OSCILAȚII ÎN NATURĂ

PROIECT REALIZAT DE: MILER BIANCA-MARIA

 CE ESTE O OSCILAȚIE?
OSCILAȚIA – reprezintă o mișcare
periodică(care se repetă la
intervale egale de timp) care se
realizează de o parte si de alta a This Photo by Unknown Author is licensed under

poziției de echilibru.
CC BY-SA
Exemple de sisteme oscilante în natură:
• Oscilațiile plantelor, ale crengilor sau ale
podurilor sub acțiunea vântului;
• corzile unui instrument muzical:
• Balansierul unui ceas;
• Bătăile aripilor păsărilor;
• Mareele etc.
Oscilațiile forțate/întreținute ale unui sistem, reprezintă oscilațiile efectuate
de sistem sub acțiunea unei forțe periodice exterioare.
Se consideră un oscilator mecanic format dintr-un resort elastic şi un corp de
dimensiuni neglijabile. Datorită forţei de frecare, energia mecanică a
oscilatorului se consumă în timp, astfel încât oscilaţia este amortizată.
Pentru a întreţine mişcarea oscilatorie, trebuie aplicate forţe
exterioare sistemului, compensând astfel pierderile de energie. Astfel, punctul
material efectuează o mişcare oscilatorie forţată.

Sistemul care produce forţa periodică exterioară (forţa

excitatoare), se numeşte sistem excitator, iar sistemul
asupra căruia acţionează forţa excitatoare se numeşte
sistem oscilator excitat.
 OSCILAȚII ÎNTREȚINUTE - LEAGĂNUL

Un leagăn în care se află un copil este asemnea

unui pendul gravitaţional. Chiar şi o împingere
iniţială mică scoate pendulul din poziţia verticală
de echilibru, punându−l în mişcare cu o
anumită viteză.
Astfel, amplitudinea de oscilaţie este, la început,
chiar mai mare decât distanţa pe care a acţionat
forţa de împingere. Dacă amortizarea este slabă,
amplitudinea de oscilaţie scade lent, pendulul
putând efectua multe oscilaţii până la oprire.
După o perioadă de oscilaţie, pendulul ajunge din nou
într−o poziţie favorabilă, din care poate fi din nou
împins, mărindu−i suplimentar amplitudinea.
Amplitudinea creşte până când energia furnizată
pendulului la fiecare oscilaţie compensează
exact energia pe care o transferă pendulul mediului
(datorită amortizării).
De aici încolo, oscilaţiile se menţin la această
amplitudine, atâta timp cât pendulului i se
furnizează aceeaşi cantitate de energie, la fiecare
oscilaţie
OSCILAȚII FORȚATE - MAREELE

Prin maree se înțelege o oscilație

 periodică a nivelului mării sau 
oceanului, în raport cu o poziție medie,
datorată forței de atracție combinate a 
Lunii și Soarelui. Perioada de oscilație
are o durată aproximativă de 12h25min,
astfel că în decurs de 24h50min (durata
unei zile lunare) se vor produce
următoarele faze într-un punct al
oceanului sau mării:
 FLUX
 REFLUX
(Flux și, respectiv, reflux în golful
Fundy - America de Nord)
OSCILAȚIILE AUTOÎNTREȚINUTE

Oscilațiile autoîntreținute sunt oscilațiile efectuate de un sistem

oscilant, care prin propria sa mișcare comanda transferul de
energie necesar întreținerii propriei sale oscilații.

CEASUL CU PENDUL
Pendulul unui ceas este unul dintre cele
mai comune şi frecvent întâlnite
oscilatoare imaginate vreodată
Conceptul de ceas cu pendul ii este atribuit
lui Galileo Galilei, care a studiat mișcarea
pendulului încă din 1582. Acesta a reușit să
deseneze o schita a unui ceas cu pendul),
însă nu a reușit să-l construiascî in timpul
vieții sale.
Christiaan Huygens, om de stiință olandez a
construit un mecanism cu pendul, cu o
perioada constanta de oscilatie.
Ceasul realizat de Huygens utiliza un pendul
ale cărui oscilații erau întreținute prin
căderea controlata a unui corp. Întreținerea
oscilațiilor se făcea automat, pendulul însuși
comandând transferul de energie eliberată
prin căderea corpului.
SFÂRȘIT!