REFERAT

Elev: Mardare Daria – Ioana

Clasa a V-a B

1. Epopeea lui Ghilgameș

Epopeea lui Ghilgameș este un poem epic din Mesopotamia antică,

aparținând culturii sumero-babiloniene. Este cea mai veche scriere
literară păstrată a umanității, datând de la începutul mileniului al III-lea
î.Hr. S-a păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui
asirian Assurbanipal de la Ninive și povestește faptele eroice ale
lui Ghilgameș, legendarul rege al cetății Uruk.

Poemul a fost descoperit abia în secolul al XIX-lea. Probabil de origine

sumeriană, dar absorbit și adaptat de civilizațiile succesive
ale Mediteranei orientale, poemul conține multe elemente mitologice
care aveau să apară în literaturile și tradițiile mitologico-religioase ale
civilizațiilor ulterioare.

Subiectul
Potrivit mitului, la solicitările cetățenilor oprimați din Uruk, zeii le-au trimis
acestora o creatură uriașă, un sălbatic, pe Enkidu, pentru a-l provoca la
luptă corp la corp pe regele Ghilgameș, care îi tiraniza și le necinstea
fiicele. Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clară a niciuneia
dintre părți, astfel încât Ghilgameș și Enkidu au devenit prieteni
nedespărțiți. Cei doi au călătorit, au fost părtași la nenumărate aventuri,
și-au dovedit eroismul și curajul înfruntând creaturi fantastice
periculoase, fapte care le-au dus faima peste mări și țări.

Relief cu Ghilgameș din palatul lui Sargon al II-lea (acum la Muzeul Luvru)

1
Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu era atât de strânsă încât a deranjat
divinitățile. Zeița Iștar, protectoarea Uruk-ului, a încearcat să-i despartă,
ispitindu-l pe Ghilgameș cu declarații de iubire. Când însă acesta o
respinge cu agresivitate și trufie, zeița se răzbună, ucigându-i prietenul
iubit. Regele se confruntă pentru întâia oară cu pierderea ireversibilă a
celei mai dragi ființe și cu implacabilul destin al oamenilor, supuși
inevitabil morții. Neconsolat, puternicul Ghilgameș pleacă în căutarea
nemuririi, despre care aflase că fusese acordată de zei, în mod
excepțional, unui singur om, înțeleptului Uta-napiștim, supraviețuitorul
Marelui Potop, cu care divinitățile pedepsiseră omenirea. Tradiția despre
Uta-napiștim se va regăsi mai târziu în Biblie în relatările despre Noe.
Uta-napiștim îi dă lui Ghilgameș cheia accesului la nemurire, o plantă
aflată pe fundul mării. Dar, în final eroul nu va obține nemurirea, el
eșuând la testul inițiatic la care fusese supus de zei. Ghilgameș se
întoarce în lumea oamenilor, al cărei exponent este, resemnându-se să
construiască lucruri la fel de efemere ca el însuși.
Secvențe narative
Episoadele poemului nu au legătură literară unele cu altele (ca rapsodiile
din Iliada), fiecare narând câte o ispravă de alură colosală, săvârșite de
erou; principalele isprăvi:

 lupta contra regelui Akka din Kiș

 expediția, împreună cu prietenul său Enkidu, de prindere și
distrugere a monstrului Humbaba;
 lupta contra Taurului Ceresc trimis de zeița Iștar să-l ucidă pe erou,
care-i refuzase dragostea;
 călătoria în imperiul subteran după floarea nemuririi;
 moartea eroului (deși nu rezultă clar din nici un text dacă e vorba și
de moartea lui Ghilgameș sau numai a lui Enkidu; în varianta
akkadiană, Ghilgameș călătorește în lumea cealaltă ca să afle
secretul imortalității de la strămoșul său Uta-napiștim, care-i comunică
și amănuntele desfășurării potopului; această versiune e de altfel cea
mai unitară epic).

Interpretare
Ceea ce este fundamental în mitul lui Ghilgameș se poate numi drama
existențială a omului, lupta lui cu forțele oculte și perspectiva înfrângerii
lor, raportul cu femeia și raportul de prietenie între oameni, teama
de moarte și setea de nemurire; paralel, mitul rezumă alegoric istoria
devenirii și destinul oamenilor ca societate: vânătoarea, păstoritul,

2
civilizația urbană, constituirea statului arhaic, catastrofele cosmice,
marile întrebări ale gândirii.

2. Codul lui Hammurabi

Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi) este o
culegere de legi din timpul regelui babilonian Hammurabi. Codul a fost
scris în jurul anului 1760 î.Hr. , cuprindea un Prolog, 282 de articole de
legi și un Epilog. Textul a fost săpat pe o stelă din diorit lungă de 2,25
metri. Stela a fost descoperită în 1902 de M. J. de Morgan în timpul
săpăturilor arheologice efectuate la Susa. Se presupune că a fost pradă
de război luată de un cuceritor dintr-un oraș babilonian. Stela se află
în muzeul Louvre din Paris, iar o copie a ei se află la muzeul
Pergamon din Berlin.
Codul lui Hammurabi nu a fost în epoca sa ceva ieșit din comun: cu trei
sute de ani mai devreme, regele sumerian Ur-Nammu scosese o
culegere similară, iar cu 150 de ani înaintea lui Hammurabi,
regele Isinului, Lipit-Iștar, dispusese inscripționarea unei stele similare.
Însă cele două coduri de legi sumeriene s-au păstrat doar fragmentar. În
contrast, codul lui Hammurabi a fost răspândit în exemplare numeroase.
O copie, pe tăblițe de lut, a fost descoperită în resturile bibliotecii
din Ninive a regelui asirian Asurbanipal.
Codul lui Hammurabi este apreciat mai mult din punct de vedere literar
decât din cel juridic.
Codul diferențiază trei tipuri de oameni: omul liber, subalternul (omul
care se prosternează) și sclavul (juridic fiind asimilat unui bun mobiliar).
Drepturile femeii sunt protejate juridic. Femeia dispune de bunurile sale
pe care le administrează liber, practică numeroase meserii și uneori
poate avea răspunderi importante în societate. După căsătorie, femeia
se supune autorității soțului. Ca văduvă, poate administra și apăra
interesele moștenitorilor. La moartea tatălui (capul familiei), puterea
revenea fiilor și, în cazul lipsei de moștenitori de parte bărbătească,
fiicelor. Pentru supuși, codul lui Hammurabi prevedea obligativitatea
monogamiei. Suveranii puteau fi însă poligami.

3
 Codul Hammurabi

Codul de legi

Babilon, 1792 - 1750 î.Hr.

 Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă,

acuzatorul va fi omorât.
 Dacă cineva acuză pe altcineva, și poate dovedi vina acestuia, el
va fi răsplătit cu bani.
 Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedește că
a greșit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori cât a impus el
acuzatului, și nu i se va permite să mai judece.
 Dacă cineva fură pe fiul altcuiva, va fi omorât.
 Dacă cineva găsește un sclav evadat și îl returnează proprietarului,
acesta va trebui să plătească doi șekeli.
 Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va fi omorât.
 Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, și barajul cedează,
el va fi vândut, iar banii obținuți vor înlocui recolta pierdută în timpul
inundării culturilor.
 Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti pierderea.
 Dacă cineva își lasă grădina în seama unui grădinar, iar acesta își
face treaba bine timp de patru ani, în al cincilea an proprietarul e
obligat să ia parte la grădinărit.
 Dacă grădinarul nu și-a făcut treaba bine, iar plantele suferă, el va
plăti pierderea în funcție de producția vecinului.
 Dacă cineva are o datorie, și nu poate plăti, el se poate vinde pe
sine, pe soția sa, pe fiul său și pe fiica sa să muncească; după trei ani
ei vor fi eliberați.
4
 Dacă un om dator își plătește datoria cu un sclav, iar sclavul este
suficient de bun, nu pot exista obiecții.
 Dacă cineva se căsătorește cu o femeie, dar nu are niciun fel de
relații cu aceasta, nu se consideră căsătorie.
 Dacă o soție are relații cu un alt bărbat, amândoi vor fi legați și
aruncați în apă, dar soția poate fi iertată de soțul ei și dăruită regelui
ca sclavă.
 Dacă un bărbat folosește violența asupra soției altui bărbat pentru
a se culca cu ea, el va fi omorât, iar femeia considerată fără vină.
 Dacă un bărbat este capturat în război, iar femeia părăsește casa,
deși este mâncare suficientă, ea va fi aruncată în apă.
 Dacă un bărbat este capturat în război, și nu există mâncare,
femeia este fără vină dacă părăsește casa.
 Dacă un soț părăsește casa, soția pleacă în altă casă, iar soțul se
reîntoarce, soția nu este obligată să se reîntoarcă.
 Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naștere
copiilor săi, o parte din pământ și din bani trebuie cedată ei de soț.
Când copiii cresc, ea se poate recăsători.
 Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie cu care nu a avut
copii, îi va da înapoi zestrea și banii pe care i-a adus din casa tatălui
ei.
 Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta crește în casa părinților
adoptivi, părinții naturali nu pot cere întoarcerea acestuia.
 Dacă cineva lovește pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în
public de șaizeci de ori.
 Dacă cineva lovește pe altcineva de același rang, va plăti o mina
de aur.
 Dacă un sclav lovește un om liber, îi vor fi tăiate urechile.
 Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată, iar aceasta pierde
sarcina, el îi va plăti zece șekeli.
 Dacă un constructor construiește o casă, și o construiește bine,
proprietarul va plăti doi șekeli pentru fiecare suprafață a casei.
 Dacă însă nu reușește, și casa se prăbușește, ucigându-l pe
proprietar, constructorul va fi omorât.
 Dacă fiul proprietarului va fi omorât, fiul constructorului va fi ucis.
 Dacă un fiu își lovește tatăl, fiului i se vor tăia mâinile.