FIŞĂ DE LECTURĂ

Opera epică

Titlul operei literare: Baltagul

Autorul: Mihail Sadoveanu
Editura: Cartea Românească din București
Genul literar: epic
Specia literară: roman
Opera este scrisă în: proză
Locul desfăşurării acţiunii: Moldova
Timpul desfăşurării acţiunii: Din septembrie pană în aprilie

Personaje:
Vitoria Lipan – personaj principal, pozitiv, real. Aceasta reprezintă tipul femeii de la munte, caracterizată
de o inteligență nativă și care intuiește foarte bine evenimentele. Cucerește prin frumusețea și farmecul ei
fizic: are ochii caprii, cu gene lungi, răsfrânte în cărligașe, păr caștaniu; nu mai este tânără, dar are o
frumusețe neobisnuita. Totodată, acțiunile și comportamentul Vitoriei subliniază tenacitatea, diplomația,
abilitatea și capacitatea de disimulare care contribuie la aflarea adevărului

Gheorghiță Lipan - personaj secundar, pozitiv, real. Fiu a Vitoriei și Nechifor Lipan. La început este sfios,
nesigur și reținut, drumul alături de mama sa având rol de a-l maturiza. Portretul fizic îi evidențiază vârsta ,
ilustrând trăsături fizice specifice adolescenței:”era un flăcău sprâncenat (…) întorcea un zâmbet frumos ca de
fată și abia începea să-i înfiereze mustăcioara.”

Nechifor Lipan – personaj absent, pozitiv, real. Soțul Vitoriei Lipan, concentrează în jurul său toate acțiunile și
întreg zbuciumul femeii. Portretul fizic se bazează pe memoria afectivă a Vitoriei, care își amintește că avea
„mustața groasă, adusă a oală”, sprâncene lăsate și statura “îndesată și spătoasă”. Trăsăturile morale se
conturează din relatările celor care-l cunoscuseră ca pe un om generos, “nu se uita la parale, numai să aibă toate
după gustul lui”, prietenos și sociabil, era ”meșter la vorbă”, ”oier cinstit și mândru”, om vrednic și fudul.

Minodora Lipan – personaj secundar, pozitiv, real. Minodora este fata Vitoriei și a lui Nechifor Lipan și sora
mai mare a lui Gheorghița. Ea este fată de măritat și îi umblă gândul la feciorul dascălului Andrei, însă ea este
supusă mamei ei și ascultatoare. Poartă, ca fetele de vârsta ei, dupa obiceiul locului, cămașă albă și catrință
neagră, vrastată cu roșu, părul împletit cunună și fără broboadă. Ciubotele sunt numai pentru horă sau nunți ori
pentru drumurile la târg.

Calistrat Bogza și Ilie Cuțui – personaje secundare, negative, reale. Ei sunt doi munteni ce se ocupă cu oieritul.
De asemenea sunt dornici de îmbogațire prin necinste, ceea ce i-a făcut să-l ucidă pe Nechifor. Calistrat era mare
de statură , gras, avea mustață și avea porecla iepure, deoarece avea buza de sus mai în față ca un iepure. Ilie era
complicele lui Calistrat, era un muntean mitittel și negricios.

Dănilă Milieș – personaj episodic, pozitiv, real. El este preotul satului, este căsătorit și are șase copiii. A ajutat-o
foarte mult pe Vitoria citindu-i scrisorile și scriind jalbe.

Arhimandritul Visarion, David, Donea, moș Pricop, Dumitru Macovei, Toma, Iorgu Vasiliu, Maria –
personaje episodice, pozitive, reale. Ei au ajutat-o pe Vitoria să-l găsească pe soțul ei Nechifor.
 Idei principale:
 Povestea spusă de Nechifor;
 Vitoria este neliniștită din cauza dispariției soțului ei;
 Consultarea cu preotul și baba Maranda;
 Vitoria pornește cu Gheorghiță în căutarea lui Nechifor;
 Împreună cu Gheorghiță străbate intinerarul presupus a fi fost urmat și de Nechifor;
 Pe drum cunosc oameni și întâlnesc obiceiuri (botez, nuntă) conformându-se în fiecare caz
tradiției;
 Ajungând la Dorna, Vitoria află că Nechifor era cu alți doi oieri;
 Vitoria îl găsește pe Lupu, câinele lui Nechifor;
 Lupu îi conduce pe Vitoria și Gheorghiță spre osemintele lui Nechifor;
 Parastasul lui Nechifor;
 Aflarea adevarului și răzbunarea;
 Familia Lipan își reîncep viața;

Momentele subiectului:
• Expoziţiunea: Viața muntenilor;
• Intriga: Dispariția lui Nechifor;
• Desfăşurarea acţiunii: Drumul spre Dorna;
• Punctul culminant: Masa de pomenire;
• Deznodământul: Familia Lipan încep totul de la început;

Moduri de expunere:

Naraţiune:
“Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcătuit lumea, a pus rânduiala și semn fiecărui neam. Pe țigan l-a învatat să
cânte cu cetera si neamțului i-a dat șurubul. Dintre jidovi, a chemat pe Moise și i-a poruncit: Tu să scrii o lege, și
când va veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus, și după aceea să îndurați mult
năcaz și prigonire, iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele…”

Dialog:
“- Si dupa douazeci de zile a fost înapoi. Dar acu a trecut de două ori pe atâta.
- Cum se poate? Asta n-am știut.
- Apoi, părinte, sfinția ta nu-i ești soț și n-ai nevoie să știi. Durerea-i la mine si socotelile acestea numai eu le fac
noaptea, cand îs singură trează s-aud numai greierul din vatră. Acu, astă-noapte, am avut și un semn în vis.
- Lasă visurile, îs mai mult înselari.”

Descriere:
“Soarele batea de catra amiaza de pe tancul Magurii. Ridicand ochii si clipind, Vitoriei i se paru ca brazii sunt
mai negri decat de obicei. Dar asta era o parere, caci sub soare lunecau palcuri de nouri alburii. Vremea era
calduta si abia adia vantul aducand in ograda, ca pe niste fluturi tarzii, cele din urma frunze de salcie si
mesteacan.”

Caracterizarea personajului principal / a unui personaj preferat:

Vitoria Lipan - personajul principal, întrunește toate calitățile omului simplu pentru care adevărul, dreptatea,
respectarea legii și datinilor strămoșești este o datorie. Ea reprezintă prototipul muntencei, a femeii obișnuite cu
viața aspră a oamenilor de la munte.
Portretul fizic este realizat direct de către narator, concentrând în câteva linii, frumusețea și forța ei
lăuntrică. Deși nu mai era tânără, Vitoria are o frumusețe aparte: “ochii ei căprii în care parcă se răsfrângea
lumina castanie a părului erau departe (…) aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute”.
Fizionomia ei este în consonanță cu starea sufletească și frământările interioare cauzate de absența
nejustificată a soțului. Manifestările ei exterioare indică aceeași stare de spirit “ochii cautau zări
necunoscute iar fusul se învârtea harnic dar singur.”
Vitoria aparține unei lumi arhaice în care spiritualitatea veche se împletește cu datinile și credințele populare
transpuse în viața de zi cu zi. Este bine ancorată în tradiția pe care o transmite, cu severitate, copiilor ei. Ea
respinge tot ceea ce este nou și îi interzice Minodorei să se îndepărteze de tradiție “nici eu, nici bunica ta, nici
bunica mea  ne-am știut de acestea.”
Vitoria are niște vise rău prevestitoare ( în vis, îl vede pe Nechifor călare cu spatele întors către ea . Un alt vis
îl arată trecând peste o apă neagră, tot întors cu spatele ), ce o duc la concluzia ca Nechifor nu e bine. Acestea o
îndeamnă pe Vitoria să pornească la drum.
Pregătirile de plecare dezvăluie un spirit pragmatic căruia i se adaugă  atașamentul față de tradițiile străbune
și credință. Este foarte chibzuită în toate acțiunile ei: postește și se spovedește, iar la Mănăstirea Bistrița dăruiește
icoanei Sfintei Ana năframa ei cu un ban de argint.  O duce pe Minodora la Mănăstirea Văratecului, participă la
slujba celor 40 de mucenici, se închină la toate icoanele, bate mătănii, plătește părintelui trei bancnote de câte
douăzeci ca într-un ritual străvechi.
Inteligența nativă și stăpânirea de sine sunt foarte bine conturate pe parcursul drumului atingând punctul
maxim în momentul demascării ucigașilor, la parastasul lui Nechifor.
Vitoria regizează cu multă măiestrie scena finală în care cei doi asasini sunt demascați chiar la parastasul lui
Nechifor, împlinind, astfel, judecata dreaptă fără de care sufletul ei nu ar fi avut odihnă. Dând dovadă de o fină
psihologie, ea îi încolțește pe cei doi și-i constrânge să-și recunoască fapta de față cu toți mesenii.
În comportamentul Vitoriei, autorul cuprinde o întreagă filozofie de viață, marcată de echilibru și măsură în
toate. Odată împlinită datoria, lucrurile reintră în normalitate, iar viața începe să curgă din nou după reguli stabilite
din vechime.

Minodora Lipan – este fiica lui Nechifor și a Vitorie și sora mai mare a lui Gheorghita. Ea era dezmierdata mai
mult de tatăl ei, numele i-1 daduse tot el, pentru ca il auzise de la o maica de la Agapia si-i placuse.
Ea este fata de maritat si-i umbla gandul la feciorul dascalului Andrei, dar pe care Vitoria nu-1 accepta si
se opune cu inversunare, invinuindu-1 ca „tot nu se astampara si tulbura mintile fetei".Mama este hotarata si o
avertizeaza pe fata: “Oricat ai lacrima, sa stii ca ginere ca feciorul dascalitei nu-mi trebuie". Fata este pana la urma
supusa si ascultatoare.
Poarta, ca fetele de varsta ei, dupa obiceiul locului, camasa alba si catrinta neagra, vrastata cu rosu, parul
impletit cununa si fara broboada. Ciubotele sunt numai pentru hora sau nunti ori pentru drumurile la targ. Ea este
nevoita sa pastreze „randuiala"; sa traga lana prin fusalai, sa bata si sa scuture pernele si laicerele de zestre. Daca
nu respecta traditia, va avea de suportat consecintele; „iti arat eu tie coc, valt si bluza, arda-te para focului! Nici
eu, nici tu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea - si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu. Altfel
iti leg o piatra de gat si te dau in Tarcau!"
Cu un singur lucru fata nu este de acord - o casatorie dupa voia mamei si nu a ei-, si de aceea o implora cu
disperare: „- Mamuca, sa nu ma dai dupa urat si dupa batran, ca sa ma bucur si eu de viata, cum te-ai bucurat
dumneata". Asadar, nu accepta o casatorie impusa si dictata de interese materiale.
Insusirile Minodorei sunt reliefate de autor fie direct, prin descriere, fie indirect, in relatie cu mama ei,
Vitoria Lipan, care vegheaza cu intransigenta la comportarea fetei ca sa nu ramana de rasul satului. Dialogul
dintre cele doua femei le reliefeaza insusirile, evidentiind candoarea, sinceritatea si puritatea sufleteasca a fetei,
care doreste sa-si urmeze chemarea inimii, dar este nevoita sa si asculte de sfaturile mamei sale, femeie aspra, cu
principii ferme si sanatoase.

Vocabular:
Pojar – boală contagioasă ( la copii), caracterizată prin aparițiaunor pete roșiipe piele;
Parastas – masă mare sau ospăț în amintirea unui mort;
Prefect – reprezentant al conducerii centrale într-un județ, cu atribuții administrative;
Citate preferate
“ La patruzeci de zile vom fi iar aici si vom ruga pe domnu Toma si pe parintele sa
ne-ajute a implini datoria de patruzeci de zile. Atuncea om face praznic mai bun, cu carne de miel de la turma
cea noua. Om aduce atuncea de la manastirea Varaticului si pe sora-ta Minodora, ca sa cunoasca mormantul.
S-apoi dupa aceea ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate-am lasat. Iar pe sora-ta sa stii
ca nici c-un chip nu ma pot invoi ca s-o dau dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei lui Topor. “

“Impuns de alt tipat al femeii, feciorul mortului simti in el crescand o putere

mai mare si mai dreapta decat a ucigasului. Primi pe Bogza in umar. Il dadu indarat. Apoi il lovi scurt cu
muchea baltagului, in frunte. Calistrat Bogza sovai. Canele se napusti la beregata, mestecand mormairi
salbatice cu sange. Oamenii fura indata asupra lor.”

“Pentru asta intrebuinta doua maiestrii putin deosebite una de alta. Cea intai se chema bataie, iar a doua o
bataie ca aceea ori o mama de bataie. Muierea indura fara sa cracneasca puterea omului ei si ramanea
neinduplecata, cu dracii pe care-i avea, iar Nechifor Lipan isi pleca fruntea si arata mare parere de rau si jale.”

Impresii personale:
După parerea mea acest roman a fost unul foarte interesant cu multe momente de suspans ce mă făceau să
doresc să citesc mai repede pentru a afla ce se va întâmpla mai departe. De asemenea am învățat ca orice acțiuni
care le faci au anumite consecinșe așa ca ar trebui de șapte ori să măsori și odată să tai.
Finalul la fel a fost unul potivit. Am admirat felul cum Vitoria i-a demaschat pe infractori și curajul lui
Gheorghița, însă a-și vrut să se povestească mai mult cum familia Lipan trec peste moartea lui Nechifor.

Note de lectură
Opera mi-a trezit sentimente de: curiozitate ( când a ajuns Vitoria la prăpastie), de tristețe ( moartea
lui Nechifor ), de bucurie ( făptașii au fost demaschați)…
Ceea ce impresionează este: calitățile de detectiv a Vitoriei.
Am admirat cum Gheorghiță s-a răzbunat pe tatăl lui.
Aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că a-și dori să o ajut pe Vitoria să treacă peste moartea soțului său.
Nu aş vrea să trăiesc în lumea personajului pentru că mi se pare o lume foarte strictă.