Irlanda 

(în engleză Ireland; în irlandeză Éire, pronunție irlandeză: /ˈeːɾʲə/), denumită și Republica

Irlanda (în engleză Republic of Ireland, în irlandeză Poblacht na hÉireann), este un stat suveran
aflat în Europa de Vest, ocupând circa cinci șesimi din insula Irlanda. Capitala și cel mai mare oraș
al țării este Dublin, aflat în estul insulei, a cărei arie metropolitană găzduiește aproximativ un sfert
din cei 4,6 milioane de locuitori ai țării. Țara are frontieră terestră numai cu Irlanda de Nord, țară
componentă a Regatului Unit, restul limitelor țării fiind țărmul Oceanului Atlantic, la sud aflându-
se Marea Celtică, la sud-est Canalul Sfântul Gheorghe, și la est Marea Irlandei. Statul este guvernat
ca republică parlamentară unitară,[8] șeful statului fiind un președinte ales direct. Șeful
guvernului, Taoiseach, este numit în funcție de camera inferioară a parlamentului, Dáil Éireann.
După Războiul Irlandez de Independență, urmat de tratatul anglo-irlandez, Irlanda a obținut
independența față de Regatul Unit sub numele de Statul Liber Irlandez în 1922. Irlanda de Nord și-a
exercitat opțiunea de a rămâne în cadrul Regatului Unit, prin ceea ce s-a numit Ulster Month. La
început dominion în cadrul Commonwealth-ului, Statul Liber a obținut recunoașterea oficială a
deplinei independențe legislative din partea guvernului britanic prin statutul de la Westminster din
1931. O nouă constituție(en) a fost adoptată în 1937, prin care numele statului a devenit Irlanda. În
1949, restul îndatoririlor regelui — definite prin Legea Autorității Executive în Relațiile Externe din
1936(en) — au fost înlăturate, iar Irlanda s-a declarat republică conform Legea Republicii Irlanda din
1948(en). Statul nu a avut relații formale cu Irlanda de Nord de-a lungul a mare parte din secolul al XX-
lea, dar din 1999 cele două au cooperat pe mai multe domenii în cadrul Consiliului Ministerial Nord-
Sud(en) înființat prin Acordul din Vinerea Mare.
Irlanda este printre cele mai bogate țări din lume după PIB-ul pe cap de locuitor.[9] După ce a aderat
la predecesoarea Uniunii Europene, denumită Comunitatea Economică Europeană, în 1973, Irlanda
a pus în aplicare politici economice liberale care au dus la o creștere economică rapidă, ajungând la
un nivel considerabil de prosperitate între 1995 și 2007, timp în care a fost denumită „Tigrul Celtic”.
Creșterea a fost oprită de o criză financiară(en) izbucnită în 2008, în conjuncție cu recesiunea
economică globală(en).[10][11]
În 2011 și în 2013, Irlanda s-a clasat pe locul al șaptelea în lume ca grad de dezvoltare în
clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane al ONU.[12] Ea are bune performanțe conform mai multor
metrici, între care libertatea presei, libertatea economică și libertatea civilă. Irlanda este membră
a Uniunii Europene și este membră fondatoare a Consiliului Europei și al OECD. Ea urmează o
politică de neutralitate prin nealiniere, nefiind membră NATO,[13] deși participă la Parteneriatul pentru
Pace.

Cuprins

 1Istorie
o 1.1Preistoria și protoistoria Irlandei
o 1.2Creștinarea și invaziile vikingilor și normanzilor
o 1.3Cucerirea engleză
o 1.4Mișcarea pentru autonomie
o 1.5Revoluția și pașii către independență
o 1.6Războiul Civil Irlandez
o 1.7Constituția din 1937
o 1.8Istoria recentă
 2Geografie
o 2.1Clima
 3Politică
o 3.1Administrația locală
 o 3.2Justiția
o 3.3Relațiile externe
o 3.4Armata
 4Economie
o 4.1Dezvoltare
o 4.2Comerț și energie
o 4.3Transporturi
 5Demografie
o 5.1Limbi
o 5.2Sănătate
o 5.3Educație
o 5.4Religie
 6Cultura
o 6.1Literatura
o 6.2Muzică și dans
o 6.3Arhitectura
o 6.4Mass-media
o 6.5Bucătăria
o 6.6Sporturi
o 6.7Societatea
o 6.8Simbolurile țării
o 6.9Patrimoniu mondial
 7Note de completare
 8Note
 9Bibliografie
 10Vezi și
 11Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
Preistoria și protoistoria Irlandei[modificare | modificare sursă]
Primii oameni care au venit pe insula Irlanda au fost vânători-culegători, prezența omului în acest
teritoriu datând din paleolitic, cu cca 12.500 ani în urmă.[14] Istoria scrisă a insulei începe însă după
ce exploratorii Greciei antice au ajuns în regiune. Astfel, Diodorus Siculus și Strabon spuneau
despre locuitorii insulei că practicau canibalismul.[15][16] Cucerirea romană a Britanniei a atras atenția
acestei puteri a lumii antice asupra regiunii. Iulius Cezar consemnează în Commentarii de Bello
Gallico poziția corectă, la vest de Britannia, a insulei pe care o denumea Hibernia.[17] Un secol mai
târziu, guvernatorul Britanniei, Gnaeus Julius Agricola, a ținut pe lângă sine o căpetenie irlandeză cu
scopul de a supune insula.[18] Planurile lui nu s-au concretizat.

Creștinarea și invaziile vikingilor și normanzilor[modificare | modificare

sursă]
Gallarus Oratory, una dintre cele mai vechi biserici din Irlanda, datată între secolele al VI-lea și al IX-lea

Primele referiri clare la evenimente ce s-au petrecut pe insulă, asociate începutului Evului Mediu
Timpuriu, apar pe la începutul secolului al V-lea e.n., odată cu creștinarea teritoriului. La 431, papa
Celestin I l-a trimis pe Palladius să fie episcop al creștinilor irlandezi, ceea ce dovedește existența
cultului creștin pe insulă. Prin tradiție, misiunea Sfântului Patrick este considerată a fi avut loc în
această perioadă, dar scrierile lui nu sunt databile cu exactitate.[19] Cert este că procesul de
creștinare a Irlandei a fost unul îndelungat, Patrick și Palladius fiind principalii misionari cunoscuți de
istorie. De-a lungul Evului Mediu Timpuriu, Irlanda era omogenă etno-cultural, fiind locuită de
triburile celtice agrariene ale galilor, dar era divizată din punct de vedere politic, la diverse momente
de timp apărând în diverse zone cinci principale formațiuni statale, conduse de structuri dinastice
denumite clanuri, dintre care patru formațiuni (Connachta, Laigin, Mumu și Mide) corespund în mare
parte teritoriului statului irlandez modern, cealaltă (Ulaid) fiind centrată în actuala Irlandă de Nord.
Astfel au găsit insula primii invadatori vikingi, sosiți în anul 795.[20]