O scrisoare pierduta

Opera literara ‘’Oscrisoare pierduta’’este o comedie de moravuri scrisa de I l

Caragiale,1884.
Opera apartine realismului clasic.O prima trasatura a acestui curent
este mimesis-concept literar care infatiseaza realitatea societatii romanesti cu
un spirit de observatie acut care dezvaluie probleme de fond fara sa le
atenueze.
Atitudinea lui Caragiale este una obiectiva,comedia reflectand teme
sociale precum manipularea electorala,parvenitismul,fariseismul,Exclamatia lui
Tipatescu din finalul comediei-’’Ce lume,ce lume’’ este provocata de
spectacolul vietii asa cum e,cu agitatia iluzorie,pusa in miscare de pasiuni
desarte,iubiri,ambitii si interese.Situatiile prin care se scot la iveala defectele
sunt eterne si se repeta in afara limitelor unei epoci,de unde actualitatea
viziunii autorului.
O alta trasatura realista a operei este crearea unor personaje vii,’’care
fac concurenta starii civile’’ putand fi incadrate in tipologii.Tipurile comice
sunt:Catavencu-politicianul demagog,Zoe-cocheta adulterina,femeia voluntara,
Pristanda-tipul slugarnicului,amorezul Tipatescu si alegatorul ametit de
discursuri electorale-cetateanul turmentat.Se observa o perspectiva dubla a
abpordarii individului.Tipatescu este pasional si idealist,cetateanul turmentat
este cinstit.
Tema operei este decadenta moravurilor intr-o societate care cultiva
valorile de fatada.
O prima secventa ilustrativa pentru tema operei este cea din debutul
piesei in care Ghita Pristanda,politistul orasului se afla in odaia lui Tipatrescu
pentru a-i oferi obisnuitul raport.Prefectul inchide ochii la ‘’ciupelile’’ politistului
prost platit in schimbul sustinerii intereselor partidului.Numaratoarea
steagurilor este o ilustrare a expresiei ‘’Daca nu curge pica’’.De asemenea
scena anunta declansarea intrigii prin semnalarea unui document aflat in
posesia lui Catavencu ce ar putea inclina balanta in favoarea lui la
alegeri.Mesajul transmis este ca rezultatul alegerilor depinde de luptele de
culise intre oponenti si mai putin de opinia electoratului.

O a doua secventa ilustrativa pentru tema piesei este numaratoarea

voturilor in actul al II-lea de catre Trahanache,Farfuridi sdi
Branzovenescu,inainte ca alegerile sa fi avut efectiv loc.Votul este decis de
ariile de influenta.Farfuridi se teme de tradarea lui Tipatescu incercand sa afle
ce se intampla de la Trahanache.Reactia acestuia dezvaluie o alta fateta a
comediei de moravuri,adulterul.Ignorat din varii motive,triunghiul conjugal este
infatisat de Trahanache ca o inocenta convietuire frateasca.Trahanache scoate
la iveala si plafonarea personajului principal Tipatescu,subjugat vointei unei
femei ambitioase.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea reprezentantilor
partidului puterii,Tipatescu,Zoe,Zaharia Trahanache,Farfuridi si Branzovenescu
si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu,ambitios
avocat si prorpietar al ziarului ‘’Racnetul Carpatilor’’.Conflictul secundar este
reprezentat de grupul Farfuridi Branzovenescu care se tem de tradarea
prefectului.Amplificarea conflictului se realizeaza prin intrarile repetate in
scena ale cetateanului turmentat care neaducand scrisoarea,creeaza o stare
de tensiune,gestul sau final devenind aproape superfluu.Intersectarea primei
scrisori cu o a doua plaseaza intreaga actiune intre doua paradigme
epistolare.
Limbajul e presarat cu expresii nu doar sonore dar si improprii.Se identifica
ticuri verbale ‘’Intr-o sotietate fara moral si fara printip’’,contradictia in termeni
‘’doispe trecute fix’’,’’dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de
ani’’.Asociatii incompatibile’’curat murdar’’,’’industria romana este admirab ila,e
sublima dar lipseste cu desavarsire’’,nonsensul ‘’sa se revizuiasca dar sa nu se
schimbe nimica’’,pronuntia gresita ‘’famelie’’,’’andrisant’’,atractia paronimica
‘’renumeratie’’
Trasaturile plaseaza limbajul dramatic in zona inefabilului numit
caragialism.
Sub masca rasului Caragiale realizeaza radiografia fara omisiuni a
societatii.