Comentariu Baltagul

Romanul baltagul scris de catre marele povestitor Mihail Sadoveanu a aparut in 1930. Mihail Sadoveanu a scris peste 100 de opera, printre care si romanul realist, dupa altii fiind considerat si mitic, politist sau initiatic, baltagul. Romanul este specie a genului epic in proza de dimensiuni mari, mai multe planuri narrative, opera complexa, personaje numeroase. Tema romanului este prezentarea satului de tarani moldoveni. Romanul prezinta intr-un mod foarte original monografia satului romanesc, dar si ritualurile, semnificatia semnelor, partea mitica a satului de munte. In acelai timp esistenta pastorala aflata sub imperiul randuieli care este neschimbata de sute de ani, legile dupa care se guverneaza acest sat find nescrise, si anume traditiile si obiceiurile mostenite din strabuni. Motto-ul romanului este : stapane, stapane mai cheama si un cane. Acesta sugereaza viziunea mioritica asupra mortii. Titlul romanului reprezinta o arma cu o semnificatie speciala. in mod autohton, baltagul este o arma specifica ciobanilor, el fiind asemanator cu un topor cu 2 taisuri. In mod symbolic, baltagul este arma dreptatiii. Nechifor Lipan a fost omorat cu baltagul lui oierului Calistrat Bogza, si in mod symbolic Calistrat este omorat cu acelasi baltag, astfel dreptatea fiind realizata. Baltaul lui Gheorgita care inainte de a-l avea a fost sfintit pentru a arata ca urmeaza a fi folosit pentru a face dreptate, nu pentru a infaptui crime. Romanul are o structura liniara, un fir epic complex si adanc, care arata confruntarea dintre 2 lumi: lumea de sus, a oamenilor de la munte, a celor invatati cu gruel, o lume conservatoire si inchisa si lumea de jos, lumea muntenilor, bazata pe reguli si deschiasa la nou si la schimbare. Romanul debuteaza cu legenda relata de Nechifor Lipan, bazata pe crearea lumii de catre Dumnezeu si darurile pe care El le-a impartit oamneilor. Povestea sugereaza ca lumea este guvernata de legea naturala si ca totul tine de vointa divina. Aceasta este crezul oamenilor de la munte, de aceea ei resping tot ce este nou. Romanul este structurat din 16 capitole ce evidentiaza 3 mari idei esentiale. Primele 6 capitole evidentiaza asteptarea Vitoriei Lipan a sotului ei. Nechifor Lipan pleacase de-acasa dupa niste oi, la Dorna, s-

acu Sf. Andrei era aproape si el inca nu se intoarese. In singuratatea ei, femeia cerca sa patrunda pana la el. Incepannd cu capitolul 7 pana la capitolul 13, Vitoria incepe cautarile, urmand traseul urmat de Nechifor, si inceracand sa afle ce s-a intamplat cu barbatul ei. Ultimele 3 captitole evidentiaza gasirea ramasitelor lui Nechifor, ingroparea lor, cautarea vinovatilor si demascarea lor. Vitoria Lipan este sotia unui oier, Nechifor Lipan, care locuieste in Magura Tarcaului. Nechifor a plecat la Dorna penrtu a cumpara oi, dar nu s-a intors acasa, intarziind foarte mult. Vitoria se ingrijoreaza, nestiind ce s-a intamplat cu barbatul ei. Asadar, ea cere sfatul parintelui, dar se duce si la baba Maranda, o vrajitoare. Vitoria este superstitioasa sin fire si atenta la toatele semenle care ii apar in cale: il viseaza pe Nevhifor intors cu spatele trecand o apa meagra, trecand a apa neagra, cocosul canta cu ciocul spre poarta, semn de plecare. Tinand cont de aceste semen, ea se decide sa plece in cautarea lui Nechifor. Se pregateste de calatorie in doua moduri, unul spiritual dar si din punct de vedere materiel. Vitoria tine post negru 12 zile, seduce la Manastirea Bistrita pentru a se ruga la icoana Sf Ana. Isi aranjeaza gospodaria:face rost de bani pentru drum din vanzarea unor produse lactate, ii da ordine argatului, o duce pe Minodora la Manastire. Lui Gheorghita ii face un baltag no, pe care il sfinteste preotul din sat. Avand toate lucrurile pregatite, Vitoria porneste la drum spre primavera, atunci cand zapezile se topeau. Ea este ajutata de catre domnul David, cu care porneste la drum pe sanie, despartiindu-se la Calugareni. Dommnul David o respecta si o admirafoarte mult pe Vitoria, lucru reiesit chiar din spusele sale: daca n-as fi ovrei si insurat si munteanca asta n-ar avea sot, intr-o saptamana as face o nunta. Munteanca a incercat sa urmeze traseul parcurs de Nechifor. Asadar a trece pe la cat de multe carciumi si hanuri, incercand sa afle cat mai multe informatii despre sotul ei. Ea ii intreaba pe toti hangii despre un barbat cu caciula brumarie si cal negru tintat. Datorita inteligentei si perseverentei sale, ea pune cap la cap informatiile primite si incearca sa afle adevarul. Vitoria parcurge itinerarirul ciobanului, ca intr-un labirint. Femeia nu renunta la imterpretarea semnelor nici dupa ce porneste in calatorie. Ea se considera calauzita de vant, de aceea in Dorna ea isi da seama dupa vant ca trebuie sa faca popas.

Aici incepe o alta serie de cautari si interogatorii. Aici afla de cei doi ciobani, Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Ea se pune in postura de victima cand vorbeste cu ei si trage de limba pentru a afla cat mai multe. La putin timp ea il gaseste pe Lupu, cainele lui Nechifor intr-o curte. Cu ajutorul lui, Vitoria impreuna cu fiul ei descopera rapa unde se aflau ramasitele lui Nechifor. La vederea ramasitelor, ea nu isi poate ascunde supararea si emotia, asa incat scoate un strigat dureros: Gheorghita.. acesta fiind numele lui Nechifor de botez, nume pe care numai Vitoria il cunostea. Conform regulilor din noua societate, Vitoria cheama autoritatile pentru a sesiza si ele ca Nechifor a fost ucis cu baltagul. A doua oara cand Vitoria nu se poate stapani si isi demasca sentimentele este momentul cand Nechifor este ingropat: gheorghita! De ce m-ai lasat? ea il cheama sip e fecior sa isi ia ramas bun de la tatal sau. In continuare ea incearca sa-I demascheze pe vinovati. La praznic, ea discuta cu cei prezenti, in special cu Ilie si Bogza. Ea creeaza tensiune, prin relatarea exacta a scenei crimei. Spusele femeii i se par interesante chiar si subprefectului, care isi puse coatele pe stergar si si intoarse urechea stanga, cu care auzea mai subtire, privind in acelasi timp si cu coada ochiului.. in relatarea ei se intalnesc multe verbe, dand impresia unei actiuni bine planificate. Punctual culminant al povestirii este acela in care Vitoria ii cere baltagul lui Bogza pentru a i-l da lui Gheorghita si spune ca baltagul este mai vechi sis tie mai multe. Bogza care s-a imbatat, fiind ademenit de munteanca se enrveaza sic ere baltagul inapoi. In acel moment, Gheorghita incurajat de mama lui il loveste mortal pe vinovat in crestetul capului. In ultimele sale clipe, Bogza marturiseste crima si isi cere iertare. Stapna pe sine, femeia ii da o replica neasteptata: Dumnezeu sa te ierte. Dupa rezolvrea problemei, lucrurile revin la normal. Vitoria se gandeste sa o marite pe Minodora, dar nu dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei lui Topor. Vitoria este o femeia familista, cu o putere launtrica mare vea intr-insa o putere pe care Lipan nu era in stare sa le dezlege. Venea la dansa ca la apa cea buna. Este o fira religioasa si o aparatoare a traditiei, nu a lasa pe Minodora sa poarte bluza si coc, si o cearta ca arunca gunoiul in fata soarelui.

Nechifor este un personaj al carui portret este realizat din spusele celorlalte personaje, Vitoria, hangii. Naratorul este omniscient si omnipresent, conservatr si admirator al vechilor traditii. Naratiunea este obiectiva si heterodiegetica, iar constructia este liniara. Motivele sunt foarte intalnite in acest roman, cel mai important fiin cel al calatoriei, cu ajorul caruia flacaul este initiat si la sfarsitul calatoriei devine matur din toate punctele de vedere. Al motive sunt cele ale labirintului, cel al dezvaluirii si al demistificarii. In roman se intalnesc numeroase ciureci, find un limbaj traditional. Cuvintele predominante in text sunt semn, randuiala. Avand toate aceste carcteristici, pot afirma ca opera Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist ce are o tema rurala.