ARICIUL AFRICAN PITIC

(ATELERIX ALBIVENTRIS)

Coordonator:
Şef lucr. [Link]-Elena Donosă

Student: Malanca Diana-Elena

ANUL IV, gr. 319

Iași 2020-2021
1
 CUPRINS

Introducere.....................................................................................................................................
PARTEA I – CONSIDERATII GENERALE
Arici comun................................................................................................... ...............................
Arici est-european.........................................................................................................................
Arici cu urechi..............................................................................................................................
Arici cu spine lungi.....................................................................................................................
Imn obișnuit..................................................................................................................................
PARTEA a II-a – ARICI AFRICAN ( ATELERIX ALBIVENTRIS)
Clasificare stiintifica......................................................................................................................
Caracteristici fizice.........................................................................................................................
Comportament................................................................................................................................
Cusca pentru arici...........................................................................................................................
Conditi de intretinere.....................................................................................................................
Hrana............................................................................................................................................
Alimente dăunatoare ...................................................................................................................
Reproducere...............................................................................................................................
Ingrijirea puilor de arici nou-născuți...........................................................................................
Sanatatea aricilor africani..........................................................................................................
Boli.............................................................................................................................................
Piele uscata ................................................................................................................................
Ciuperci si paraziți.......................................................................................................................
Obezitate si anorexie..................................................................................................................
Diaree si constipatie...................................................................................................................
Probleme dentare.......................................................................................................................
Medicamente..................................................................................................................................
Bibliografie................................................................................................... ...............................

2
 INTRODUCERE

Animalele de companie sunt cele care ne pot ușura singuratatea, pot reduce stresul, încuraja
socializarea și cel mai important lucru este că ele ne oferă afecțiune și iubire necondiționata. Cu
siguranță grija pentru un animal de companie ne poate ajuta sa traim mai [Link] au
demonstrat că cei care au animale de companie sunt mai puțin susceptibili de a suferi de depresie
decât cei fară și de asemenea au demonstrat că tensiunea arteriala la posesorii de animale este mai
mică in situații de stres. Totodată, s-a arătat că joaca cu animalul de companie poate ridica nivelul
de serotonină și dopamină – care calmează și relaxeaza – și poate scade nivelul de trigliceride și
[Link] peste 65 de ani fac cu 30% mai puține vizite la medici, decât cei cu aceeași vârstă
fără animale de [Link] dintre motivele pentru care animalele de companie au un efect
terapeutic asupra noastră este datorat faptului ca le putem atinge. Astfel ca mângâierea,
dezmierdarea, imbrațișarea sau joaca cu un animal iubitor ne poate calma atunci cand suntem
stresați, atunci cand ne simțim singuri, fiind un stimulent pentru îmbunătățirea stării noastre de
spirit.
– Animalele de companie ne pot ajuta sa facem schimbări ale stilului nostru de viață prin
activitățile pe care le implicș viața alături de aceste viețuitoare:
– Creșterea exercițiilor fizice – putem alerga alaturi de câine, putem călări un cal sau putem sa
ne jucăm cu niște pisicuțe jucăușe.
– Furnizarea de companie – va duce la alungarea singurătății și a depresiei, mai ales pentru cei
care locuiesc singuri; putem vorbi și povesti cu animalele noastre de companie, ce ne vor
întâmpina întodeauna bucuroase la întoarcerea acasa și ne vor asculta bucuriile sau dezamăgirile.
– Socializarea cu oameni noi – fie prin parc, atunci când ieșim la plimbare cu ele, fie în
magazinele de specialitate, cluburi sau când participam la alte activități cu animale
– Reducerea anxietății – deoarece tovărășia unui animal, un câine, de exemplu, ne poate oferi
confort, ne poate ajuta la ameliorarea anxietății și creșterea încrederii și stimei de sine.
– Creearea unui program zilnic regulat – multe animale de companie necesită o alimentație
regulată și un program de exerciții, indiferent de starea noastră de spirit. Mereu va trebui sa ne
ridicăm din pat pentru a hrăni animalul de companie, pentru a-l ingriji, pentru a-l plimba sau a ne
juca cu el.
Micile viețuitoare de lângă noi au beneficii și pentru cei in vârstă, cărora grija pentru un animal
de companie le poate aduce bucurie, optimism, un sentiment de împlinire.

3
 PARTEA I – CONSIDERATII GENERALE

Zoologii au identificat aproximativ 17 specii de arici, grupate în 5 genuri și combinate în două

subfamilii.
Universitatea din Michigan a realizat urmatoarea incadrare stiintifica:

Regn Animalia
Eumetazoa
Bilateria
Deuterostomia
Philum Chordata
Craniata
Subphylum Vertebrata
Superclass Gnathostomata
Euteleostomi
Class Sarcopterygii
Tetrapoda
Amniota
Synapsida
Class Mammalia
Subclass Theria
Infraclass Eutheria
Order Erinaceomorpha
Family Erinaceidae
Subfamily Erinaceinae
Genus Atelerix
Genus Erinaceus
Genus Hemiechinus
Genus Mesechinus
Genus Paraechinus
4
 [Link] comun cunoscut și sub numele de european. Pe acest continent, astfel de animale
nu sunt neobișnuite, dar sunt cele mai frecvente în regiunile sale centrale și occidentale, precum
și în Kazahstan. Sunt frecvente în Scandinavia și Marea Britanie. Dimensiunea corpului acestor
creaturi este de aproximativ 25cm,masa lor este de aproximativ 800 g. Ace ale soiului european
la adulți cresc cu 3 cm lungime.
Este demn de remarcat faptul că o astfel de acoperire spinoasă la arici, cum ar fi lâna, este,
de asemenea, supusă năpârlirii. Acele se schimbă în timp, dar destul de încet. Acest proces natural
se desfășoară în fiecare toamnă și primăvară și apoi se înlocuiește aproximativ o treime din
capacul spinos. În locul acelor vechi, apar altele noi, care cresc într-o stare deplină timp de
aproximativ un an. Culoarea lor este un amestec de zone întunecate, maronii și albe. Botul,
abdomenul și labele animalelor sunt acoperite cu blană gălbuie sau roșiatică, uneori mai închisă.

2. Ariciul est-european - din numele în sine, nu este dificil să înțelegem că această

specie, ca și cea anterioară, este un locuitor al Europei. Cu toate acestea, este mai frecvent în
regiunile de est ale continentului. Iar gama sa se extinde până în Asia Mică. Reprezentanții soiului
sunt ceva mai mari decât precedentul: cresc 35 cm lungime și cântăresc mai mult de un kilogram.

[Link] cu urechi - Astfel de animale, în comparație cu alți arici, nu sunt deloc mari ca
mărime și de obicei nu ating mai mult de jumătate de kilogram. Cu toate acestea, urechile lor sunt
disproporționat de mari - aproximativ 3 cm. Și un astfel de ornament este un detaliu destul de
vizibil pe cap.
Astfel de arici locuiesc în regiunile calde ale Eurasiei, așezându-se bine în stepele uscate. O
trăsătură distinctivă a acestei specii față de congeneri este obiceiul de a se ascunde de dușmani,
de a fugi rapid. În timp ce majoritatea speciilor de arici se înfășoară de obicei într-o bilă spinoasă
și îngheață sub această formă.

[Link] cu spine lungi - Numele în sine spune multe despre faptul că acele acestor arici
sunt mai lungi decât cele ale rudelor lor. Au o dimensiune de 4 cm sau mai mult. De asemenea,
culorile lor pot fi foarte diverse: de la foarte deschise la negre, dar ace întunecate, de regulă, au
baze albe.

5
Acești arici au primit și porecla de chel datorită prezenței unor pete chele pe coroană. Se așează
cel mai adesea printre peisaje stâncoase, care locuiesc la poalele dealurilor, uneori găsite pe
câmpii.
Gama lor se extinde în Turkmenistan și Uzbekistan, precum și în țările din Golful Persic. Specia
este considerată rară, ceea ce este menționat în Cartea Roșie.

[Link] obișnuit - Aricii acestei specii sunt locuitori din pădurea tropicală și reprezintă

subfamilia de arici de șobolan. Arată într-adevăr ca șobolani. Aspectul acestor creaturi este decorat
cu o coadă lungă, acoperită cu solzi și fire de păr.

Culoarea este predominant albă, completată de zone negre și roșiatice. Aceste creaturi se hrănesc
cu fructele plantelor, nevertebratelor și crustaceelor, nu disprețuiesc peștii, broaștele și animalele
mici. Dimensiunea animalelor variază foarte mult, dar cei mai mari indivizi pot crește până la 45
cm în lungime.
La noi în ţară trăieşte o specie distinctă, diferită de ariciul comun, european, respectiv
Erinaceus roumanicus, descrisă în premieră în anul 1900 de către zoologul britanic
Gerald Edwin Barret-Hamilton, care a studiat câţiva arici capturaţi lângă localitatea prahoveană
Găgeni. Conform reputatului zoolog, principalele diferenţe între aricii „româneşti” şi specia E.
europaeus constau în faptul că aricii noştri au botul de culoare mai închisă, capul mai rotunjit şi
le lipseşte pata mai întunecată , de forma literei V, care la aricii europeni porneşte de la ochi spre
vârful botului. Au, în schimb, o pată caracteristică, de culoare albă, în zona pieptului. Specia
Erinaceus roumanicus are 5 subspecii distincte, care trăiesc în Polonia, Austria, ţările din
Balcani, Grecia, Ucraina, Rusia, până la Fluviul Obi. Subspecia de la noi este numită Erinaceus
roumanicus roumanicus.
Ulterior descrierii sale, datorită diferenţelor de opinii între diverşi zoologi, ariciul de la noi
a fost considerat ca făcând parte din specia Erinaceus europaeus, apoi Erinaceus concolor, până
când date genetice mai recente au argumentat încadrarea lui ca Erinaceus roumanicus, specie
distinctă, confirmând viziunea lui Barret-Hamilton din 1900.
La prima vedere, datorită trupului său de forma unei pere, pare un animal lent şi greoi, cu
toate că, odată pornit la vânătoare, dovedeşte o iuţeală şi rezistenţă neaşteptate. Poate alerga chiar
cu viteza de 10 kilometri pe oră, performanţă notabilă pentru un animal de talia şi mai ales cu
conformaţia şi proporţiile corporale ale ariciului. Aricii au drept rude îndepărtate chiţcanii, iar
„designul” speciei lor a fost unul de mare succes în scenariul evoluţiei mamiferelor. Paleontologii
care i-au studiat strămoşii au descoperit că înfăţişarea aricilor s-a schimbat destul de puţin în
decursul ultimilor 15 milioane de ani.

6
 PARTEA a II-a ARICI AFRICAN PITIC ( ATELERIX ALBIVENTRIS)

Clasificare stiintifica:
REGN-Animalia
INCRENGATURA-Chordata
CLASA-Mammalia
ORDIN-Eulipotyphla
FAMILIA- Erinaceidae
GENUL-Atelerix
SPECIA- A. algirus

Aricii exista inca de pe vremea dinozaurilor, ceea ce face din familia Erinaceidae cele mai
vechi insectivore aflate in viața. In salbaticie, aricii se gasesc in Europa, Asia si Africa. Importul
de arici africani pitici a fost interzis in 1990. In 1992, Asociația Aricilor din America de Nord a
fost formata de catre crescatorii dedicați reproducerii, sanatații si bunastarii acestor creaturi
draguțe.
Aricii africani s-au adaptat cel mai bine vietii alaturi de oameni, fiind cea mai intalnita
specie.
Mult mai mic decat varul lui european, cu o lungime intre 15 si 25 cm si o greutate intre 250 si
600 g, ariciul pitic african castiga rapid teren in randul animalelor de companie.

7
 In captivitate s-au obtinut prin mutatie si selectie mai multe varietati coloristice in afara de
cea clasica, varietati precum albino, amelanistic sau baltat.
Ariciul african pitic (Atelerix albiventris) este o creatura adorabila si un animal de
companie perfect pentru apartament. Ariciul african pitic este un prieten mic, linistit, fara sa fie
agresiv atata timp cat interacționezi cu el in mod regulat. Practic incape in palma ta!
Majoritatea oamenilor nu sunt alergici la arici, cu atat mai puțin la ariciul african pitic. El
nu are miros, este curat si poate fi invațat sa foloseasca litiera. Daca iți doresti un animal de
companie mic, cu o durata de viața mai mare decat a unui hamster, ariciul african pitic este foarte
potrivit pentru tine!

CARACTERISTICI FIZICE

Ariciul african pitic are corpul oval, creste pana la 17-24 centimetri si traieste intre 4 si 6
ani, ajunge chiar la 10 ani in captivitate si cantareste in jur de 200 - 600 g. Femelele sunt de obicei
mai mari decat masculii. Ariciul african pitic este un mamifer micuț, de marimea unui porcusor
de Guineea. Are un bot lung, ascuțit, ochii si urechile mari, patru degete la fiecare picior plus o
coada scurta. El are o blanița de culoare maro, alba si chiar neagra care acopera fața si membrele.
Culoarea ariciului african pitic variaza de la negru, gri, alb, avand țepi pe cap si spate.
In captivitate au fost dezvoltate mai multe culori de țepi ale ariciului african pitic.
Desi ariciul african pitic nu este inrudit cu porcul spinos, foloseste la fel ca acesta țepii
pentru a se apara. Cand se simte amenințat, ariciul african pitic se ghemuieste si devine o minge
de țepi indreptați in toate direcțiile. Un arici african pitic cu care s-a socializat de la inceput nu se
va apara niciodata in acest mod.
Au picioare scurte, coada scurtă (de aproximativ 2,5 cm), nas lung și ochii mici, ca două
mărgeluțe. Urechile și mustățile sunt relativ mari, animalul având simțurile foarte dezvoltate.
După cum îi spune și numele și spre deosebire de alte specii înrudite, acest arici are doar 4
degete la fiecare picior. Cu toate acestea, la unii indivizi poate fi întâlnită o mică excrescență
osoasă ca și”pinten”.
Culoarea originală este gri-şoricie pe spate, cu zone albicioase largi pe zonele toracale şi
abdominale, cu puncte cenuşii sau negre în zona dorsală, cu spini albicioşi cu margini brun-
negricioase sau negre. În captivitate mutaţiile au permis selectarea şi reproducerea preferenţială
a unor varietăţi de culoare astfel că în prezent sunt arici care prezintă culori destul de variate, de
la gri-agouti uniform, sare şi piper, până la alb cu pete mici cenuşii sau şoricii sau cu pete albe
(agouti cu fulgi de zăpadă). Spre deosebire de aricii europeni şi asiatici, aricii africani au spinii

8
mai scurţi şi mai puţin duri, iar ariciul pitic african are chiar spini moi în zona frontală şi
porţiunile corporale latero-ventrale
O caracteristică metabolică a aricilor este rezistenţa la venin, mult mai intensă la aricii
africani care pot sintetiza o erinaceină musculară cu acţiune inhibitoare pentru componentele
hemolitice şi proteolitice ale veninului produs de şerpi sau scorpioni, permiţând atacarea cu
succes a unor specii de viperide sau colubride cu venin puternic.
Țepii au o lungime cuprinsă între 0,6 și 2,5 cm, pe bot și abdomen nefiind prezenți. Țepii
sunt schimbați după aproximativ 18 luni, când cad și sunt înlocuiți cu alții noi.
Masculii au penisul vizibil, localizat în mijlocul abdomenului, iar testiculele se gasesc în scrot,
aproape de anus.
Femelele pot avea între 2 și 5 perechi de dinți.
De obicei tăiesc în jur de 4-6 ani, dar au fost și exemplare care au ajuns la vârsta de 8 ani.

Comportament

Ariciul african pitic este un animal nocturn, solitar, ceea ce inseamna ca se odihneste ziua
pentru a fi activ noaptea. De obicei se deplasează de-a lungul solului, dar se poate cățăra și poate
înota dacă este necesar. Sunt animale foarte active, putând să străbată kilometri întregi dupa
hrana.
Când se sperie, ariciul își strânge capul și membrele într-un ghem, cu țepii spre exterior. Poate
rămâne în poziția aceasta ore întregi și nu trebuie niciodată forțați să iasă din această poziție.
Rareori se întâmplă ca aricii să muște, iar când sunt speriați, sâsâie și hâsâie, mai ales masculii.
Când ariciul simte un miros neobişnuit sau necunoscut, va lua obiectul nou în gură, producând
o cantitate mare de salivă, care capătă o consistenţă spumoasă. Apoi, scuipă şi întinde această
salivă pe propriul său corp. Nu se ştie de ce au aricii acest comportament ciudat.

Cușca pentru arici pitic

Aceste animale mici au nevoie de un spatiu de minim jumatate de metru pătrat. Pot fi ţinuţi
într-o cuşcă sau într-un terariu. Cușca trebuie să fie călduroasă, iar materialul din care este făcută
să fie uşor de curăţat. Aricii sunt solitari şi preferă să aibă propria cuşcă, deşi unele femele sunt
capabile să convieţuiască în linişte şi în grup, mai ales daca au fost crescute împreună. Mai mulţi
masculi se vor bate între ei. Cu excepţia perioadei de înmulţire, nu este bine sa țineți mai mulţi
arici într-o cușcă. Pentru a obține cel mai bun spațiu pentru arici, trebuie să țineți cont și de
următoarele considerente: Barele cuștii nu ar trebui să fie foarte îndepărtate, cu o distanță de 1,5
9
 centimetri, un arici poate scăpa din cușcă, așadar separarea ar trebui să fie mai mică. Alimentația
trebuie să fie de tipul sticlei, pentru a fi păstrată în condiții de igienă optime, iar alimentatoarele
trebuie să fie din aluminiu sau să fie ancorate în cușcă pentru a preveni înlăturarea acestora. Ca
substrat vom folosi așchii de lemn netratate. Ariciul trebuie să găsească suficiente stimulente
pentru activitatea sa, așadar în cușcă trebuie să includem o roată pentru a putea să exercite un
recipient cu nisip astfel încât să sape și o anumită jucărie potrivită pentru ea. Ar trebui să aibă
un adăpost în interiorul cuștii, astfel încât să se poată ascunde, poate fi o mică cutie de lemn,
plastic sau carton, dar este important să aveți o deschidere largă de intrare și de ieșire. Cuibul
ariciului ar trebui plasat într-un loc cu puțină iluminare și a căror temperatură de mediu oscilează
între 20 și 32 grade Celsius.
Va putea folosi o roata pe care sa-si faca exercițiile ca cea a porcusorului de Guineea.
Pentru si mai multa distracție, ofera-i ariciului african pitic o minge pentru porcusori de
Guineea. Ariciului african pitic ii place sa urce si sa exploreze tuneluri. Jucariile pentru hamsteri,
dihori, pisici sunt potrivite pentru ariciul african pitic si pot fi achiziționate de la magazinul de
animale.
Amestecul dintre urină și excremente poate produce gaze ce pot fi mortale pentru arici.
Puteți folosi șervețele sau bucăți de ziare, acestea putând fi schimbate ușor. Nu folosiți talaș din
cedru deoarece gazele pe care le emană pot fi otrăvitoare. Materialul cel mai potrivit este talașul
din plop sau pin și culcușurile comerciale făcute din știuleți de porumb sau din iarbă uscată. Unii
arici pot fi învățați să facă la litieră, astfel: după ce mănâncă, puneți ariciul în litieră, în acea parte
a cuştii unde îşi face treburile. Întotdeauna puneți toate excrementele în litieră. Pentru că au
nevoie de miscare multă, le puteți cumpăra diferite jucării sau le puteți da drumul princameră.

Condiții de întreținere

Habitatul natural al ariciului african este cald, de aceea temperatura din cușcă trebuie sa fie
cuprinsă între 23 și 29 grade celsius. Exemplarele salbatice hibernează pe timpul iernii. În
captivitate, dacă temperatura scade prea mult, ariciul crede că este iarnă și intră în hibernare,
ceea ce îl face mai susceptibil la boli. Daca temperatura crește peste 29°C, ariciul poate suferi
de stres.
Umiditatea trebuie sa fie intre 40-70%.
Pentru că sunt animale nocturne, aricii trebuie să aibă un program bine stabilit: 12 ore de
lumină și 12 ore de întuneric. Programul poate fi ajustat în mod artificial, astfel încât ariciul să fie
activ atunci cand sunteți dumneavoastră acasă.

10
 Hrana

Aricii din salbaticie consumă mai ales insecte. Fiind foarte rezistenți la toxine, pot
consuma o serie de insecte precum: viespi, cărăbuși, albine și șerpi veninoși; consumă și ouă de
păsări, broaște și viermi etc. Mâncarea pentru câini sau pisici este mult mai pe placul aricilor de
casă, chiar dacă - pentru nevoile acestora - este prea bogată în grasimi și prea saracă în proteine.
Alimentația aricilor trebuie să fie bogată în proteine și săracă în grasimi. Meniul unui arici poate
cuprinde: muște, insecte, fructe, legume, râme, greieri, ouă fierte. Nu îi dați să mănânce lapte
sau ouă crude și evitați hrana tare, cum ar fi alunele sau bucățile mari de morcovi cruzi..
Ariciul trebuie să primească suficiente proteine (30-50%) și puține grăsimi (10-20%),
pentru că tinde să devina obez. La un mascul adult, raportul calciu-fosfor trebuie să fie de 1,21,5
la 1. La femele, acest raport trebuie sa fie putin mai mic, exceptând cazurile când femela e
gestantă. În acest caz, se recomandă mărirea dozei de până la 3 ori.
Trebuie să aibă mereu la dispozitie o sursă de apă, de preferinţă o sticluţă cu apă. Bolurile
pentru mâncare trebuie sa fie grele pentru a nu le rasturna în substrat.

Alimente dăunătoare ariciului african

În plus față de alimentele potrivite pe care le puteți oferi ariciului sunt de asemenea,
alimente care nu ar trebui să le dai ariciului: ciocolată, zaharuri, Bollería, sare, Fritos .Evident,
acest tip de produse nu sunt potrivite pentru arici, nu le pot asimila în mod corespunzător. Retrageți
din hrana zahărul alimentar, sare excesivă și prăjire de orice fel. Alte alimente pe care nu ar trebui
să le dați ariciului dvs. pot fi strugurii și stafidele, deoarece sunt dăunătoare rinichilor. Între timp,
ceapa poate provoca anemie și anumite legume brute pot face să se sufoce: mai bine serviți-le
fierte.
Alte alimente interzise : fructe uscate, diverse semințe, avocado, piper, citrice, porumb.

Reproducerea aricilor africani pitici

Aceste animale se pot înmulți în orice perioadă a anului. Femelele ajung la maturitate
sexuală la vârsta de 2-6 luni. Masculii, în schimb, se maturizează din punct de vedere sexual la
vârsta de 6-8 luni. Cel mai bine este ca femela să nu fie dată la reprodus până la vârsta de 6 luni,
pentru a se dezvolta suficient din punct de vedere fizic.
Perioada de gestatie este de 32-37 de zile, iar femela poate da nastere la cel mult sapte pui
(în medie, face câte 3 pui o dată). Înainte să nască, femela trebuie pusă într-o cuşcă separată.
Dacă devine stresată, există riscul să-şi mănânce propriii pui. La fel se întampla cu celelalte

11
 animale din cuşcă, aşa că cel mai bine e ca mama să fie ţinută singură cu puii ei, în linişte, cel
puţin cinci zile după naștere.

Ingrijirea puilor de arici nou-născuți

Ariciii nou-născuți au aproximativ 100 de spini sub piele, care sunt foarte dilatați de apă,
protejând colțurile fragile care vor apărea odată cu absorbția apei. Primul strat de spini este
albicios, al doilea apare aproximativ 36 de ore mai târziu și este mai pigmentat. După 11 zile de
viață, aricii mici pot să se miște ca o minge, este singurul lor mecanism de apărare și vor începe
să efectueze comportamentul tipic de ungere, care constă în răspândirea cu saliva după mirosul
unui obiect cu un miros nou. Ei își vor deschide ochii în jur de 18-21 de zile. Mama le poartă în
mod natural în jurul vârstei de 4-6 săptămâni, în funcție de mărimea așternutului. La 10 luni vor
ajunge la maturitatea sexuală.

Temperatură 24-30 ° C

Umiditate relativă 40%

Greutate la naștere 10-18 grame

Greutate adult Femela: de la 300 la 600 g

Mascul: de la 400 la 600 g
Dentiția de lapte Începe la 18 zile și se finalizează la 9
săptămâni

Dentiția permanentă Începe la 9 săptămâni și se finalizează la 4

luni

Primul lucru pentru ca așternutul să fie sănătos este să ofere grija necesară mamei în timpul
sarcinii și după naștere. Nou-născuți ei trebuie să rămână cu mama lor o lungă perioadă de timp
În primele săptămâni de viață, este important să se evite atingerea puilor deoarece ar schimba
mirosul, ceea ce ar putea duce la canibalism comportamentul mamei sau respingerea progeniturile
lor: să nu perturbe mama și puii ei în timpul celor 10 zile.
După livrare, prima noastră sarcină este să ne asigurăm că mama are o sănătate perfectă:
observăm că se hrănește corect și că are grijă de urmașii ei. Dacă observăm ceva anormal, ar
trebui să mergem la un medic veterinar. Complicațiile care pot apărea la naștere sunt infecții sau
ca la orice copil care se află în interiorul uterului. Dacă descendenții sunt bine, îi auzim că țipă

12
 în cuib. Dacă nu se aude un zgomot în cuib pentru mai mult de 12 ore, va trebui să verificăm
cuibul pentru a vedea dacă puii au murit sau dacă mama i-a omorât sau i-a mâncat. Pentru a
inspecta cuibul trebuie să fim mai discreți si mai putin invazivi posibil, trebuie să evităm
atingerea deoarece vom lăsa un miros care este diferit de mama sau pui și ar trebui să încercăm
să facem această inspecție atunci când mama iese din cuib, sa se hrănească . Trebuie să aveți
motive foarte puternice pentru inspectarea cuibului. Pentru a împiedica femeia să părăsească
cuibul pe o perioadă lungă în timpul creșterii nou-născuților, mâncarea și apa trebuie să fie foarte
aproape de cuib. Nu ar trebui să atingem puii deloc: le-am impregna un miros care ar face ca
mama să ii identifice ca pe niște străini și să-i omoare sau să ii respingă în afara cuibului. După
10 zile, putem manipula tinerii dacă femela ne permite. Dacă mamei în mod normal îi pasă de
descendenții ei, nu va trebui să facem nimic deosebit, deoarece nimănui nu ii poate hrăni mai
bine decât ea. De la o vârstă de o lună putem oferi hrană umedă lângă cuib, astfel încât mama să
poată să-i întărească pe micuți. Sunt animale nocturne și ar trebui să-i lăsăm să se odihnească în
timpul zilei.
Dacă mama moare sau respinge puii ei:
Dacă mama moare sau abandonează descendenții ei, avem două opțiuni:
Avem altă mamă care este mai mult sau mai puțin în aceeași fază a lactației și putem
încerca să o facem să adopte urmașii orfani.
Nu avem altă mamă, cel mai probabil, atunci va trebui să hrănim noi puii nou-născuți. In
cele ce urmează vom explica cum să procedăm, dar este important să știm că este o sarcină
dificilă care necesită mult răbdare și că puii ar putea muri, mai ales dacă sunt foarte mici. Vom
plasa puii într-o cutie cu substrat fin de legume, dar vom adăuga, de asemenea, cârpă polară.
Important este să vă asigurați că temperatura este de aproximativ 25 ° C, deoarece nou-născuții
sunt foarte sensibili la frig și pierd căldura foarte ușor și acum nu au mama să le dea căldură.

Îngrijirea puilor respinși sau a orfanilor

Mai jos vom detalia materialul de care avem nevoie pentru a avea grijă de arici nounăscuți.
Să ii hrănești : Lapte pentru pisoi "Mamistop" sau "Royal Canin Babyca Milk" sau "KMR-Pet
Arg" Se servește cu o sticlă cu un mic picurător, o seringă de 1 ml cu cateter pe vârf.
Să ai grijă de ei : O sursă de căldură, ca de exemplu o pătură termică. Pentru a pregăti
laptele, fierbem apă și atunci când este cald, amestecăm cu cantitatea de lapte praf care corespunde
vârstei sale. În funcție de vârsta dvs., vă vom oferi o anumită cantitate de lapte la intervale de timp
diferite, după cum este detaliat mai jos.

13
Hrănirea ariciului zi după zi :

Vârsta ariciului: de la 0 la 7 zile 4 ml de apă cu 2 ml de lapte 0,3 până la 0,5 ml la fiecare

2 ore din zi și noapte
Vârsta ariciului: între 8 și 14 zile 4 ml de apă cu 3 ml de lapte 0,5 până la 0,7 ml la fiecare
3 ore din zi și noapte
Vârsta ariciului: de la 15 la 21 de zile 4 ml de apă cu 4 ml de lapte 0,8 până la 1 ml la
fiecare 3 ore din zi și noapte.
De la 22 de zile, vom continua până la sfârșitul lactației cu aceeași proporție pentru
prepararea amestecului de apă-lapte.
Din cele 22 la 29 de zile am 1 ml la fiecare 4 ore și în cursul celei de a patra săptămână
vom reduce treptat până la 5 doze de somn o noapte de 7 ore pentru ca puii incep sa manance
hrana uscata in sine.
De la 30 la 37 de zile (săptămâna a cincea), vom merge în jos la 3-4 doze zilnice cu o
pauză de noapte de 8 ore.
Este posibil să nu mănânce din prima incercare, deoarece nu sunt utilizate pentru scurgeri
și nu știe că laptele este acolo: apasam un pic pe scurgere pentru a lăsa o picătură de lapte și
micul arici poate observa bine aroma și pentru a începe sa lingă scurgerile, atunci vom folosi
pentru a pune varful scurgerii sau a seringii în gură și vom stoarce ușor pentru a face laptele să
iasă. După ce a băut suficient, ariciul nou-născut își închide gura și se îndepărtează de scurgere.
După ce le aducem aricilor noștrii un aport de lapte, trebuie să le curățăm de restul de lapte cu
o ștergare moale umezită cu apă caldă. După aportul de lapte este important să efectuați un mic
masaj al zonei perineale și burtă cu tifon înmuiat în apă caldă, așa cum o făcea mama lui când
îl lingea după alăptare. Acest mic masaj stimulează tranzitul intestinal pentru a ajuta la urinare
și defecare, de obicei se realizează imediat după masaj. Dacă nu se întâmplă acest lucru, nu
insistăm: va face acest lucru în următorul aport de lapte. După aceea, aricii nou-născuți sunt
obosiți și le punem în cuibul lor să doarmă până la următoarea hrănire. Din momentul în care
încep să-și deschidă ochii (18 zile), vom amesteca laptele praf în sticlă cu puțină hrană uscată,
se agită viguros și se lasă să se odihnească timp de câteva minute.
Le vom hrăni cu acest amestec, pot bea deja din sticlă, poate că trebuie să tăiem mamelonul
din sticlă astfel încât să permită trecerea bucăților de hrană uscată prezente în lapte. În mod
progresiv, vom crește cantitatea de hrană uscată pe care o vom pune în amestec, dar foarte atent:
ar trebui să existe întotdeauna mai mult lapte! Atunci când ajunge singur in punctul de a mânca,
vom aranja furajul de pământ cu amestecul de lapte praf într-un capac pentru borcan de jam, de

14
exemplu, și vom pune botul în interiorul lor, astfel încât să înceapă să mănânce. Dacă nu
mănâncă, vom întârzia această etapă. Când încep să apară dinții, vom pune pe capac niște bucăți
mici de lapte neimprimat. Ariciii nou-născuți trebuie să ridice aproximativ 1-2 grame de greutate
pe zi în prima săptămână, aproximativ 3-4 grame în timpul celei de-a doua săptămâni,
aproximativ 4,5 grame în a treia și a patra și aproximativ 8 grame de la a patra săptămână până
la al optulea. Uneori se observă o ușoară scădere în greutate în timpul înțărcării, nu trebuie să vă
faceți griji atâta timp cât este ușoară.

Sănătatea aricilor

Ariciul trebuie observat în fiecare zi. O problemă de sănătate poate fi indicată de schimbarea
apetitului, a comportamentului sau de schimbarea consistenței scaunului.

Boli ale ariciului african pitic

Pielea uscată
Problemele cutanate sunt foarte frecvente la aricii africani pitici. Este posibil să existe
pierderi ale oricărui barete, peeling, zone roșiatice și cruste pe urechi sau întărirea pielii în zona
respectivă. Cauzele sunt diferite, de la prezența paraziților pe piele până la probleme nutriționale
. Pentru a combate este necesar să mergeți la medicul veterinar și să aflați care este sursa
problemei. Este posibil să se recomande un tratament oral, în plus față de hidratarea în zonele
afectate cu uleiuri naturale.

Ciuperci și paraziți
Ca și în cazul câinilor și al pisicilor, ariciul este invitat căpușe , acarieni și ciuperci a pielii.
După cum știți, căpușele se hrănesc cu sângele animalelor, astfel încât acestea pot provoca
anemie ariciului dvs., în afară de provocarea bolilor. Acarienii vor provoca scabie, traduse în
căderea pintenilor, purito și pete negre care sunt observate în piele, cuibăresc de asemenea în
mobilier și covoare, infectând întreaga casă. Ciupercile sunt periculoase daca ariciul este bolnav
si slab si se raspandesc usor. Medicul veterinar va indica tratamente topic pentru a termina acesti
invadatori , precum și pașii de urmat pentru a curăța casa. Se recomandă curățarea completă a
cuștilor, alimentelor, paturilor și jucăriilor ariciului.

Diaree și constipație
Este vorba despre boli gastro-intestinale care cel mai adesea afectează acest mic mamifer.
Diareea este de obicei cauzată de schimbări bruște ale dietei sau lipsa apei, în timp ce cauza
constipației este stresul, devenind mortal la ariciul mai mic, dacă nu este detectat devreme. Dacă
observați orice modificare a modelului de defecare a ariciului dvs., ar trebui să mergeți imediat
15
la specialist. Nu introduceți niciodată o schimbare de hrană brusc, obișnuiți ariciul cu o dietă
variată de la o vârstă fragedă și întotdeauna aveți apă proaspătă pentru el. Evitați situațiile care
vă fac nervi , cum să il manipulați prea mult sau să il expuneți la zgomote puternice.

Obezitatea și anorexia
Ariciul african tinde să câștige rapid greutate dacă este supraîncărcat și nu i se permite să
facă exercitați zilnic, în natură aceste animale mici se plimba pe distanțe mari pentru a-și lua
mâncarea. Acest exces de greutate cauzează lipidoza și probleme ale pielii, deoarece umiditatea
devine prinsă în falduri. Se recomandă să controlați porțiunile alimentare și să-l lăsați să meargă
în grădină zilnic sub supravegherea dvs. sau să ieșiți cu el în parc. O roată de hamster în cușcă
este o opțiune bună, astfel încât să se poatși juca atunci când sunteți absenți. La celălalt capăt
avem anorexie , care este, de asemenea, foarte comună la arici africani. Acesta este în principal
dezlănțuit de respingerea dietei , dureri în gură, probleme digestive și lipidoză hepatică.
Descoperirea motivului pentru anorexie este esențială pentru a ști cum să o tratăm, dar este
necesar să acționăm repede pentru ca animalul să mănânce din nou, deci este necesar să recurgeți
la hrănire forțată.

Boli respiratorii răceli , pneumonie și rinită

Acestea se numără printre bolile sistemului respirator care atacă cel mai frecvent aricii
africani. Este evidențiată în mucus, frisoane, pierderea apetitului și, prin urmare, a greutății,
strănut , etc. Având în vedere aceste simptome, ariciul are nevoie de o vizită la medicul veterinar,
pentru a exclude faptul că o răceală simplă este ceva mai grav, cum ar fi pneumonia. Factorii
care declanșează boli respiratorii sunt, de obicei, temperaturi prea scăzute, la care este ariciul
extrem de sensibil , cu mediul praf și murdar (care cauzează, de asemenea, conjunctivită) și chiar
deficiențe nutriționale, deoarece apărarea mamiferului ar fi degradată, făcând-o vulnerabilă la
viruși. Se poate întâmpla ca, în timpul vizitelor sale în grădină, ariciul să ingereze mușchi și să
fie infectat cu paraziți pulmonari, ceea ce ar aduce tuse, dispnee și eventual moartea dacă nu este
tratată la timp.
Probleme dentare
Sănătatea dentară a ariciului este esențială, nu numai pentru a evita disconfortul, dar și un
disconfort oral poate aduce alte probleme, cum ar fi anorexia, cu consecințele sale. O gură
sănătoasă are ca rezultat gingii roz și dinții albi, deci orice ton care se îndepărtează de acestea
este un semn al unei probleme.
Parodontita este cea mai frecventă afecțiune, cauzând căderea dinților. Cea mai bună
modalitate de a evita astfel de probleme este de a avea grijă de hrănirea ariciului. În mod ideal,
atât pentru a oferi cea mai bună hrană cât și pentru a păstra dinții în stare bună este de a modifica
alimentele brute și moi cu alimente uscate. De asemenea, verificați dacă nu există reziduuri între
16
 dinți și consultați medicul veterinar cu privire la posibilitatea implementării o rutină de periere
dacă este necesar.

MEDICAMENTE

Medicatia utilizata in cazul ariciului african cat si a celui european, este similara celei
utilizate pentru majoritatea animalelor de companie. O atentie sporita insa trebuie acordata
dozarii medicatiei, accidentele prin supradozaj fiind relativ frecvente. Simptomele, in aceste
situatii, includ abolirea apetitului, dispnee, incoordonare, hipersalivatie, etc.
Antibiotice
Antibioterapia se realizeaza cu ajutorul preparatelor uzuale (folosite, spre exemplu, la
carnivorele domestice). Nu se recomanda, insa, administrarea antibioticelor din clasa
macrolidelor.

Substanta Doza Administrare Indicatii

Amoxicilina 50-150 mg/kg Bactericid cu spectru

larg
Amoxicilina + acid 30-50 mg/kg IM, SC, PO Infectii respiratorii,
clavulanic (Synulox) infectii cutanate,
enterita
Ampicilina 20 mg/kg PO, SC Bactericid cu
spectru larg
Cefalexin 30 mg/kg IM, SC, PO Infectii cutanate
Clindamicina 10-20 mg/kg PO Infectii osoase
Enrofloxacin 10 mg/kg SC, PO Borelioza,
pneumonie, enterita
neonatala
Metronidazol (Flagyl) 40 mg/kg SC Afectiuni ale cavitatii
bucale
Metronidazol + ½ tableta/kg PO Afectiuni ale
spiramicina (Stomorgyl) cavitatii bucale
Oxitetraciclina 50mg/kg PO Infectii respiratorii

Analgezice și anti-inflamatorii

In cazul afectiunilor musculo-scheletale insotite de procese inflamatorii (artroze, osteoartrite,

etc) se utilizeaza in mod frecvent Carprofenul. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca,
insa, 3 zile. Alte substante ce ce pot fi utilizate in realizarea analgeziei sunt butorfanolul si
meloxicamul.

17
Substanta Doza Administrare
Carprofen (Rimadyl) 5-10 mg/kg PO

Dexametazona 1 mg/kg IM, SC

Butorfanol 0.2-0.4 mg/kg SC, IM
Meloxicam 0.5 mg/kg PO

Antihelmintice
Patologia aricilor salbatici prezinta o dominanta a parazitozelor, in special a ectoparazitozelor.
In cazul aricilor domestici, in special cei ce coabiteaza cu alte specii, se constata o incidenta
crescuta a endoparazitozelor.

Substanta Doza Administrare Indicatii

Enilconazol 10% Amestec 1:50 local Afectiuni produse de

(Imaverol) apa distilata diverse specii de
Trichophyton si
Microsporum
Fenbendazol 100 mg/kg PO Nematodoze

Fipronil 0.25% local Purici, capuse

(Frontline)
Ivermectin 0.2-3 mg/kg SC Paraziti gastrointestinali
(strongiloidoze), scabie,
adjuvant in terapia
miazelor
Medbendazol 50-100 mg/kg PO Cestodoze

Sulfadimidina 200 mg/kg SC (3 zile) Coccidioze

Soluții perfuzabile

Deshidratarea se asociaza frecvent unor conditii improprii de microclimat precum si unor

afectiuni de fond. Astfel, aricii adapostiti in conditii deficitare – temperatura ridicata, expunerea
custii la lumina solara directa, absenta curentilor de aer, etc, prezinta un risc de deshidratare.
Deasemenea, situatii patologice precum voma excesiva, diareea, febra persistenta, poliuria
asociata afectiunilor renale, etc conduc la instalarea deshidratarii.

18
Substanta Doza Administrare Mentiuni
Solutii izotone 50-100 SC Fluide calde
mg/kg/zi
Dextroza 4% + 100 ml/kg SC + 10% Duphalite
Clorura de sodiu
0.18%
Duphalite 10 ml/kg SC

Hartmann 100 ml/kg/zi SC + 10% Duphalite

Medicatie diversă

Substanta Doza Administrare Indicatii

Atropina 0.2 mg/kg - Stimulant cardiac

- Intoxicatia cu pesticide
Bromhexim 1 masura PO Mucolitic, adjuvant in bronhopneumonie
(Bisolvon)

Cloramfenicol – local 4-6 aplicari/zi

[Link]
Aminofilina 30 mg/kg IM, SC - Stimulant cardiorespirator
(Miofilin) - Adjuvant in infectii respiratorii

Caolin Antidiareic

Vitamina K 5-7 mg/kg Intoxicatia cu warfarina

Furosemid 2.5-5 IM, SC

mg/kg
Ranitidina 3.5 mg/kg PO, IM antiacid

BIBLIOGRAFIE:

Sursă: [Link]
[Link]
Sursă:[Link]
[Link]
Sursă: [Link]
Sursă: [Link]

19