IRLANDA

Irlanda
Poblacht na hÉireann (irlandeză)
Éire (irlandeză)
Ireland (engleză)
Republic of Ireland (engleză)

Drapelul Irlandei Stema Irlandei[*]

Deviză: Jump into Ireland 

Imn: Amhrán na bhFiann

Amplasarea Irlandei în cadrul Europei (verde închis)

 Geografie
Suprafață  
 - totală 70,273 k
m²
(locul 11
7)

Cel mai înalt punct Carrauntoohil[*] (1.038,6

Cel mai jos punct North Slob[*] (-3 m) 

Cel mai mare oraș Dublin

Vecini Regatul Unit

Irlanda de Nord 

Fus orar UTC

Ora de vară UTC+1 (UTC+1)

Populație

Populație  

 - Recensământ 201
0
1

Densitate 65,6 loc/km²

 - Estimare 2014 ▲4 609 600[2] (locul 

Limbi oficiale Irlandeza, Engleza[1]

Etnonim irlandezi (pl.)
 irlandez (masc.)
irlandeză (fem.) 

Guvernare

Sistem politic Republică parlamentară

Președinte(d) Michael D. Higgins 

Taoiseach Micheál Martin 

Legislativ Oireachtas

Camera superioară Seanad

Camera inferioară Dáil

Capitala Dublin

Istorie

Independență față de Regatul Unit

Economie

PIB (PPC) 2016

 - Total $272,867 miliarde[4]

 - Pe cap de locuitor $58,373[4] (locul 11)

PIB (nominal) 2016

 - Total $254.596 miliarde[4] (

 - Pe cap de locuitor (locul 14)$54,464[4]

Gini (2014) 30.0[6] (mediu)

IDU (2015) 0.916 [5] (foarte mare

Monedă Euro ( EUR )

Coduri și identificatori

Cod CIO IRL 

Cod mobil 272 

Prefix telefonic 353

ISO 3166-2 IE 

Domeniu Internet .ie, .eu1

1
 Codul .eu aparține Uniunii Europene, din care Irlanda face parte

Prezență online

site web oficial

Twitter username
Preistoria și protoistoria Irlandei
Primii oameni care au venit pe insula Irlanda au fost vânători-culegători, prezența omului
în acest teritoriu datând din paleolitic, cu cca 12.500 ani în urmă. Istoria scrisă a insulei începe
însă după ce exploratorii Greciei antice au ajuns în regiune. Astfel, Diodorus Siculus și
Strabon spuneau despre locuitorii insulei că practicau canibalismul. Cucerirea romană a
Britanniei a atras atenția acestei puteri a lumii antice asupra regiunii. Iulius Cezar
consemnează în Commentarii de Bello Gallico poziția corectă, la vest de Britannia, a insulei
pe care o denumea Hibernia. Un secol mai târziu, guvernatorul Britanniei, Gnaeus Julius
Agricola, a ținut pe lângă sine o căpetenie irlandeză cu scopul de a supune insula. Planurile lui
nu s-au concretizat.

Gallarus Oratory, una dintre cele mai vechi biserici din Irlanda, datată între secolele al VI-lea și al IX-lea

În Antichitate Irlanda era locuită de triburi celtice. Celții au fost grupuri de triburi antice

care foloseau una dintre limbile celtice (care formează o ramură a limbilor indo-europene).
Același termen este utilizat pentru a desemna alte popoare a căror limbă vorbită este
necunoscută dar care au legături culturale cu lumea celtică, legături dovedite prin descoperiri
arheologice. Limbile celtice fac parte din grupul lingvistic „kentum”. Teoriile istorice afirmă
că acești factori indică originea comună, dar teorii recente ale influențelor culturale asupra
popoarelor indigene au fost sprijinite de curând de studii genetice. Deși cuceririle romane i-au
obligat pe celții continentali să adopte cultura romană, dezvoltarea creștinismului celtic în
Irlanda și Marea Britanie a adus cu sine o renaștere medievală a culturii celtice între anii 400–
1200. Interesele anticarilor din secolul al XVII-lea au dus la dezvoltarea și afirmarea
termenului „celt”, și dezvoltarea naționalismului a dus la o revigorare celtică în secolul al
XIX-lea, în zonele în care mai erau încă vorbite limbile de origine celtică. Astăzi, prin „celtic”
sunt descrise de cele mai multe ori culturile și limbile din Irlanda, Scoția, Țara Galilor,
Cornwall, Insula Man și regiunea Bretania din Franța.
În Antichitate, romanii numeau această insulă Hibernia. Antichitatea este epoca istorică de
la inventarea scrierii și începutul înregistrărilor istorice până la debutul Evului Mediu.
Această perioadă a durat trei milenii și jumătate din anul 3000 î.e.n. până la căderea
Imperiului Roman de Apus în 476 e.n. Reprezintă epoca în care s-au dezvoltat cultura, arta,
religia și marile civilizații.
 Unul dintre numeroasele castele medievale, relicvă a cuceririi normande

În secolul 5 se creștinează; în secolele 8-9 luptă cu vikingii și îi resping. Vikingii sau

normanzii au fost comercianți, exploratori și războinici scandinavi care, în perioada anilor
700–1050, au dominat jumătatea nordică a Europei. În secolul 10 au regat; în secolul 12 sunt
cuceriți de englezi (în 1171, sub Henric al II-lea al Angliei).

Irlanda în 1450

În secolul 16 încercarea englezilor de a introduce forțat protestantismul radicalizează

mișcarea de rezistență care se va sprijini pe catolicism. Oliver Cromwell (a fost un lider
militar și politic englez, cunoscut în special pentru contribuția sa la transformarea Angliei
într-o republică federală („Commonwealth”) și pentru rolul său ulterior de Lord Protector al
Angliei, Scoției și Irlandei) reprimă sângeros o răscoală din 1641.
 Oliver Cromwell

Urmează două războaie antiengleze (în 1688 și 1798) care eșuează și Irlanda este unită cu
Anglia (în 1801) în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei (engleză United Kingdom of Great Britain and Ireland) a fost numele formal al
Regatului Unit între 1 ianuarie 1801 și 12 aprilie 1927. A fost format prin unirea Regatului
Marii Britanii cu Regatul Irlandei.

Regatul Unit al Marii Britanii și

Irlandei
United Kingdom of Great Britain and
Ireland

Drapelul Regatului Unit Stema Regatului Unit

Deviză: Dieu et mon droit

(franceză pentru Dumnezeu și dreptul meu)

Imnul național: God Save the King/Queen

 În a doua jumătate a secolului 19 irlandezii emigrează în masă datorită foametei cât și a
stăpânirii străine. Mișcarea națională antibritanică se intensifică. În 1916 irlandezii proclamă
independența Irlandei, dar sunt înfrânți de armata engleză.
În 1921, printr-un acord anglo-irlandez, Irlanda devine dominion (cu excepția Irlandei de
Nord, Ulsterul).
Statul Liber Irlandez a fost un stat, cu statutul de Dominion al Commonwealthului, ce a
luat ființă pe data de 6 decembrie 1922 odată cu intrarea în vigoare a Tratatului Anglo-
Irlandez din 1920. Dominionul era o unitate administrativ-teritorială aparută începând cu a
doua jumătate a secolului al XIX-lea în cadrul fostului Imperiu Britanic, iar apoi a
Comunitatea Națiunilor. Dominioanele se bucurau de o anumită autonomie parțială față de
Parlamentul Marii Britanii, mai ales în afacerile interne, dar erau supuse autorității britanice în
chestiuni diplomatice și militare. Comunitatea Națiunilor, numit în mod uzual și
Commonwealth și cunoscut inițial sub numele de British Commonwealth, este o organizație
interguvernamentală a 53 de state membre independente. Exceptând Rwanda și Mozambic,
toate aceste țări au făcut parte inițial din Imperiul Britanic, din care acesta din urmă s-a
format. În urma Independenței Irlandei în 6 decembrie 1922 când a intrat în vigoare Tratatul
Anglo-Irlandez din 1921, numele a continuat să fie folosit până a fost înlocuit cu actualul
nume oficial, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Statul Liber Irlandez
Irlanda
Saorstát Éireann  (irlandeză)
Irish Free State  (engleză)
—  Domeniul
Commonwealthului  —
←   ←  1922 – 1937 →
 Drapel Stemă
Imn național

Amhrán na bhFiann

Harta Statului Liber Irlandez

În ziua în care a luat ființă, Statul Liber Irlandez cuprindea întreaga insulă Irlanda, dar
Irlanda de Nord și-a exersat imediat dreptul de a ieși din componența statului și de a rămâne
în cadrul Regatului Unit. Astfel Statul Liber a înlocuit regiunea Irlanda de Sud ce fusese
înființată pe data de 3 mai 1921 ca una dintre regiunile componente a Regatului Unit al Marii
Britanii și al Irlandei. Statul Liber Irlandez a înlocuit de asemenea și auto-proclamata, dar din
multe privințe de facto independentă, Republică Irlandeză ce fusese înființată de grupările
autonomiste în 1919. De facto, în limba română de fapt, este o expresie latină care înseamnă
„referitor la faptă”. În justiție este folosită cu înțelesul „în practică, dar nu neapărat
condiționat de lege” sau „în practică, dar fără reglementare legală”.
În 1922 începe un adevărat război civil care opune pe cei care refuză împărțirea insulei
celor de la guvernare. În urma adoptării constituției din 1937 au fost puse bazele actualului
stat Irlanda aceasta fiind declarată o republică. În 1937 Irlanda se declară independentă și
suverană sub numele de Éire. Este adoptată o nouă Constituție. În al Doilea Război Mondial
își declară neutralitatea. În 1948 se proclamă Republica Irlanda și iese din Comunitatea
Națiunilor. În 1949, restul îndatoririlor regelui — definite prin Legea Autorității Executive în
Relațiile Externe din 1936 — au fost înlăturate, iar Irlanda s-a declarat republică conform
Legea Republicii Irlanda din 1948. În 1955 devine membră ONU; în 1973 al CEE. În 1985
între Londra și Dublin se semnează un acord cu privire la Ulster. În 1933 încep discuțiile între
britanici și irlandezi în privința reunificării insulei în anumite condiții. În 1997 Sinn Fein,
latura politică a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), este acceptat pentru prima dată la masa
tratativelor în problema Ulsterului.
Statul nu a avut relații formale cu Irlanda de Nord de-a lungul a mare parte din secolul al
XX-lea, dar din 1999 cele două au cooperat pe mai multe domenii în cadrul Consiliului
Ministerial Nord-Sud înființat prin Acordul din Vinerea Mare. Acordul de la Belfast sau
Acordul din Vinerea Mare a fost un moment de referință în procesul de pace din Irlanda de
Nord. Prin el a fost înființată Adunarea Irlandei de Nord, cu puteri legislative locale, și a
marcat reducerea violențelor cauzate de problema irlandeză. El a fost semnat la Belfast la 10
aprilie 1998 (în Vinerea Mare) de către guvernele britanic și irlandez și a fost susținut de
majoritatea partidelor politice nord-irlandeze. La 23 mai 1998 acordul a fost aprobat de
alegătorii nord-irlandezi prin referendum. În aceeași zi alegătorii din Republica Irlanda au
votat într-un referendum separat pentru modificarea constituției în conformitate cu acest
acord. Partidul Democrat Unionist (DUP) a fost singurul mare partid care s-a opus acordului,
care a intrat în vigoare la 2 decembrie 1999.
Irlanda este printre cele mai bogate țări din lume după PIB-ul pe cap de locuitor. După ce a
aderat la predecesoarea Uniunii Europene, denumită Comunitatea Economică Europeană, în
1973, Irlanda a pus în aplicare politici economice liberale care au dus la o creștere economică
rapidă, ajungând la un nivel considerabil de prosperitate între 1995 și 2007, timp în care a fost
denumită „Tigrul Celtic”. Comunitatea Europeană a fost înființată la Roma sub numele de
Comunitatea Economică Europeană (CEE), la data de 25 martie 1957, de către cele șase state
membre (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda) ale Comunității Europene a
Cărbunelui și Oțelului (CECO). Tigrul Celtic este un nume pentru Republica Irlanda în timpul
creșterii sale economice susținute în anii 1990 și 2001-2002. Termenul este folosit și ca un
nume pentru perioada aceasta (adică, anii Tigrului Celtic) și pentru țară în perioada aceea.

Personficare comică a Tigrului Celtic

Creșterea a fost oprită de o criză financiară izbucnită în 2008, în conjuncție cu recesiunea

economică globală.
În 2011 și în 2013, Irlanda s-a clasat pe locul al șaptelea în lume ca grad de dezvoltare în
clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane al ONU. Ea are bune performanțe conform mai
multor metrici, între care libertatea presei, libertatea economică și libertatea civilă. Irlanda
este membră a Uniunii Europene și este membră fondatoare a Consiliului Europei și al
OECD. Ea urmează o politică de neutralitate prin nealiniere, nefiind membră NATO, deși
participă la Parteneriatul pentru Pace.

Politică
Forma de guvernământ: Republică (democraţie parlamentară).
Irlanda este o republică parlamentară. Oireachtas este legislativul național bicameral,
compus din cele două camere: Senatul și Dáil Éireann. Reședința oficială a președintelui
Irlandei este Áras an Uachtaráin, iar camerele parlamentului se întrunesc la Leinster House
din Dublin.
 Președintele este șeful statului și este ales pentru un mandat de șapte ani, numărul maxim
de mandate fiind de două. Președintele are rol decorativ, având însă și câteva puteri
constituționale în cadrul Consiliului de Stat. Funcția sa are discreție absolută în unele zone,
cum ar fi contestarea constituționalității unor propuneri de legi la Curta Supremă.
Michael D. Higgins este al nouălea președinte al Irlandei începând cu 11 noiembrie 2011.

Președintele Michael D. Higgins

Taoiseach Micheál Martin

Funcția de șef al guvernului se numește Taoiseach. Acesta este numit în funcție de
președinte după nominalizarea sa de către Dáil. Taoisigh sunt de obicei liderul partidului cu
cele mai multe locuri în legislativ obținute prin alegerile naționale. A devenit frecventă
practica formării de guverne de coaliție, întrucât din 1989 niciun singur partid nu a mai
obținut o majoritate. Enda Kenny a preluat funcția de Taoiseach la 9 martie 2011.
Senatul are șaizeci de membri, dintre care unsprezece sunt numiți de Taoiseach, șase sunt
aleși de două universități și 43 sunt aleși de reprezentanți ai publicului din liste de candidați
alcătuite pe criterii vocaționale. Dáil are 158 de membri aleși pe liste electorale pe
circumscripții printr-un sistem de reprezentare proporțională și prin vot unic transferabil.
Guvernul are numărul de membri limitat prin Constituție la cincisprezece. Cel mult doi
membri au voie să fie senatori, iar Taoiseach, Tánaiste(ga) (vice-prim ministrul) și ministrul
de finanțe trebuie să fie neapărat aleși în Dáil. Dáil trebuie dizolvată în termen de cinci ani de
la prima sa întrunire, și alegerile generale pentru Dáil trebuie să aibă loc cel târziu la treizeci
de zile după dizolvare. Conform Constituției Irlandei, alegerile legislative trebuie să se țină la
cel mult șapte ani, deși legea statutară poate stabili o limită mai strictă. Guvernul actual este
unul minoritar format de Fine Gael, cu Leo Varadkar ca Taoiseach. Alte partide care fac parte
în prezent din legislativ sunt Fianna Fáil, Sinn Féin, Partidul Laburist, Solidaritate–Oamenii
înaintea Profitului, Independents 4 Change, Social Democrații, Partidul Verde și Renua
Irlanda.

Guvernul

Irlanda este stat membru al Uniunii Europene din 1973, dar a ales să rămână în afara
Spațiului Schengen. Frontiera cu Regatul Unit poate fi traversată liber fără pașaport datorită
Common Travel Area, o zonă cu statut similar spațiului Schengen, formată din insulele
Irlanda, Marea Britanie, Insula Man și Insulele Canalului. Se practică însă legitimarea
călătorilor în porturi și aeroporturi.
Pe harta politica Irlanda este prezentata ca fiind o insula situata in partea de est a
Atlanticului de Nord, avand in partea de vest extremitatea continentului european. Pe aceste
harti se afla in partea de nord-est Irlanda de nord, la est pe harti este Marea Irlandei, la sud-est
Canalul St. Georges si la vest pe aceste harti se gaseste Oceanul Atlantic. Pe harta politica a
Irlandei localizam si capitala Irlandei care este Dublin, cat si cele mai importante orase din
irlanda cum sunt: Cork, Limerick, Galway, Waterford. Relieful din Irlanda este predominant
un platou calcaros, fiind in fapt o campie cu multe lacuri imprastiate pe toata suprafata tarii,
care este complet inconjurat de zonele muntoase de pe coasta.
 Harta politica a Irlandei

Cultura
Cultura Irlandei a fost timp de multe secole una predominant gaelică, irlandezii fiind și
acum unul dintre cele șase popoare celtice principale. După invazia anglo-normandă din
secolul al XII-lea și apoi după cucerirea britanică treptată și colonizarea care a urmat începând
cu secolul al XVI-lea, Irlanda a fost influențată și de cultura engleză și scoțiană. Ca urmare,
cultura irlandeză, deși distinctă în multe aspecte, are și caracteristici comune cu anglosfera, cu
Europa catolică și cu alte regiuni locuite de popoare de origine celtică. Diaspora irlandeză,
una dintre cele mai mari și mai răspândite din lume, a contribuit la globalizarea culturii
irlandeze, producând numeroase personalități artistice, muzicale și științifice.

Muzică și dans
Muzica tradițională irlandeză a rămas vibrantă, în ciuda forțelor culturale globalizatoare, și
păstrează numeroase aspecte tradiționale. Ea a influențat diferite genuri muzicale, cum ar fi
country-ul american și muzica roots, și până la un punct și rockul modern. Uneori, ea s-a
combinat cu stiluri ca rock-and-roll și punk rock. Irlanda a produs și mulți artiști cunoscuți pe
plan internațional în alte genuri, cum ar fi rock, pop, jazz și blues, printre cei mai importanți
numărându-se cei de la U2, Sinéad O'Connor, Van Morrison, Enya și The Cranberries.
 The Frames

Există mai multe ansambluri de muzică clasică în țară, printre care și RTÉ Performing
Groups(en). Irlanda are trei organizații de operă. Opera Ireland produce opere elaborate la
Dublin, Opera Theatre Company ține turnee de cameră în toată țara; Festivalul de Operă de la
Wexford, care promovează opere mai puțin cunoscute, are loc anual în octombrie și
noiembrie.
Irlanda a participat la Concursul Muzical Eurovision începând cu 1965. L-a câștigat pentru
prima oară în 1970, când Dana s-a prezentat cu cântecul All Kinds of Everything(en). De
atunci, Irlanda a câștigat concursul de încă șapte ori, cel mai mare număr de victorii al oricărei
țări. Fenomenul Riverdance a început ca spectacol de pauză la concursul din 1994.
Dansul irlandez se poate împărți în dans social și dans de performanță. Dansurile sociale se
pot împărți în céilí și set dance-uri. Acestea din urmă sunt cadriluri, dansate de patru perechi
așezate în pătrat, în timp ce dansurile céilí se execută în diferite formații de la o singură
pereche la 16 persoane. Există și numeroase diferențe stilistice între cele două forme. Dansul
social irlandez este o tradiție vie, variații ale fiecărui dans fiind întâlnite în diverse forme pe
teritoriul țării. În unele locuri, dansurile sunt intenționat modificate și se dezvoltă noi dansuri.
Dansul de performanță este denumit tradițional step. Stepul irlandez, popularizat de show-ul
Riverdance, este notabil pentru mișcările rapide din picioare, cu corpul și brațele în mare parte
nemișcate. Stepul solo este în general caracterizat prin ținerea părții superioare a corpului în
mișcări limitate, dar nu rigid, brațe drepte și mișcări rapide și precise ale picioarelor.
Dansurile solo pot fi fie în „pantof moale”, fie în „pantof tare”.

Arhitectura
Irlanda are o gamă foarte largă de construcții, care dăinuie în diferite stări de conservare,
datând începând cu perioada neolitică, cum ar fi Brú na Bóinne, dolmenul Poulnabrone, Piatra
Castlestrange, Piatra Turoe și cercul de piatră Drombeg. Întrucât romanii nu au cucerit
niciodată Irlanda, arhitectură de origine greco-romană este extrem de rară. În schimb, țara a
trecut printr-o perioadă lungă de arhitectură a Epocii Fierului. Turnul rotund irlandez își are
originea la începutul Evului Mediu.
 Dolmenul Poulnabrone din comitatul Clare a fost construit în neolitic.

Creștinismul a introdus case monastice simple, cum ar fi Clonmacnoise, Skellig Michael și

insula Scattery. O similitudine stilistică s-a remarcat și între aceste duble mănăstiri și cele ale
copților din Egipt. Regii și aristocrații gaelici ocupau cetăți inelare sau crannóg-uri.
Reformele eclesiastice din secolul al XII-lea aduse de cistercieni au stimulat o influență
continentală, cu stilul romanesc prezent la mănăstirile Mellifont, Boyle și Tintern. Așezările
gaelice nu erau mai mari decât niște proto-orașe monastice, cum ar fi Kells, unde și astăzi
aranjamentul străzilor mai păstrează din conturul circular inițial. Orașe mai mari s-au
dezvoltat doar după perioada invaziilor vikingilor. Marile Longphort-uri vikinge (cetăți-
porturi) se aflau pe coastă, cu mici așezări fluviale mai în adâncul continentului, cum ar fi
Longford.

Ruinele Monasterboice din comitatul Louth aparțin unei așezări creștine timpurii.

Castelele au fost construite de normanzi după sfârșitul secolului al XII-lea, cum ar fi

castelul Dublin și castelul Kilkenny, și tot atunci a fost introdus conceptul de oraș-târg
planificat și înconjurat de zid, care a dobândit statut legal și drepturi speciale printr-o cartă
tipic feudală. Aceste carte guvernau anume organizarea acestor orașe. Au urmat două valuri
importante de orașe planificate, primul fiind orașele-plantație din secolele al XVI-lea și al
XVII-lea, utilizate ca mecanism pentru regii englezi din dinastia Tudor pentru a suprima
insurgența locală, urmată de orașele nobiliare din secolul al XVIII-lea. Între orașele
planificate ridicate în vremea normanzilor și care mai dăinuie se numără Drogheda și
Youghal; orașe-plantație sunt Portlaoise și Portarlington; orașe planificate de secol al XVIII-
lea bine păstrate sunt Westport și Ballinasloe. Aceste episoade de construcție planificată stau
la originea majorităților orașelor actuale din țară.
Tot normanzii au introdus și catedrale gotice, cum ar fi St Patrick's. Franciscanii erau o
organizație dominantă în domeniul mănăstirilor în Evul Mediu Târziu, în timp ce casele
elegante cu turn, cum ar fi castelul Bunratty, au fost construite de aristocrația gaelică și
normandă. Numeroase clădiri religioase au fost ruinate în cursul dizolvării mănăstirilor în
timpul lui Henric al VIII-lea. După Restaurație, palladianismul și rococo-ul, în special la
casele de la țară, au invadat Irlanda la inițiativa lui Edward Lovett Pearce, Clădirea
Parlamentului fiind cel mai semnificativ exemplu.
Cu ridicarea clădirilor cum ar fi casa vămii, Four Courts, Poșta Generală și Hanurile
Regale, stilurile neoclasic și georgian au înflorit, mai ales în Dublin. Casele georgiene au
format străzi deosebite, mai ales în Dublin, Limerick și Cork. După Emanciparea Catolicilor,
catedralele și bisericile influențate de goticul renăscut francez, cum ar fi St Colman's și St
Finbarre's. Irlanda este de mult asociată cu casele cu acoperiș de stuf, deși astăzi ele sunt
considerate învechite.

Casa vămii din Dublin este o clădire neoclasică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Începând cu biserica art deco de sorginte americană de la Turner's Cross din 1927,
arhitectura irlandeză a urmat tendințele internaționale către stiluri moderne și elegante
începând cu secolul al XX-lea. Construcții recente sunt reamenajarea cartierului Ballymun și
o extensie urbană a Dublinului de la Adamstown. De la reînființarea Dublin Docklands
Development Authority în 1997, zona Docurilor din Dublin a fost redezvoltată pe scară largă,
construindu-se și Convention Centre Dublin și Teatrul Grand Canal. Terminat în 2008, turnul
the Elysian din Cork este cea mai înaltă clădire cu etaje din țară (cea mai înaltă clădire de pe
insulă fiind Turnul Obel din Belfast, Irlanda de Nord), cu o înălțime de 71 m, depășind
Primăria Cork.

Turnul The Elysian din Cork este cea mai înaltă clădire cu etaje din Irlanda.
Bucătăria
Bucătăria irlandeză tradițională se bazează pe carne și lactate, suplimentate cu legume și
fructe de mare. Cartoful a ajuns să formeze baza numeroaselor feluri de mâncare irlandeze
după introducerea sa în secolul al XVI-lea. Exemple de feluri de mâncare irlandeze sunt
boxty, colcannon, coddle, tocana, și șunca cu varză. Irlanda este celebră pentru așa-numitul
„mic dejun irlandez”, foarte consistent, prăjit sau făcut pe grătar, cu șuncă, ouă, cârnați,
budincă și roșii prăjite. În afara puternicei influențe a mâncărurilor europene și internaționale,
recent a ieșit în evidență o bucătărie irlandeză bazată pe ingrediente tradiționale gătite în feluri
noi. Aceasta se bazează pe legume proaspete, pește, stridii, midii și alte moluște marine, și o
gamă largă de brânzeturi de casă produse mai nou în toată țara. Popularitatea nevertebratelor
marine a crescut, mai ales datorită pescuitului practicat pe coastele țării. Cei mai populari
pești sunt somonul și morunul. Produsele tradiționale de panificație sunt soda bread (pâine cu
bicarbonat de sodiu, albă sau neagră); și barmbrack, o pâine cu drojdie cu stafide albe și
negre.
Băuturile consumate de irlandezi zilnic sunt ceaiul și cafeaua. Băuturile alcoolice asociate
cu Irlanda sunt Poitín și celebra bere neagră Guinness, un stout inventat în berăria lui Arthur
Guinness de la Poarta St. James din Dublin. Whiskey-ul irlandez este și el popular în toată
țara, și are diverse forme — single malt, single grain și whiskey de amestec.

Un pahar de Guinness
Sporturi
Fotbalul irlandez și hurlingul sunt sporturile tradiționale ale Irlandei, și sunt și cele mai
populare în rândul spectatorilor. Ele sunt administrate de către Gaelic Athletics Association cu
jurisdicție pe toată insula. Alte sporturi irlandeze organizate de această asociație sunt
handbalul irlandez și rounders.
 Stadionul Croke Park, unde își are sediul Gaelic Athletic Association

Fotbalul este al treilea cel mai popular sport în rândul spectatorilor și are cel mai înalt nivel
de participare. Deși Liga Irlandei este campionatul național, Premier League din Anglia este
cea mai urmărită competiție de către public. Echipa națională de fotbal a Irlandei joacă la
nivel internațional și este administrată de Football Association of Ireland.
Irish Rugby Football Union este organismul ce conduce practicarea rugby-ului în Irlanda,
sport jucat la nivel local și internațional cu reprezentarea întregii insule, și a produs jucători ca
Brian O'Driscoll și Ronan O'Gara, care au făcut parte din echipa care a câștigat Marele
Slam în 2009. Succesul echipei irlandeze de cricket de la Cupa Mondial de Cricket 2007 a dus
la o creștere a popularității acestui sport în Irlanda, activitate administrată la nivelul întregii
insule de către Irish Cricket Union.
Golful este un alt sport popular în Irlanda, cu peste 300 de terenuri în toată țara. De aici
provin câțiva jucători de golf de renume mondial, între care Pádraig Harrington și Paul
McGinley.
Boxul este cel mai de succes sport olimpic pentru Irlanda. Administrat de Irish Amateur
Boxing Association la nivelul întregii insule, a căpătat popularitate ca urmare a succesului
înregistrat de boxeri ca Bernard Dunne, Andy Lee și Katie Taylor.
Unii dintre atleții cei mai de succes ai Irlandei au participat și la Jocurile Olimpice, cum ar
fi Eamonn Coghlan și Sonia O'Sullivan. Maratonul din Dublin și minimaratonul pentru femei
din Dublin sunt două dintre cele mai populare competiții sportive din țară.
Rugby-ul în 13 este reprezentat de o echipă națională și administrat de Rugby League
Ireland (membră a Federației Europene de Rugby în 13) reprezentând toată insula. Echipa
participă la Cupa Europeană de Rugby în 13 și la Cupa Mondială de Rugby în 13. Irlanda a
ajuns în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 2000 și în semifinale în 2008. Irish Elite
League este primul eșalon pentru echipele de rugby din Irlanda.
Profilul fotbalului australian a crescut în Irlanda datorită întrecerilor anuale cu reguli
mixte ce se desfășoară între Australia și Irlanda. Baseballul și baschetul sunt sporturi
emergente în Irlanda, la ambele țara având o echipă națională care reprezintă toată insula. Alte
sporturi ce păstrează un număr mare de adepți în Irlanda sunt ciclismul, cursele de câini,
echitația, sporturile cu motor și softballul.

Societatea
 Irlanda se clasează pe locul al cincilea în lume după egalitatea între sexe. În 2011, Irlanda
s-a clasat pe locul întâi în Europa și pe al doilea în lume la acte de caritate. Contracepția a fost
controlată până în 1979, dar scăderea influenței Bisericii Catolice a dus la o societate din ce în
ce mai secularizată. În 1983, prin al VIII-lea amendament la Constituție s-a introdus „dreptul
la viață al copilului nenăscut”, supus unei cenzuri în raport cu „dreptul egal la viață” al
mamei. Cazul Attorney General v. X a dus ulterior la introducerea amendamentelor al XIII-
lea și al XIV-lea, prin care se garanta dreptul de a face avort în străinătate și dreptul de a fi
informată despre „servicii” ilegale în Irlanda dar legale în alte țări. Inderdicția asupra
divorțurilor din Constituția din 1937 a fost abrogată în 1995 prin al XV-lea amendament. Rata
divorțurilor în Irlanda este una foarte scăzută în raport cu media UE (0,6 divorțuri la mia de
locuitori în 2013) în timp ce rata căsătoriilor este puțin mai mare ca media UE (4,6 căsătorii
anual la mia de locuitori în 2012).
Pedeapsa capitală este interzisă prin Constituție în Irlanda, în timp ce discriminarea pe
criterii de vârstă, sex, orientare sexuală, statut familial, stare civilă, rasă sau apartenență la
comunitatea nomadă este ilegală. Legislația ce incrimina homosexualitatea a fost abrogată în
1993. În 2010, Dáilul și Senatul au adoptat Legea Parteneriatelor Civile și a Anumitor
Drepturi și Obligații ale Colocatarilor, prin care se recunoșteau parteneriatele civile între
cuplurile de același sex. Ea permite cuplurilor de același sex să-și înregistreze relația. Un
sondaj efectuat de Sunday Times în martie 2011 arăta că 73% dintre cei intervievați cred că
cuplurile de același sex ar trebui să aibă dreptul de a se căsători, iar 60% cred că trebuie să li
se permită să adopte copii. În aprilie 2012, Convenția Constituțională a votat cu o majoritate
largă să extindă drepturile de căsătorie și la cuplurile de același sex. La 23 mai 2015, Irlanda a
devenit prima țară care a legalizat prin vot popular căsătoriile între persoanele de același sex.
Irlanda a devenit prima țară din lume care a introdus în 2002 o taxă de mediu pe pungile de
plastic pentru cumpărături și care a interzis fumatul în public în 2004. În Irlanda, reciclarea se
practică pe scară largă și țara se mândrește cu a treia cea mai mare rată de reciclare a
ambalajelor din Uniunea Europeană. A fost prima țară europeană care a interzis becurile
incandescente în 2008 și prima țară a UE care a interzis reclamele la tutun și expunerea
pachetelor de țigări în magazine în 2009. În 2015, Irlanda a devenit a doua țară din lume
(după Australia) care a introdus pachete de țigări neutre. În ciuda acestor măsuri de
descurajare a consumului de tutun, procentul de fumători în Irlanda rămâne mai mare de 20%
din populația adultă și peste cel din alte țări dezvoltate.
În mai 2015, Irlanda a devenit prima țară din lume care a aprobat prin referendum
căsătoriile între persoanele de același sex. 62,1% dintre irlandezi (1.201.607 de persoane) au
votat pentru legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex, în timp ce 37,9%
(734.300) au fost împotrivă.

Simbolurile țării

Multe dintre simbolurile folosite de Irlanda se aplică întregii insule, cum ar fi culoarile
verde și albastru, animale ca cerbul și câinele-lup irlandez, structuri ca turnurile rotunde și
crucile celtice, sau elemente de design ca nodul celtic și spiralele triple. Aceste simboluri sunt
utilizate atât de instituțiile statului, cât și de entități private din Irlanda.
 Drapelul Irlandei este un tricolor verde-alb-portocaliu. Drapelul își are originea în
mișcarea Tânăra Irlandă de la jumătatea secolului al XIX-lea, dar a fost popularizat abia după
utilizarea sa în timpul Revoltei de Paști din 1916. Culorile reprezintă tradiția gaelică (verdele)
și pe adepții lui William de Orange din Irlanda (portocaliu), albul reprezentând aspirația
pentru pace între aceste două grupuri. El a fost adoptat ca drapel al Statului Liber Irlandez în
1922 și continuă să fie singurul drapel al statului. Pavilionul militar, un steag verde cu o harpă
galbenă, este stabilit în Regulamentele Forțelor de Apărare, și se arborează la catargul vaselor
alături de drapelul național în condiții limitate. El se bazează pe pavilionul civil irlandez
neoficial utilizat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și pe drapelul tradițional verde al
Irlandei datând din secolul al XVI-lea.[306]
Ca și drapelul național, imnul național, Amhrán na bhFiann (în engleză A Soldier's Song,
în traducere Cântec de soldat), își are rădăcinile în Revolta de Paști, când a fost intonat de
rebeli. Deși publicat mai întâi în engleză în 1912, cântecul a fost tradus în irlandeză în 1923 și
versiunea aceasta este mai frecvent cântată azi. A fost adoptat ca imn național al Statului
Liber Irlandez în 1926 și continuă să fie imnul național al Irlandei de astăzi. Primele patru
versuri ale corului urmate de ultimele cinci alcătuiesc onorul prezidențial. An Amhran
Dochais (în engleză The Song of Hope, în traducere Cântecul speranței), pe o melodie
tradițională denumită Mor Chluana (în engleză More of Cloyne), culeasă de Patrick Weston
Joyce, și odinioară potențial imn național, se intonează ca onor la sosirea primului ministru la
evenimente oficiale.
Stema Irlandei își are orginea în stemele monarhilor Irlandei și a fost atestată ca însemn al
regelui Irlandei în secolul al XII-lea. De la unirea coroanelor Angliei, Scoției și Irlandei în
1603, ea a apărut pe un sfert din scutul stemei Regatului Unit. Astăzi, ea este însemnul
președintelui Irlandei și se arborează ca stindard prezidențial. Harpa este utilizată pe scară
largă de către stat pentru a însemna documente oficiale, monede irlandeze și ca sigiliu al
președintelui.
Trifoiul este și el un simbol național din secolul al XVII-lea, de când a apărut obiceiul de
a-l purta de ziua Sfântului Patrick. Atât harpa cât și trifoiul sunt mărci înregistrate de stat în
Irlanda. Sărbătoarea națională este ziua Sfântului Patrick, 17 martie.

Patrimoniu mondial

Două situri istorice irlandeze sunt incluse în lista patrimoniului mondial UNESCO:
Ansamblul arheologic „Cotul Boyne-ului” (1993), ce cuprinde elemente de artă megalitică
preistorică și complexul monastic insular Skellig Michael.

20 curiozităţi despre Irlanda

Irlanda sau Republica Irlanda, este un stat din Arhipelagul Britanic care ocupă mare parte
din insula cu acelaşi nume, pe care o împarte cu Irlanda de Nord, una dintre ţările care
constituie Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.
1. Irlanda este o insulă pe care nu se găsesc şerpi de la ultima epocă glaciară. Datorită
izolării sale de continentul european, în Irlanda nu pot fi găsite mai multe specii
comune în alte părţi din Europa, cum ar fi cârtiţele, nevăstuicile sau căprioarele.
2. Multe nume de familie irlandeze încep cu „Mac” sau „O” …, ceea ce înseamnă, „fiul
lui …” şi respectiv „nepotul lui …” în gaelică.
3. În medie, irlandezii consumă 131,1 litri de bere, pe locul doi după locuitorii din
Republica Cehă.
4. Printre cele mai cunoscute mărci de bere irlandeze se numără: Guinness, Smithwicks
(Kilkenny) şi Harp Lager. Unul dintre cele mai de succes mărci de bere la nivel
mondial, Guinness a fost cândva cea mai mare fabrică de bere din lume în anul 1914.
În prezent, Guiness este considerat cel mai mare producător de bere brună.
https://youtu.be/IwoYriTonfY
5. Cele mai cunoscute trei simboluri ale Irlandei sunt trifoiul, harpa şi crucea celtică.
6. Halloween-ul îşi are originile în festivalul gaelic de Samhain, un festival al recoltei
care era organizat la 31 octombrie pentru a marca sfârşitul verii. Samhain a devenit
asociat cu sărbătoarea creştină a Tuturor Sfinţilor din 1 noiembrie încă din Evul Mediu
timpuriu şi cele două s-au contopit progresiv de-a lungul secolelor, creând Halloween-
ul aşa cum îl ştim.
7. 88% dintre cetăţenii irlandezi au declarat că sunt romano-catolici. Irlanda are una
dintre cele mai mari rate de participare la serviciile religioase din lumea occidentală,
aproximativ 45%.
8. Limba ancestrală a poporului irlandez este gaelica. În zilele noastre, 1,6 milioane de
persoane susţin că sunt vorbitori ai limbii irlandeze, dar rămân doar 380.000 de
vorbitori fluenţi.
9. Cu o înălţime de 688 de metri faţă de nivelul Oceanului Atlantic, muntele Croaghaun
de pe insula Achil) este a doua cea mai înaltă stâncă la mare/ocean din Europa, după
Capul Enniberg din Insulele Feroe.
10. Irlanda adăposteşte farul Hook, care este considerat a fi unul dintre cele mai vechi
faruri funcţionale din Europa sau chiar din lume. Situată la Capul Hook din Wexford,
structura actuală a fost finalizată fie în 1172, fie în 1245, deşi primul far de pe acel loc
datează din secolul al V-lea.
https://youtu.be/pEnq2sSoScE
11. Fizicianul anglo-irlandez John Tyndall (1820-1893) a fost primul care a dovedit
efectul de seră, primul care a descoperit de ce cerul este albastru, cunoscut şi sub
numele de „Efectul Tyndall”, precum şi o serie de alte descoperiri despre procesele
din atmosferă. El a fost, de asemenea, primul om de ştiinţă care a fost referit în mod
particular ca fizician, în sensul modern al cuvântului.
12. Câmpia Céide din comitatul Mayo este cel mai extins sit din Epoca de Piatră din lume.
Acesta conţine cele mai vechi sisteme de teren cunoscute din lume, vechi de 6.000 de
ani, precum şi cea mai mare incintă de piatră din Europa, aproximativ 77 km.
13. Dealul Tara, actualmente în comitatul Meath, a fost cetatea de scaun a regilor Irlandei
şi cel mai important centru politic şi spiritual al irlandezilor.
https://youtu.be/g6TGiY8jVk0
14. Irlanda a avut propriile olimpiade încă din Epoca Bronzului. Jocurile Tailteann
„Aonach Tailteann”, cum erau acestea cunoscute, au fost concursuri atletice
organizate în onoarea zeiţei decedate Tailtiu, soţia lui zeului Lugh. Deşi jocurile
atestate istoric s-au desfăşurat din secolul al VI-lea până în XII-lea CE, se susţine că
originile Jocurilor de la Tailteann au radăcini până în 632 înaintea erei noastrea sau
chiar până în 1600 î.e.n. Reluarea modernă a acestor jocuri a început în 1924.
https://youtu.be/QFXYI4CmJIA
15. Înainte de a fi anexată la Anglia şi apoi la Marea Britanie, Irlanda nu a fost niciodată
unificată sub o singură monarhie ca alte ţări europene. În schimb, sute de regi mici
purtau războaie permanente. În această privinţă şi multe altele, societatea irlandeză a
rămas foarte mult ca Britania, Galia sau Iberia antică înainte de cucerirea romană.
16. Pământul din Irlanda nu a fost potrivit pentru creşterea cereale ,cu excepţia unei părţi
mici din sud-est, până la introducerea maşinăriilor moderne şi a îngrăşămintelor în
secolul XX. Acesta este principalul motiv pentru care cartoful a devenit mâncarea de
bază de la începutul secolului XVII, înainte de asta, irlandezii s-au bazat mai ales pe
creşterea animalelor, probabil de când proto-celţii, descendenţi din indo-europeni din
stepele pontice, s-au stabilit pe insula în jurul anului 2000 î.e.n. Vitele negre de Kerry,
despre care se crede că ar fi descendent din rasa Shorthorn celtic, au fost aduse de
către celti continentali în Irlanda în jurul anului 2000 înaintea erei noastre.
17. Camerele Parlamentului sau Houses of Parliament în limba engleză este prima clădirea
care a fost gândită pentru a găzdui un legislativ bicameral. În prezent clădirea
adăposteşte Banca Naţională a Irlandei.
18. Termenul de „boicot” provine de la căpitanul Charles Boycott 1832-1897, agentul
funciar al unui proprietar absent din Ulster. În 1880, după ce a refuzat să reducă
chiriile chiriaşilor angajatorului său, Irish Land League a decis să înceteze să se ocupe
de el. Întreaga comunitate a început să-l ostraciseze până când magazinele au refuzat
să-l servească. The Times of London a ajuns rapid să-şi folosească numele ca termen
pentru izolare organizată, iar cuvântul a intrat în limba engleză.
19. Se estimează că peste 80 de milioane de oameni de origine irlandeză trăiesc în afara
Irlandei, în ţări precum Statele Unite, Regatul Unit, Canada, Australia, Argentina,
Noua Zeelandă, Mexic, Africa de Sud şi state din Caraibe şi Europa continentală.
Aceasta cifră este de 14 ori mai mare decât populaţia Irlandei, la care se adaugă
inclusiv populaţia din Irlanda de Nord.
https://youtu.be/xSB3evB2VS8
20. Cel mai vechi pub din Irlanda, Sean’s Bar, a fost construit în urmă cu 900 de ani,
touşi, istoricii subliniază faptul că Grace Neill’s Bar este cel mai vechi astfel de
stabiliment licenţiat de către autorităţi.
Bibliografie

1. Atlasul Wikimedia pentru Ireland

2. Descopera.ro/cultura
3. Dublin.mae.ro
4. Eupedia.com/ireland
5. Wikipedia.org/irlanda