Realismul este un curent literar care apare la sfarsitul secolului al XIX-lea in Franta, ca o

reactie impotriva romantismului, impotriva tendintei de evadare din real a romanticilor,

promovand in operele literare o viziune asupra vietii cat mai aproape de realitate.
I.L.Caragiale este un scriitor realist si moralizator, un observator atent al societatii din vremea
lui, pe care o prezinta in mod critic.
Piesa “O scrisoare pierduta” a avut avanpremiera in anul 1884, pe scena Teatrului National si
a fost publicat un an mai tarziu in revista “Convorbiri literare”.
Opera este o comedie realista, de moravuri politice, care are trasaturile specifice acestui
curent: autenticitatea, veridicitatea si obiectivitatea. Autenticitatea este sustinuta de faptul ca
piesa este inspirata din realitatea vremii autorului, respectiv organizarea alegerilor din anul
1883 si revizuirea Constitutiei. Autorul prezinta in mod obiectiv si critic aceste realitati, iar
faptele au un caracter verosimil. Personajele piesei sunt realiste deoarece reprezinta categorii
umane, iar tema operei este, de asemenea, specifica acestui curent.
Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, in care actiunea sa-tirizeaza
aspecte sociale, moravuri, defecte umane, cu scopul de a le indrepta, efectul comediei fiind
rasul moralizator. Intre personaje se nasc conflicte puternice care se solutioneaza, insa, in
mod fericit.
Tema comediei este dorinta de parvenire a burgheziei, pe frontul campaniei electorale pentru
functia de deputat. In piesa se mai regasesc si tema iubirii si a familiei, satiri-zate, insa, prin
triunghiul conjugal.
Ca orice opera dramatica, comedia are o structura specifica, fiind alcatuita din patru acte si
mai multe scene. Modul predominant de expunere este dialogul, care se impleteste cu
monologul dramatic. Autorul intervine in mod direct in didascalii, oferind informatii despre
decor, dar mai ales despre mimica, gesturile, tonul vocii personajelor. Indicatiile scenice
devin astfel un mijloc de caracterizare directa a personajelor, prin care autorul ilustreaza
contrastul dintre aparenta si esenta.
Relatiile temporale si spatiale sunt relativ definite, actiunea petrecandu-se “in capitala unui
judet de munte in zilele noastre”. Desi din piesa reiese ca este vorba despre anul 1883, autorul
relativizeaza timpul si spatiul, din dorinta de a sugera ca evenimentele sunt posibile oricand si
oriunde.
Actiunea comediei se concentreaza asupra unui singur conflict politic, dintre Opozitie si
Putere pentru functia de deputat, conflict dublat de cel din plan personal, declansat de
pierderea scrisorii de amor.
O prima scena semnificativa pentru tematica operei este cea de la inceputul piesei, in care
Trahanache ii povesteste amicului sau, Tipatescu, modul in care fusese santajat de Nae
Catavencu, seful Opozitiei locale. Tipatescu isi exprima dispretul fata de lipsa de moralitate a
lui Catavencu: “Mizerabilul!”, cand el insusi e imoral, fiind amantul Zoei si inseland astfel
increderea prietenului sau. Trahanache ii spune ca Nae Catavencu se afla in posesia unei
scrisori de amor pe care Tipatescu o trimise Zoei. Acesta il anuntase ca o va publica in ziarul
sau daca nu va fi ales in functia de deputat. Reactiile lui Tipatescu sunt surprinse in
didascalii, acesta este “in culmea agitatiei”, iar in final iese “turbat” din scena, strigand dupa
Ghita Pristanda. Spre deosebire de Tipatescu, Trahanache este calm, stiind sa disimuleze. De
aceea, considera ca Tipatescu nu este tocmai potrivit pentru functia de prefect, intrucat “e
iute”, “n-are cumpat”.

O a doua scena semnificativa este cea de la inceputul actului al doilea, in care se evidentiaza
coruptia politicienilor. Farfuridi, Branzovenescu si Trahanache falsifica listele electorale,
adaugand persoane fara drept de vot, nedetinand averea necesara. In epoca functiona votul
cenzitar care dadea drept electoral doar barbatilor cu un anumit statut social. Ei trec pe lista
persoane care nu au aceasta calitate, dar care erau simpatizantii partidului si care ar fi putut
vota candidatul puterii. Farfuridi si Branzovenescu profita de ocazie pentru a-i marturisi lui
Trahanache ca interesele partidului sunt inselate, dar acesta reactioneaza neasteptat de
puternic. Ei se grabesc sa se linisteasca, spunand ca nu pe el il banuiesc, ci pe Tipatescu, dar
Trahanache “este si mai indignat”. El ii ia apararea amicului Fanica, despre care spune ca i-a
facut si ii face “servicii” si ca “de 8 ani traim impreuna ca fratii”. Iese apoi din scena “foarte
tulburat”, iar cei doi, impresionati de reactia sa, il caracterizeaza in mod direct: “e tare, tare
de tot…solid barbat”.
In concluzie, rasul provocat de actiunea comediei are un rol moralizator, ilustrand crezul
autorului ca “nimic nu-i arde pe ticalosi mai mult ca rasul”.
Functiile politice si administrative pe care le au personajele (prefect, prezident, avocat,
politai), relatiile de familie, agitatia creata in jurul scrisorii, respectarea ierarhiilor, limbajul
ziarelor, adunarea electorala etc. dau impresia de viata traita, realitatea fiind oglindita in mod
veridic. In acelasi timp, viziunea “monstruoasa” pe care o are scriitorul, face ca toata aceasta
lume sa fie pusa in miscare de o intamplare banala al carei protagonist este Un cetatean
turmentat! Intriga actiunii o constituie pierderea unei scrisori de dragoste adresate Zoei de
catre Stefan Tipatescu.
Gasita de Un cetatean turmentat si furata de la acesta de catre Catavencu, buclucasa scrisoare
devine obiect de santaj, intrucat vicleanul avocat ameninta cu publicarea ei in ziarul
“Racnetul Carpatilor”. Dupa ce incearca, prin promisiuni si amenintari, sa obtina scrisoarea,
Tipatescu este convins de Zoe sa sprijine candidatura lui Catavencu. Totul degenereaza intr-o
incaierare (pusa la cale de Pristanda), in timpul careia Catavencu isi pierde palaria (in
captuseala careia dosise scrisoarea). Fireste, aceasta este gasita de acelasi Cetatean turmentat
care i-o inapoiaza Zoei /'inchizand” astfel “cercul” intrigii. Numai ca, la adunarea electorala
pomenita anterior se anunta si numele noului candidat (propus de la “centru”): Agamita
Dandanache. Inca de la sosire, senilul oaspete povestise, in particular , cu seninatate ca
prezenta sa in acel oras se datoreaza unei scrisori de dragoste, pe care o gasise in buzunarul
unei “persoane insemnate”.
S-ar parea ca intamplarea care declansase toata “agitatia din orasul capitala de judet, s-a
“mutat” “la centru” (sau, poate, si in alt oras), devenind o intriga multiplicata. Nu doar
intriga, ci si momentul culminant are un caracter aparte: cele doua discursuri incalcite,
vociferarile participantilor (peste care troneaza, placid, Trahanache) si incaierarea finala, fac
din acest moment o frantura a nebuniei universale.