Personajul este o ființă de hârtie ce prinde viată in operele literare.

Este o instanță a comunicării ce poate ocupa un loc principal sau secundar într-o opera literara.
Vitoria Lipan este personajul principal, pozitiv, individual si plat al romanului ,,Baltagul,,.
Social, ea este femeia puternică și aprigă de la munte, capabilă să conducă gospodăria în lipsa
soțului. Dintr-o familie cu dare de mână, are piei de miel în pod, oi în munte, parale într-un
cofăiel cu cenușă, plătește argatul și pe cei care îi oferă serviciile-preot, negustori, cârciumari. 
De asemenea, își asumă statutul de văduvă cu demnitate și hotărâre.
Ca statut moral, este o munteancă onestă, care nu se lasă până nu descoperă firul întâmplărilor și
adevărul. Ea îl îndeamnă pe Gheorghiță să săvârșească dreptatea: "Cred că pe baltag este scris
sânge și acesta este omul care l-a omorât pe tatu-tău". Aparținând lumii arhaice, Vitoria
transmite copiilor respectul față de tradiții și este refractară la noutățile civilizației, așa cum se
poate afirma din afirmațiile ei: "În tren ești olog, mut și chior".
Din punct de vedere psihologic, este o femeie puternică, hotărâtă ("N-am să am hodină cum nu
are apa Tarcăului până nu l-oi găsi pe Nechifor"), curajoasă cu un simț al intuiției foarte
dezvoltat. Ș tiind că destinului nu i te poți împotrivi, se supune, ca toți muntenii, legilor nescrise
și se zbate să respecte rânduielile străvechi.
O scenă semnificativă pentru această caracteristică este cea a pregătirii pentru călătorie. Ea este
conștientă de ceea ce presupune călătoria, așa că face toate pregătirile necesare. Se supune unui
ritual de purificare: ține post negru douăsprezece vineri, merge împreună cu fiul ei la biserică
pentru a se închina la sfânta Ana, vinde diverse lucruri pentru a face rost de bani de drum, se
duce la Piatra- Neamţ pentru a consulta autoritățile şi, nu în ultimul rând, sfinţeşte baltagul care
îi va aparţine lui Gheorghiță.
Aceeaşi trăsătură este ilustrată şi în scena descoperirii criminalilor. Ea îşi dovedeşte inteligenţa
excepțională conducând o anchetă în timpul parastasului şi reconstituind apoi, cu o precizie
înfiorătoare, scena crimei. Ilie Cuţui este pedepsit cu ajutorul baltagului din cauza
comportamentului său agresiv, iar Calistrat Bogza, deşi îşi cere iertare şi îşi recunoaște vina, este
tratat cu aceeași atitudine rece, lucidă, distantă. Vitoria reușește astfel nu doar pedepsirea
vinovaților și găsirea liniştii interioare, ci și restabilirea ordinii lumești
Portretul fizic sumar reiese din caracterizarea directa, făcută de către narator la începutul
romanului si scoate in evidenta latura afectiva a Vitoriei, dar sugerează si zbuciumul interior:
“Ochii ei caprii, in care parca se răsfrângea lumina castanie a parului, erau duși departe […] Acei
ochi aprigi si încă tineri căutau zări necunoscute”. Gândind-se la Nechifor Lipan, care nu se
întorsese acasă. Vitoria este foarte neliniștită si se autoizolează de lumea din jur: “in singurătatea
ei, femeia cerca sa pătrundă pana la el”, apoi “se desfăcuse încet de lucruri si intrase oarecum in
sine”. Așadar, ochii, ca oglinda a sufletului, reflecta zbuciumul interior al eroinei.
Portretul moral al Vitoriei se conturează treptat din caracterizarea indirecta, din faptele sale, din
gândurile care o frământă, din interacțiunea cu celelalte personaje si din reacțiile acestora.
Oamenii din sat ii spun simplu “nevasta”, identificand-o prin rolul ei social, iar cei din afara ii
spun “munteanca”, caracterizand-o in raport cu originea sa, cu vestimentația si cu obiceiurile pe
care le are.

Vitoria Lipan, personajul principal al romanului, este o figură reprezentativă pentru

lumea tradițională descrisă în roman. Întruneşte calitățile fundamentale ale omului de la
țară care respectă legile strămoșești, putând fi considerată un personaj exemplar care
capătă o alură mitică. Din punct de vedere social, ea este soția lui Nechifor Lipan, un
păstor din Măgura Tarcăului. Casnică, rămasă acasă să se ocupe de treburile
gospodăreşti şi creşterea celor doi copii rămași din cei şapte pe care îi are, Minodora și
Gheorghiță. Portretul ei moral este bine conturat de-a lungul operei, fiind o femeie
înzestrată cu spirit justițiar, stăpână pe sine, loială, curajoasă şi credincioasă. Din punct
de vedere psihologic, ea se confruntă cu o frământare și anume: cugetă la ceea ce s-a
întâmplat cu soțul ei, care nu s-a întors acasă la timp. Temerea ei pentru el este ceea ce
îi determină călătoria. Este o femeie inteligentă, ageră și depune efortul necesar aflării
adevărului.
Gheorghiță este un alt personaj principal al romanului, care parcurge un drum de
maturizare, de inițiere atunci când porneşte pe urmele tatălui, alături de mama lui
Vitoria, pentru a descoperi adevărul. Social, el este fiul lui Nechifor şi al Vitoriei Lipan,
trimis să aibă grijă de oile aflate la bălţilele Jijiei. Moral, este un băiat ascultător,
curajos, care are însă multe de învățat. Din punct de vedere psihologic, este neinițiatul
care se maturizează prin călătoria făcută alături de mama sa pentru a putea prelua locul
tatălui său în familie.
O primă scenă reprezentativă pentru relația dintre personaje este pregătirea pentru
călătorie. Vitoria este cea care se ocupă de toate pregătirile propriu-zise, însă
Gheorghiță este cel care o va însoţi. Vitoria este conștientă de nevoia lui de maturizare,
știind că soţul ei nu e bine. Ea caută să îl ajute pe el să devină un bărbat capabil de a
îngriji de familie în lipsa tatălui, motiv pentru care îl ia alături de ea în călătorie. Îşi
iubeşte fiul, aşa că vrea să îl sprijine în procesul maturizării, iar el, fiind un băiat
ascultător, merge alături de ea în călătoria care avea să îl inițieze.
O a doua scenă relevantă pentru relația dintre personaje este cea a descoperirii
criminalilor lui Nechifor. Vitoria este cea care îi identifică prin inteligenţa ei deosebită,
iar Gheorghiţă este cel care aplică pedeapsa asupra lui Calistrat, vinovatul care devine
agresiv odată demascat. În această scenă remarcăm o diferenţă evidentă în
comportamentul lui Gheorghiță, astfel înțelegând că grija mamei a dat rezultate,
maturizându-l. Amândoi au avut provocări de-a lungul călătoriei, dar în fiecare moment
Vitoria a urmărit binele băiatului. Acest moment intens al dezvăluirii criminalilor
dovedeşte foarte frumos relaţia lor și pentru că este protejată de Gheorghiță când o
amenință

Rezumat
Vitoria Lipan, nevastă de oier din Mă gura Tarcă ului, îşi aşteaptă soțul plecat la Dorna să cumpere oi. Într-o seară
de toamnă , torcând pe prispa casei, ea îşi amintește de Nechifor cu drag, că ci era om plin de viață , gospodar și oier
priceput, vesel şi sociabil, iubind petrecerile și nunțile, unde spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe
care Dumnezeu i-a înzestrat cu inimă ușoară , să poată rezista unei vieți pline de privațiuni. Îngrijorarea Vitoriei
sporește cu fiecare zi, că ci ea cunoaște drumul urmat invariabil, an de an, și știe că ar fi trebuit să se întoarcă
demult. Neliniştea o face să caute sfat la pă rintele Dă nilă , ba chiar și la baba Maranda, vră jitoarea. Unele vise și
presimțiri, care se acumulează treptat, îi vă desc în cuget ideea că el ar fi dispă rut, mort pe undeva, fă ră să -l știe
nimeni. Hotă râtă să plece în că utarea lui după să rbă torile de iarnă , își recheamă acasă fiul, plecat cu turmele în
bă lțile Jijiei. Înştiinţează autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan și o duce pe fiica sa, Minodora, la
mă nă stire, pentru a fi în siguranță . Cunoscând bine drumul turmelor, Vitoria alege drumul pe care presupune că l-ar
fi urmat și soțul ei. Înfruntând viscolul iernii, ea poposește în localitățile întâlnite în cale, stă de vorbă cu oamenii și
află că Lipan trecuse pe acolo. La Borca a întâlnit un botez, iar la Cruci - o nuntă . Deși este îngrijorată , munteanca
ştie să -şi ascundă neliniştea şi să participe la aceste evenimente atât cât să nu supere gazdele. În cele din urmă ,
mamă şi fiu ajung în țara Dornelor. Inteligentă și neobosită , Vitoria întreabă oamenii, chibzuieşte, pune cap la cap
informațiile culese și deduce că Lipan fusese însoțit de alți doi oieri, că rora le vânduse o parte din turma cumpă rată
de el. În localitatea Sabasa, Lipan nu mai ajunsese, la cârciumă poposind doar ceilalti doi. Refă când drumul dintre
localită ți, gă sind între timp și câinele lui Lipan pripă șit la un gospodar, Vitoria descoperă într-un târziu, într-o râpă ,
osemintele soţului.

Respectând tradiția, munteanca organizează priveghiul și, ajutată de domnul Toma, cârciumarul, și de soția
acestuia, îl înmormântează pe Lipan cu toate cele cuvenite. La praznicul de pomenire invită şi autoritățile din partea
locului, dar și pe cei doi presupuși asasini. Conducând discuția cu abilitate, mă rind tensiunea cu fiecare clipă , ea
povesteşte drumul celor trei oieri şi uciderea lui Lipan ca şi când ar fi fost de față . Nemaiputând suporta, cei doi
mă rturisesc crima şi sunt arestati. Deşi suferă cumplit, Victoria nu se lasă doborâtă și are cugetul împă cat că şi-a
fă cut datoria de soție și de creștină . Ea plă nuiește să -i arate Minodorei mormântul și să recupereze turma pierdută ,
gă sind în sine puterea de aduce mai departe viața cu toate responsabilită țile ce-i revin.
Romanul ,,Baltagu,,l a fost publicat în noiembrie 1930, este un roman realist și simbolic, încadrându-se
întru un tip aparte de realism, și anume realismul mitic.
Opera literară ,,Baltagul,, aparține genului epic deoarece autorul transmite în mod indirect gândurile,
ideile și sentimentele cu ajutorul acțiunii și al personajelor.
Se remarcă prezența narațiunii ca mod de expunere predominant ce se îmbină cu dialogul și descrierea.
Acțiunea se relatează la persoana a treia singular și plural implicând apariția unui narator obiectiv
Întâlnim, de asemenea personaje: Vitoria Lipan, Gheorghiță , Minodora, vră jitoarea Maranda, Calistrat
Bogza, Ilie Cuțui care sunt implicate în derularea unor evenimente.
Aceste acțiuni sunt plasate întru-un timp (vag precizat prin repere temporale: aproape de Sfântul
Andrei; în Postul Mare; zece martie) și spațiu( Mă gura tarcă ului, zona dornelor și Bistriței)
Putem remarca și prezența instanțele comunică rii narative: autorul, naratorul, personajul, naratarul.
Opera este structurată pe momentele subiectului: expozițiunea, intriga, desfă șurarea acțiunii, punctul
culminant și deznodă mântul.
Opera literară este un roman întrucât romanul este o specie a genului epic, în proză , de mare întindere, de
mare întindere cu acțiune complexă desfă șurată pe mai multe planuri narative, organizate prin alternanță
sau înlă nțuire, cu o intrigă amplă și complicată .  Personajele numeroase, de diverse tipologii Dar bine 
individualizate, sunt angrenate în conflicte puternice,  iar structura narativă realistă profilează o imagine
consistentă și profundă a vieții.
O altă tră să tură specifică romanului şi prezentă în ,,Baltagul" este numă rul mare de personaje. Astfel,
există personaje principale (Vitoria, Nechifor Lipan, Gheorghiță ), secundare (Minodora, preotul Dă nilă ,
baba Maranda, negustorul şi hangiul David, ceilalți hangii şi soțiile lor, Calistrat Bogza, Ilie Cutui ş.a.)
sau episodice (moş Pricop, funcționarii de la prefectura din Piatra, funcționarul de la Dorna etc.).
Indiferent de locul pe care îl ocupă în operă , aceste personaje au fiecare rolul lor în desfă şurarea
evenimentelor, fiecare contribuind în felul să u la descoperirea adevă rului şi aducând lumină în
investigațiile pe care Vitoria le întreprinde. De asemenea, ele conturează două lumi una ,,cea de sus", cea
arhaică , alta, ,,cea de jos", unde munteanca întâlneşte alte rânduieli decât cele cunoscute de ea.
O primă tră să tură a acestuia constă în faptul că acţiunea este structurată în funcție de două planuri
narative: unul realist și unul mitic. Coordonata realistă a structurii romanului se referă la că lă toria pe care
o face Vitoria Lipan, la aflarea adevă rului şi la descrierea satului moldovenesc. Planul mitic are în centru
miturile din care s-a inspirat autorul, precum și sensul ritualic al gesturilor Vitoriei. Cel mai important mit
care stă la baza structurii acestui roman este mitul mioritic, fapt subliniat şi de motto-ul pe care îl alege
autorul pentru opera sa: ,,Stă pâne, stă pâne, / Mai cheamă ş-un câne...". Acest mit include modul de
înțelegere a lumii de că tre personaje, tradiţiile pastorale, dar şi comuniunea om-natură . Alt mit identificat
în structura romanului este mitul egiptean al lui Isis și Osiris. O a doua tră să tură a realismului este
perspectiva narativă . Narațiunea se face la persoana a III-a: ,,Pe țigan l-a învă țat să cânte cu cetera", iar
naratorul omniprezent şi omniscient reconstituie în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și observație,
lumea satului de munteni și acțiunile Vitoriei. Întreaga că lă torie pentru aflarea adevă rului ne este
prezentată de acest narator într-un mod neimplicat, impersonal și credibil. Viziunea dindă ră t apare prin
procesul de focalizare zero.