O scrisoare pierduta

I.L. Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai

literaturii romane, cunoscut fiind ca cel mai insemnat
dramaturg roman, ca autor al comediilor « O scrisoare
pierduta », « O noapte furtunoasa” , “D’ale carnavalului”,
“Conu Leonida fata cu Reactiunea” si al dramei
“Napasta”.Aceasta perioada se afla la confluenta benefica a
trei curente europene: clasicismul, romantismul si realismul.
Piesa de teatru “ O scrisoare pierduta » este o comédie de
moravuri, considerata capodopera scrierilor caragialiene.
Aceasta a fost reprezentata scenic pe 13 noiembrie 1884, la
Teatrul National din Bucuresti, fiind publicata in acelasi an.
Viziunea realista se realizeaza prin: tematica sociala,
construirea unor personaje in relatie cu mediul in care traiesc,
alegerea unor personaje tipice pentru o categorie sociala,
tehnica acumularii detaliilor, veridicitate si spiritul de
observatie acut.
Genul dramatic cuprinde opere literare destinate
reprezentarii scenice. Acestea sunt divizate in acte, alcatuite,
la randul lor din scene, prin care se marcheaza intrarea sau
iesirea unui personaj ori schimbarea locului actiunii. Autorul
prezinta, in mod indirect, gandurile si sentimentele, prin
intermediul personajelor, care comunica intre ele, dialogul
determinand inaintarea actiunii. Interventia directa a autorului
este evidenta doar prin didascalii.
Comedia “O scrisoare pierduta” de Ion Luca Caragiale este
a treia piesa dintre cele patru scrise de autor, o capodopera a
genului dramatic. Ca specie literara, este o comédie de
moravuri, ce provoaca rasul prin prezentarea si satirizarea
unor defecte umane, avand un final fericit si intentie
moralizatoare.
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica
impune anumite limite privind amploarea in timp si spatiu a
actiunii. Actiunea comediei este plasata “in capitala unui judet
de munte, in zilele noastre ».Reperul spatial vag precizat are
un effect de generalizare, adica evenimentele se pot produce
oriunde in tara. Timpul precizat este sfarsitul secolului al
XIX-lea, in perioada campaniei electorale, in interval de trei
zile.
Titlul desemneaza un obiect de santaj politic, o banala
scrisoare amoroasa, care devine un bun de prêt pentru cine o
detine, état la centru, in Bucuresti, cat si in provincie, in
capitala unui judet de munte, acolo unde are loc si actiunea
piesei. Aceasta este mereu pierduta, semn ca niciunul dintre
cei care doreste sa o foloseasca in mod abuziv nu este demn
de statutul pe care si l doreste. In cel mai fericit caz, se
intoarce, intr-un final, la « andrisant ».
Expozitiunea comediei consta in schimbul de replici dintre
doua personaje :Stefan Tipatescu-prefectul judetului si Ghita
Pristanda-politistul orasului. Tipatescu se arata revoltat de
stirile citite din ziarul local « Racnetul Carpatilor », al carui
proprietar este chiar adversarul sau politic, Nae Catavencu.
Intriga piesei porneste de la o intamplare banala : pierderea
unei scrisori intime compromitatoare pentru reprezentantii
locali ai partidului aflat la putere si gasirea acesteia de catre
adversarul politic, care o foloseste ca « arma » de santaj.
Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata si se rezolva
printr-o impacare generala si neasteptata in final.
Desfasurarea actiunii incepe cu scena a treia a actului I si se
continua in actul II. Tipatescu ii ordona lui Pristanda sa afle
despre ce scrisoare vorbeste Catavencu. Intre timp, Zoe si
Zaharia Trahanache sunt santajati de Catavencu cu publicarea
scrisorii. Tipatescu afla de la acestia despre santaj, isi pierde
linistea si ii ordona politaiului sa il aresteze pe Catavencu.
Originea scrisorii este descoperita: un Cetatean Turmentat
intra in scena si le spuna ca Nae Catavencu a reusit sa ii
sustraga scrisoarea, profitand de starea acestuia de ebrietate.
Pristanda le comunica celor doi ca adversarul sau politic le va
inapoia scrisoarea doar in schimbul candidaturii la camera
deputatilor.
Intre timp, ambii candidati politici par a avea ceva de ascuns.
Trahanache descopera ca Nae Catavencu a falsificat o polita.
Farfuridi si Branzovenescu, membri insemnati al partidului
aflat la putere, il acuza pe Stefan Tipatescu de tradare intr-o
plangere trimisa la Bucuresti. Temandu-se pentru reputatia sa,
Zoe se intalneste cu Nae Catavencu si ii promite sprijinul in
alegeri, apoi incearca sa-l convinga pe amantul ei, Tipatescu,
sa faca acelasi lucru. Initial, prefectul refuza si incearca sa ii
ofere lui Catavencu numeroase functii si o mosie dar, in final,
cedeaza presiunilor Zoei. Intre timp, de la centru se anunta
candidatura unui nou personaj, Agamemnon Dandanache.
Punctul culminant : Farfuridi si Catavencu isi rostesc
discursurile electorale, incercand sa-i convinga pe alegatori de
calitatile lor politice. La anutarea candidaturii lui Dandanache,
cele doua tabere electorale ajung la conflict, iar Catavencu
pierde in invalmaseala palaria, in captuseala careia tinea
scrisoarea.
Deznodamantul : Zoe este foarte ingrijorata ca nu il gaseste
pe Catavencu, caruia sa ii inapoieze obiectul santajului. Intre
timp, noul candidat Agamemnon Dandanache soseste in oras,
iar Zoe si Tipatescu afla de la acesta ca si candidatura lui a
fost castigata tot in urma unui santaj cu o scrisoare
compromitatoare. Isi face aparitia si Catavencu, dar nu mai
are scrisoarea. In scena intra si Cetateanul Turmentat si ii
inapoiaza Zoei scrisoarea gasita in palaria lui Catavencu. La
sugestia Zoei, Nae Catavencu accepta sa conduca festivitatile
in cinstea alegerii lui Dandanache, iar totul se termina intr-o
atmosfera sarbatoreasca.
Mijloacele de realizare a comicului in piesa de teatru sunt
variate, conferind substanta capodoperei comice. In ansamblu,
piesa se axeaza pe prezentarea comicului de situatie, évident
in urmatoarele ipostaze : prezenta triunghiului amoros, a
cuplului de factura comica Farfuridi-Branzovenescu,etc. In
ceea ce priveste comicul de caracter identificam urmatoarele
tipuri : incornoratul-Trahanache, primul amorez-Tipatescu,
cocheta si adulterina-Zoe, demagogul-Dandanache,
Catavencu, Farfuridi si Branzovenescu, tipul politistului
slugarnic-Ghita si tipul alegatorului-cetateanul turmentat.