Sari la conținut

Arată/ascunde bara laterală

Cautare Salt

 Creare cont
 Autentificare
Unelte personale


Cuprins
 ascunde

Început

Etimologie

Istorie

Toggle Istorie subsection

Preistorie și Antichitate

Evul Mediu

o
 Modernism

Guvernare

Geografie

Toggle Geografie subsection

Capitală

Împărțire administrativă

Climat

Economie

Toggle Economie subsection

Infrastructură


 Demografie

Toggle Demografie subsection

Populație

Limbă

Religie

Educație

Cultură

Sport

Toggle Sport subsection

Fotbaliști renumiți


 Note

Bibliografie

Legături externe

Vezi și

Anglia
230 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Vedeți sursa
 Istoric
51°30′N 0°7′V
 

țară în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Anglia
Anglia
England

Drapelul Angliei Stema Angliei

Deviză: Dieu et mon droit

(franceză: Dumnezeu și dreptul meu)

Imn: God Save the King

Anglia în componența Marii Britanii și a Uniunii Europene

Geografie

Suprafață  

 - totală 130.279 km²

Cel mai înalt punct Scafell Pike[*] (978 m) 

Cel mai mare oraș Londra

Vecini Scoția
Țara Galilor 

Fus orar Ora de

Greenwich (UTC+12) 

Populație

Populație  

 - Recensământ  53.012.500

Densitate 424.3 loc/km²

 - Estimare 2018 ▲ 55.977.178[3]
Limbi oficiale engleză

Limbi regionale/minoritare Limba cornică

Etnonim englez / englezoaică

Grupuri etnice (2011)  85.4% Albi

 7.8% Asiatici
 3.5% Negri
 2.3% Mixt
 0.4% Arabi
 0.6% Altele[1]
 Guvernare
Sistem politic monarhie
parlamentară[*] 
Monarh al Regatului Unit(d) Charles al III-lea 
Legislativ Parlamentul Regatului
Unit[a]
Religie oficială Biserica Anglicană
Capitala Londra
Istorie
Unificarea Anglilor,
12 iulie 927
Saxonilor și Danezilor
Unirea cu Scoția 1 mai 1707
Economie
PIB (PPC)  
PIB (nominal)  
Monedă liră sterlină ( GBP ) 
Coduri și identificatori
Prefix telefonic +44 
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text 

Anglia (în engleză England; pronunție engleză:   audio) este o țară care

face parte din Regatul Unit.[5][6][7] Împărtășește granițele terestre cu Țara Galilor la vest
și Scoția la nord. Marea Irlandei se află la vest de Anglia, iar Marea Celtică la sud-vest.
Anglia este separată de Europa continentală de Marea Nordului la est și Canalul
Mânecii la sud. Țara acoperă cinci optimi din insula Marii Britanii, care se află
în Atlanticul de Nord și include peste 100 de insule mai mici, precum Insulele
Scilly și Insula Wight. Este cea mai mare țară din Insulele Britanice.
Zona numită acum Anglia a fost locuită pentru prima dată de oameni moderni în
perioada paleolitică superioară, dar își ia numele de la Angli, un trib germanic care-și
derivă numele din peninsula Anglia, care s-a stabilit în secolele al V-lea și al VI-lea.
Anglia a devenit un stat unificat în secolul al X-lea, iar de când era descoperirii, care a
început în secolul al XV-lea, a avut un impact cultural și juridic semnificativ asupra lumii
mai largi.[8] Limba engleză, Comuniunea Anglicană și dreptul englez - baza sistemelor
juridice de drept comun din multe alte țări din întreaga lume - s-au dezvoltat în Anglia,
iar sistemul de guvernare parlamentar al țării a fost adoptat pe scară largă de alte
națiuni.[9] Revoluția industrială a început în Anglia secolului al XVIII-lea, transformând
societatea în prima națiune industrializată din lume. [10]
Relieful Angliei este în principal dealuri și câmpii joase, în special în centrul și sudul
Angliei. Cu toate acestea, există un relief mai ridicat și montan în nord (de
exemplu, Lake District și Penini) și în vest (de exemplu, Dartmoor și Shropshire Hills).
Capitala este Londra, care are cea mai mare zonă metropolitană atât din Regatul Unit,
cât și din Uniunea Europeană înainte de Brexit.[nb 1] Populația Angliei de peste 55 de
milioane cuprinde 84% din populația Regatului Unit, [11] în mare parte concentrată în jurul
Londrei, South East England și a conurbațiilor din Midlands, Nord Vest, Nord
Est și Yorkshire, care s-au dezvoltat fiecare ca regiuni industriale majore în timpul
secolului al XIX-lea.[12]
Regatul Angliei - care după 1535 a cuprins Țara Galilor - a încetat să mai fie un stat
suveran separat la 1 mai 1707, când Actele Uniunii au pus în aplicare condițiile
convenite în Tratatul Uniunii anul precedent, rezultând o uniune politică cu Regatul din
Scoția pentru a crea Regatul Marii Britanii.[13][14] În 1801, Marea Britanie a fost unită
cu Regatul Irlandei (printr-un alt Act al Uniunii) pentru a deveni Regatul Unit al Marii
Britanii și Irlandei. În 1922, Statul Liber Irlandez s-a separat de Regatul Unit, ceea ce a
dus la redenumirea în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. [15]

Etimologie
Denumirea „Anglia” provine de la „Țara anglilor” (în engleză: „England” pentru „Land of
the Angles”) referindu-se la angli, trib germanic de vest, care s-a așezat în insulă în
secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda (azi Germania și Danemarca). Alături
de aceștia s-au așezat încă alte 2 triburi germanice de vest: Iuții (tot din peninsula
Iutlanda) și saxonii (din nord-vestul Germaniei de azi). Numele Angliei în limba
cornică este Pow Sows, care înseamnă „Țara Saxonilor”. Se numea așa
deoarece anglo-saxonii și alți germani din Europa continentală au impus limba și cultura
băștinașilor britoni în toată Anglia, mai puțin în Țara Galilor, Cornvalia și Cambria.

Istorie
Articol principal: Istoria Angliei.
Preistorie și Antichitate

Stonehenge, un monument neolitic.

Articol principal: Anglia romană.

Oasele și uneltele din piatră (cremene) găsite în Norfolk și Suffolk dovedesc că Homo
erectus a trăit pe teritoriul Angliei de azi acum 700.000 de ani. La acea vreme, Marea
Britanie era legată de continentul European. Ceea ce astăzi este Canalul Mânecii
(English Channel) era atunci un fluviu ce curgea spre vest și era alimentat de afluenți
care mai târziu au devenit Tamisa și Sena(Seine). Această zonă a fost depopulată în
perioada Marii Glaciațiuni, așa cum au fost și alte regiuni ale Insulelor Britanice. În
timpul recolonizării, după dezgheț, cercetarea genetică arată că Anglia de azi a fost
ultima zonă a Insulelor Britanice care a fost repopulată, cam acum 13.000 de ani.
Popoarele migratoare care au ajuns în această perioadă contrastează cu ceilalți
locuitori ai Insulelor Britanice, venind de pe continent din sud-estul Europei, în timp ce
locuitorii care au venit mai devreme au sosit din nord de-a lungul coastei din Iberia.
Acești migratori au adoptat cultura Celtică care a devenit dominantă în mare parte a
Europei vestice.
Până la 43 d.Hr., momentul marii invazii romane, Britania fusese deja ținta unor
frecvente invazii, plănuite de forțele Republicii Romane și ale Imperiului Roman. A fost
invadată pentru prima oară de dictatorul roman Iulius Cezar în 55 î.Hr., dar a fost pe
deplin cucerită de împăratul Claudius în 43 d.Hr. Ca și alte regiuni aflate la marginea
imperiului, Britannia s-a bucurat o perioadă lungă de legături comerciale cu romanii, și
influența lor economică și culturală a avut o semnificație deosebită asupra epocii de fier
pre-romană a britanicilor, în special în sud. Odată cu căderea Imperiului Roman 400 de
ani mai târziu, romanii au părăsit Provincia Britannia, teritoriu care în mare parte a stat
la baza a ceea ce s-a numit apoi Anglia.
Evul Mediu

O cască ceremonială din perioada Regatului Angliei de Est, găsită la situl arheologic Sutton Hoo

Istoria Angliei anglo-saxone acoperă Anglia medievală timpurie de la sfârșitul Britanniei

romane și stabilirea regatelor anglo-saxone din secolul al V-lea până la Cucerirea
normandă din 1066.
Din jurul anului 500 d.Hr. se crede că Anglia era împărțită în 7 regate mici, cunoscute ca
„Heptarhia”: Northumbria, Mercia, East Anglia, Essex, Kent, Sussex, Wesse. Temele
dominante din secolul al VII-lea până în secolul al X-lea au fost răspândirea
creștinismului și unificarea politică a Angliei. Creștinismul a pătruns din trei direcții: de la
Roma în sud, și respectiv Scoția și Irlanda în nord și vest.
Aceste regate anglo-saxone tindeau să se unească prin război. Încă de pe timpul
lui Ethelbert din Kent, un rege nu putea fi recunoscut ca Bertwalda („Lord of Britain”). În
general, titlul a revenit regilor din Northumbria, în secolul al VII-lea; în secolul al VIII-lea,
celor din Mercia; în secolul al IX-lea, lui Egbert a Wessex-ului, care în 825 a învins pe
Merciani în Bătălia de la Ellendun. În secolul următor, familia sa a domnit în Anglia.
Inițial Anglia a fost mai degrabă un termen geografic care a descris partea Britaniei
ocupată de anglo-saxoni, decât un nume dat unui stat cu o națiune individuală. A
devenit unită politic prin expansiunea regatului Wessex, al cărui rege Athelstan a adus
pentru prima dată toată Anglia sub un singur conducător în 927, deși unificarea nu a
devenit permanentă până în 954, când Edred l-a înfrânt pe Eric Bloodaxe și a devenit
Regele Angliei.

Bătălia de la Azincourt a avut loc pe data de 25 octombrie 1415, la Azincourt, Franța în timpul Războiului de O

Sută de Ani.

În 1016, Anglia a fost cucerită de regele danez Canute cel Mare și a devenit centru
guvernamental pentru imperiul său, care a durat foarte puțin. Odată cu ascensiunea
lui Edward Confesorul, moștenitor al dinastiei engleze autohtone, în 1042, Anglia a
devenit din nou un regat separat. Legăturile și natura sa au fost total schimbate după
Cucerirea Normandă din 1066. Cele câteva sute de ani ce au urmat au poziționat Anglia
ca o parte majoră a expansiunii și decăderii imperiilor; în Franța, Regii Angliei au folosit
Anglia ca o sursă de trupe timp de ani de zile pentru a-și mări proprietățile personale în
Franța (Războiul de 100 de Ani) începând cu Edward al III-lea; de fapt, coroana engleză
nu a renunțat la ultimul ei punct de sprijin pe continent, în Franța, până când nu a fost
pierdut Calais-ul în 1558, în timpul domniei Mariei Tudor (insulele Canalului sunt încă
dependente de coroană, dar nu sunt parte a Regatului Unit).
În secolul al XIII-lea, Țara Galilor (Wales) a fost luată prin cucerire sub controlul
monarhilor englezi. Acestei cuceriri i s-a dat o formă prin Statutul lui Rhuddlan din 1284
și astfel Țara Galilor a fost anexată legal Regatului Angliei prin Actele Legilor din Wales,
din 1535-1542. Țara Galilor a împărțit cu Anglia o identitate legală deoarece entitatea
care s-a alăturat a fost inițial numită Anglia iar apoi Anglia și Țara Galilor.
În vara anului 1348, "Moartea Neagră", epidemia de ciumă, a lovit întâi Anglia, apoi
Europa. Ciuma a ucis între o treime și două treimi din populația Europei. Anglia singură
a pierdut 70% din populația ei, care a trecut de la 7 milioane la 2 milioane în 1400.
Molima s-a întors în repetate rânduri în Anglia, bântuind-o de-a lungul secolelor al XIV-
lea–al XVII-lea. Marea Ciumă din Londra (The Great Plague) din anii 1665-1666 a fost
ultima care a izbucnit.
Modernism
Henric al VIII-lea al Angliei a devenit Conducătorul suprem al Bisericii Angliei.

În timpul Reformei engleze din secolul al XVI-lea, autoritatea externă a bisericii

Romano-Catolice din Anglia a fost abolită și înlocuită cu Actele (Hotărârile) Supremației
Regale și întemeierea Bisericii Anglicane sub guvernarea supremă a monarhului
englez. Aceasta s-a întâmplat în timpul domniei lui Henric al VIII-lea. Reforma engleză a
fost diferită de celelalte reforme din Europa prin faptul că-și avea rădăcinile în politică
mai mult decât în teologie.
Reforma engleză a netezit calea spre răspândirea anglicanismului în biserică și alte
instituții. Perioada cunoscută ca Războiul Civil (1642-1651) a fost martora uneltirilor
politice și conflictelor armate între suporterii Parlamentului Lung (Roundheads) și
regele Carol I (Regaliștii) între 1642-1645 și 1648-1649, urmată de conflictul dintre
suporterii Parlamentului Rump și regele Carol al II-lea între 1649-1651. Războiul s-a
terminat cu victoria parlamentară prin Bătălia de la Worchester la 3 septembrie 1651.
Ea a condus la procesul și execuția lui Carol I, exilul fiului său Carol al II-lea, înlocuirea
monarhiei engleze cu Commonwealth-ul Angliei (1649-1653) și conducerea țării
de Oliver Cromwell pe timpul Protectoratului (1653-1659).

Regele Carol al II-lea al Angliei a restaurat monarhia și pacea după Războiul Civil Englez.

După moartea lui Oliver Cromwell în 1659, o scurtă revenire, o încercare condusă de

fiul lui Cromwell, un om slab, la conducerea Commonwealth-ului a avut loc înainte ca
Parlamentul să-l invite pe Carol al II-lea să se reîntoarcă în Anglia în 1660 și să
restaureze monarhia. În timpul acestui interregn, monopolul bisericii din Anglia asupra
creștinismului s-a sfârșit și influența dominantă Protestantă s-a consolidat în Irlanda.
Din punct de vedere constituționa
țări au intrat într-o uniune personală, fiind conduse de aceeași dinastie Stuart. După
câteva încercări de a uni regatele, s-a căzut de acord asupra unui Tratat de Uniune la
22 iulie 1706 de către parlamentarii englezi și cei scoțieni și a fost pus în aplicare
prin Actele Unirii care a dus la unirea politică a celor două state și crearea Regatului
Unit al Marii Britanii la 1 mai 1707. Irlanda s-a unit în 1801, iar Regatul Unit al Marii
Britanii și al Irlandei a existat până în 1922, când Irlanda, cu excepția Irlandei de Nord, a
devenit independentă, ceea ce a avut drept rezultat numele de azi al Regatului Unit al
Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Guvernare
Formă de guvernământ, recunoscută: monarhie constituțională.

Geografie

Harta Marii Britanii și a Irlandei, cu Anglia în verde închis

Anglia se întinde pe două treimi din centrul și sudul insulei Marea Britanie, plus insulele
dinspre coastă din larg, dintre care cea mai mare este Insula Wight.
Anglia se învecinează la nord cu Scoția și la vest cu Țara Galilor. Este mai aproape de
Europa continentală decât oricare altă parte a Britaniei, separată de Franța de 52 km de
mare (22 mile nautice). Tunelul Canalului, lângă Folkstone, leagă direct Anglia de
Europa continentală. Granița anglo-franceză este la jumătatea drumului de-a lungul
tunelului.
Mare , the Chilterns și the North și South Downs.
Cel mai mare port natural din Anglia este Poole, pe coasta sud-centrală. Unii îl
consideră al doilea cel mai mare port din lume, după Sydney, Australia, deși lucrul
acesta este discutabil.
Capitală
Londra este capitala Angliei dar și capitala Regatului Unit. Aglomerația urbană a
Londrei numără aproximativ 7.350.000 de locuitori.
Împărțire administrativă
Articol principal: Împărțirea administrativă a Angliei.
Anglia nu are un legislativ sau un guvern care să fie responsabil pentru întreaga țară,
spre deosebire de celelalte trei țări, ci este condusă de parlamentul Regatului Unit și
implicit de Guvernul Regatului Unit. Sunt discuții privind crearea fie a unui parlament
separat, fie privind acordarea unor puteri legislative celor nouă regiuni ale Angliei.
Acestea din urmă au fost înființate ca urmare a hotărârii Uniunii Europene în urma 
. Zăpada poate cădea în timpul iernii și primăverii timpurii.

Economie

The City of London este cel mai mare centru financiar din lume.[16][17]

Infrastructură

Aston Martin este o companie de automobile engleză binecunoscută.

Anglia a jucat un rol important în progresul arhitecturii vestice. Ea este leagănul celor
mai notabile castele și forturi medievale din lume, incluzând Castelul Warwick, Turnul
Londrei (Tower of London), Castelul Windsor (Windsor Castle-cel mai mare castel locuit
din lume și cel mai îndelung locuit în timp).
englezi se află Norman Foster și Richard Rogers.

Demografie
Structura rasială, conform recensământului din 2011[18]:

      Albi (85,41%)

      Asiatici (7,81%)

 și limba galeză.
Religie
Articol principal: Biserica Catolică în Anglia și Țara Galilor.

 Structura religioasă conform recensământului din 2011:

% din
Religie[19] Populație
populației

Creștinism 31,479,876 59.4

Islam 2,660,116 5.0

Hinduism 806,199 1.5

Sikhism 420,196 0.8

Iudaism 261,282 0.5

Budism 238,626 0.4

Alte 227,825 0.4

 religii

(împreună) din populație, provenind din India și Asia de Sud Est.

O minoritate a populației practică religii păgâne vechi. Neopăgânismul din Regatul Unit
este reprezentat în primul rând prin religiile Wicca și Witchcraft, Druidism, și
neopăgânism germanic. La recensământul din 2011, 53.172 persoane s-au declarat
păgâni în țara engleză (dintre care 11.026 wiccani) și 3.448 în Țara Galilor (dintre care
740 wiccani).

 Conform unui sondaj din 2016 în Marea Britanie: ateii (cei care în mod activ
nu cred în niciun fel de zeu) sunt 38%, cei care cred într-o forță
superioară/zeu sunt 28%, iar doar 32% din cei care se consideră creștini,
evrei sau musulmani cred într-un zeu.[20][21]

Educație

Biserica Creștină, Universitatea Oxford.

Oxford
Mai mult decât un centru universitar, Oxford este unul din cele mai frumoase orașe ale
Angliei. Excelent conservat, acesta este un conglomerat de alei înguste, case construite
din piatră de culoarea mierii și străjuite de statui reprezentând animale fantastice.
Complexul universitar include 40 de colegii independente, cel mai vechi dintre acestea
(și din toată țara) fiind înființat în 1200. Tot aici se găsește Bodleian Library, una din
primele biblioteci ale lumii, care și-a deschis porțile în 1602. Pe rafturile acesteia sunt
adăpostite circa 5 milioane de cărți rare, printre care și o colecție de manuscrise
deosebit de valoroase.
Cambridge

Colegiul Regilor, 
 se ridică o splendidă bibliotecă proiectată de Christopher Wren. Deasupra masivei
gherete a portarului se află Great Tom, un ceas de mari dimensiuni, care anunță sonor
trecerea fiecărei ore și pe car
Worcestershire.

Anglia are o cultură vastă și cu influență care cuprinde atât elemente vechi cât și noi.
Cultura modernă a Angliei este uneori dificil de identificat și greu de separat de cultura
întregului Regat Unit, deoarece națiile ei sunt atât de întrepătrunse. Oricum cultura
tradițională și istorică engleză rămâne distinctă cu diferențe regionale substanțiale.
Moștenirea engleză este un organ guvernamental cu o remitere largă a siturilor istorice,
artefacte și împrejurimi ale Angliei. Muzeul Britanic Londonez, Biblioteca Britanică și
Galeria Națională conțin cele mai frumoase colecții din lume.
Englezii au jucat un rol important în dezvoltarea artelor și științelor. Multe din cele mai
importante figuri din gândirea vestică științifică și filozofică modernă fie că s-a născut
sau la un moment dat s-a aflat aici sau chiar a trăit în Anglia. Gânditori englezi marcanți
de o importanță internațională include oameni de știință ca Sir Isaac Newton, Francis
Bacon, Michael Faraday, Charles Darwin și Ernest Rutherford (născut în Noua
Zeelandă), filozofi ca John Locke, John Stuart Mill, Herbert
Spencer, Bertrand și Thomas Hobbes, și economiști ca David și John Maynard Keynes.

Sport

Națională de Rugby a Angliei a câștigat Cupa Mondială de Rugby din 2003.

Sporturile moderne au fost sistematizate în Anglia în timpul sec.XIX, printre acestea

cricketul, uniunea și liga de rugby, fotbalul, tenisul și badmintonul. Dintre acestea,
asociația de fotbal, cricket și rugby rămân cele mai populare sporturi ale țării.
Echipa națională de fotbal a Angliei este poziționată a 15-a de către FIFA și a 8-a de
Elo, și a câștigat 
terminând pe locul 2 în 1975 și 1995, la ultima fiind gazdă. În 2008 a jucat pentru Cupa
Mondială în Australia.
Fotbaliști renumiți
 Alan Shearer
 Bobby Charlton
  Rio Ferdinand
 Kevin Keegan
 Steven Gerrard
 Frank Lampard
 David Beckham
 Wayne Rooney
 John Terry

Note
1. ^ „2011 Census: KS201EW Ethnic group: local authorities in England and Wales”. Office for
National Statistics. Accesat în 18 aprilie 2014.
2. ^ Region and Country Profiles, Key Statistics and Profiles, October 2013, ONS. Retrieved 9
August 2015.
3. ^ „Population estimates for the UK, England and Wales, Scotland and Northern Ireland -
Office for National Statistics”.  www.ons.gov.uk.
4. ^ „2011 Census: Population and Household Estimates for England and Wales, March
2011”. www.ons.gov.uk.
5. ^ Office for National Statistics. „The Countries of the UK”. statistics.gov.uk. Arhivat
din  original  la 20 decembrie 2008. Accesat în  1 februarie 2009.
6. ^ „Countries within a country”. number-10.gov.uk. Arhivat din  original  la 9 februarie 2008.
Accesat în 1 februarie 2009.
7. ^ „Changes in the list of subdivision names and code elements (Page
11)”  (PDF). International Organization for Standardization. Accesat în 1 februarie 2009.
8. ^ „England  – Culture”. britainusa.com. Arhivat din original la  16 mai 2008. Accesat în  1
februarie 2009.
9. ^ „Country profile: United Kingdom”. BBC News. news.bbc.co.uk. 26 octombrie 2009.
Accesat în 1 februarie 2009.
10. ^ „Industrial Revolution”. Ace.mmu.ac.uk. Arhivat din original la  27 aprilie 2008. Accesat în  1
februarie 2009.
11. ^ Jonathan, McMullan (28 iunie 2018).  „Population estimates for UK, England and Wales,
Scotland and Northern Ireland”.  www.ons.gov.uk. Office for National Statistics.
12. ^ 2011 Census – Population and household estimates for England and Wales, March 2011.
Accessed 31 May 2013.
13. ^ William E. Burns, A Brief History of Great Britain, p. xxi
14. ^ Acts of Union 1707 parliament.uk. Retrieved 27 January 2011
15. ^ Phelan, Kate. „The Partition Of Ireland: A Short History”.  Culture Trip. Accesat în  20 mai
2019.
16. ^ „London vs. New York, 2005–06”. Cinco Dias. Accesat în 5 septembrie 2009.
17. ^ „Global Financial Centres Index, 2009-03”  (PDF). City of London Corporation. Accesat în  5
septembrie 2009.
18. ^ 2011 Census: KS201UK Ethnic group, local authorities in the United Kingdom ONS,
Retrieved 21 October 2013
19. ^ KS209EW Religion, local authorities in England and Wales
20. ^ Religious Affairs Correspondent, Sam Coates, Deputy Political Editor (23 decembrie
2016), Belief in God slumps after turbulent year (în engleză), The Times, ISSN 0140-
0460 Text " Kaya Burgess " ignorat (ajutor)
21. ^ The Week Staff (23 decembrie 2016), Belief in God plunges after torrid year  (în engleză),
The Week UK

Bibliografie
  Ackroyd, Peter (2000). London: the biography. Chatto &
Windus. ISBN 1856197166.

Legături externe
 Site-ul oficial al Guvernului Regatului Unit

Vezi și
 Listă de localități din Anglia

[arată]
v • d • m
Anglia — Englezi — Limba engleză

[arată]
v • d • m
Regatul Unit
 BNF: cb11930575r (data)
 
 GND: 4014770-8
 
 ISNI: 0000 0001 2293 4507
 
 LCCN: n82068148
 
 MusicBrainz: 9d5dd675-3cf4-4296-9e39-67865ebee758
ontrol de
 
utoritate
 NARA: 10044298
 
 NKC: ge134022
 
 SUDOC: 02735895X
 
 VIAF: 142995804
 
 WorldCat Identities (via VIAF): 142995804

Eroare la citare: Există etichete  <ref>  pentru un grup numit „nb”, dar nu
și o etichetă  <references group="nb"/>
Categorie: 
 Anglia
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 19 ianuarie 2023, ora 20:01.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.
 Politica de confidențialitate
  Despre Wikipedia

 Termeni

 Versiune mobilă

 Dezvoltatori

 Statistici

 Declarație cookie

Comută lățimea limitată a conținutului