Sunteți pe pagina 1din 3

BROASCA TESTOASA

Descriere
Broastele testoase fac parte din randul reptilelor ce apartin ordinului Chelonieni, cu o vechime
considerabila, apreciindu-se ca au aparut cu mai bine de 200 milioane de ani in urma, cu mult
inaintea erei dinozaurilor.

Corpul broastelor testoase este scurt si latit in plan orizontal, inchis permanent intr-o carapace de
natura osoasa, cu ramurile maxilarelor lipsite de dinti si tapetate cu placi cornoase, asemanatoare
cu ciocul pasarilor, astfel ca ele, pe buna dreptate, sunt considerate printre cele mai curioase
reptile din lumea animalelor.

Schletul testoaselor este foarte modificat in raport cu modelul clasic pe care-l cunoastem la alte
specii de animale, datorita prezentei carapacei si a dependentei de aceasta.

Scuturile sunt formate din placi osoase si din solzi cornosi de origine epidermica, care tapeteaza
placile, dar nu sunt identice nici sub raporul numarului sau al formei si nici al extinderii la toate
speciile. Ca urmare a aranjamentului placilor si a solzilor, carapacea este foarte solida si
rezistenta.
Broasca testoasa are carapacea foarte solida ce o protejeaza mai bine impotriva pradatorilor. Ea
mai serveste la inmagazinarea caldurii si la protectia organismului in cazul schimbarii bruste de
temperatura.
Spre deosebire de testoasele terestre, cele acvatice au carapacea mai aplatizata si mai
hidrodinamica, ceea ce le permite o deplasare mai usoara.

Capul broastelor testoase este relativ masiv si semirotund comparativ cu gatul si corpul, dar
uneori el poate fi aplatizat. Craniul nu poseda oficiul parietal, osul supraoccipital este ridicat sub
forma de creasta, iar la nivelul celor doua fose posttemporale se gasesc muschii puternici care
servesc la retragerea gatului sub carapace. Maxilarele sunt lipsite de dinti, dar sunt protejate de
un asa-zisul "cioc" cornos, mai mult sau mai putin dezvoltat, in functie de particlularitatile
alimentare. Marginile maxilarelor superioare si inferioare sunt acoperite de teci cornoase si
ascutite. Broastele testoase nu au fost intotdeauna lipsite de dinti, dovada constituind-o broastele
testoase descoperite in Germania, care provin din triasicul superior si care aveu dinti.

Coloana vertebrala a suferit o serie de modificari datorita raporturilor sale cu carapacea.


Vertebrele cervicale sunt articulate mobil intre ele si permit miscari variate ale gatului, pe cand
vertebrele dorsale, lombare si cele doua vertebre sacrare au apofizele spinoase contopite cu
placile neurale ale carapacei, fiind deci imobile. Vertebrele codale sunt in cea mai mare parte
articulate cu placile costale ale carapacei, iar sternul lipseste.

Membrele testoaselor sunt relativ scurte si groase, armate cu gheare si imbracate intr-o
musculatura deosebit de puternica, care sustin corpul si il deplaseaza. Forma membrelor difera
de la un grup la altul, in raport cu modul de locomotie si cu contitiile la care sunt adaptate.
Numarul degetelor este in general de 5, fiind uneori unite prin intermediul unor membrane
interdigitale, particulatitate caracteristica speciilor marine, ce le permite astfel deplasarea usoara
in mediul acvatic. Datorita carapacei si plastronului care nu permit decat miscari reduse ale
trunchiului, musculatura acestuia este foarte slab dezvoltata sau chiar atrofiata.

Broasca testoasa este de doua tipuri: de apa si de uscat.

Broasca testoasa de mare (caretta caretta)

Talia ei este in general mare, astfel ca adultii pot atinge chiar 1.2 m. si o greutate de pana la 200
Kg. Aceasta specie traieste in Oceanul Atlantic, Marea Mediterana si uneori patrunde si in Marea
Neagra, de unde poate ajunge accidental si in apropiera plajelor romanesti.

Capul este mare, cu maxilarele puternice, iar membrele anterioare in forma de paleta, sunt
prevazute cu doua gheare. Coloritul pe partea dorsala este brun-rosiatic, iar plastronul are o
culoare galbena la animalele adulte si aproape neagra la tineret.
Specie exclusiv marina, in perioada de reproducere se deplaseaza pe anumite plaje din zona
tropicala si subtropicala, unde la circa 50 m. de apa depune ouale in gropi sapate in nisip, pe care
apoi le acopera si le batatoreste cu ajutorul plastronului. Dupa 2-3 luni eclozioneaza, iar puii
pornesc imediat spre apa, singura sansa de supravietuire fiind contactul cat mai rapid cu mediul
acvatic.

Aceasta broasca testoasa este omnivora, hranindu-se cu pesti si alte animale marine, dar si cu
alge sau diferite componente vegetale marine.

S-ar putea să vă placă și