Baltagul

-relatia dintre personaje-

Cerinta:Alcatuiti o compunere de 3-4 pagini in care sa

prezentati relatia dintre 2 personaje ale unui roman
apartinandu-i lui Mihail Sadoveanu.

Mihail Sadoveanu se incadreaza in seria marilor

povestitori romani, ca si Ioan Neculce si Ion Creanga.
Romanul « Baltagul » reprezinta o capodopera a literaturii
romane, una dintre cele mai cunoscute creatii ale lui Mihail
Sadoveanu, roman al vietii pastorale. Publicat in anul 1930,
romanul a fost scris doar in 17 zile si a fost primit de critica si
de publicul cititor cu foarte mult entuziasm. Alaturi de alte
creatii sadoveniene : « Hanu Ancutei », « Fratii Jderi », «
Zodia cancerului sau Vremea Ducai-Voda », « Neamul
Soimarestilor » romanul « Baltagul « intregeste impresionanta
opera literara a celui pe care criticii literari l-au numit «
Ceahlaul literaturii romane ».
Tema textului o constituie calatoria pentru descoperirea
adevarului, calatorie ce se transforma intr-un veritabil drum
initiatic. Aceasta se armonizeaza cu alte teme specifice lumii
sadoveniene : viata pastorala, comuniunea omului cu natura,
mitul, iubirea, familia, moartea.
Titlul este format dintr-un singur substantiv comun,
articulat care in sens denotativ reprezinta un topor cu doua
taisuri pe care pastorii il purtau asupra lor fie pentru a se apara
de salbaticiuni, fie pentru a se ajuta de acesta la taierea
lemnelor. In sens conotativ, baltagul reprezinta arma crimei
miselesti, dar si arma care se va intoarce impotriva ucigasilor
si va face dreptate.
Romanul este structurat in 16 capitole, actiunea este
cronologica, urmeaza un singur fi repic urmarind momentele
subiectului literar, iar romanul se deschide cu o istorioara
spusa de Nechifor Lipan la nunti si cumetrii, istorioara avand
un caracter anecdotic si anticipand tema romanului.
In satul ei, Magura Tarcaului, Vitoria Lipan il asteapta
ingrijorata pe sotul ei, Nechifor care nu se intorsese de la
Dorna unde plecase sa cumpere niste oi. Disparitia acestuia se
completeaza cu semne rau prevestitoare, iar Vitoria se
hotaraste sa plece in cautarea lui Nechifor. Vinde produse
pentru a face rost de bani, o trimite pe Minodora la manastire,
ii sfinteste baltagul lui Gheorghita si pe 10 martie pleaca la
drum.Trece prin Bistrita, Bicaz, Calugareni, Farcasa, Borca si
ajung la Vatra Dornei unde afla ca Nechifor a cumparat 300
de oi dintre care a revandut 100 altor 2 ciobani cu care a
plecat spre Neagra. Vitoria merge pe urmele celor 2 ciobani
pana in Sabasa. Trecand peste munte la Suha descopera ca au
poposit doar 2 ciobani si isi da seama ca intre aceste 2
localitati Nechifor a fost ucis. Se intoarce la Sabasa, unde, in
curtea unui gospodar ii gaseste cainele lui Nechifor cu
ajutorul caruia descopera osemintele sotului ei intr-o
prapastie. Vitoria pregateste inmormantarea dupa datina
crestina si cheama autoritatile sa interogheze cei doi martori.
La pomana ii invita si pe cei doi presupusi criminali, dar si pe
preot si pe subprefect. Cand atrage atentia autoritatilor,
Vitoria relateaza crima exact asa cum s-a petrecut
inspaimantandu-l pe Bogza. Lovit de Gheorghita cu baltagul
si muscat de caine isi recunoaste faptele impreuna cu
complicele lui, Ilie Cutui. Vitoria se intoarce acasa caci viata
merge inainte si toate trebuie randuite dupa rostul lor.
Personajele infatiseaza tipologii umane reprezentative
pentru lumea satului de la munte, la inceputul secolului al
XX-lea. Personajul principal este Vitoria Lipan, femeia
voluntara, munteanca, sotia de cioban. Personajul secundar,
Gheorghita, reprezinta generatia tanara, care se maturizeaza.
Nechifor Lipan este caracterizat in absenta. Personaje
episodice: Minodora, fiica receptive la noutatile civilizatiei,
Calistrat Bogza si Ilie Cutui(ucigasii lui Nechifor, reprezinta
simbolul maleficului), mos Pricop(ospitalitatea), parintele
Danila(autoritatea spirituala in satul arhaic), baba
Maranda(credinta in superstitii).
Vitoria Lipan este unul dintre cele mai complexe personaje
feminine din literatura romana. Ea este personajul principal
din romanul « Baltagul », reprezentanta unei lumi arhaice
romanesti care se ghideaza dupa semnele vremii si care
pastreaza vie mentalitatea de veacuri a omului de la sat. Ea
este caracterizata direct inca din expozitiune, unde este
prezentata stand singura pe prispa si torcand si amintindu-si
de legenda spusa de Nechifor la cumetrii si nunti. Efortul ei de
a-si aminti glasul si chipul sotului o caracterizeaza indirect,
dovedind dragostea profunda fata de tovarasul ei de viata.
Portretul fizic pe care i-l face naratorul in care elemental
central il constituie ochii sugereaza o frumusete deosebita:
“ochii ei caprii in care parca se rasfrangea lumina castanie a
parului ». Vitoria este o gospodina harnica si priceputa care
duce grijile gospodariei si o conduce cu streasnic brat mai ales
ca sotul ei este foarte mult timp plecat. Astfel, ea stie pe de
rost ce produse are de vanzare, se tocmeste cu iscusinta de
negustor cu cei care vin sa cumpere. Atunci cand se hotaraste
sa-l i ape Gheorghita cu ea in calatorie da dovada de o
puternica intuitie deoarece baiatul se va dovedi sprijin de
nadejde.Pe de alta parte drumul va fi pentru el o initiere in
tainele vietii de adult.Desi convingerea ca sotul ei a murit este
din ce in ce mai puternica, Vitoria nu renunta la datoria
morala de a-l gasi : »Mai ales daca-i perit, cata sa-l gasesc,
caci viu se poate intoarce si singur ». Ca un adevarat detectiv,
ea merge din han in han cu devotement intreband de “omul cu
caciula brumarie « .Vazand ca oamenii legii nu I -au prins pe
ucigasi, Vitoria se hotaraste sa-i demaste ea la pomana. Pentru
aceasta isi arunca in lupta toata inteligenta, priceperea si
cunoasterea firii omenesti astfel incat reuseste sa-l fac ape cel
vinovat sa-si recunoasca faptele.Eroina este caracterizata
indirect si prin nume care sugereaza ca va reusi sa biruie toate
greutatile si sa-si implineasca destinul. Lipanul este un peste
de apa dulce care, in perioada de reproducere, urca pe firul
apei, spre izvor, invingand toate obstacolele.
Îngrijorată de absența nejustificată a soțului ei, Nechifor,
Vitoria Lipan se hotărăște să-l caute, fiind apăsată de o
presimțire sumbră. Plecarea este pregătită cu multă grijă,
femeia îngrijindu-se să lase totul în ordine în urma ei. Pe tot
parcursul drumului, ea va fi însoțită de fiul ei – Gheorghiță.
Vitoria intuiește importanța drumului în maturizarea lui
Gheorghiță: « Înțelege că jucăriile au stat. De acu trebuie să te
arăți bărbat ». Maturizarea acestuia devine evidentă atunci
când este pus de către mama sa să privegheze rămășițele
tatălui său în râpa de sub Crucea Talienilor, iar inițierea sa se
desăvârșește atunci când acesta răzbună moartea tatălui său.
Priveghiul are un dublu sens: primul constă în respectarea
unor legi nescrise care-l vor ajuta pe Nechifor să se integreze
în noua stare, iar al doilea sens este legat de inițierea lui
Gheorghiță care se va familiariza cu un aspect fundamental al
existenței umane – moartea.
Vitoria îl călăuzește cu răbdare, dar și asprime, obligându-l
să-și stăpânească foamea, oboseala, nesiguranța, frica și
învățându-l să descifreze adevărul din spusele oamenilor și
semnele naturii și să fie ferm și hotărât în acțiunile sale.
Contrastul dintre ei nu este între două caractere – Gheorghiță
are toate datele pentru a ajunge, cu vremea, un muntean
autentic – ci între două vârste. » Îl văzu sfios și nesigur, pe
când ea era plină de gânduri, de patimă și durere ».
Drumul Vitoriei și al lui Gheorghiță începe într-o zi sacră –
Vineri 10 martie – odată cu răsăritul, și se va încheia simbolic
la apus, după înmormântarea osemintelor celui ce fusese
Nechifor Lipan.
Gheorghita este personajul secundar, aflat la varsta
adolescentei, fiind surprins intr-o etapa goarte importanta a
vietii sale : trecerea de la adolescenta la maturitate. Drumul pe
care il parcurge alaturi de mama sa reprezinta simbolul acestei
treceri. Naratorul ii realizeaza cu ajutorul descrierii portretul
fizic :  Gheorghita era un « flacau sprancenat » si avea ochii
caprui ai Vitoriei. Avea un zambet frumos « ca de fata si abia
incepea sa-i infiereze mustacioara ». El era preferatul mamei
care il apara « ori de cate ori in ochii lui Lipan erau nouri de
vreme rea ». Dialogul si monologul interior sunt mijloace de
caracterizare indirecta pentru ca felul de a vorbi si de a gandi
al personajului dezvaluie anumite insusiri. Timid, dar
inteligent baga de seama ca mama lui trece printr-un puternic
conflict interior, iar calatoria ii da ocazia de a o cunoaste mai
bine. Cand incepe calatoria Gheorghita este constient ca « a
intrat la slujba grea si la nacaz ».
În finalul romanului, Gheorghiță este suficient de matur
pentru a prelua rolul tatălui său și a deveni un sprijin pentru
mama sa.
Cuplul mamă-fiu, antrenat în căutarea adevărului pentru a
restabili ordinea firească tulburată de crimă prin aflarea
adevărului, surprinde prin legatura sa stransa. Cei doi
acționează împreună într-o coordonare aproape perfectă și par
să se completeze unul pe celălalt.