Vom prezenta aici doar pe cele mai des întâlnite/cunoscute.

– Pentru început, trebuie să menționăm faptul că o bună parte din guvizi fac parte din familia
Gobiidae. Trăsătura principală a guvizilor este reprezentată de faptul că înotatoarele ventrale ale
peștilor sunt unite într-una singură, care are rolul de a ajuta la fixarea lor pe fundul apei. Astfel,
curentul din mare sau din râuri nu-i afecteaza foarte mult.
– Un alt lucru demn de notat este faptul că guvizii nu au o linie laterală. Acesta ar trebui să fie cel
mai important organ de simț al unui pește, cu ajutorul caruia el sa poate percepe presiunea și
intensitatea curentului din ape.
– Celulele care alcătuiesc acest sistem sunt pozitionate, de regulă, pe capul peștilor și poartă
denumirea de genipori.
– Familiile acestor pești sunt împărțiți în genuri, precum Mezogobius, Knipowitschia, Gobius sau
Pomatoschistus.
În ultimii ani, numărul guvizilor a început să crească din ce în ce mai mult. Pescarii ce vor sa prindă
somn sau biban au, nu de putiene ori, au surpriza să se trezeasca cu guvizi, întrucat acestia nu numai
ca muscă foarte repede la pestisori, însă le plac si râmele, atât cele negre, cât si cele albe.
*În prezent, poate cea mai răspandită specie de guvid din tara noastră este reprezentată de către
strunghil. Acesta se regăseste cu precădere în Dunăre și în Deltă, dar și în râurile și bălțile ce au acces
la ele.
*În ceea ce privește mai ales fluviul nostru, se cunosc numai putin de sapte specii de guvizi care
sălășluiesc aici. Este vorba despre: Neogobius fluviatilis, Neogobius Kessleri, Proterorhinus
Marmoratus, Bentophilus stellatus, Neogobius Gymnotrachelus, Neogobius Melanostomus și
Neogobius Eurycephalus.
La noi în țară există cel puțin 15 specii de guvizi. Acestea sunt:
– Hanosul/hanusul (Mesogobius batrachocephalus)
– Strunghilul/stronghilul (Neogobius melanostomus)
– Ciobănașul/glăvocul (Neogobius fluviatilis)
– Guvid cu cap mare (Ponticola eurycephalus)
– Guvid cu coada lungă (Knipowitschia longecaudata)
– Guvid de baltă (Neogobius kessleri)
– Guvid de nămol/moacă (Neogobius gymnotrachelus)
– Guvid de Dunăre (Benthophiloides brauneri)
– Guvid de iarbă (Zosterisessor ophiocephalus)
– Guvid de mare (Gobius cephalargoides)
– Guvid de mâl (Pomatoschistus minutus)
– Guvid de nisip (Pomatoschistus marmoratus)
– Guvid de Razelm (Ponticola syrman)
– Guvid mic (Knipowitschia caucasica)
– Guvid negru (Gobius niger)
– Guvid ratan (Ponticola ratan)
– Guvid străveziu (Aphia minuta)
 – Șase din cele 15 specii de guvizi sunt specii marine. Poate cea mai importantă dintre acestea este
specia Mesogobius batracocephalus, denumită popular hanus.
– Peștii care aparțin acestei specii pot ajunge să depășească 500-600 de grame și sunt foarte apreciați
de către pescarii de la noi.
– Un numar de patru specii de guvizi trăiesc exclusiv în apele dulci și nu pot supraviețui în mare, în
timp ce restul de nouă sunt adaptate și la apele salmastre, la cele marine și la cele dulci; totuși o parte
dintre acestea, desi au intrat pentru prima dată în mediul marin, s-au retras în apele dulci. Cu toate
astea, pot supraviețui în ambele medii.
*Hanos/hanus (Mesogobius batrachocephalus)
– Hanosul este prezent doar în Marea Neagră și Marea de Azov, rareori în lacurile litorale ale celor
doua mări. La noi este întalnit în tot lungul litoralului, rar în lacurile litorale și uneori în Siutghiol sau
Razelm.
– Este cel mai mare guvid din apele noastre, având o lungime maximă de 35 cm, cu medii de 15-20
cm si o greutate de pana la 600gr.
– Forma corpului este tipică guvizilor, și este acoperită cu solzi mărunți, ctenoizi.
– Regiunea din spatele capului, operculele si baza înotatoarelor pectorale sunt lipsite de solzi.
– Capul este relativ lung, comprimat dorso-ventral, avand o formă triunghiulară.
– Gura este mare, largă, cu regiunea mandibulară proeminentă. Buzele sunt cărnoase, fiind mai
groase spre comisurile buzelor de mijloc.
– Pedunculul codal este de două ori mai lung decât înălțimea lui.
– Partea dorsală, usor convexă, prezintă două înotătoare dorsale, din care cea de-a doua este mai
lungă, cu marginea convexă.
– Pectoralele sunt scurte, late, rotunjite la vârf, în schimb ventralele sunt slab dezvoltate.
– Spatele este colorat în galben-maroniu, cu cinci dungi transversale maronii sau negre.
Hanosul se reproduce în perioada aprilie-mai, când se apropie de țărm pentru depunere.
– Se hrăneste cu crustacee, icre, pești mici și alte viețuitoare din zonele de fund.
– Preferă apele marine cu fundul nisipos, dar trăiește si pe fund pietros, acolo unde găsește hrana
corespunzătoare.
– Hanosul este specia cea mai mare si cea mai valoroasa de guvizi, având o carne deosebit de
gustoasă și apreciată de consumatori. Cantitățile prinse sunt însă destul de reduse în ultimii ani.
*Stronghilul (Neogobius melanostomus)
– Strunghilul, ori stronghilul, se găsește în cel mai mare numar în țara noastră dintre toate celelalte
specii de guvizi. Până în urmă cu circa 20 de ani, acest peste era pescuit doar în zonele de la gurile
Dunării, la Sacalin și Musura, apoi în complexul Razim-Sinoie.