Caragiale, contemporanul nostru

Prezentatorii (o fată și un băiat): Dragi spectatori şi telespectatori!

Prezentatoarea: În această seară de noiembrie, când mai sunt câteva zile
până când
Prezentatorii:Vin tezele!
Prezentatorul: Noi, trupa (numle trupei de teatru) a clasei .... din Școala....
vă invităm la o nouă emisiune
Prezentatorii: „Şi noi avem talent!”
Prezentatoarea: Ştiţi, fără îndoială, formatul emisiunii…
Prezentatorul: Am făcut o riguroasă preselecţie şi am constatat că
Prezentatorii: „Şi noi avem talent!”
Prezentatoarea: Elevi simpli vor urca pe scenă pentru a demonstra că ei
sunt cei mai buni!
Prezentatorul: Marele premiu este o listă suplimentară de lecturi
particulare! Dar să nu mai zăbovim şi să prezentăm invitatul de onoare
Prezentatoarea: Avem un juriu prestigios şi exigent al cărui preşedinte de
onoare este însuşi … Nenea Iancu! Marele dramaturg Ion Luca Caragiale a
auzit că aici vor fi jucate nişte schiţe de-ale domniei sale şi a ţinut să fie în
juriu. Domnule Caragiale, suntem onoraţi!
Ion Luca Caragiale: Bună seara! Abia aştept să îmi văd operele
interpretate! Dacă vreţi să luaţi premiul, trebuie să fiţi buni! Succes!
Prezentatoarea:Să rugăm juriul să îşi ocupe locul şi să trecem la primii
concurenţi.
Prezentatorul: Ei vor interpreta fragmente din schiţa „Vizită…” de Ion
Luca Caragiale.

MUZICĂ

„Vizită…” Caragiale
Naratorul : M-am dus la sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o
veche prietină, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel
Popescu, un copilaş foarte drăguţ de vreo zece anişori. N-am voit să merg cu
mâna goală şi i-am dus băieţelului o minge foarte mare de cauciuc şi foarte
elastică.
(Doamna Popescu îşi primeşte cu plăcere musafirul. Ionel e îmbrăcat ca
maior de roşiori în uniformă de mare ţinută.)
Naratorul : Ce vreme capricioasă, madam Popescu !
Doamna Popescu : Să ştii ! Soţul meu mi-a spus că agricultura iar e în
pericol şi de aceea criză nu prea are şanse să se sfârşească.

1
Naratorul : În anul acesta nu prea v-am văzut la plimbare, la teatru, la
petreceri...
Doamna Popescu : Să-ţi spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu,
de când s-a făcut băiat mare, trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac
educaţia. Şi nu ştiţi dv. bărbaţii cât timp îi ia unei femei educaţia unui copil,
mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educaţie!
Servitoarea : Uite, coniţă, Ionel nu s-astâmpără!
Doamna Popescu : Ionel! Ionel! vin' la mama! (Apoi, cătră musafir încet)
Nu ştii ce ştrengar se face... şi deştept...
Servitoarea : Coniţă ! uite Ionel! vrea să-mi răstoarne maşina !...
Astâmpără-te, că te arzi!
Doamna Popescu : Ionel! Ionel ! vin' la mama!
Servitoarea : Sări, coniţă! varsă spirtul! s-aprinde!
Doamna Popescu : Ionel! (se scoală repede să meargă după el. Dar pe
când vrea să iasă pe uşă, apare micul maior de roşiori cu sabia scoasă şi-i
opreşte trecerea, luând o poză foarte marţială. Mama ia pe maiorul în braţe
şi-l sărută...)
Doamna Popescu : Nu ţi-am spus să nu te mai apropii de maşină când face
cafea, că daca te-aprinzi, moare mama? Vrei să moară mama?
Naratorul : Dar pentru cine aţi poruncit cafea, madam. Popescu?
Doamna Popescu : Pentru dumneata.
Naratorul : Da de ce vă mai supăraţi?
Doamna Popescu : Da ce supărare!
( Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe maioraşul, îl scuipă, să nu-l
deoache, şi-l lasă jos. El a pus sabia în teacă, salută milităreşte şi merge
într-un colţ al salonului unde, pe două mese, pe canapea, pe foteluri şi pe
jos, stau grămădite fel de fel de jucării. Dintre toate, maiorul alege o
trâmbiţă şi o tobă. Atârnă toba de gât, şi începe să bată toba cu o mână şi
să sufle-n trâmbiţă.)
Doamna Popescu : (strigă) Ce mai este prin târg ?
Naratorul : (strigă) Nu cred să mai ţie mult gerul aşa de aspru; (ea n-aude
nimica.)
Doamna Popescu : Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi
urechile dumnealui! Nu e frumos, când sunt musafiri!
Naratorul : Şi pe urmă, d-ta eşti roşior, în cavalerie.
Ionel : Maior! (strigă mândrul militar.)
Naratorul : Tocmai! La cavalerie nu e tobă; şi maiorul nu cântă cu
trâmbiţa; cu trâmbiţa cântă numai gradele inferioare; maiorul comandă şi
merge-n fruntea soldaţilor cu sabia scoasă.

2
 (Ionel scoate de după gât toba, pe care o trânteşte cât colo; asemenea şi
trâmbiţa. Apoi începe să comande)
Ionel : Înainte! marş!
(Şi cu sabia scoasă, începe să atace straşnic tot ce-ntâlneşte-n cale. În
momentul acesta, jupâneasa cea răguşită intră cu tava aducând dulceaţă şi
cafele. Cum o vede, maiorul se opreşte o clipă, ca şi cum ar vrea să se
reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca o
clipă, şi maiorul, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra
inamicului. Inamicul dă un ţipăt de desperare.)
Servitoarea : Ţine-l, coniţă, că mă dă jos cu tava!
(Madam Popescu se repede să taie drumul maiorului, care, în furia
atacului, nu mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar
madam Popescu, deoarece a avut imprudenţa să iasă din neutralitate şi să
intervină în război, primeşte în obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică
lovitură de spadă.)
Doamna Popescu : Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoţi ochiul...
Ţi-ar fi plăcut să mă omori? Sărută-mă, să-mi treacă şi să te iert!
(Maiorul sare de gâtul mamei şi o sărută... Mamei îi trece; iar musafirul,
după ce a luat dulceaţa, se pregăteşte să soarbă din cafea..).
Naratorul : Nu vă supără fumul de tutun?
Doamna Popescu : Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu
fumează... şi... dumnealui... mi se pare că-i cam place.
(Şi zicând „dumnealui", mama arată râzând pe domnul maior.)
Naratorul : A! şi dumnealui?
Doamna Popescu : Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu ţigara-n
gură, să te prăpădeşti de râs... ca un om mare...
Naratorul : A! asta nu e bine, domnule maior; tutunul este o otravă...
Ionel : (lucrând cu lingura în cheseaua de dulceaţă) Da tu de ce tragi?
Doamna Popescu : Ajunge, Ionel! destulă dulceaţă, mamă! iar te-apucă
stomacul...
(Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru linguriţe; apoi iese cu
cheseaua în vestibul.)
Doamna Popescu : Unde te duci? (întreabă mama.)
Ionel : Viu acu!
(După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; o pune pe o masă, se
apropie de musafir, îi ia de pe mescioară tabachera cu ţigarete regale,
scoate una, o pune în gură şi salută milităreşte, ca orice soldat care cere
unui ţivil să-i împrumute foc. Musafirul e nedumerit. Mama, râzând, îi face
cu ochiul şi-l îndeamnă să servească pe domnul maior. Musafirul îi întinde

3
ţigareta, militarul o aprinde pe a lui şi, fumând, ca orice militar, se plimbă
foarte grav de colo până colo. Mama îl scuipă, să nu-l deoache.)
Doamna Popescu : Scuipă-l, să nu mi-l deochi!
(Maiorul şi-a fumat ţigareta până la carton. Apoi se repede la mingea
primită şi-ncepe s-o trântească.)
Doamna Popescu : Ionel! astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva... Vrei să
mă superi? vrei să moară mama?
(Pe când musafirul vrea să bea din cafea, mingea îi zboară din mână
ceaşca care se varsă)
Doamna Popescu : Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ţi-am spus să te-astâmperi...
Vezi? ai supărat pe domnul!... aldată n-o să-ţi mai aducă nici o jucărie!
(Apoi, întorcându-se către musafir, cu multă bunătate) Nu e nimic! iese...
Cafeaua nu pătează! iese cu niţică apă caldă!... (Dar n-apucă să termine, şi
deodată se schimbă la faţă ca de o adâncă groază. Apoi dă un ţipăt şi,
ridicându-se de pe scaun)
Doamna Popescu : Ionel! mamă! ce ai?
(Ionel leşină)
Doamna Popescu : Vai de mine! ţipă mama. E rău copilului!... Ajutor!
moare copilul!
( Musafirul îl ridică pe Ionel, îi descheie repede mondirul la gât şi la piept.)
Naratorul : Nu-i nimica! Apă rece!
(Îl stropeşte bine, pe când mama pierdută îşi smulge părul.)
Naratorul : Vezi, domnule maior? (după ce-şi mai vine în fire) vezi? Nu ţi-
am spus eu că tutunul nu e lucru bun? Aldată să nu mai fumezi!
Naratorul : Am lăsat pe madam Popescu liniştită cu scumpul ei maior afară
din orice stare alarmantă, şi am ieşit. Mi-am pus şoşonii şi paltonul şi am
plecat. Când am ajuns acasă, am înţeles de ce maiorul ieşise un moment cu
cheseaua în vestibul — ca să-mi toarne dulceaţă în şoşoni.

Prezentatorul : (aplaudă) Iată cum ne-am amintit de una dintre cele mai
cunoscute schiţe ale domnului Caragiale. Înainte de următorii concurenţi, o
mică pauză de publicitate !

* * *
Între Vizită 1 şi Vizită 2
Daniel: Dragi telespectatori,
După marele succes de vânzări obţinut cu tigaia dry cooker, vă prezentăm un
produs revoluţionar pentru copilul dumneavoastră : „Learn easy”!

4
Mihnea: Eşti părinte şi te îngrijorează notele slabe ale copilului tău? Nu ştii
cum să îţi faci copilul să înveţe şi să nu se mai joace tot timpul la
calculator? „Learn easy” este soluţia perfectă!
Daniel: Cu doar o pastilă de „Learn easy” pe zi copilul dumneavoastră va
învăţa de nota 10 în orice situaţie. Chiar dacă se joacă 10 ore pe zi pe
calculator, chiar dacă stă toată noaptea pe facebook, chiar dacă… Da!...chiar
dacă nu este atent la ore şi se joacă pe iphone 5 sau pe tabletă în timpul
orelor de la şcoală, cu doar o pastilă de „Learn easy” a doua zi va lua 10 la
toate disciplinele.
Andi: Nu îmi plăcea deloc să învăţ la franceză. Nici la matematică. Nici
chiar la fizică. Aveam mereu multe teme de făcut, nu mă descurcam deloc,
mai ales că voiam să mă joc pe internet cu colegii mei. Cum am aflat de
„Learn easy”, am făcut rost de câteva pastile, fără să le spun părinţilor. Am
luat una, fără să învăţ deloc. A doua zi am luat deja doi de zece. Este
extraordinar! Vă recomand cu căldură această genială descoperire!
Daniel: Cumpără acum un flacon „Learn easy” şi, dacă eşti elev, scapi de
toate cicălelile profesorilor şi ale părinţilor!
Mihnea: Şi asta nu e tot! Sună acum şi vei primi gratis al doilea flacon de
„Learn easy”!
Daniel: În plus vei primi bonus şi pixul magic care face corect toate
calculele, fără măcar să gândeşti!
Mihnea: Sună acum la 0040000000000 sau comandă acum la adresa de e-
mail www. suntfoarteleneş.ro
Alex: Acesta este un supliment alimentar. Se recomandă citirea cu atenţie a
prospectului. Dacă apar manifestări neplăcute adresaţi-vă medicului sau
farmacistului.

Costin: Pentru o viaţă sănătoasă consumaţi măcar o carte pe săptămână.

* * *

Prezentatoarea: Următorul număr ne propune o viziune contemporană a

aceleiaşi schiţe. Deci…”Vizită” în varianta începutului de secol XXI!

* * *
MUZICĂ

„Vizită…” Azi
Naratorul : M-am dus la sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o
veche prietenă, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Johny

5
Popescu, un puşti foarte drăguţ de vreo zece anişori. N-am voit să merg cu
mâna goală şi i-am dus băieţelului un i-phone 20 de ultimă generaţie.
(Doamna Popescu îşi primeşte cu plăcere musafirul. Ionel e îmbrăcat în
rocker)

Naratorul : Ce vreme capricioasă, doamnă Popescu !

Doamna Popescu : Să ştii ! Soţul meu mi-a spus că agricultura iar e în
pericol leul s-a devalorizat şi, cum industria e la pământ, nu mai ieşim din
criză !
Naratorul : În anul acesta nu prea v-am văzut la plimbare, în cluburi, în
pub-uri...
Doamna Popescu : Să-ţi spun drept, cât era Johny mic, mai mergea; acum,
de când s-a . făcut băiat mare, trebuie să mă ocup eu de el; trebuie să-i fac
educaţia. Şi nu ştiţi dv. bărbaţii ce greu e să faci educaţia unui copil când la
televizor şi pe internet sunt toate prostiile !
Servitoarea : Doamnă, Johny nu s-astâmpără!
Doamna Popescu : Johny! Johny! vin' la mama! (Apoi, cătră musafir încet)
Nu ştii ce ştrengar se face... şi deştept...
Servitoarea : Doamnă ! uite Johny! vrea să-mi pună sare în filtrul de
cafea!... Astâmpără-te, că te arzi!
Doamna Popescu : Johny! Johny! vin' la mama!
Servitoarea : Doamnă! varsă cafeaua peste priză! Se electrocutează!
Doamna Popescu : Johny! (se scoală repede să meargă după el. Dar pe
când vrea să iasă pe uşă, apare micul maior de roşiori cu sabia cu laser şi-i
opreşte trecerea, luând o poză foarte marţială. Mama ia pe copil în braţe şi-
l sărută...)
Doamna Popescu : Nu ţi-am spus să nu te mai apropii de filtru când face
cafea, că poţi să te electrocutezi? Vrei să moară mama?
Naratorul : Dar pentru cine aţi poruncit cafea, doamna Popescu?
Doamna Popescu : Pentru dumneata.
Naratorul : Da de ce vă mai supăraţi?
Doamna Popescu : Da ce supărare!
( Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe Johny, îl scuipă, să nu-l
deoache, şi-l lasă jos. El a pus sabia cu laser deoparte, merge într-un colţ al
salonului unde, pe două mese, pe canapea, pe foteluri şi pe jos, stau
grămădite laptop-uri, i-ped-uri, tablete, telefoane, console de jocuri. Dintre
toate, Johny alege o staţie şi dă drumul la muzică - manele. dansează)

MUZICĂ
Doamna Popescu : (strigă) Ce mai este prin mall-uri ?

6
Naratorul : (strigă) Nu cred să mai ţină mult gerul aşa de aspru; (ea n-aude
nimica.)
Doamna Popescu : Johny! Johny!Johny!!!! Du-te dincolo, mamă; spargi
urechile dumnealui! Nu e frumos, când sunt musafiri!
Naratorul : Şi pe urmă, d-ta nu eşti manelist.
Johny :! Sunt emo! (strigă mândru)
Naratorul : Tocmai! Tinerii emo sunt introvertiţi, se înfurie rar, doar dacă
se simt provocaţi
(Johny renunţă la muzică şi devine trist în mod teatral)
(În momentul acesta, jupâneasa cea răguşită intră cu tava aducând
snacksuri şi cafele. Cum o vede, copilul se opreşte o clipă, ca şi cum ar vrea
să se reculeagă fiind surprins de inamic. Clipa însă de reculegere trece ca o
clipă, şi Johny, dând un răcnet suprem de asalt, se repede asupra
inamicului. Inamicul dă un ţipăt de desperare.)
Servitoarea : Ţine-l, doamnă, că mă dă jos cu tava!
(Madam Popescu se repede să taie drumul copilului, care, în furia atacului,
nu mai vede nimic înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam
Popescu, deoarece a avut imprudenţa să iasă din neutralitate şi să intervină
în război, primeşte în obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică palmă.)
Doamna Popescu : Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoţi ochiul...
Ţi-ar fi plăcut să mă omori? Sărută-mă, să-mi treacă şi să te iert!
(Copilul o sărută rece... Mamei îi trece; iar musafirul, se pregăteşte să
soarbă din cafea..).
Naratorul : Nu vă supără fumul de tutun?
Doamna Popescu : Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu
fumează... şi... dumnealui... mi se pare că-i cam place.
(Şi zicând „dumnealui", mama arată râzând pe tânărul emo.)
Naratorul : A! şi dumnealui?
Doamna Popescu : Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu ţigara-n
gură, să te prăpădeşti de râs... ca un om mare...
Naratorul : A! asta nu e bine, micuţule; tutunul este o otravă...
Johny : (mâncând zgomotos snacksuri) Da tu de ce tragi?
Doamna Popescu : Ajunge, Johny! Destule snacksuri, mamă! iar te-apucă
stomacul...
(Johny ascultă, după ce mai ia încă vreo trei-patru pumni de snacksuri.
Apoi ia scrumiera şi iese)
Doamna Popescu : Unde te duci?
Johny : Viu acuma!
( După ce se întoarce, se apropie de musafir, îi ia de pe mescioară pachetul
de ţigări, scoate una, o pune în gură şi cere să-i împrumute foc.)

7
Johny : Frate, dă-mi şi mie foc !
(Musafirul e nedumerit. Mama, râzând, îi face cu ochiul şi-l îndeamnă să
servească pe copil. Musafirul îi întinde ţigareta, copilul o aprinde pe a lui
şi, fumând, se plimbă foarte grav de colo până colo. Mama îl scuipă, să nu-
l deoache.)
Doamna Popescu : Scuipă-l, să nu mi-l deochi!
(Maiorul şi-a fumat ţigareta până la carton. Apoi se repede la i-phon-ul
primit şi-ncepe să se joace. Este nemulţumit de joc.)
Johny : Ce naşpa ! E o prostie ! Din acesta am de mult!
Doamna Popescu : Johny! Îl jigneşti pe domnul ! Vrei să mă superi ? Vrei
să moară mama ?
(Pe când musafirul vrea să bea din cafea, copilul aruncă spre el cadoul şi îi
varsă cafeaua)
Doamna Popescu : Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ţi-am spus să te-astâmperi...
Vezi? ai supărat pe domnul!... altădată n-o să-ţi mai aducă niciun gadget !
(Apoi, întorcându-se către musafir, cu multă bunătate) Nu e nimic! iese...
Cafeaua nu pătează! iese cu Vanish oxi action!... (Dar n-apucă să termine,
şi deodată se schimbă la faţă ca de o adâncă groază. Apoi dă un ţipăt şi,
ridicându-se de pe scaun)
Doamna Popescu : Johny! mamă! ce ai?
(Johny leşină)
Doamna Popescu : Vai de mine! (ţipă mama.) E rău copilului!... Ajutor!
moare copilul!
( Musafirul îl ridică pe Johny, îi desface eşarfa de la gât.)
Naratorul : Nu-i nimica! Apă rece!
(Îl stropeşte bine, pe când mama pierdută îşi smulge părul.)
Naratorul : Vezi, domnule emo? (după ce-şi mai vine în fire) vezi? Nu ţi-
am spus eu că tutunul nu e lucru bun? Altădată să nu mai fumezi!
Naratorul : Am lăsat pe madam Popescu liniştită cu scumpul ei rocker
afară din orice stare alarmantă, şi am ieşit. Când am ajuns acasă, am înţeles
de ce Johny ieşise un moment pe hol— ca să răstoarne scrumiera în
buzunarul paltonului meu.

* * *
Prezentatoarea: Şi acum câteva momente de
Prezentatorii: Publicitate!

* * *

8
Mihăiţă: Cine mi-a luat din timpul de joacă şi-a mi-a mâncat din distracţia
pe facebook? Matematica! Te-am văzut! Tare-ţi mai place să ne chinui! Şi
geometria, ţi-a umplut după-amiaza toată!
Daniel: Oferă-i copilului tău delicioasele exerciţii de matematică. Gustarea
elevilor conştiincioşi! Fără calculator, fără soluţii de-a gata!

Costin: Pentru o viaţă sănătoasă consumaţi măcar o carte pe săptămână.

* * *
Prezentatorul: Următorii concurenţi vor să ni-l amintească pe vestitul
domn Goe… Iată-l aşa cum l-a creat Ion Luca Caragiale.

MUZICĂ

„Domnul Goe…” I.L. Caragiale

Povestitorul: Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam'mare,
mamiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10
Mai… Nu mai trebuie să spun continuarea… Vă amintiţi ce face Goe pe
peron :
Goe: Mam'mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!
Mam’mare : Vine, vine acuma, puişorul mamii! (sărută pe nepoţel; apoi îi
potriveşte pălăria) Vezi ce bine-i şade lui cu costumul de marinel?
Mamiţica: Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?
Mam’mare: Da cum?
Mamiţica: Marinal...
Mam’mare : Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe
vremea mea, când a ieşit întâi moda asta la copii - marinel.
Goe: Vezi că sunteţi proaste amândouă? Nu se zice marinal, nici marinel...
Tanti Miţa: (cu un zâmbet ) Da cum, procopsitule?
Goe: Mariner..
Mam’mare : Apoi de! n-a învăţat toată lumea carte ca d-ta! (iar sărută pe
nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de mariner)

Povestitorul: Şi mai multe face Goe în tren :

(Mam'mare îşi face cruce, apoi aprinde o ţigară...)
Tânărul: Nu!... nu e voie să scoţi capul pe fereastră, mititelule! (Îl trage
puţin înapoi.)
Goe: Ce treabă ai tu, urâtule? (după câteva secunde îşi retrage îngrozit
capul gol înauntru si-ncepe să zbiere.) Mamiţo! mam'mare! tanti!
Toate cucoanele: Ce e? Ce e?

9
Goe: Să oprească! (zbiară şi mai tare Goe, bătând din picioare.) Mi-a
zburat pălăria! să opreascăăă!!!
Controlorul: Biletele, domnilor!
Mamiţa : Biletul era în pamblica pălăriei, şi, dacă a zburat pălăria, fireşte c-
a zburat cu pamblică şi cu bilet cu tot. Dar avea bilet.
Tanti Miţa: Parol! chiar eu l-am cumpărat!
Controlorul: Aşa scrie regulamentul: dacă un pasager n-are bilet şi nu
declară că n-are bilet, i se dă o amendă de 7 lei şi 50 de bani, şi-l da jos din
tren la orice staţie.
Mamiţica: Dar noi n-am declaratără?
Mam’mare : Ce e vinovat băiatul dacă i-a zburat pălăria?
Tânărul: De ce-a scos capul pe fereastră? eu i-am spus să nu scoată capul
pe fereastră!
Tanti Miţa: Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta?
Controlorul: Uite ce e, cucoană, trebuie să plătiţi un bilet...
Tanti Miţa: Să mai plătim? n-am plătitără o dată?
Controlorul: Şi pe dasupra un leu şi 25 de bani.
Tanti Miţa: Şi pe dasupra?...
Mamiţica: Vezi, dacă nu te-astâmperi? (îl zguduie pe Goe de mână)
Mam’mare : Ce faci, soro? esti nebună? nu ştii ce simţitor e? (zice
mam'mare.)
(apucându-l de mâna cealaltă, îl smuceşte de la mamiţa lui)
(Goe îşi pierde un moment centrul de gravitaţie şi începe să urle...)
(mam'mare scoate din săculeţul ei un beret tot din uniforma canonierii le
Formidable.)
Mam’mare : Te mai doare nasul, puişorule?
Goe: Nu... răspunde Goe.
Mam’mare : Să moară mam'mare?
Goe: Să moară!
Mam’mare : Ad', să-l pupe mam'mare, că trece! (Şi-l pupă în vârful
nasului; apoi aşezându-i frumos beretul) Parcă-i şade mai bine cu beretul!...
(scuipându-l să nu-l deoache, apoi îl sărută dulce.)
Tanti Miţa: Cu ce-i nu şade lui bine? (îl scuipă şi-l sărută.)
Mamiţica: (prefăcându-se foarte supărată.) Lasă-l încolo! că prea e nu ştiu
cum!... Auzi d-ta! pălărie nouă şi biletul!
Mam’mare: Să fie el sănătos, să poarte mai bună!
Mamiţica: Da pe mamiţica n-o pupi?
Goe: Pe tine nu vreau (zice Goe cu umor).
Mamiţica: Aşa? Lasă!... (şi-şi acopere ochii cu mâinile şi se face că
plânge.)

10
Goe: Las' că ştiu eu că te prefaci!
Mam’mare : Ţi-ai găsit pe cine să-nşeli!
(Mamiţa începe să râză; scoate din săculeţ ceva şi zice)
Mamiţica: Cine mă pupă... uite!... ciucalată!
(Mamiţa pupa pe Goe, Goe pe mamiţa, şi luând bucata de ciucalată, iese iar
pe coridor.)
Mam’mare: Puişorule, nu mai scoate capul pe fereastră!... E lucru mare, cât
e de deştept!
Tanti Miţa: E ceva de speriat, parol!

Povestitorul: Nu mai are rost să povestim toate câte s-au întâmplat. Ştiţi că
la final…

Mam’mare : Şezi binişor, puişorule! să nu strici ceva!

MUZICĂ
(Goe trage semnalul de alarmă)
"Ce e? ce e?" (Ţoţi pasagerii sar înspăimântaţi )
Tanti Miţa: Goe! puişorule! Goe! (strigă tanti Miţa şi se repede afară din
compartiment.)
Povestitorul: De ce s-a oprit trenul? Cineva, nu se ştie din ce vagon, a tras
semnalul de alarmă. Din ce vagon?... (În toată vremea asta, conductorul şi
şefii trenului aleargă din vagon în vagon şi cercetează aparatele semnalelor
de alarmă.)
Cine poate ghici în ce vagon era ruptă aţa plumbuită şi răsturnată manivela?
Ciudat! tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria
marinerului! Cine? cine a tras manivela? (Mam'mare doarme în fundul
cupeului cu puişorul în braţe.)

* * *
Prezentatorul: Dragi spectatori şi telespectatori, ne întoarcem după câteva
momente de..
Prezentatorii: Publicitate!
* * *
Mihăiţă: Alex, Alex! Vrei să îţi arăt cum se face o temă în clasă?
Alex: În clasă?
Mihăiţă: Uite, tema la fizică..
Alex: Aşa…
Mihăiţă: Te suceşti pe lângă banca unui coleg care şi-a scris tema…
Alex: Mda..

11
Mihăiţă: Iei caietul…
Alex:Da…
Mihăiţă: Te duci în banca ta…
Alex:Aşa…
Mihăiţă: Şi copiezi tema!
Alex: Pot să încerc şi eu?
Mihăiţă:Nu cred că eşti încă pregătit!

Andi: Tema în clasă! Tema preferată a leneşilor!

Costin: Pentru o viaţă sănătoasă consumaţi măcar o carte pe săptămână.

* * *

Prezentatoarea: Acum să îl vedem şi pe domnul Goe al zilelor noastre

MUZICĂ

„Domnul Goe…” AZI

Povestitorul: Ca să nu rămână corigent la matematică şi anul acesta, buni,
mami şi tuşi Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Dubai de 1 Mai…
Iată ce se întâmplă pe aeroport :
Goe: Buni! Ce naşpa ! Cât mai aşteptăm ? M-am plictisit !
Mam’mare:Ne îmbarcăm acuma, puiul mamii (sărută pe nepoţel; apoi îi
potriveşte pălăria) Vezi ce bine-i şade lui cu hanoracul Nike?
Mamiţica: Mami, nu ţi-am spus că nu se zice bine ?
Mam’mare: Da cum?
Mamiţica: Cool...
Mam’mare : Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe
vremea mea, că îi şade bine.
Goe: Vezi că sunteţi proaste amândouă? Nu se zice nici bine, nici cool !
Tanti Miţa: (cu un zâmbet ) Da cum, procopsitule?
Goe: Super beton!
Mam’mare : Apoi de! n-a învăţat toată lumea carte ca d-ta! (iar sărută pe
nepoţel şi iar îi potriveşte hanoracul)

Povestitorul: Şi mai multe face Goe în avion :

(Mam'mare îşi face cruce, apoi aprinde o ţigară...)
Stewardesa: Nu!... nu e voie să te plimbi prin avion, mititelule! (Îl trage
puţin înapoi.)

12
Goe: Ce treabă ai tu, urâto? (după câteva secunde cade zdruncinat de avion)
Mamiţo! mam'mare! tanti!
Toate cucoanele: Ce e? Ce e?
Goe: Să oprească! (zbiară şi mai tare Goe, bătând din picioare.) Mă
zgâlţâie nasol ! Mi-am rupt hanoracul! Să oprească !
Toate cucoanele: Vai de mine! I-e rău băiatului ! Opriţi vă rog avionul !
Stewardesa: Liniştiţi-vă, doamnelor! Eu i-am spus copilului că nu are voie
să se plimbe. Îmi pare rău că şi-a agăţat hanoracul!
Tanti Miţa: Nu-i treaba dumitale! ce te-amesteci d-ta?
Goe : Hanoracul meu Nike !!!
Stewardesa: Uite ce e, doamnă, e interzis să faceţi zgomot în avion… Nu
sunteţi singuri !
Tanti Miţa: Să nu vorbim ? n-am plătit bilet ca şi ceilalţi?
Stewardesa: Dacă nu vă liniştiţi, chem personalul de securitate a
avionului…
(Intră Costin şi se aşază ameninţător)

Mamiţica: Vezi, dacă nu te-astâmperi? (îl zguduie pe Goe de mână)

Mam’mare : Ce faci, soro? esti nebună? nu ştii ce simţitor e?
Goe : Buni, eu vreau hanoracul Armani că nu mai pot sta cu ăsta rupt !(vrea
să ia un geamantan)
Stewardesa: Mititelule, nu ai voie să umbli la geamantan în timpul
zborului..
Goe: Vreau hanoracul Armani!
Tanti Miţa: După ce că ar trebui să dăm în judecată compania voastră că şi-
a agăţat copilul haina, mai faci şi gură!
Vine gardianul : Doamnelor, copile, treceţi la locurile voastre, altfel mă
simt nevoit să vă leg!
Mamiţa: Goe, puişorule, dacă stai pe scaun îţi ia mami de la Dubai o
consolă playstation ultimul tip…
Goe: Şi un

Povestitorul: Vă închipuiţi cam cum a fost restul drumului. A! drumul celor

patru a fost semnalat şi în „Răcnetul Dubaiului”, iată: „ Ieri seară în Dubai
mall trei doamne din România însoţite de un copil de 12 ani au cumpărat
atâtea produse, dintre cele mai diverse, încât au avut nevoie de 5 stewarzi ca
să le poată duce în apartamentul lor de la etajul 28 al hotelului „Burj al
Arab”. Azi Goe a fost văzut purtând un costum unicat Dolce & Gabana
inscripţionat “The Formidable” .

13
Prezentatoarea: Aici concursul nostru s-a terminat.
Prezentatorul: Să vedem ce a hotărât juriul!Domnule Caragiale?
Ion Luca Caragiale: Juriul a hotărât că toţi cei care au fost pe scenă sunt la
fel de talentaţi!
Prezentatorii: Bravo! Felicitări!
Prezentatoarea: Deci fiecare concurent va primi o listă suplimentară de
lecturi particulare! Pentru că, nu-i aşa…

Costin: Pentru o viaţă sănătoasă consumaţi măcar o carte pe săptămână.

14