O scrisoare pierduta

De I.L.Caragiale

I.L.Caragiale este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane, cunoscut ca
fiind cel mai insemnat dramaturg roman, ca autor al comediilor ,,O scrisoare pierduta”, ,,O
noapte furtunoasa”, ,,D’ale carnavalului”, ,,Conu Leonida fata cu Reactiunea” si al
dramei ,,Napasta”.

Genul dramatic cuprinde opere literare destinate reprezentarii scenice. Acestea sunt
divizate in acte, alcatuite, la randul lor din scene, prin care se marcheaza intrarea sau iesirea
unui personaj ori schimbarea locului actiunii. Autorul prezinta, in mod indirect, gandurile si
sentimentele, prin intermediul personajelor, care comunica intre ele, dialogul determinand
inaintarea actiunii. Interventia directa a autorului este evidenta doar prin didascalii.

Comedia este specia genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor
moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu final fericit. Personajele
comediei apartin unor tipologii clasice; sursa principala a comicului este contrastul dintre
aparenta si esenta.

Opera ,,O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale, este o comedie de moravuri,

considerata capodopera scrierilor caragialiene. Aceasta a fost reprezentata scenic pe 13
noiembrie 1884, la Teatrul National din Bucuresti, fiind publicata in acelasi an.

Comedia apartine realismului clasic prin satirizarea unor aspecte sociale, veridicitatea
obtinuta prin tehnica acumularii detaliilor, individualizarea personajelor prin limbaj.
Clasicismul este si el prezent prin echilibrul compozitional, sursele comicului si generalitatea
situatiilor si a caracterelor.

Titlul desemneaza un obiect de santaj politic, o banala scrisoare amoroasa, care

devine un bun de pret pentru cine o detine. Aceasta este mereu pierduta, semn ca niciunul
dintre cei care doreste sa o foloseasca in mod abuziv nu este demn de statutul pe care si-l
doreste. In cel mai fericit caz, se intoarce, intr-un final, la ,,andrisant”.

Tema comediei este reprezentata de satirizarea moravurilor sociale, manifestate pe

fondul luptei politice, in vederea desemnarii unui candidat pentru Adunarea Constituanta, in
anul 1883. Comedia infatiseaza aspecte din viata politica si de familie a unor politicieni
corupti.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua

forte opuse. Conflictul are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para
personajele, dintre aparenta si esenta. La acest conflict principal se adauga conflicte
secundare, cum ar fi aparitia cetateanului turmentat, revolta cuplului comic Farfuridi-
Branzovenescu, primirea depesei cu numele noului candidat impus de la centru, evolutia
inversa a gruparilor adverse.

Piesa de teatru contine patru acte, impartite pe scene construite pe baza schimbului
de replici dintre personaje.

Inca de la inceputul piesei, sunt fixate reperele spatiale si temporale, actiunea

desfasurandu-se ,,in capitala unui judet de munte, in zilele noastre”; lipsa individualizarii prin
nume propriu a locatiei confera conflictului caracter general, iar referinta temporala este o
aluzie la campania electorala din 1883, de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

In actul I, scena initiala prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc
ziarul lui Nae Catavencu ,,Racnetul Carpatilor”, si numara steagurile. Venirea lui Trahanache
cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul lor politic declanseaza conflictul
dramatic principal.

Actul II incepe cu numararea voturilor, cu o zi inaintea alegerilor. Acum se

declanseaza conflictul secundar, produs de teama grupului Farfuridi-Branzovenescu de a fi
tradati de prefect. Actiunile amorezilor sunt contradictorii: Tipatescu ii ceruse lui Pristanda
arestarea lui Catavencu si perchezitionarea locuintei, Zoe, dimpotriva ii ordona eliberarea lui
si incearca sa il determine pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in
schimbul scrisorii.

In actul III, in sala mare a primariei are loc intrunirea electorala. Aici se rostesc
discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu. Intre timp, Trahanache gaseste polita
falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza sa o foloseasca pentru contrrasantaj. Apoi
anunta in sentinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamemnon Dandanache. In
incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, aceasta fiind gasita pentru a doua oara de
catre Cetateanul turmentat, care o va aduce destinatarei in actul urmator.

Actul IV aduce rezolvarea conflictului, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe, iar

Catavencu se supune conditiilor ei. In deznodamant, Dandanache este cel ales, dupa vointa
celor de la centru si cu sprijinul lui Trahanache, iar la festivitatea condusa de Catavencu,
adversarii se impaca.

Specific comediilor este folosirea comicului. Opera ,,O scrisoare pierduta” imbina mai
multe tipuri de comic. Comicul de moravuri vizeaza viata de familie( triunghiul conjugal Zoe-
Tipatescu-Trahanache) si viata politica( santajul, falsificarea listelor electorale).

Comicul de situatie sustine tensiunea dramatica prin intamplarile neprevazute,

constituite dupa scheme comice clasice: scrisoarea este pierduta si gasita succesiv, evolutia
inversa a lui Catavencu, teama exagerata de tradare a grupului Farfuridi-Branzovenescu.

Comicul de caracter reliefeaza defectele general-umane, pe care Caragiale le

sanctioneaza prin ras.
 Comicul numelor proprii este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de
caracter, originea sau rolul personajelor in desfasurarea evenimentelor: numele Trahanache
vine de la cuvantul ,,trahana”, o coca moale, usor de modelat, ceea ce sugereaza ca
personajul este modelat de ,,enteres”. Dandanache vine de la ,,dandana” (gafa), nume
sugestiv pentu cel care creeaza confuzii.

Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentiaza incultura

personajelor.

Principalul mod de expunere este dialogul, prin care personajele isi dezvaluie
intentiile, sentimentele. Prin dialog se prezinta evolutia actiunii, se definesc relatiile dintre
personaje si se realizeaza caracterizarea directa sau indirecta.

In concluzie, opera ,,O scrisoare pierduta” este cea mai complexa si rafinata comedia
a literaturii romane, pastrandu-si valentele dincolo de trecerea timpului. Desi orice comedie
ascunde o drama, aceasta are menirea de a delecta si de a corecta in acelasi timp moravurile
sociale, prin arta.