CONSECINTELE REZONANTEI

Rezonanta este tendinta unui sistem de a oscila cu amplitudine maxima la anumite frectvente (frectvente de oscilatie). La aceste frectvente chiar si forte oscilante mici pot produce amplitudini de vibratie mari. Este binecunoscut efectul distructiv al vocii sopranei care rezonează cu paharul de cristal din vitrină reuşind să-l spargă. Este un process simplu: transfer maxim de energie de la sursă, corzile vocale, la resonator, paharul, atunci când frecvenţa de oscilaţie a excitatorului este apropiată ca valoarea de cea a sistemului excitat. Rezultatul este creşterea amplitudini de oscilaţie până la spargerea paharului. Acest mecanism se va regăsi în toate situaţiile următoare: • Cladirile sunt puternic afectate în timpul mişcărilor seismice, al furtunilor cu vântul puternic, motiv pentru care în zonele cu risc seismic crescut, ele se echipează cu amortizoare cu role care să absoarbă vibraţiile solului. De multe ori geamurile clădirilor încep să vibreze atunci când trece pe lângă ele un camion greu. În funcţie de înălţime, frecvenţă proprie a unei clădiri variază de la 0,2 s pentru 2 etaje, la 1 s pentru clădiri cu 10 etaje, respective 3 s pentru clădiri cu 30 de etaje. “Raspunsul” unei clădiri la mişcarea temeliei sale cu o frecvenţă seismică depinde de elasticitatea şi evident, de înălţimea să. Dacă ea rezonează cu mişcarea solului, efectul poate fi catrastofal, ducând la distrugerea clădirii. • Solicitarea ritmică a unui pod de către rafale puternice de vând sau de către marşul cadenţat a unei trupe de soldaţi care îl traversează, poate duce la traversarea podului. Sunt cunoscute în istoria construcţiilor 2 cazuri celebre! Podul Tacoman Narrows din Tacoman, Washington, a fost distrus în noiembrie 1940, de un efect complicat de rezonanţă, în timpul unei fortune în care vântul a atins 40 mile pe h. Forma lui de aripă de avion a generat apariţia unei instabilităţi, soldate cu deformarea sa analoagă unei unde transversale care l-a distrus. • Al doilea pod celebru este Millenium Bridge din Londra, care a fost închis la 2 zile după inagurarea sa din Iunie 2000, datorită faptului că se legăna alarmant cu cei circa 2000 de pietoni aflaţi în traversarea lui. Este primul pod construit din oţel, pentru traversarea pietonală a Tamisei. Se ştie că în trimpul mersului unui om de 75 kg(750 N) apare o fluctuaţie a forţei verticale de apăsare de circa 250 N la fiecare trecere a greutăţii de pe un picior pe celălalt în timp ce păşeşte. Deşi proiectanţii loasera în calcul binecunoscutul efect de rezonanţă periculoasă cu mersul cadenţat a oamenilor, a apărut un efect de excitaţie laterală sincronă generate de sincronizarea involuntară a paşilor câtorva dintre pietoni. În timpul mersului apare şi o forţă orizontală orientate spre stânga atunci când piciorul de sprijin este stângul, respectiv spre dreaptă la pasul următor. Această forţă este responsabilă pentru apariţia excitaţiei laterale a podului. Odată începută legănarea pientonii şi-au sincronizat instinctive paşii cu balansul podului, agravandul instabilitatea. Mulţi dintre cei 80.000 de oameni care l-au traversat au raportat că au avut senzaţii asemănătoare râului de mare. A fost necesară închiderea podului pentru un an de zile, timp în care i s-au montat amortizoare hidrauluice care să absoarbă vibraţiile.

. Lungimea pendulului este principala variabilă cu care se poate controla frecvenţa de oscilaţie. S-a calculat că pentru amplitudini relativ mici. Primele ceasuri construite de Huygens aveau o eroare de aproximativ un minut pe zi. Pendulul unui ceas este unul dintre cele mai comune şi frecvent întâlnite oscilatoare imaginate vreodată. Dacă unui pendul i se aplică un impuls iniţial el va oscila cu aceeaşi frecvenţă (adică va executa mişcarea de "du-te vino" de un anumit număr de ori într-un anumit interval de timp). a construit primul ceas cu pendul. Astfel că. cel care a studiat mişcarea pendulului încă din 1582. indiferent de amplitudinea mişcării de oscilaţie imprimată iniţial. l-lungimea pendulului şi g-constanta gravitaţională. Îmbunătăţirile aduse de Huygens ulterior au micşorat erorile până la mai puţin de 10 secunde pe zi. o performanţă extraordinară pentru acele timpuri. Acesta chiar a desenat o schiţă a unui ceas cu pendul. pe care însă nu a reuşit să-l construiască în timpul vieţii sale. Conceptul de ceas cu pendul îi este totuşi atribuit lui Galileo Galilei. Christiaan Huygens. perioada de oscilaţie poate fi aproximată prin formula unde T este perioada de oscilaţie. folosindu-se de un mecanism cu pendul cu o perioadă constantă şi autoîntreţinută de oscilaţie.APLICATIILE REZONANTEI CEASUL CU PENDUL În 1656. un om de ştiinţă olandez..

prin adăugarea la fiecare ciclu de mişcare a unei mici cantităţi de energie la energia de mişcare a pendulului. este nevoie ca o anumită cantitate de energie să treacă în mod repetat dintr-o formă în alta.folosind această formulă de calcul. Transformarea repetată şi continuă între aceste două forme de energie generează oscilaţia. http://ro. 2. Pentru a face un obiect să oscileze. Mecanismul imaginat de designerii ceasurilor cu pendul dă un mic impuls suplimentar pendulului la fiecare “bătaie”.org/. putem proiecta un pendul care sa aibă perioada de oscilaţie de 1 secundă sau de 2 secunde. 3. Manual fizica pentru clasa a XI-a – Constantin Mantea. BIBLIOGRAFIE 1. În cazul pendulului.wikipedia. Cristea Loredana Clasa a XI-a B . Trebuie găsită o modalitate prin care mişcarea oscilatorie să fie întretinută. Mihaela Garabet. energia se transformă permanent din energie potenţială (la capetele cursei). din care cauză în cele din urmă se opreşte. pentru a compensa pierderile apărute prin frecare. Problema care apare este că orice oscilator mecanic pierde treptat energie din cauza frecării cu aerul. în energie cinetică (în mijlocul ciclului de mişcare).Rodica Ionescu Andrei. Fizica F1 manual pentru clasa a XI-a .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful