BALTAGUL, M.

Sadoveanu

1. Roman polimorf, încadrandu-se pe criteriul tematic în mai multe categorii: roman mitic, tradițional, realist,
rural, polițist, al familiei, de inițiere (bildungsroman), de dragoste, antropologic.

- cele mai clare sunt trăsăturile realiste: veridicitate, tematică socială, personaje tip, narator obiectiv,
omniscient, omniprezent (este roman obiectiv), descrieri de mediu social, stil clar, concis, lipsit de podoabe
artistice.

2. 1930 - roman interbelic, înscriindu-se în în direcția tradiționalistă, pe tematică rurală

3. Viziunea autorului despre lume: este complexă, abordand trei aspecte:

- este o viziune realistă, prezentand veridic aspecte ale societății arhaice a oierilor moldoveni, cu accent pe
problematica rânduielii și a dreptății
- viziunea moralizatoare reiese din acțiunile justițiare ale personajelor, autorul transmițand mesajul că, mai
devreme sau mai tarziu, răul este pedepsit
- viziunea mitică: reiese din combinarea elementelor din trei mitologii diferite:
a) din mitologia romanească preia: mitul existenței pastorale a poporului roman ilustrat de balada
”Miorița” ( transhumanța, intriga polițistă, mottoul, căutarea omului drag), superstiții și credințe, animale
simbolice (lupul, pajura, ariciul, iepurele - semnificațiile acestora sunt detaliate într-un studiu de Alexandru
Paleologu;
b) din mitologia greacă: mitul labirintului cu toate legendele țesute în jurul său (drumul căutării lui
Nechifor = rătăcire între viață și moarte, căutare a minotauruli pentru pedepsirea lui, experiență inițiatică pt.
Gheorghiță și un labirint interior), mitul coborarii în infern a lui Orfeu, în recuperarea soției sale moarte (Vitoria
coboară în lumea morții, recuperează trupul soțului și, prin înmormantare, îl pierde diefinitiv în lumea umbrelor)
c) din mitologia egipteană preia mitul zeiței Isis care își caută soțul, pe Osiris, ucis de fratele său, Seth,
pentru a-i lua locul. Este ajutată de fiul ei, Horus, și de Anubis. Îi găsește rămășițele, îl recompune și îl învie, dar
ca zeu al lumii de dincolo. Vitoria trece prin aceeașă experiență, găsind rămășițele soțului ajutată de Gheorghiță
și de Lupu, îl îngroapă și astfel, îl integrează pentru veșnicie în lumea morții.

4. Teme: numeroase, ducand la complexitatea romanului:

- realiste: socială, rurală, familia
- universale: moartea, inițierea, iubirea
- teme sadoveniene: natura, arta povestirii, înțelepciunea
Motive: animalul simbolic, visul, marile rituri de trecere: nașterea, nunta, înmormantarea.
Laitmotivul: rânduiala = ordinea universală, reguli și valori care conduc nu numai viața oierilor, ci și universul
tot. Crima a tulburat acest echilibru, de acea datoria Vitoriei are o importanță covarșitoare: de a pune ordine în
universul cunoscut.

5. Titlul = armă cu două tăișuri, folosită de oieri pentru a se apăra de animalele sălbatice
- în roman = arma crimei și a pedepsei (aceeași armă) = devine un simbol bivalent: răul și crima presupun
obligatoriu binele și pedeapsa

6. Indicii spațio-temporali: numeroși și preciși = veridicitate = realism

a) spațiul = Moldova, zona Dornelor; categorii de spațiu:
- spațiul real (al călătoriei): Călugăreni, Farcașa, Borca, Cruci, Vatra Dornei, Sabasa, Suha
- spațiul fictiv: Măgura Tarcăului (satul Lipanilor) și Doi Meri (satul ucigașilor)
- spațiul simbolic: labirintul, rapa, Crucea Talienilor (locul crimei, trimite, ca sonoritate, spre ”legea talionului”
din Vechiul Testament = ”Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte!” - Gheorghiță acționează sub incidența acestei
legi, deci este obligat să pedepsească ucigașii).
b) timpul = început de secol XX; acț. durează aprox. jumătate de an, derulandu-se între granițe temporale
de sărbătoare și simbolice: Sf. Dumitru (momentul plecării lui Nechifor după oi = sf. anului pastoral și agricol -
semn al morții) - Sf. Gheorghe (este găsit și înmormantat = începutul unui nou an agrarr și pastoral - Nechifor
pătrunde în viața veșnică)
+ Sf. Andrei - un alt monent simbolic în acțiunea romanului = noaptea în care răul stăpanește pămantul = poate
fi momentul morții lui Nechifor

7. Structură = 16 capitole, fără titluri

Compoziție = 2 planuri narative: principal - căutarea lui Nechifor; secundar - inițierea lui Gheorghiță

8. Incipitul = legenda spusă de Nechifor pe la cumetrii (tehnica narativă a punerii în abis) = darurile împărțite de
Dumnezeu neamurilor; oierii, întarziați, au rămas cu ce aveau (randuiala lor - transhumanța, o viață grea, departe
de familie...) și le-a dat, în plus, un suflet ca din soare rupt și o inimă ușoară să se bucure cu ai lor de viața pe
care o duc.
- randuiala este mai puternică decât orice, iar fam. Lipan trăia în conformitate cu ea.
Finalul = ultima replică a Vitoriei către Gheorghiță în care stabilește ce au de făcut în continuare: pomenirile
pentru sufletul mortului, recuperarea oilor și mutarea lor lângă celelalte, întoarcerea acasă pentru a continua
același trai. Refuzul de a o căsători pe Minodora cu fiul dăscăliței lui Topor sugerează că Vitoria se îngrijește
astfel și ca generația următoare să respecte rânduiala.
Relația incipit - final = simetrică, bazată pe laitmotivul rândiuelii, acum restabilite.

9. Acțiunea:
a) expozițiunea = prezentarea famliei Lipan și a relațiilor dntre ei
b) intriga = visul repetat al Vitoriei: Lipan trece în asfințit o apă neagră, cu spatele la Vitoria = semne de moarte
c) desf. acț:
- merge la preot pentru a-i scrie o scrisoare lui Gheorghiță (era la Jijia, își aștepta tatăl) să se întoarcă acasă;
preotul o sfîtuiește să aibă răbdare și să nu se încreadă în vise
- merge la baba Maranda care îi dă în bobi și în cărți: Nechifor ar fi ținut de o feneie cu ochii verzi, de aceea nu
vine; Vitoria nu crede
- pregătiri spirituale: începe postul negru ce durează pe parcursul a 12 vineri; plătește slujbe pentru sufletul
mortului;
- vine Gheorghiță: discuția cu mama sa = episod semnificativ; vrea să-l trimită singur să-l caute pe Lipan, dar el
ezită și atunci ea hotărăște că vor merge împreună
- se roagă la icoana Sf. Ana și merge la Piatra să anunțe autoritățile că lipsește soțul ei; intră la prefect, vorbește
cu el și acesta presupune că Nechifor a fost doborât de hoți, pentru că avea bani la el; Vitoria este uimită că un
om străin s-a gândit la așa ceva și își zice că probabil este prăvălit în vreo fânt=nă, de aceea nu a fost descoperit
și că autoritățile nu-l vor găsi, trebuie să meargă ea, cu ajutor și semn de sus ca să izbândească
- pregătiri materiale de plecare: vinde produse din gospodărie unor negustori cu care Nechifor lucra de obicei;
între ei - David; banii pe care îi primește îi lasă peste noapte la preot; vin hoții - îi alungă cu pușca;
- călătoria începe pe 10 martie: Vitoria și Gheorghiță merg cu David, până la Călugăreni, acasă la el, unde
înnoptează; soția lui David spune că astă-toamnă, Nechifor trecuse pe la ea în drum spre Dorna; Vitoria,
ascultând, varsă o picătură din pahar ”pentru sufletul mortului”
- Farcașa: ajung într-o zi de târg - lume adunată: doi indivizi păcăleau lumea cu un joc de noroc; apare
subprefectul, Anastase Balmez, însoțit de jandarmi, îi surprinde pe cei doi, îi arestează și îi anchetează de față cu
lumea; apoi îi vede și pe Vitoria și pe Gh. - vorbește cu ei; (episodul sugerează că în această lume nouă în care
intră Vitoria, răul este prezent, dar este mereu pedepsit); înnoptează la moș Pricopie, un potcovar - își amintește
că astă-toamnă a potcovit și calul lui Nechifor + pleca la drum asupra nopții, fără să se teamă de hoți sau de
oameni răi;
- Borca: dau de un botez - oameni mulți, Vitoria crede că va afla ceva; nimeni nu știe nimic;
- Cruci: dau de o nuntă ............; evenimentele sugerează că va da și de o înmormântare = drumul vieții;
- pe drum, sunt acostați de un străin, care intră în vorbă cu Vitoria, îi șoptește ceva la ureche, iar Vitoria îi spune
lui Gheorghiță să îl pălească el cu baltagul;
- Vatra Dornei: merge la administrația pieței, pentru că aici fusese târg de animale astă-toamnă; află că Nechifor
cumpărase 300 de oi (prima duminică din nov.) și că vânduse 100 din ele la doi ciobani, continuând apoi drumul
împreună;
- Sabasa: cârciumarul Toma își amintește de cei trei ciobani, îi dă o călăuză pentru a trece muntele dincolo;
- Suha: Iorgu Vasiliu, cârciumarul, îi spune că au trecut cele 300 de oi, dar cu doi ciobani, doi oameni pe care îi
cunoaște, din sat de la Doi Meri: Vitoria înțelege că s-a întâmplat ceva rău;
- îi cheamă pe cei doi, Ilie Cuțui și Calistrat Bogza, la Primărie și îi întreabă despre soțul ei, încotro a luat-o după
ce s-au despărțit de el;
- vorbește cu soțiile lor, nu află nimic despre Nechifor, dar află câte ceva despre soții lor: starea lor materială era
mai bună, Calistrat bea cam mult de la o vreme, iar Cuțui are coșmaruri;
- găsește câinele, le Lupu, în ograda unui om, iar acesta dă semne de neliniște când trec pe lângă Crucea
Talienilor; îi dă drumul din lanț și câinele coboară în râpă și urlă; Vitoria âl trimite pe Gheorghiță să vadă, acesta
începe să strige de jos, apoi coboară și ea: cadavrul descompus și ”împuținat de fiare” al lui Nechifor era acolo.
- anunță autoritățile; între timp - Gh. este lăsat lângă cadavru să îl vegheze cu o lumânare aprinsă;
- subprefectul nu reușește să afle nimic despre ucigașii lui Nechifor, dar Vitoria sugereazpâă că cei dou știu mai
multe decât spun;
- pregătește înmormântarea; are un moment de slăbiciune când este coborât în groapă;
- punctul culminant = la parastas, îi invită și pe cei doi și provoacă o reacție nervoasă a lui Calistrat care îl dă
de gol (+ episod semnificativ); după ce Vitoria reconstituie crima, Calistrat se repede la Gheorghiță să își ia
baltagul înapoi, câinele scapă și sare la Calistrat, în timp ce Gh. îl lovește cu muchia baltagului în frunte;
- Calistrat, cu ultimele puteri, recunoaște crima, cere să fie iertat de Vitoria: ”Să te ierte Dumnezeu!”; Ilie Cuțui
este arestat.
- deznodământ: Vitoria și Gh. se întorc la viața lor obișnuită.

10. Conflictele:
- exterioare: principal - Vitoria (+Gheorghiță) - ucigașii soțului (dreptatea, reintituirea rânduielii); acesta
presupune conflictul inițial al lui Nechifor cu ei( cauza= invidia, lăcomia);
secundare: - între generații (Vitoria - Minodora)
- între civilizații (cea de la munte - cea de la câmpie)
- interioare: Vitoria: bănuiește că este mort, dar speră să se înșele); Gheorghiță: se teme că o va dezamăgi pe
mama sa.

11. Personaje:
a) Vitoria Lipan
- tipologie = femeia voluntară, hotărâtă;
= personaj reprezentativ pentru o categorie socială (lumea oierilor moldoveni: tehnica basoreliefului)
= personaj justițiar: ”un Hamlet feminin” - G. Călinescu
= personaj inițiator, mentor în procesul maturizării lui.
- în construcția ei există tipare mitice: Vitoria = măicuța bătrână din ”Miorița”; = Orfeu feminin ; = Isis
- mijloacele de caracterizare: - directă:
- naratorul - portre fizic + stări de spirit
- Gheorghiță: ”Mama asta e fărmăcătoare, cunoaște gândul omului”, ”îi crescuseră țepi de
aricioacă”
- oamenii străini: ”muierea asta e rea și umblă cu .....”, ”vicleană”, ”e de pe altă lume, ale noastre
lovesc cu vorba, nu cu baltagul”
- autocaracterizare: ”toți sunt învățați, numai eu îs o proastă”
- indirectă .......................
+ caracterizare indirectă prin nume
+prin vestimentație și limbaj
_ trăsături:
- gospodină: harnică, organizată, econoamă; superstițioasă, credincioasă
- mamă: aspră, ocrotitoare, inflexibilă
- soție: înțelegătoare, devotată, își acceptă rolul, deși soțul este infidel; știe că tot la ea se întoarce;
- în experiența căutării lui Nechifor: inuitivă, inteligentă, abilă, vicleană, adaptabilă, atentă la detalii, determinată,
cunoaște psihologia umană, neiertătoare
b) Gheorghiță
- tipologie = neinițiatul (caracter de bildungsroman al operei)
= reprezentantul masculin al unei civilizații: deschis spre noi, spre cunoaștere, ca să se poată adapta;
- tipar mitic = Horus, zeu al aerului, care preia o parte din atribuțiile lui Osiris, tatăl său
- mijl. de caracterizare: - directă - portret fizic (naratorul)
- Vitoria: ”dragul mamei cărturar”
- caract indirectă: numele (Sf. Gh.; preluase numele tatălui ........)
- trăsături: ascultător, respectuos, cuminte, inteligent, învățase carte, descurcăreț atât cât îl învățase tatăl său;
sensibil, nesigur pe sine, ăngrijorat să nu-și dezamăgească mama.
c) relația personajelor= complexă: legătura de sânge + relația mentor - neinițiat

12. Naratorul este obiectiv, omniscient, omniprezent, cu perspectivă narativă obiectivă extradiegetică, viziune
narativă ”dindărăt” și focalzare zero; limbajul său nu se diferențiază de cel al personajelor = își asumă
apartenența la această lume arhaică a oierilor.

13. Stil clar, concis........ = realism

Limbajul: nuanțe arhaice, ceremonioase, speific sadoveniene

14. Concluzia

Caracterizarea personajului

1. Vitoria Lipan este personajul principal din romanul „Baltagul” scris de Mihail Sadoveanu şi publicat în 1930.
Aceasta reprezintă femeia voluntară, ce îşi asumă rolul de conducător al familiei, un personaj justiţiar şi un
mentor, un simbol pentru o societate arhaică, tradiţională.

2.Viziunea autorului despre lumea în care se mișcă personajul:

- realistă, deoarece fixează veridic coordonatele unei civilizaţii arhaice reprezentate de Vitoria, a
păstorilor moldoveni cu legile, valorile şi credinţele lor nescrise, apreciate ca fiind singurul mod posibil de
existenţă, în contradicţie cu noua civilizaţie a târgului.
- moralizatoare - reiese din acțiunile justițiare ale personajului, autorul transmițand mesajul că, mai
devreme sau mai tarziu, răul este pedepsit

43 Teme care se regăsesc în construcția personajului sunt numeroase:

- realiste: socială, rurală, familia, Vitoria fiind reprezentanta unui stil de viață arhaic, ce dictează
acțiunile tuturor celor din familia ei
- universale: moartea, al cărei fir îl urmează în căutările ei; inițierea (conduce cu înțelepciune procesul
de maturizare al fiului ei), iubirea pentru cel dispărut, care îi ghidează toate acțiunile
- teme sadoveniene: natura – semnele ei sunt inteligibile numai pentru Vitoria, arta povestirii (cuvântul
are valoare magică, de aceea reconstituirea crimei de către Vitoria se transformă din ipoteză în adevăr
incontestabil), înțelepciunea ancestrală ce o caracterizează pe femeie.
Motivele literare sunt și ele sugestive pentru construcția personajului, deoarece țes o rețea fină de
semnificații pe care numai ea le înțelege: animalul simbolic (semnificațiile acestora sunt detaliate într-un studiu
de Alexandru Paleologu: lupul – aminlalul care conduce sufletele morților în lumea cealaltă devine Lupu, câinele
care o conduce pe Vitoria la osemintele soțului; pajura îi transmite vești din lumea de dincolo; ariciul, semn al
înțelepciunii, este animalul simbol al Vitoriei: ”îi crescuseră țepi de aricioaică”; iepurele – amimal malefic, este
regăsit de ea pe chipul ucigașului cu buză de iepure), visul, marile rituri de trecere: nașterea, nunta,
înmormantarea.
Laitmotivul: rânduiala = ordinea universală, reguli și valori care conduc nu numai viața oierilor, ci și universul
tot. Crima a tulburat acest echilibru, de acea datoria Vitoriei are o importanță covarșitoare: de a pune ordine în
universul cunoscut.