Bivalve (Scoici)

Increngatura Mollusca, Clasa Bivalvia.

Bivalvele (scoicile) sunt o clasa de moluste caracterizate prin faptul ca au corpul protejat in totalitate
de doua valve calcaroase, dispuse lateral. Au un mod de viata sedentar iar hranirea se face prin
filtrarea apei. Datorita acestor particularitati ecologice, morfologia lor externa si organizatia interna au
suferit importante modificari. Cea mai importanta modificare este reducerea extremitatii cefalice, care
este marcata doar de prezenta orificiului bucal, incadrat de cei patru lobi bucali care au rol de a
directiona
particulele
alimentare
acumulate
la
nivelul
branhiilor
in
gura.
Piciorul are o forma caracteristica, de lama de secure (gr. pelecos), servind la ingroparea in substrat
si
la
deplasarea
pe
distante
scurte.
Masa viscerala are aspect saciform si atarna in cavitatea paleala, delimitata lateral de cei doi lobi ai
mantalei
care
captusesc
la
interior
valvele.
Branhiile, care pot fi de mai multe tipuri, se gasesc in partea posterior-inferioara a masei viscerale,
separand cavitatea paleala intr-o cavitate branhiala, ce comunica cu exteriorul printr-un sifon branhial
si o cavitate cloacala (la nivelul careia se deschid orificiul anal, orificiile genitale si orificiile excretoare),
care comunica cu exteriorul printr-un sifon cloacal. Branhiile sunt ciliate si datorita miscarilor ciliaturii
se creaza un permanent curent de apa in cavitatea paleala: astfel, apa intra prin sifonul branhial,
scalda branhiile si este directionata ulterior prin sistemul de branhii in cavitatea cloacala, de unde este
evacuata la exterior prin sifonul cloacal. In timpul filtrarii, la nivelul branhiilor sunt retinute particulele
aflate in suspensie in apa, ulterior, aceste particule alimentare vor fi antrenate spre gura de catre lobii
bucali. In timpul filtrarii branhiale are loc si schimbul gazos, astfel ca apa care ajunge in cavitatea
cloacala este curatita de particulele aflate in suspensie dar este saraca in oxigen dizolvat. Bivalvele
prezinta doua branhii, stanga si dreapta, fiecare branhie fiind formata din doua lame branhiale. Cele
doua sifoane pot fi scurte sau lungi, sau pot fi separate sau sudate. Deasemenea, in cazul unor specii,
lobii mantelei fuzioneaza pe cea mai mare parte a lungimii lor, lasand doar doua orificii prin care ies la
exterior piciorul si sifoanele, alte specii au acesti lobi nesudati, cavitatea paleala fiind in acest caz larg
deschisa.
Valvele pot fi de forme si marimi diferite. Dupa forma, valvele pot fi echivalve sau echilatere, in cazul
in care cele doua axe perpendiculare delimiteaza patru sectoare egale sau aproximativ egale si
inechivalve sau inechilatere, in caz ca sectoarele delimitate de cele doua axe perpendiculare sunt
inegale. Morfologic, la exteriorul valvelor se observa o zona superioara proeminenta umbonele de la
care pornesc striuri sau coaste, de regula lipsite de ornamentatii (la bivalve, ornamentatia valvelor
este mult mai saraca in comparatie cu cea de la gasteropode, totusi, pot fi prezenti si la acest grup
spinii, tepii, tuberculii, mameloanele, etc). In spatele umbonelui, la multe specii de bivalve se observa
o structura cornoasa, ligamentul, care mentine valvele unite in partea dorsala. De cele mai multe ori,
valvele sunt identice ca aspect, exista insa si specii la care una din valve are alt aspect, de exemplu la
stridii (Ostrea), una din valve este aplatizata, din cauza faptului ca animalul se odihneste pe substrat
pe aceeasi parte. Exista pe de alta parte bivalve la care valvele se reduc, uneori aproape total, ca in
cazul
speciilor
din
genul
Teredo,
care
perforeaza
structuri
lemnoase.
Bivalvele reprezinta a doua clasa ca marime dintre molustele actuale. Clasificarea lor se face in
functie de morfologia externa a valvelor (in special dupa dentitia cardinala), dupa tipul branhiilor si
dupa musculatura retractoare a valvelor.
Clasa Bivalvia, Subclasa Pteriomorphia cuprinde specii de bivalve cu branhii filamentoase (tip
filibranhiat), cu glanda bissogena bine dezvoltata la multe specii, cu dentitie taxodonta sau izodonta.
Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Arcoida, Suprafamilia Arcoidea, Familia Arcidae.
Arca noae
Este o specie rara in Marea Neagra, prezentand valve alungite, inechivalve, cu coaste transversale si
periostracum paros.

Scapharca inaequivalvis
Originara din zona indo-pacifica, Extremul Orient, aceasta bivalva a fost introdusa accidental in
bazinul mediteranean n anii 1960. In Marea Neagra a fost semnalata pentru prima data in anii 19801981, in zona litorala situata la nord de Mamaia, in exemplare destul de numeroase. Ulterior,
Scapharca s-a raspandit rapid in zona fundurilor nisipoase sau maloase, devenind extrem de comuna.
Acest fapt se datoreaza marii sale plasticitati ecologice si datorita capacitatii de a suporta bine
scaderea cantitatii de oxigen solvit n apa in perioadele de eutrofizare intensa. Ca urmare, conditiile
existente n deceniul opt, (ani in care eutrofizarea a atins cote alarmante) au favorizat dezvoltarea
acestei bivalve. In prezent, aceasta specie se intalneste in cea mai mare parte a zonei litorale a
bazinului
pontic.
Are valvele albe, mate, inechivalve, cu umbonele proeminent, prezentand un numar mare (31 37)
de coaste. La exemplarele mature, in spatiul dintre coaste se gasesc urme de periostracum bruninchis. Platoul cardinal are dentitie taxodonta. Fata interna a valvelor este alba mata, cu impresiunea
paleala integripaleata. Impresiile muschilor aductori ai valvelor sunt aproape identice ca dimensiuni.
Dimensiunile valvelor pot atinge 30 55 mm lungime si 25 40 mm latime.

Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Mytiloida include bivalve cu valve inalte, cu sifoane foarte scurte,
valvele inechilaterale, apexul ascutit si ligamentul bine dezvoltat.
Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Mytiloida, Familia Mytilidae.
Midia (Mytilus galloprovincialis)
Este cea mai comuna specie de bivalva din zonele infralitorale stancoase ale Marii Negre, gruparile
de midii alcatuind o asociatie caracteristica. Cochilia este mare, echivalva, relativ subtire dar foarte
rezistenta. Valvele pot ajunge la 7 9 cm si au culoarea neagra-albastruie sau bruna. Prezinta
numeroase variante morfologice, fiind influentata de cantitatea de hrana, marimea spatiului de
prindere, salinitate si temperatura apei. Suprafata cochiliei este aproape neteda, marcata doar de
striurile de crestere. Traieste agatata de toate suprafetele dure disponibile, cu ajutorul firelor de bissus.
Aceste scoici se gasesc pe arii extinse exact mai jos de zona de spalare a valurilor. Tolereaza chiar
scurte perioade in afara apei. Se hraneste cu plancton filtrat si resturi organice aduse de curent. Este o
specie importanta pentru industria pescuitului. Este foarte consumata si a fost cultivata din timpuri
vechi. Din Marea Neagra a fost descrisa si o a doua asociatie dominata de midii, aflata la adancimi de
30 40 m, pe funduri sedimentare (este unicul loc in care au fost descrise asociatii de midii pe funduri
maloase). Aceste midii de adanc au valvele mai rotunjite, late, prezentand si unele diferentieri
fiziologice fata de midiile de piatra, unii specialisti sugereaza ca ne aflam in acest caz in fata unei rase
fiziologice pe cale de a deveni specie deosebita.

Mytilaster lineatus
Este o specie cu o lungime de 12-18 (20 ) mm, o latime de 7-11 mm si o culoare castaniu-negricioasa
(cu periostracum). Cochilia are forma alungit-triunghiulara, ascutita anterior si suprafata cu striuri
radiare discrete si zone concentrice de crestere mult mai evidente, marginea ligamentara cu
numeroase mameloane mici. Forma de masa in zona superioara a infralitoralului stancos si chiar in
mediolitoral. Colonii compacte dar nu prea mari se intalnesc pana la 3-4 m adancime, alternativ sau in
amestec cu midia, pe acelasi substrat, sub 10 m adancime se intalnesc rar.

Modiolula phaseolina
Este o bivalva de talie mica, cu valvele de 8 10 mm, acoperite cu periostracum cu peri lungi (dupa
ce acesta cade, valvele sunt violacee), care formeaza o asociatie caracteristica pe fundurile
sedimenare ale Marii Negre, la adancimi de peste 40 de metri. Modiolula phaseolinaeste un relict
boreal, asociatii similare gasindu-se in prezent doar la latitudini mult mai nordice (Oceanul Atlantic de
Nord) iar pastrarea lor in Marea Neagra se datoreaza particularitatilor deosebite ale acesteia care
impiedica amestecul apelor sale cu cele ale Mediteranei.

Modiolarca subpicta
Aceasta specie relativ mica are o cochilie subtire, de forma ovala cu o lungime de 15 mm si o latime
de 9 mm. Suprafata sa este divizata in trei sectiuni cu un model interesant. Partea anterioara are 1520 de coaste radiare, cea posterioara 25-30 de coaste iar cea din centru este neteda. Fondul este

galben-verde cu alb si rosu. Interiorul este sidefat. Traieste pe substraturi maloase si nisipoase din
zonele litorale, atasandu-se de substrat cu ajutorul firelor de bissus.

Subclasa Pteriomorphia, Ordinul Ostreoida, Suprafamilia Ostreoidea, Familia Ostreidae.

Stridia (Ostrea edulis)

Este o specie fixata pe substratul dur cu una dintre valve (cea stanga), care este aplatizata din acest
motiv. Valvele sunt neregulate, neegale, cu dentitie absenta. Exista un singur muschi adductor, foarte
puternic, piciorul si bissusul fiind reduse. Marginea mantalei este libera. In Marea Neagra este foarte
rara in prezent.

Crassostrea gigas
Originara din Extremul Orient, a fost introdusa in cultura in multe zone de pe glob. In Marea Neagra a
fost semnalata in exemplare izolate din sud-estul si sud-vestul Crimeei si din cateva puncte din nordestul coastei caucaziene. Primele semnalari par a fi rezultate pe seama unor patrunderi prin
intermediul foulingului, ulterior, specia a fost introdusa pentru ostreicultura iar in prezent s-a
aclimatizat
in
zonele
sus-mentionate.
Are valvele asimetrice, in functie de structura substratului. Valva inferioara fiind puternic concava iar
cea superioara aplatizata. Culoarea este albicioasa cu striatii rosu-purpurii dispuse aproximativ radiar
de la umbone spre marginea externa a valvelor. Interiorul valvelor este alb. Talia maxima poate atinge
19

20
cm.
Ca si celelalte specii de stridii, traieste fixat pe substrat. Hrana este reprezentata de fito si
zooplancton, filtrat la nivelul cavitatii branhiale. Adultii sunt hermafroditi, proterandrici, maturitatea
sexuala fiind atinsa in primul an de viata. Extrem de prolifica, un singur exemplar de talie medie
putand depune pana la 100 milioane de oua la o singure reproducere. Reproducerea are loc in timpul
sezonului cald, cand temperatura apei este de circa 19,5 C. Rezista in ape cu temperaturi cuprinse
intre 4 si 24 C, rezistand de asemenea la temperaturi de -4 C si la expunerea la aer in timpul
mareelor joase. Salinitatea de sub 10 g duce la incetarea functiilor vitale, deasemenea, sunt
sensibile in cazul apelor cu turbiditate mare, care duc la acumularea de mal pe cochilii.
In prezent, pe tarmul romanesc, pot fi gasite exemplare izolate, in zonele cu substrat pietros din fata
Constantei.

Clasa Bivalvia, Subclasa Heterodonta cuprinde specii in covarsitoarea lor majoritate marine. Se
caracterizeaza prin dentitie de tip heterodont, care uneori este redusa.
Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Dreissenoidea,
Familia Dreissenidae speciile din acest grup sunt foarte asemanatoare cu mitilidele, de care se
deosebesc prin valvele de dimensiuni mult mai mici, prin umbonele ascutit si prin faptul ca sunt
dulcicole sau salmastricole. Ca si la mitilide, bissususul este foarte dezvoltat, dreissenidele putand
dezvolta populatii masive pe substrate imerse variate.
Dreissena polymorpha
Este o specie ponto-caspica, care in ultimele 200 de ani si-a extins foarte mult arealul (restrans
initial la Marea Caspica) fiind in prezent comuna nu numai in Europa dar si in Statele Unite si sudul
Canadei.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Cardioidea Specii

de talie medie sau foarte mare, cu valvele ornate cu coaste radiare, uneori pe coaste fiind prezente
expansiuni lamelare. Impresia paleala este de tip integripaleat. Din aceasta suprafamilie face parte
familia Cardiidae, cu numeroase specii in toate marile. In Marea Neagra sunt comune Cerastoderma
(Cardium) edule (pe funduri sedimentare din zona infralitorala), Parvicardium simile,Parvicardium
exiguum, Acanthocardia paucicostata (pe funduri sedimentare la adancimi de peste 30 m). Subfamilia
Lymnocardiinae este proprie bazinului pontic si cuprinde un grup de specii salmastricole aparut in
quaternar, cand Marea Neagra a cunoscut mai multe perioade de indulcire accentuata. In prezent,
speciile acestui grup se intalnesc in limanele fluvio-maritime, unde salinitatea apei este scazuta. Citam
din acest grup pe Monodacna colorata, Monodacna caspia, Hypanis plicatum.
Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Cardioidea, Familia
Cardiidae, Subfamilia Lymnocardiinae.
Scoica inima (Cerastoderma edule)
Este una din cele mai comune moluste Europene. Creste pana la o lungime de 5 cm (frecvent 2,5-3
cm). Cochilia sa este sculptata cu 20-28 de coaste radiare rotunjite, evident mai largi decat intervalele
dintre ele. Culoarea este alb-galbuie cu linii inchise in dreptul striurilor de crestere. Este foarte
variabila ca forma si marime, existand forme mai mici in ape mai putin sarate. Este comuna in locurile
maloase si nisipoase de mica adancime (3-25 m), acolo unde exista substante organice. In mal se
ascunde foarte rapid cu ajutorul unor miscari bruste ale piciorului. Se hraneste mai ales cu plancton si
resturi organice filtrate din apa. Exista din abundenta in toate marile europene dar este din ce in ce
mai rara la litoralul nostru.

Monodacna caspia
Are valve subtiri, fragile, cu coaste inalte, 30-40 mm lungime si 25-30 mm latime. Sta ingropata in
nisipurile lacurilor salmastre din limanurile din nordul Marii Negre.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Cardioidea, Familia

Cardiidae, Subfamilia Fraginae.
Parvicardium exiguum

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Cardioidea, Familia

Cardiidae, Subfamilia Cardiinae.
Acanthocardia paucicostata

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Veneroidea, Familia

Veneridae - cuprinde specii marine, cu valvele groase, masive, circulare sau ovale, cu umbone prozogir
si striuri sau coaste concentrice. Impresia paleala este sinupaleata, cu sinusul mic. Chamelea gallina
este comuna pe fundurile sedimentare cu nisip grosier de la sud de Constanta. La adancimi ceva mai

mari se intalnesc reprezentanti ai genurilor Venerupis (Venerupis aurea) si Pitar (Pitar rudis) iar in zona
infralitorala se gaseste o specie petricola, Irus irus, capabila sa isi foreze in stanca loje, unde ramane
protejata toata viata.
Vongola (Chamelea gallina)
Are o cochilie subtire, cu forma triunghiular-rotunjita, ce creste pana la o lungime de 3,5 cm si o
latime de 3 cm. Valvele sunt desenate cu sculpturi dese reprezentand coaste neregulate concentrice
adesea dublate spre partea posterioara. Culoare foarte variabila, in general fondul este alb sau galbenpal spre brun, adesea ornamentat cu trei raze intunecate ce pornesc dinspre varf spre margine.
Traieste la adancimi de pana la 55 m, pe substraturi maloase sau nisipoase, in care se si ascunde.

Venerupis aurea

Pitar rudis

Irus irus
Este o scoica cu o lungime de 25 mm si o latime de 15 mm. Traieste in gaurile si crapaturile stancilor
la 0,5-15 m adancime.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Veneroidea, Familia

Veneridae, Subfamilia Petricolinae.
Petricola lithophaga
Are o marime medie, de forma ovala, cochilia aplatizata, subtire. Atinge 30 mm lungime si 20 mm
latime. Culoarea suprafetei este gri-alb iar inauntru este alba. Se gaseste in numar mare pe substrat,
unde sfredeleste in rocile moi. Adesea sapa in cochiliile altor moluste si chiar in constructiile portuare
din lemn.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea

include de asemenea specii sedimentofile, cu valvele asimetrice, fara ornamentatie, cu impresia
paleala adanc sinupaleata. Donax trunculus si Donax venustus sunt relativ comune pe fundurile
marine cu nisipuri mai grosiere la sud de Constanta, valvele lor sunt dure, cu aspect portelanos. Tellina
tenuis (fam. Tellinacea) este o specie de talie relativ mica (8 15 mm), cu valve fragile, de culoare roz,
alba, galbuie sau portocalie, intalnita pe fundurile nisipoase cu nisipuri fine de la nord de Constanta.
Speciile genului Abra (mai ales Abra alba si Abra segmentum) sunt specii caracteristice fundurilor
maloase de la adancimi mai mari de 30 m. Au valvele de 5 9 mm, de culoare alba mata si apar in
aceeasi asociatie cu Modiolula phaseolina.
Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea, Familia
Donacidae.
Donax trunculus
Cochilia este alungita si triunghiulara, rotunjita anterior si trunchiata posterior. Atinge lungimea de
25-35 mm si o latime de 14-18 mm. Suprafata sa este aproape lucioasa cu striuri si linii de crestere
foarte fine, de culoare alba cu benzi radiare evazate spre margini de culoare albastruie, mov sau, mai
rar, brunii. Interiorul cochiliei este mat, roz la indivizii tineri, violet la ceilalti, cu numeroase denticule
pe marginea inferioara. Se intalneste in numar mare pe fundurile maloase sau nisipoase din zona
litorala, la adancimi de 10-15 m. Se ascunde in nisip extinzand piciorul in fata, apoi trage rapid restul
corpului dupa el, astfel scoica este complet ascunsa in 4-5 secunde. La litoralul nostru se gaseste in
populatii putin numeroase, la sud de Constanta, la adancimi de 3-10 m.

Donax venustus

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea, Familia

Tellinidae.
Tellina tenuis

Are o cochilie de marime medie, triunghiular-ovala, turtita lateral si subtire. Partea posterioara are un
varf ascutit inclinat spre spate, partea anterioara este alungita si ovala. Atinge lungimea de 25 mm si o
latime de 17 mm. Suprafata sa este sculptata cu linii adanci si benzi dese concentrice. Culoarea este
data de striurile concentrice de crestere galben spre roz cu benzi pale concentrice de marimi variabile.
Este o specie care tolereaza salinitati reduse. Este frecventa mai ales pe substraturi maloase si
nisipoase. Constitue o sursa de hrana pentru pestii bentonici.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Tellinoidea,

Familia Semelidae.
Abra alba

Abra segmentum

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Mactroidea

cuprinde specii cu valve triunghiulare sau ovoidale cu dentitie heterodonta, sifoanele partial sau total
unite, acoperite cu chitina si prevazute cu papile. Glanda bissogena este absenta. In Marea Neagra
este comuna Spisula subtruncata, intalnita pe fundurile adanci de la 30 70 m adancime, formand o
asociatie proprie dar fiind prezenta si in asociatiile cu Abra alba si Modiolula phaseolina.
Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Veneroida, Suprafamilia Mactroidea, Familia
Mactridae.
Spisula subtruncata
Este alba, opaca, solida cu o lungime de 20 mm si o latime de 15 mm. In Marea Neagra formeaza pe
fundurile nisipos-maloase o asociatie caracteristica la adancimi de 6-15 m uneori pana la 47 m.

Mactra stultorum
Aceasta specie are o cochilie de oval-triunghiulara, crescand pana la lungimea de 55 mm si latimea
de 45 mm. Suprafata cochiliei este marcata cu linii fine concentrice, dar este neteda si lucioasa.
Culoarea poate fi alba spre galben-brun cu linii concentrice mai inchise si uneori cu benzi radiare.
Traieste pe substrat malos, in general la adancimi de 20-30 metri, coborand uneori la peste 55 de
metri. Se ascunde in mal sau nisip, proces facilitat de ejectia brusca a unui curent de apa din camera
mantalei, care ajuta la perforarea si celui mai compact sediment. Animalul suge particule de hrana
microscopica din apa printr-un sifon pe care il extinde la suprafata fundului marii.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Suprafamilia Solenoidea - cuprinde specii cu valve

puternic asimetrice, mult alungite posterior, cu aspect de lama de cutit. Platoul cardinal este alungit,
lobii mantalei sudati inferior iar sifoanele, lungi, sunt sudate de asemenea. Sunt specii sedimentofile,
care isi petrec viata pe fundurile sedimentare din apropierea tarmurilor, adanc infipte in nisip.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Suprafamilia Solenoidea, Familia Solenidae.

Solen marginatus

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Suprafamilia Solenoidea, Familia Pharidae.

Ensis ensis

Subclasa Heterodonta,
Gastrochaenidae.

Infraclasa

Euheterodonta,

Suprafamilia

Gastrochaenoidea,

Familia

Rocellaria dubia
Cochilia acestei bivalve este neobisnuita ca forma si structura. Este relativ mica, subtire si fragila, cu
conturul oval. Partea superioara este foarte ingusta, pe cand cea posterioara este mai larga si eliptica.
Atinge lungimea de 20 mm si o latime de 10 mm. Suprafata este ornamentata cu un numar de linii
fine, cocentrice. Cochilia in sine este alba, dar este acoperita adesea cu un periostracum rosu-aramiubrun. Este o molusca delicata si fragila. Traieste solitara in pietre de calcar, in care sapa gauri, desi,
paradoxal, contribuie la cladirea lor. Face aceasta cimentand fragmentele de calcar, pietre mici si
fragmente de cochilii impreuna in forma de balon, in jurul caruia se observa tuburile sifonale ale
scoicilor. Frecvent sapa gauri in cochilia unor melci sau bivalve, afectand campurile de stridii unde este
comuna.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Myoidea Include

specii cu cochilie mata sau lucioasa, cu ligamentul prevazut cu un peduncul interior prins de un dinte
masiv (dentitie desmododonta). Familia Myidae cu specii de talie medie, cu valve mate, cu sifoanele
lungi, sudate si impresie paleala adanc sinupaleata. Mya arenaria este o specie originara de pe

coastele atlantice ale Americii de Nord. A fost adusa in Europa pentru prima data in Marea Nordului si
Marea Baltica de catre navigatorii scandinavi care o utilizau ca nada, fiind cunoscuta aici inca din jurul
anului 1000. In anii 1960-1970 apare si in Marea Neagra, in prezent dezvoltand populatii enorme si
devenind specia dominanta pe fundurile nisipoase putin adanci din nord-vestul Marii Negre, unde in
trecut domina Lentidium mediterraneum. Familia Corbiculidae cuprinde specii de talie mica, cu valve
lucioase inegale (valva stanga mai mica decat valva dreapta), sifoanele sunt foarte scurte, impresia
paleala fiind integripaleata, glanda bissogena este prezenta. In Marea Neagra este comuna Lentidium
mediterraneum, intalnita pe fundurile nisipoase putin adanci. Dominanta in trecut, forma o asociatie
unica pe glob. Lentidium a fost inlocuita in prezent de Mya arenaria, o specie mai competitiva pe plan
ecologic.
Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Myoidea, Familia
Miydae.
Mya arenaria
Specie originara din zona coastelor americane ale Atlanticului de Nord patrunde in bazinul pontic pe
calea transporturilor navale. Pentru prima data apare pe coastele europene n Marea Baltica, n
secolele XI XII, adusa probabil de navigatorii vikingi pentru a o folosi ca nada. In prezent, este o
specie comuna in toata Marea Baltica. In Marea Neagra a fost semnalata pentru prima data in golful
Odessa n 1966. Mya arenaria se raspandeste rapid spre sud, ajungand sa fie citata la nceputul anilor
70 si in dreptul litoralului romanesc. In prezent, Mya arenaria este specia dominanta in infralitoralul
nisipos n tot nord-vestul Marii Negre dezvoltand populaii enorme intre 0 i 20 m adancime. Adultii se
gasesc adesea in aglomeratii, mai spre adanc. La litoralul romanesc este mai abundenta la nord de
Mamaia, ntre 4 si 15 m adancime. In sudul litoralului, pe nisipurile grosiere sunt prezente bancuri mai
mici
de
Mya,
datorita
particularitatilor
sedimentelor.
Are valve mari, ovale, aproape echilaterale, cu umbonele putin proeminent, de culoare alba mata (la
unele exemplare adulte se poate observa o slaba nuanta portocalie datorata depunerilor de oxizi de
fier). Pe suprafaata valvelor se disting striuri de crestere si linii concentrice mai grosiere. Partea
posterioara a valvelor este usor ingustata. Periostracumul este subtire, brun, caduc. Pe fata interna,
valvele sunt alb-mate, muschiul adductor posterior este mai mare decat cel anterior (tip anisomiar).
Platoul cardinal de pe valva stanga prezinta dentitie de tip desmodont, o lam calcaroasa masiva, in
forma de lingurita, pe care se prinde ligamentul interior. Dimensiunile valvelor ating 50 100 mm
lungime si 32 65 mm latime. Piciorul este mic, slab dezvoltat la adult. Sifoanele sunt sudate, de
lungime
mare
(100
mm
in
extensie
maxima).
Eficienta din punct de vedere ecologic, Mya arenaria a reusit intr-un interval extrem de scurt sa
inlocuiasca in biocenozele psamicole pe Lentidium mediterraneum, specia conducatoare preexistenta.
Efectivele de Lentidum au cunoscut diminuari drastice, datorita faptului ca Mya filtreaza neselectiv si o
mare parte a stadiilor larvare ale speciilor cu care coabiteaza. La 15 ani de la semnalarea sa la litoralul
Marii Negre, Mya se gasea raspandita in populatii compacte in tot lungul coastelor romanesti, cu
frecventa totala de 70%.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Myoidea, Familia

Corbulidae.
Lentidium mediterraneum
Este o scoica de dimensiuni mici avand o lungime de cca 8 mm si o latime de 5 mm. Formeaza pe
nisipuri colonii uriase, pana la 12 m adancime, alcatuind o biocenoza foarte cautata de pesti.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Pholadoidea valvele

sunt alungite, ovoidale, deschise la ambele capete, sau reduse, cu aspect conic, cu striatii. Platoul
cardinal nu prezinta dentitie, adesea cu placi calcaroase accesorii care concresc sau nu cu valvele.
Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Pholadoidea, Familia
Pholadidae - include specii care isi sapa galerii in roci calcaroase moi. Valvele au coaste prevazute cu
asperitati dispuse regulat, cu placi calcaroase dorsale in zona umbonelui. In Marea Neagra sunt citate,
Pholas dactylus, destul de rara in dreptul litoralului nostru si Barnea candida.
Pholas dactylus
Are o cochilie subtire, alungita, in forma fructului de curmal, cu un varf ingustat indreptat spre partea
posterioara. Atinge lungimea de 120 mm cu o latime de 35 mm. suprafata sa este sculptata
proeminent cu creste radiare concentrice acoperite cu dinti ascutiti, in relief. Cele doua jumatati ale
cochiliei nu sunt prinse intre ele si se pot misca liber una fata de alta. Sfredeleste in lemn si turba
submerse, precum si in diferite roci.

Barnea candida
Are valve fragile, albe, semitransparente, cu o lungime de 37 mm si o latime de 14 mm. Perforeaza
fundurile argiloase tari, de la gurile Dunarii pana la Agigea.

Subclasa Heterodonta, Infraclasa Euheterodonta, Ordinul Myoida, Suprafamilia Pholadoidea, Familia

Teredinidae cuprinde bivalve cu cochilie foarte redusa care sapa galerii in lemnul submers, cu aspect
vermiform datorita marii dezvoltari a sifoanelor, sudate pe cea mai mare parte a lungimii lor. La capat,
sifoanele prezinta o pereche de palete calcaroase caracteristice. Piciorul este slab dezvoltat iar
organizatia interna este modificata datorita alungirii extreme a corpului. Teredo navalis, comuna in
trecut in Marea Neagra (unde a fost introdusa din Mediterana, fie de navigatorii greci in antichitate, fie
mai recent, dupa liberalizarea regimului stramtorilor, spre sfarsitul secolului XIX) a devenit intre timp
rara datorita disparitiei constructiilor portuare din lemn.
Teredo navalis
Raspandita in toate marile globului, Teredo navalis a fost dupa toate probabilitatile una din primele
specii care au fost introduse de om in diferite bazine acvatice. Navigatorii din antichitate, fenicienii si
mai apoi grecii si romanii, au contribuit la raspandirea acestei specii in zona mediteraneana si
europeana, iar mai apoi, odata cu extinderea rutelor comerciale, arealul acestei specii a ajuns sa
acopere tot mapamondul. In Marea Neagra a patruns inca din antichitate, odata cu intemeierea
coloniilor grecesti pe coastele pontice, circa 750-500 .e.n. In secolul XIX era prezenta pe tot litoralul
Marii Negre, dar in prezent a devenit o specie rara datorita disparitiei construciilor de lemn din porturi
ca si inlocuirea aproape totala a ambarcaiunilor din lemn cu cele construite din metal sau din alte
materiale. In dreptul litoralului romanesc nu a mai fost semnalata de circa 30-40 de ani.
Este o molusca bivalva atipica, cu aspect vermiform si corpul lung de 4-5 cm lungime, purtand la
una din extremitati cochilia foarte mult redusa (3-4 mm) iar la cealalta sifoanele. Valvele au trei lobi,
unul anterior, triunghiular, al doilea central, alungit si mult mai mare si un al treilea lob, posterior, de
asemenea de dimensiuni reduse, cu aspect de aripioara. Larvele, pelagice, apar in perioada iunieseptembrie in apele costiere si se fixeaza pe substratul in interiorul caruia isi vor continua ulterior
dezvoltarea
cand
temperatura
apei
de
mare
atinge
20-27
C.
Traieste in galerii sapate n substrat lemnos imersat, galeriile fiind captusite cu o secretie calcaroasa
caracteristica. Hranirea se face atat prin filtrarea planctonului cat si prin consumarea particulelor de
lemn rezultate din actiunea de sfredelire a galeriei. Specie termofila si halofila, se poate dezvolta in
ape cu salinitatea de pana la 11 g . Distrugerile provocate de aceasta specie sunt insemnate, orice
obiect de lemn imersat in zone unde traieste Teredo fiind distrus in decurs de cateva luni. Dupa

putrezirea structurilor lemnoase, molusca isi poate continua viata n sedimentul de pe fundul marii,
resorbindu-si tubul calcaros.

SURSE BIBLIOGRAFICE (INFORMATII, NOTE, TEXTE, IMAGINI):

Conf. univ. dr. MARIUS SKOLKA
- ZOOLOGIA NEVERTEBRATELOR vol I-II OVIDIUS UNIVERSITY PRESS, Constanta 2003;
- RAPORT DE CERCETARE nr. 880/2004, EVALUAREA BIODIVERSITATII DOBROGEI, UNIVERSITATEA
OVIDIUS CONSTANTA;
MARIUS SKOLKA, MARIAN TRAIAN GOMOIU
- SPECII INVAZIVE IN MAREA NEAGRA IMPACTUL ECOLOGIC AL PATRUNDERII DE NOI SPECII IN
ECOSISTEMELE ACVATICE http://www.specii-invazive.ro/system/files/marius-skolka-marian-traiangomoiu-specii-invazive-in-marea-neagra.pdf;
- ESTRAN 22 Modiolarca subpicta1
- http://nature22.com/estran22/mollusques/lamellibranches/bivalves1.php.