Sunteți pe pagina 1din 4

O SCRISOARE PIERDUTA I. L.

Caragiale
O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale, cea de-a treia din seria celor patru comedii, a avut premiera pe scena Teatrului National din Bucuresti la 13 noiembrie 1884, iar un an mai tarziu a fost publicata in revista Convorbiri literare. Opera lui Caragiale este fidela principiilor promovate de societatea culturala Junimea si esteticii realismului. Prin comediile sale, Caragiale reuseste se demonstreze teoria formelor fara fond, promovata de Titu Maiorescu. Tema. O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri care satirizeaza vicii ale societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea, ridiculizand aspectele vietii politice si familiale ale marii burghezii. Cele patru acte ale comediei urmaresc traseul sinuos al scrisorii si implicit complicatiile confruntarii politice pe care aceasta le genereaza. Relatii spatio-temporale. Textul dramatic impune concentrarea actiunii, atat ca durata, cat si ca spatialitate. Actiunea piesei se desfasoara in capitala unui judet de munte, pe durata a trei zile. In primele trei acte se desfasoara in cele doua zile premergatoare alegerilor, iar in actul al patreulea chiar in ziua alegerilor. Piesa debuteaza cu discutia dintre Stefan Tipatescu, prefectul judetului si politaiul Pristanda, acesta din urma povestindu-i superiorului sau noutatea pe care a aflat-o in urma raidului nocturn, spionand casa lui Catavencu si anume intentia acestuia de a publica in ziarul Racnetul Carpatilor o scrisoare compromitatoare. In timpul discutiei, isi face aparitia Zaharia Trahanache, prezidentul tuturor comitetelor si comitiilor din judet, aducand vestea ca Nae Catavencu detine o scrisoare de amor care ar putea compromite pozitia reprezentantilor puterii si tot odata ar putea sa o discrediteze pe Zoe, sotia acestuia. Astfel, se constituie conflictul dramatic.

Pe parcursul primului act se contureaza din diverse perspective expozitiunea, consumata inaintea debutului piesei: Zoe Trahanache pierde o scrisoare de amor primita de la amantul acesteia, Stefan Tipatescu, care va fi gasita de catre cetateanul turmentat, ajungand intr-un final in mainile lui Catavencu, acesta folosind-o ca mijloc de santaj politic. Desfasurarea actiunii introduce in scena personaje noi. In cel de-al doilea act este adus in prim-plan un conflict secundar, sustinut de catre grupul Farfuridi-Branzovenescu. Acestia dau semne de suspiciune, temandu-se de tradare din partea lui Tipatescu si cer sa fie informati despre adevarul situatiei: Tradare sa fie, dar sa stim si noi. Actul al III-lea se deschide cu discursurile celor doi candidati, Farfuridi si Catavencu, pregatind punctul culminant si anume anuntarea noului candidat impus de la centru, Agamemnon Dandanache. Incercarile lui Catavencu de a vorbi despre scrisoare esueaza, pentru ca este ridicat in ambuscada creata de Pristanda. Acesta isi pierde palaria in a carui captuseala se afla scrisoarea, care ajunge astfel din nou in mainile cetateanului turmentat. In actul IV continua tensiunea dramatica, pentru ca scrisoarea nu ajunge inca la Zoe, iar Catavencu este de negasit. Intre timp, Dandanache marturiseste ca modul in care a ajuns candidat a fost realizat tot prin santaj, printr-o scrisoare compromitatoare. Tocmai cand se credea definitiv dezonorata, cetateanul turmentat ii returneaza scrisoarea Zoei. Piesa se incheie cu festivitatea condusa de catre Nae Catavencu in cinstea noului ales, Agamemnon Dandanache. Constructia personajelor. Personajele comediei pot fi incadrate in seria unor tipologii: tipul sotiei adulterine, tipul incoronatului, tipul amorezului (junelui prim), tipul functionarului umil, tipul demagogului. Majoritatea personajelor reprezinta categoria oamenilor infatuati, oportunisti, vanitosi, care apeleaza la orice mijloace pentru a parveni sau pentru a-si pastra o pozitie castigata anterior. Nu au moralitate, insa tin discursuri lipsite de

sens despre aceasta, nu au sentimente autentice, ci doar le mimeaza pentru a impresiona auditoriul. Tema comediei reflecta ipostaze ale societatiii burgheze de la sfarsitul secoului al XIX-lea, ridiculizand viata politica si familiala a acesteia. In opera lui Caragiale, indivizii traiesc o viata derizorie, careia i se atribuie o importanta fabuloasa, iar evenimentelor marunte li se atribuie dimensiunile unui destin.

Caracterizare (pana la tema)


Personajele comediei, spre deosebire de cele ale tragediei si ale dramei, nu evolueaza, ci raman la acelasi nivel pe tot parcursul piesei, actionand stereotip cu precizia unor mecanisme simple, fara a suferi vreo modificare a psihologiei in urma experientelor traite. Nae Catavencu este tipul politicianului demagog, corupt, lipsit de principii si de scrupule. Este caracterizat direct, de catre autor in didascalii (indicatii scenice): este avocat, director proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor, prezident fondator al Societatii Enciclopedice Cooperative Aurora Economica Romana. Caracterizarea indirecta se realizeaza prim nume, fapte si limbaj. Numele lui Catavencu poate fi derivat de la cuvantul cata (persoana rea si cicalitoare) sau de la cataveica (haina cu doua fete), ambii termeni acoperind perfect comportamentul si trasaturile morale ale acestuia. Faptele il caracterizeaza in viata politica ca pe un demagog corupt, oportunist, capabil de orice pentru a-si atinge scopul. Pentru a fi desemnat candidatul partidului pentru Parlament, acesta nu ezita sa foloseasca santajul. Fura scrisoarea de la cetateanul turmentat si ameninta cu publicarea acesteia. Dur si intransigent in timpul cat poseda scrisoarea, devine umil atunci cand o pierde, iar in finalul piesei accepta sa conduca festivitatea de sarbatorire a victoriei lui Dandanache, adversarul sau politic. Catavencu este un actor desafarsit. Stie sa simuleze emotia, sa planga folosint frazeologia patriotarda din dorinta de a-si atrage alegatorii. Dupa momentul lacrimogen is continua discursul cu tonul brusc vioi, dovedind astfel ipocrizia. Discursul sau pune n evidenta demagogia, inclultura, lipsa de logica. Foloseste vorbe umflate ( Sunt ultraprogresist, liberschimbist), formuleaza idei fara sens (Industria romana e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavarsire), foloseste truisme (Un popor care nu merge inainte sta pe loc) si da dovata de inclutura (Dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani). Nae Catavencu este un personaj reprezentativ pentru opera lui Caragiale, prin intermediul caruia se satirizeaza vicii ale societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea, ridiculizand ipostazele societatii burgheze