Caracterizare Vitoria Lipan

Vitoria Lipan este un personaj complex si de aceea, parerile referitoare la ea

sunt diferite. Criticul George Calinescu asociaza numele personajului cu cel
al lui Hamlet.Alteori, este considerata „un suflet tenace si aspru de
munteanca” (Perpessicius) sau „nereligioasa, vicleana si rea”(Nicolae
Manolescu).
Prin caracterizarea directa realizata de narator, i se schiteaza, in
expozitiune, portretul fizic, care cucereste prin frumusete si farmec, caci, la
cei aproape patruzeci de ani ai sai, ochii ei caprui „aprigi si inca tineri”
„rasfrangeau lumina castanie a parului”. Impovarata de griji si de nelinisti,
pe langa manifestarile exterioare, Vitoria traieste un zbucium interior
devastator, caci nu mai stia nimic despre sotul ei, Nechifor, care plecase la
iernat cu oile. Femeia se simte „plina de ganduri, de patima si de durere”.
Aceste trasaturi morale, redate prin caracterizare directa, au ca punct de
plecare dragostea pe care i-a purtat-o dintotdeauna sotului ei: „Abia acum
intelegea ca dragostea ei se pastrase ca-n tinerete”. Femeia gaseste taria
morala de a se rupe din ganduri si din singuratatea ei, pentru a pleca in
cautarea acestuia, asa cum reiese din autocaracterizare: „N-am sa mai am
hodina cum n-are paraul Tarcaului pan’ ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan”. In
acest scop, isi cheama fiul, pe Gheorghita, fata de care da dovada de
dragoste materna si, de aceea, il primeste asa cum se cuvine, aratandu-se o
gospodina desavarsita.
Pornind de la dialogul pe care-l poarta cu baiatul ei, eroina impresioneaza
prin luciditate si stapanire de sine, caci, desi initial hotaraste sa-l trimita
doar pe Gheorghita in cautarea lui Nechifor, isi da seama ca acesta are
nevoie de mintea si de experienta ei de viata si pleaca impreuna. Este
inzestrata cu o inteligenta iesita din comun, prezentata indirect, in diverse
imprejurari. Reuseste sa-l convinga pe Gheorghita de necesitatea plecarii la
drum, aducandu-i argumentele cle mai potrivite: „De-acu trebuie sa te arati
barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau”.
Ordonata, meticuloasa, cu un deosebit simt practic, inainte de plecare, ea
randuieste totul cu abilitate, incat niciunul dintre amanunte nu-i scapa.
Intreprinzatoare si prevazatoare, vinde produsele pe care le mai avea, dar
duce peste moape banii la preot, pntru a nu fi pradata.
Fiind o femeie credincioasa, inainte de plecare, se consulta cu preotul,
merge la manastirea Bistrita, unde se roaga la icoana Sfanta Anan, tine post
negru douasprezece vineri, se spovedeste si se impartaseste, face dauri
bisericii. Totodata, este si superstitioasa, caci crede in vise si in semne, in
descantece si in vraji si, de aceea, merge la baba Maranda, pentru a afla
ceva despre sotul ei.
Culege cu abilitate informatii de la cei din jur, pe care-i iscodeste, caci
dovedeste o mare pricepere in a intui sufletul oamenilor. Felul ei de a vorbi
(caracterizare directa) dovedeste, incontestabil, o inteligenta nativa, uneori
cuvintele ei sunt veritabile maxime: „Eu te citesc pe tine, macar ca nu stiu
carte”, „Cine nu cearca nu izbuteste”, alteori evidentiaza umor si ronie, cand
i se adreseaza argatului Mitrea ori chiar lui Gheorghita. Cand este cazul,
vorba Vitoriei devine ascutita si intrebtoare, iar pe cel care nu-i ofera o
iknformatie pentru atingerea scopului ei il considera dusman.
Desi intampina greutati in investigatiile facute, dovedeste darzenie,
tenacitate si vointa de neinfranat, deoarece nu renunta si isi realizeaza
dorinta de a-si gasi barbatul si de a-i pedepsi pe ucigasi.
Munteanca ii uimeste pe cei din jurul sau prin insusirile ei deosebite si, de
aceea, celelalte personaje isi exprima punctul de vedere, evidentiindu-i, prin
caracterizare directa, calitatile. Astfel, Gheorghita cugeta, cu mirare: „mama
asta trebuie sa fi fermecatoare, cunoaste gandul omului”.