CRIVAC IULIA MAGDLENA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ TUDOR VLADIMIRESCU PITEȘTI

SCRIEREA IMAGINATIVĂ CLASA a VIII-a

ACTIVITĂȚI PENTRU ELEVI CAPABILI DE PERFORMANȚĂ

 DESCRIEREA UNUI TABLOU DE NATURĂ
PEISAJUL

Descrierea este modul de expunere care constă în prezentarea sugestivă a

particularităţilor unor obiecte. Descrierea literară reflectă sentimentele şi impresiile celui care
priveşte şi descrie.
Etapele descrierii unui tablou de natură:
 surprinderea unghiului din care priveşti imaginea;
prezentarea planurilor tabloului: prim-planul; perspectiva (unul sau mai multe
planuri
 de adâncime);
 prezentarea elementelor esenţiale ale tabloului (uman şi natural);
componentele descrierii (plasarea elementelor în cadru): în planul general; în
prim-plan; în centru; în stânga; în dreapta; în fundalul tabloului; detalii semnificative;
registrul imagistic (zugrăvirea formelor şi a culorilor): imagini vizuale; imagini

auditive;
 stratul figurilor de stil: epitetul; comparaţia; enumeraţia, personificarea etc.;
elemente de cromatică a tabloului: cuvinte care numesc direct culoarea; cuvinte
care
 doar sugerează culoarea;
elemente de lexic: verbele sunt la indicativ prezent sau la imperfect.
Ordinea elementelor într-o descriere de natură (peisaj)
Timpul şi spaţiul se referă la:
cadrul natural;
 anotimpul şi momentul zilei în care este înfăţişat peisajul.
Traiectoria privirii
Ordinea prezentării diferitelor elemente ale naturii este în funcţie de direcţia în care se
mişcă privirea celui care face descrierea:
  din planul depărtat spre cel apropiat sau invers;
 de la dreapta spre stânga sau invers;
  de sus în jos sau invers.
Imaginea de ansamblu şi detaliile
 cadrul temporal şi spaţial al peisajului;
  atmosfera generală (linişte, freamăt, veselie etc.).
Etapele şi condiţiile unei compuneri descriptive:
În primul rând:
 să înţelegi ce ţi se cere: descrierea unui tablou, nu o suită de întâmplări.
Fixează-ţi în minte:
spaţiul în care plasezi tabloul (în oraş, în afara lui, într-un sat, la munte, la
mare,
 în câmpie).
 timpul (în amurg, într-un ceas înaintat al nopţii, ziua, dimineaţa etc.);
componentele mari ale tabloului (elemente de figuraţie): case, un copac
stingher,
 stele, nori, cer senin, liziera unei păduri, un râu, un lac, marea, munţii.
Apelul la propria experienţă de viaţă (răscoliţi în memorie şi găsiţi detalii
semnificative: sclipirea unei steluţe printre nori, un cer imens cu mii de stele, luna/soarele pe
cer, luna/soarele înecate în lac, cărarea de argint/de aur pe care luna/soarele o aştern peste apa
mării etc.).
Informează-te:
contemplă reproduceri de tablouri;
  ascultă muzică clasică (Frédéric Chopin, Nocturne; Antonio Vivaldi,

Anotimpurile etc.);
  citeşte poezii care descriu peisaje.
Inventează:
 inventează detalii pe care le consideri semnificative pentru tema cerută;
 nu trebuie să descrii numai ce ai văzut, ci şi ce ai fi putut vedea;
 imaginaţia ar trebui să aibă un rol foarte important în compunerea ta.

Temă
Redactează o compunere de 80 – 150 de cuvinte (10 – 15 rânduri) în care să descrii un
tablou impresionant din natură (real sau imaginar).

AMURG DE IARNĂ

Până mai ieri ninsese temeinic şi iarna pusese stăpânire peste întreaga fire. Sosise cu
fulgi glaciali din împărăţia neagră de deasupra.
Spre liziera pădurii îmbrăcată în promoroacă, vremea era acum liniştită. Colinele, pline
de troiene, urcau domol piscuri prăpăstioase spre miazăzi, dezvăluind brazi vechi, vestitori ai
vântului. Asfinţitul timpuriu de iarnă zugrăvea o umbră albăstruie pe neclintitele întinderi de
omăt.
Am păşit într-un intrând al codrului, pe o cărare de îngheţ. În oglinda rece a lacului
tremurau solitare vârfuri de mesteceni. Frigul creştea şi zăpada scrâşnea ascuţit sub paşii mei
temători. Printre crengile golaşe cerul părea amorţit şi siniliu. Se auzeau câteodată
croncăniturile aspre ale ciorilor. Uşor, vântul trecea întârziat şi plângea lovindu-se de
trunchiurile neclintite.
Sub streaşina hăţişului se înnegurase mâhnit văzduhul. Atunci am surprins fulgii de nea
mânaţi de aripa vântului de răsărit. Mi-am simţit sufletul nins şi m-am întors. Ninsoarea se
cernea peste orizontul întunecat ca un potop de stele albe, tremurătoare.
Când sosise din miazănoapte iarna aceasta năprasnică?

PASTEL DE TOAMNĂ

Era pe la sfârşitul lui septembrie şi în parcul de la marginea oraşului frunze de aur vechi
şi de aramă se alergau pe alei. Bruma dimineţii aşternuse pe sub crengile golaşe un covor
atotstăpânitor de foi uscate. Toamna sprijinea, în fundal, cerul dungat al acelei după-amiezi cu
arbori în tonuri negru-maronii.
Parcul îşi etala ultimele splendori. În contrast cu verdele unor arbuşti care săgetau spre
cer, se conturau panoramic pete galben-citron, rubinii şi de rugină într-o veritabilă metaforă
picturală. Peste întreaga fire, îşi arunca lumina oblică spre asfinţit soarele pârguit al toamnei.
Păşind într-un intrând al parcului, m-am aşezat pe banca mea preferată. Un fir de vânt,
venind din depărtări, suna pe deasupra ierburilor îngălbenite. Pajiştea cenuşie era smălţuită cu
brânduşe care împrumutaseră albăstrimea palidă a cerului. Şi totuşi toamna muşcase adânc din
verdele parcului. Fiecare frunză părea o inimă bolnavă.
Deodată ceţuri vinete începuseră a păşi printre ramurile golaşe. Parcul răsuna trist în
singurătate şi începea să se dizolve în negură. Melancolic, cerul plumburiu cobora pe pământ şi
picura o ploaie măruntă şi deasă în lungul aleii. Ridicându-mă de pe banca solitară, mi s-a părut
că am mâinile pătate de toamna însângerată.
Astăzi, toamna mi-a bătut în suflet cu degete de ploaie.
 DESCRIEREA UNUI TABLOU DE ARTĂ

Descrierea unui tablou de artă urmăreşte mai multe etape:

semnificaţia titlului tabloului;
conştientizarea obiectului descrierii (un peisaj/un decor interior/un portret);
 surprinderea unghiului din care priveşte pictorul imaginea;
prezentarea planurilor tabloului: prim-planul; perspectiva (unul sau mai
multe
 planuri de adâncime);
prezentarea elementelor tabloului: elemente esenţiale (uman şi natural);

detalii semnificative;
plasarea elementelor în cadru: în centru; în stânga; în dreapta; în fundalul

tabloului;
zugrăvirea formelor şi a culorilor.

Temă
Imaginează-ţi, că într-o vizită la un muzeu, te-a impresionat un tablou al pictorului X.
Scrie o compunere de 80 – 150 de cuvinte (10 – 15 rânduri) în care să evidenţiezi trăsăturile
peisajului pe care l-ai remarcat în această operă de artă. Formulează un titlu
expresiv/personalizat al textului redactat de tine.

SĂRUTUL FRUNZELOR

Într-o vizită la Muzeul Judeţean de Artă, am admirat un tablou care mi-a fermecat
privirea. Peisajul prezenta o sinteză de intensităţi cromatice. În prim-plan, conturat înspre
dreapta, peste un pârâu abia zărit din vegetaţia luxuriantă, un pod de lemn cu balustrade arcuite,
desprins parcă dintr-o grădină japoneză, sugera o călătorie într-o lume paradiziacă. Podul, un
arc peste timp, era suspendat la mijloc pe pietre zvelte aflate parcă într-un echilibru fragil.
 Cadrul natural era străjuit de un copac aplecat peste punte de la dreapta la stânga. Un
copac ramificat din rădăcină căpăta un aer solemn, monumental, simbolizând parcă veşnicia.
Ramurile arborelui se curbau peste un pârâu nevăzut, acoperit cu frunze de un roşu închis şi
strălucitor ca într-un sărut al despărţirii. La baza sângerie a copacului se conturau, ici-colo,
firavi stropi cenuşii, urme de paşi ai unei fiinţe enigmatice.
Se simţea prezenţa astrului diurn din partea stângă, de sus, deoarece frunzele emanau o
culoare cu intensităţi de foc şi rubine. În fundal, printre ramuri în tonuri negre-maronii, se iveau
pete galben-citron în contrast cu verdele crud al unor arbuşti poziţionaţi în mijlocul tabloului.
Am numit tabloul „Sărutul frunzelor”, deoarece mi-a încântat fiinţa precum o
chintesenţă de culoare, muzică şi poezie.

DESCRIEREA UNUI OBIECT

Casa avea un singur cat, aşezat pe un parter scund, ale cărui geamuri pătrate erau
acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre
stradă, cu patru ferestre de o înălţime absurdă, formând în vârful lor câte o rozetă gotică, deşi
deasupra lor zidăria scotea tot atâtea mici frontoane clasice, sprijinite pe câte două mensole.
La faţadă, acoperişul cădea cu o streaşină lată, rezemându-se pe mensole despărţite de
casetoane, totul în cel mai antic stil, dar mensole, frontoane şi casetoane erau vopsite cu un
ulei cafeniu. Zidăria era crăpată şi scorojită în foarte multe locuri, şi din crăpăturile dintre
faţada casei şi trotuar ieşeau îndrăzneţ buruienile. Un grilaj înalt şi greoi de fier, ruginit şi
căzut puţin pe spate, dovedea, pe dreapta, existenţa unei curţi, în care se zărea prin întuneric
atâta frunziş şi atâtea trunchiuri, încât întinderea ei, deocamdată, nu se putea calcula, impresia
trecătorului fiind totuşi de pădure fără fund.
(G. Călinescu, Enigma Otiliei-fragment)

cat = etaj, nivel

vitraliu = fereastră alcătuită din bucăţi de sticlă colorate sau pictate, montate într-o reţea de
rame metalice.
(stilul) gotic = stil arhitectural apărut în sec. XII în Europa occidentală, caracterizat prin
predominarea formelor arhitectonice înalte şi zvelte, prin arcuri şi bolţi ogivale (arcadă,
caracteristică stilului gotic, constituită din două arcuri de cerc, care, intersectându-se, dau
naştere unui vârf de unghi ascuţit), prin contraforturi, prin vitralii şi prin numărul mare de
sculpturi în piatră.
fronton = element arhitectonic format dintr-o cornişă (partea de sus a pereţilor unei clădiri, de
obicei decorativă, care susţine acoperişul şi împiedică prelingerea apei de ploaie pe suprafaţa
pereţilor) de formă curbă sau triunghiulară, situat deasupra intrării unui edificiu
mensolă = piesă de construcţie care susţine grinzi, cornişe, etc.
caseton = casetă mare
 PORTRETUL

Portretul este o compunere în care se prezintă principalele caracteristici exterioare

şi/sau interioare ale unei persoane reale sau imaginare (personaj literar).
Portretul poate fi:
portret fizic – prezintă trăsăturile exterioare;
portret moral (interior, psihologic) – prezintă trăsăturile sufleteşti.
Nu confunda portretul cu caracterizarea! Portretul este un text relativ scurt, realizat
exclusiv prin descriere. Compunerea reprezintă totalitatea mijloacelor prin care se prezintă un
personaj.
Pentru a realiza un portret al unei persoane reale sau imaginare trebuie să ai în vedere:
 să alegi cu atenţie persoana al cărei portret doreşti să-l realizezi;
 să te hotărăşti asupra unei descrieri: statică/dinamică/alternanţa static-dinamic;
să te referi la următoarele detalii exterioare caracteristice persoanei: siluetă,
constituţie, mâini, figură, păr, frunte, nas, gură, buze, vestimentaţie, privire, voce, mimică, râs,
gestică
 etc.
să inserezi în compunere şi trăsături interioare: temperament, afectivitate,
putere
 de stăpânire, inteligenţă, sensibilitate, curaj, prudenţă, sinceritate, consecvenţă etc.;
 să stabileşti dacă vei folosi timpul prezent sau trecut;
să identifici acele trăsături pe care le consideri semnificative pentru identitatea
persoanei
 portretizate;
să cauţi asociaţii inedite, originale dintre elementele portretului şi elemente din
realitatea
 care te înconjoară;
să încerci să surprinzi prin aceste asociaţii sentimentele pe care ţi le provoacă

evocarea persoanei respective.
 Foarte important!
textul tău nu trebuie să arate ca un simplu inventar de trăsături; trebuie să
selectezi
 numai acele caracteristici care pot defini persoana vizată;
străduieşte-te ca portretul tău să impresioneze cititorul prin expresivitate şi

valoare literară, deci trebuie să foloseşti figurile de stil care sunt necesare portretizării;
să înţelegi ce ţi se cere: să zugrăveşti un portret, nu să narezi o suită de
întâmplări.

Foloseşte îndrumările!
 Portret fizic
înfăţişarea persoanei: înălţimea, formele corpului, culoarea părului, a pielii, a
ochilor,
 cum are faţa, cum are mâinile;
îmbrăcămintea;
numele (dacă e cazul).
Portret moral
 cum se poartă;
ce îi place şi ce nu (iar aici fă referiri la lucruri mai abstracte cum ar fi ce-i
place
 sau nu la oameni etc.);
ce face în situaţii dificile (când are ceva greu de făcut, când este minţită de
cineva,
 când e plină de energie, când e obosită etc.);
pentru fiecare trăsătură pe care o descrii, fie că e fizică, fie că este morală, încercă
să o legi de o amintire, de ceva ce făceaţi sau faceţi împreună, de ce fel de sentimente trezeşte
în voi.
 Temă
Scrie o compunere de 80 – 150 de cuvinte (10 – 15 rânduri), în care să evidenţiezi
trăsăturile (reale sau imaginare) al unei persoane care ţi-a marcat copilăria.

PORTRETUL MAMAEI

Mama mea este pentru mine cea mai bună din lume. Ea este cea care mi-a vegheat
primele zile de viaţă şi primele nopţi de nesomn, cea care s-a bucurat văzându-mi primul
zâmbet, primii paşi, auzindu-mi primele silabe, dar şi cea care a suferit alături de mine atunci
când mi-a apărut primul dinţişor sau când pentru prima dată mi-am julit genunchii.
De ce a făcut toate acestea? Pentru că asemenea tuturor mamelor ea trăieşte prin şi
pentru mine. Pentru că dăruindu-mi propria viaţă mi-a dăruit o parte din viaţa ei. A suferit
atunci când am suferit şi eu şi a fost fericită când eu însumi a fost fericit.
Cum este mama mea? Eu o văd frumoasă. Este de statură medie, şatenă, cu ochi căprui.
Este tot timpul pe fugă.
De ce? Pentru că îi place să facă tot mai multe pentru noi (pentru mine şi sora mea mai
mică). Îi place să ne facă surprize, să ne bucure cu mâncărurile şi dulciurile preferate, să ne
ofere mici cadouri care ştie că nouă ne fac o deosebită plăcere.
Doresc tuturor copiilor din lume să aibă o mamă ca a mea.
(Vişan Eduard, Liceul Teoretic „I. C. Vissarion”, Titu, www.referate.com)

Temă
Scrie o compunere de 80 – 150 de cuvinte (10 – 15 rânduri), în care să evidenţiezi
trăsăturile (reale sau imaginare) ale animalului preferat.
În compunerea ta, trebuie:
 să respecţi convenţiile specifice unei compuneri de tip portret;
să ai un conţinut şi un stil adecvat tipului de text şi cerinţei formulate;
să respecţi normele de exprimare, de ortografie şi de punctuaţie.

NERO

Animalul meu preferat este câinele. Pot să spun că iubesc toţi căţeluşii, dar cel mai mult
îl iubesc pe Nero, căţelul meu. El are 2 ani, iar părinţii mei mi l-au făcut cadou de ziua mea.
Nero este un cocker de culoare neagră foarte jucăuş. Eu m-am ataşat foarte mult de el
şi pot să spun că un câine este cu adevărat cel mai bun prieten al omului. Căţelului meu îi place
tare mult să alerge prin parc, să se joace şi să fie alintat. Atunci când leneveşte, adoră să fie
scărpinat pe burtă. Cu toate că are mâncarea lui, el vine ţi cerşeşte de fiecare dată când stăm
la masă şi nu se lasă până nu îl serveşti cu ceva din ce mănânci tu.
De asemenea, Nero este un câine foarte inteligent. Chiar dacă are numai 2 ani, el
ascultă de comenzile pe care i le dau şi a învăţat să înţeleagă ce i se spune. Sunt foarte fericită
că îl am, pentru că îmi ţine de urât şi mă înveseleşte de fiecare dată când sunt tristă. Chiar
dacă nu vorbeşte, eu ştiu că şi el mă iubeşte la fel de mult cât îl iubesc şi eu.
(www.clopotel.ro)
 COMPUNEREA NARATIVĂ

Textul narativ prezintă evenimente reale sau imaginare. În elaborarea unei compuneri
narative vei avea în vedere următoarelor repere:
să fixezi timpul şi spaţiu acţiunii;
să narezi faptele şi întâmplările într-o ordine logică şi cronologică;
 să scoţi în evidenţă poziţia personajelor (reale sau imaginare) în derularea subiectului;
să foloseşti termeni şi expresii care realizează o reprezentare exactă sau imprecisă a
timpului (substantive şi/sau adverbe de timp care exprimă durata, frecvenţa întâmplărilor,
momentul
 declanşării acţiunii (intriga) sau al deznodământului;
să utilizezi elemente lexico-gramaticale (substantive şi/sau adverbe de loc) pentru
reprezentarea spaţiului (locul de desfăşurare a acţiunii, spaţiul parcurs, punctul de pornire,
punctul de sosire) care să ofere informaţii precise, imprecise, generale, concrete;
 să reprezinţi acţiunea prin intermediul verbelor (la timpul prezent sau trecut);
să utilizezi ca mod de expunere naraţiunea care se poate împleti artistic cu dialogul şi
cu scurte secvenţe descriptive (descrierea unor personaje, exprimări libere ale sentimentelor,
reflecţii subiective asupra evenimentelor;

Temă
Scrie o compunere de 80 – 150 de cuvinte (10 – 15 rânduri) cu titlul Expediţie cu
surprize, în care să povesteşti o întâmplare imaginară pe planeta Marte.

PLANUL COMPUNERII
scopul şi începutul expediţiei;
 ce văd personajele în jur în timpul călătoriei:
ce aud, ce simt, ce gândesc, ce-şi imaginează;
ce fac, ce fotografiează sau filmează;
cum se încheie expediţia;

EXPEDIŢIE CU SURPRIZE

Andrei şi Mihai se aflau de trei zile într-o nouă expediţie pe Marte.

Speri ca de data aceasta să găsim noi informaţii despre planetă? îl întrebă gânditor
Mihai pe camaradul său.
Este ultima noastră şansă pentru a dovedi că există locuitori pe Marte! răspunse cu
înflăcărare Andrei.
Ziua se anunţa frumoasă. În depărtare se ivea soarele violet, ale cărui raze aruncau
lumini ciudate, făcând ca planeta să pară vrăjită. Cei doi prieteni cosmonauţi au pornit spre
muntele din dreapta, cel mai înalt şi singurul necercetat. Drumul nu a fost dificil, căci soarele
era blând şi cărările li se descopereau acum mai uşor decât spre versantul celălalt.
Nu mare le-a fost mirarea când au zărit, la poalele muntelui, o gură de peşteră din care
se revărsau lumini alb-verzui şi sunete ascuţite, de nedesluşit.
Mai curajos, Andrei a început să fredoneze o melodie lentă, cea pe care mama i-o cânta
adesea. Deodată, sunetul din peşteră a încetat şi spre ieşire s-au zărit lumini verzi, din ce în ce
mai puternice. Atraşi de cântec, membrii unei familii de omuleţi ciudaţi se apropiau, privind
curioşi spre exploratorii care aproape încremeniseră de uimire. Cei doi au fotografiat scena
inedită înainte ca extratereştrii să dispară brusc. Singura dovadă care atesta faptul că marţienii
zăriţi nu existau doar în imaginaţia lor a fost fotografia.
 TEXTUL DIALOGAT

Dialogul este modul de expunere care, formal, constă în succesiunea replicilor din
convorbirea a două persoane (în viaţa reală) sau a două personaje (în textele literare).
Cu ajutorul dialogului se comunică în modul cel mai direct idei, informaţii, opinii,
explicaţii etc. Mijloacele de realizare a dialogului sunt:
 cuvintele (componenta verbală);
gesturi, mimică, poziţia corpului, intonaţia, ritmul vorbirii (componentele
nonverbale şi paraverbale). Aceste elemente care exprimă atitudinea se găsesc în notaţii ale
naratorului
 sau în semnele de punctuaţie.
Prin dialog, emiţătorul şi receptorul comunică un conţinut oarecare şi se comunică (îşi
manifestă atitudinea, stările sufleteşti, reacţiile), astfel dezvăluindu-se mai mult decât o arată

cuvintele rostite.
Pentru alcătuirea unui dialog este importantă relaţia cu verbele de declaraţie: a afirma,
a declara, a grăi, a întreba, a mărturisi, a spune, a murmura, a ruga, a zice etc.
Prin dialog se conferă varietate, diversitate, vioiciune expunerii. Fiecare replică a

personajelor se constituie într-o nouă linie de dialog.
 Funcţiile dialogului:
 marchează vorbirea directă a personajelor;
este un mijloc indirect de caracterizare a personajului;
atribuie naraţiunii dinamism şi sugestii scenice;

Temă
Continuă următorul dialogul în 10 –15 replici.

Salut, Bogdan! Chiar mă bucur că te întâlnesc.

Salutare, Radu! Eşti pregătit pentru mâine?
.................................................................................................................................................

Cu siguranţă! Va fi cea mai tare partidă de pescuit de până acum.

― Eşti sigur? Aşa ai zis de fiecare dată şi ai prins... mai nimic, zâmbi Bogdan.
De data asta vei fi surprins. Unchiul meu mi-a oferit una dintre undiţele lui norocoase.
Ştii că e pescar vestit? Mi-a spus o mulţime de secrete pescăreşti. Ştiu acum să atrag peştii cu
momeli potrivite şi să trag undiţa la momentul oportun, se mândri Radu.
― Doar că... tu nu ai experienţa lui... Apropo de momeli: ai cumpărat râme?
― Am fost la ţară şi am săpat toată ziua în grădina bunicii. Am strâns o cutie plină!
― Mâine vom mergem în acelaşi loc norocos... pentru mine. Ne va duce tata cu maşina.
La ce oră va fi plecarea? întrebă Radu
Ai şi uitat că la pescuit plecăm cu noaptea în cap? Şi te mai lăudai că eşti bun pescar!
Râzi, tu, râzi, dar cine râde la urmă râde mai bine! Vom vedea mâine cine va avea
punga plină cu peşti!
Bine, Radule! Te aştept la mine la ora 5. Să te îmbraci gros, căci s-a anunţat vânt.
Voi fi pregătit. Ne vedem mâine.