Caracterizarea Vitoriei Lipan din romanul

„Baltagul” de Mihail Sadoveanu

Opera „Baltagul” de Mihil Sadoveanu este un roman interbelic, obiectiv ,realist ,mitic
și tradițional.

Vitoria Lipan este personajul principal din romanul „Baltagul", de Mihail Sadoveanu
si este o figură reprezentativă de erou popular, deoarece întruneşte calităţile
fundamentale ale omului simplu de la ţară. Ea este o femeie simplă, neştiutoare de
carte dar cu frică de Dumnezeu şi dotată cu destulă înţelepciune, abilitate şi spirit de
observaţie, reuşind să se descurce în situaţii dificile şi până la urmă să dezlege iţele
încurcate ale misterului absenţei soţului ei, dovedindu-se a fi un adevărat detectiv
particular.

Încă de la început impresionează prin frumuseţea şi farmecul fizic,căci la cei aproape

40 de ani „ochii ei căprui răsfrângeau lumina castanie a părului”,însă privirea ei era
dusă departe,semn al gândurilor care o copleşeau. Ochii ei „luceau ca într-o uşoară
ceaţă,in dosul genelor lungi,răsfrânse în cârligaşă.”

O altă imagine reprezentativă pentru construcțtia personajului este regăsită în prima

parte a romanului, care surprinde pregatirile Vitoriei Lipan pentru călatorie, faptele
acesteia evidențiind credințe arhetipale :tine post negru în zilele de vineri, merge la
preot pentru sfaturi și binecuvantare, o lasă pe Minodora la Mănăstirea Văratec, astfel
dovedind respect și credință în cele sfinte; totodată, se orientează potrivit unor
elemente pagâne, precum superstițiile, unele semne sugerându-i ca soțul său este mort:
cocoșul, care cântă cu ciocul către poarta deschisă, norul negru de peste Ceahlău este
considerat un semn rău, iar visul în care Nechifor este văzut cu spatele, călărind peste
o apă învolburată, devine premonitoriu. Toate aceste elemente subliniază tipologia
femeii credincioase și limitată la tradiții și valori care asigură moldovenilor existența
în spiritul corectitudinii și al dreptății.

Vitoria impresionează prin luciditate şi stăpânire de sine,căci îşi dă seama că

Gheorghiţă are nevoie de mintea şi experienţa ei şi hotărăşte să plece împreună.

Având o inteligenţă ieşită din comun,Vitoria reuşeşte să intuiască şi să descifreze cele

mai intime gânduri ale lui Gheorghiţă sau a celor cu care intră în contact.Ea ştie să
strecoare anchetatorilor sugestii fără ai jigni.Este dulce la vorbă cu cei care îi oferă
date şi ascuţită la limbă cu cei care nu-i dau relaţii.Vorbeşte de multe ori în
maxime:”cine nu cearcă,nu izbuteşte”, „cel ce spune multe,ştie puţine”, „toate pe
lumea asta au un rost”. Cu toate greutăţile întâmpinate în drumul său,Vitoria nu
renunţă,nu dă înapoi până nu-şi atinge scopul.
Ca mamă se dovedeşte mai tolerantă cu Gheorghiţă şi e mai aspră cu Minodora,pe care
vrea să o educe în spiritul tradiţiei.

Dragostea pe care a purtat-o soţului ei o face să fie neliniştită şi împovărată de gânduri

când acesta lipseşte.Bănuiala că el e mort o roade „ca un vierme neadormit” şi se
socotea moartă şi neliniştită ca „pârâul Tarcăului” până nu-l va găsi pe Nechifor
Lipan:”dacă a intrat el pe celălalt tărâm,oi intra şi eu după dânsul”.

Dragostea pentru soţ se păstrase ca în tinereţe.Deşi atunci se arătase uneori

geloasă,acum ar fi preferat „să-i fi făcut farmece vreo muiere”,cum spune baba
Maranda.Vitoria înţelege elementele naturii,care o îndrumă şi îi dau semne,să o ia pe
calea cea bună.Ea îi uimeşte pe cei din jurul său prin intuiţie.Gheorghiţă zice:”Mama
asta trebuie să fie fermecătoare,cunoaşte gândul omului”.La rândul lui Calistrat Bogza
e uluit de exactitatea cu care a reconstituit momentul crimei:”să se ştie că a fost
întocmai cum a arătat femeia mortului”.

Vitoria este caracterizată indirect şi prin nume, care sugerează că va fi victorioasă

biruind toate greutăţile şi împlinindu-şi destinul.

Personajul literar Vitoria Lipan se incadrează în tipologia femeii justițiare și hotărâte

care reușește să-și ducă la bun sfârșit misiunea care i-a fost menită.