarde dolari în anul 2000.
Africa
Franța joacă un rol important în Africa, în special în fostele
ei colonii, prin intermediul a numeroase programe de
ajutor, activități comerciale, înțelegeri militare și activități
culturale. În fostele colonii unde Franța a păstrat o prezență
importantă aceasta contribuie la stabilitatea politică,
militară și socială țărilor repsective. 
Organizația Internațională a Francofoniei a fost creată inițial
pentru a încuraja aceste schimburi și la inițiativa a
numeroase țări africane

Anumite informații recente atestă faptul că

Franța a avut un rol ambivalent în ceea ce
privește Genocidul din Ruanda din anii 1990.
Cu toate acestea, Franța are detașate forțe
importante de menținere a păcii în
regiune,participând activ la intervențiile din 
Coasta de Fildeș, Liberia și din 
Republica Democrată Congo. În aceasta din
urmă Franța participă în cadrul unui batalion
franco-german din forța de intervenție
europeană.
America de Nord
Relațiile cu Statele Unite au fost din punct de vedere istoric foarte apropiate,
moștenire a ajutorului francez din timpul Revoluțieo americane. După 
primul război mondial părerile celor două țări asupra urmărilor războiului s-au ciocnit
în câteva puncte sensibile, dar în perioada interbelică legăturile dintre cele două state
au fost foarte puternice. În urma celui de al doilea război mondial relațiile comerciale
au devenit foarte intense dar părerile celor două țări au fost totuși divergente în
anumite situații de politică externă și militară astfel încât Franța a ales să ducă o
politică independentă, retrăgându-se în 1966 pentru o perioadă de timp din
structurile militare ale OTAN. Suspiciunile dintre cele două țări au crescut de-a lungul
timpului opoziția franceză față de războiul din Irak fiind percepută peste ocean ca
ostilitate, iar campaniile anti-franceze ale unor editorialiști și politicieni americani au
dus creșterea relativă a unui sentiment de antiamericanism în rândul populației
franceze. Statele Unite au relații mai apropiate cu alte puteri europene: Regatul Unit
și Germania, în timp ce Franța este principalul susținător al unei Uniuni Europene
puternice care să contrabalanseze influența americană. În ciuda acestor animozități
relațiile dintre cele două țări au rămas foarte apropiate și au început să se
normalizeze, exemplu fiind lucrul în comun pentru rezolvarea 
conflictului israelo-libanez din 2006.
 Asia
Franța are numeroase relații comerciale și politice cu țările din Asia, în special cu 
Republica Populară Chineză, Japonia și țările din Asia de Sud-Est. În China, Franța încearcă să își
mărească prezența comercială unde a devenit un competitor important al companiilor americane, în
special în domeniul aerospațial, al tehnologiei de vârf și al bunurilor de lux. În Asia de Sud-Est, Franța a
fost arhitectul Acordurilor de la Paris ce au încheiat conflictul din Cambodgia. Împreună cu Estonia,
Franța este singura țară din UE care nu recunoaște și nici nu are relații cu Coreea de Nord, aceasta din
urmă având doar o delegație la Paris. De asemenea, deoarece relațiile diplomatice cu Republica
Populară Chineză exclud relațiile cu Taiwanul, Franța își manifestă prezența la Taipei doar prin
intermediul unui Institut Francez ce are o secție consulară.

În ultimul timp, relațiile dintre Franța și Japonia sunt foarte

apropiate, existând numeroase schimburi comerciale și culturale
între cele două țări. Cele două țări lucrează împreună în cadrul
proiectelor de dezvoltare a energiei nucleare iar ideile culturale și
culinare sunt foarte mult împărtășite. Astfel, filmele animate
japoneze sunt foarte populare în Franța iar numeroase personaje
istorice franceze au servit drept model pentru diverse programe
de divertisment japoneze. Totodată Franța este una din
principalele destinații ale turiștilor japonezi, iar fostul președintele
francez, Jacques Chirac este considerat un japanofil, vizitând
Japonia de peste 40 de ori, probabil mai mult decât orice alt lider
mondial.
Franța are o importantă industrie aerospațială reprezentată de concernul european 
Airbus și este singura putere europeană (în afară de Rusia) care are propria sa bază de
lansare de rachete spațiale (Centre Spatial Guyanais). Franța este de asemenea cea mai
independentă țară din punct de vedere engergetic dintre țările Europei de Vest datorită
investițiilor importante în domeniul energie nucleare, lucru care face din Franța unul
dintre cei mai mici producători de gaze cu efect de seră dintre cele mai industrializate
națiuni din lume. Peste 80% din nevoile de energie electrică ale țării sunt produse de
centrale nuclearo-electrice (86,9% în 2005).
Procentajul mare de terenuri fertile, cumulate cu utilizarea
tehnologiilor moderne și importantele subvenții europene
(aproximativ 14 miliarde dolari) au făcut din Franța
principalul producător și exportator agricol din Europa și al
doilea exportator mondial de produse agro-alimentare
după Statele Unite. Cu toate acestea, datorită înaltului
nivel de tehnologizare, sectorul primar al industriei nu
ocupă decât 4% din populația activă. Principalele produse
de export sunt grâul, păsăret, produse lactate, carne de
vită și porc precum și renumitele vinuri franțuzești.
  Politica comerciala a Frantei

In ceea ce priveste politica comerciala, dupa cum am mai spus, Franta trebuie studiata ca
parte integranta a Uniunii Europene. Politica comerciala a Frantei se confunda cu politica
Uniunii Europene
Cel mai important proces in materie de politica comerciala l-a constituit integrarea
europeana. Realizarea uniunii vamale intre statele membre (1959-1968), instituirea unei
politici comerciale comune fata de terti, precum si a unei politici agricole comunitare sunt
tot atatea aspecte fundamentale ale integrarii europene.
Realizarea uniunii vamale a luat zece ani, timp in care s-a operat o dezarmare tarifara si
netarifara completa intre statele membre si a fost adoptat un tarif vamal comun fata de
tarile din afara UE.
Nu putem vorbi de o politica comerciala a CEE (si implicit a Frantei) fara a ataca
subiectul politicii agricole comunitare, unul din cele mai dificile aspecte ale integrarii
europene, proces demarat in ianuarie 1962, prin semnarea Acordului de la Bruxelles, care
trasa viitoarea politica agricola comunitara (PAC), principiile, obiectivele si mecanismul de
functionare al acesteia, un mecanism complicat (incluzand sistemul preturilor indicative, al
preturilor de interventie, taxele de prelevare, preturile-prag si preturile-ecluza, sistemul
taxelor de restituire), incurajand comertul intracomunitar cu produse agricole in dauna celui
extracomunitar.
 Initiativa comunitara se face simtita si la nivelul politicii de concurenta, directivele
comunitare ocupandu-se de protectia consumatorilor si intreprinderilor nationale
Tendinta generala este insa de liberalizare comerciala. Tot mai multe acorduri de natura
comerciala sunt incheiate de Uniunea Europeana, in ciuda temerilor populatiei si unor
specialisti, care vad in liberul schimb o amenintare a bunastarii lor, o sansa data altor state
de a face concurenta neloiala Frantei
Dintre ele, merita amintita initiativa UE de liber-schimb mediteranean. Noua politica a UE
urmareste liberalizarea progresiva a comertului cu tarile mediteraneene. In noiembrie 1995,
Conferinta de la Barcelona a lansat parteneriatul euro-mediteranean intre UE si MED12
(Algeria, Maroc, Tunisia, Egipt, Iordania, Libia, Siria, Israel, Palestina, Cipru, Malta si Turcia),
nefiind vorba doar despre un proiect de liberalizare comerciala, ci si de o cooperare social-
culturala, politica si de securitate in zona
Sistemul de taxe si accize este cel care particularizeaza statele membre UE, influentand in
mica masura comertul exterior. Statul francez percepe numeroase taxe, acestea sunt insa
destul de mici si nu afecteaza prea mult pretul marfurilor. In afara accizelor, taxa pe valoare
adaugata are un nou sistem de plata din 1993: se plateste in tara membra unde se face
achizitia, renuntandu-se astfel la formalitatile de la frontiera.
 Se observa, in urma studiului aprofundat al evolutiei si starii
comertului exterior francez, ca, pe total, Franta isi urmeaza drumul
de mare putere economica. Drumul parcurs de ea in perioada
postbelica a fost presarat cu o seama de dificultati care i-au marcat
intr-o masura mai mica sau mai mare economia: crizele petroliere
din 1973 si 1986,
. recesiunea economica din 1992-1993, inflatia,
perioadele de apreciere a dolarului, etc. Franta a stiut insa sa le faca
fata, si, ajutata si de factori conjuncturali, a reusit sa-si continue
dezvoltarea.
Taxe vamale
Bunurile circulă liber în interiorul UE, taxele vamale nu sunt facturate decât o singură
dată la importurile extra-comunitare, chiar dacă ele sunt expediate de la un stat
membru la altul. Bunurile care intră în Franţa pot fi reexportate către un alt stat
membru UE fără a plăti taxe vamale. Un dispozitiv de suspendare a plăţii TVA este
prevăzut pentru operaţiunile referitoare la bunurile destinate sau plasate sub un
regim vamal comunitar sau antrepozit fiscal. Întrepinderile sunt scutite de la orice
formalitate administrativă pentru circulaţia majortităţii mărfurilor între statele
membre UE. Pentru schimburile intracomunitare este nevoie de intocmirea unei
declaraţii de schimburi de bunuri (Declaration d’Echanges de Biens - DEB) în scopuri
statistice. Întreprinderile franceze care primesc marfuri de la un stat membru UE
pentru o valoare anuală care depăşeşte 150 000 de euro şi cele care exportă în alt
stat membru, trebuie să întocmească în fiecare lună declaraţia DEB
Investitii straine directe
După trei ani de scădere, numărul de
operatiuni de investitii în Fran'a a început din
nou să crească în 2014. Agenţia Business
France afirmă că anul trecut investitiile străine
directe au crescut cu 8 la sută.
Americanii rămân primii investitori străini din
Franţa. Activitătile de productie rămân
majoritare dar creearea de centre de cercetare
si dezvoltare tot cresc, mai noteaăz
observatorii. Din spusele agentiei Business
France care se ocupă cu promovarea
investitiilor internationale, peste o mie de
decizii de investitii s-au luat anul trecut lucru
care a permis creearea sau mentinerea a peste
26 de mii de locuri de muncă.