BALTAGUL

de Mihail Sadoveanu
- Caracterizarea de personaj –

Mihail Sadoveanu, scriitor tradiționalist și modernist în egală măsură, este autorul

unei creații literare vaste, Baltagul fiind una din capodoperele sale.
Tema romanului este reprezentată de căutarea întreprinsă de personajul principal,
Vitoria Lipan, și pedepsirea vinovaților pentru moartea soțului ei, dar și de
prezentarea monografică a satului moldovenesc de la munte, a lumii arhaice a
păstorilor.
Romanul este structurat pe un singur fir narativ, ce urmărește drumul parcurs
de Vitoria Lipan în căutarea soțului dispărut și restabilirea dreptății. În expozițiune
este evocată imaginea Vitoriei Lipan, îngrijorată din pricina întârzierii soțului. Intriga
intervine în momentul în care Vitoria Lipan înțelege că Nechifor nu vine, semnele
prevestitoare de rău fiind într-un număr destul de mare. Desfășurarea acțiunii
ilustrează drumul parcurs de mamă alături de fiul ei, Gheorghiță, în căutarea celui
dispărut, dar și pregătirile prealabile ale Vitoriei. Punctul culminant coincide cu scena
demascării ucigașilor, la parastasul lui Nechifor Lipan, iar deznodământul îl
înfățișează pe Calistrat Bogza mărturisind că împreună cu Ilie Cuțui l-au ucis pe
Nechifor, ca să îi ia oile. De asemenea, romanul este structurat pe două coordonate
fundamentale: aspectul realist (reconstituirea monografică a lumii pastorale și
căutarea adevărului) și aspectul mitic (ritualurile întreprinse de personajul principal,
comuniunea om-natură și mitul marii treceri).
Conflictul romanului pune în evidență frământările interioare ale Vitoriei,
care presimte că ceva rău i s-a întâmplat soțului ei, dar și confruntarea dintre Vitoria
și ucigașii soțului ei, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Așadar, atât conflictul exterior, cât
și cel interior se conturează în jurul personajului principal al romanului, Vitoria Lipan
un personaj complex, care a stârnit opinii critice contradictorii.
Portretul personajului este realizat cu ajutorul mijloacelor de caracterizare
directă, dar și prin caracterizare indirectă.
Prin caracterizare directă îi este schițat în expozițiune portretul fizic, care
cucerește prin frumusețe și farmec. Împovărată de griji și neliniști, pe lângă
manifestările exterioare, Vitoria trăiește și un zbucium interior provocat de faptul că
nu mai știe nimic de soțul ei. Grijile o determine să se interiorizeze: se desfăcuse
încet-încet de lume și intrase oarecum în sine.

Frământările Vitoriei au ca punct de plecare dragostea pe care i-o poartă

soțului ei, o dragoste care era încă puternică, deși anii trecuseră: Abia acum înțelegea
că dragostea ei se păstrase ca-n tinerețe. Femeia dă dovadă de tărie de caracter
când decide să se desprindă de lumea ei si să plece în căutarea soțului dispărut.
Vitoria dă dovadă de luciditate când realizează că nu e o idee bună să-l trimită pe
Gheorghiță singur în căutarea tatălui, deoarece acesta era lipsit de experiență și avean
nevoie de experiența ei ca să se descurce.

Ordonată, meticuloasă și cu un simț practic ieșit din comun, înainte de plecare

ea organizează totul cu abilitate, fără să lase la întâmplare nici cel mai mic detaliu.
Vinde produsele pe care le mai avea, dar banii îi duce la preot peste noapte, pentru a
nu fi jefuită. Îi face lui Ghoerghiță un baltag pe care îl și sfințește, conștientă fiind că
pornește la un drum plin de pericole.

Femeie credincioasă, înainte de a pleca se consultă cu preotul, merge la

mănăstirea Bistrița, unde se roagă la icoana Sfintei Ana, ține post douăsprezece
vineri, se spovedește și se împărtășește. Este însă și superstițioasă, crede în vise și
semne, în descântece și vrăji și de aceea merge la baba Maranda pentru a afla ceva
despre soțul ei.

Drumul parcurs în căutarea lui Lipan este prilejul prin care Vitoria dă dovadă
de o inteligență ieșită din comun. Deși aparent o femeie simplă, Vitoria se descurcă
de minune în țara bărbaților.Culege cu abilitate toate informațiile de care are nevoie
despre dispariția soțului ei și nu renunță atunci când întâmpină dificultăți, dând astfel
dovadă de dârzenie și tenacitate. Femeia este și o bună cunoscătoare a psihologiei
umane. Grăitoare în acest sens este secvența în care îi demască pe ucigași, la
parastasul soțului găsit mort. Ea urmărește îndeplinirea legii nescrise pentru
pedepsirea ucigașilor. Atunci cand Bogza cere înapoi baltagul, Vitoria îl întreabă pe
fiul ei dacă nu poate citi ceva pe acel baltag. Scena devine dramatică: Calistrat își
pierde cumpătul și se repede la Gheorghiță să-i smulgă baltagul și să se apere de
câinele Lupu, care îl ataca. Cuprins de spiritul justițiar, Gheorghiță îl lovește pe
Calistrat cu baltagul în frunte. Înainte se a-și da sufletul, Calistrat mărturisește crima.

În relația cu copiii, Vitoria se dovedește tolerantă cu Gheorghiță și face din

acesta un bărbat curajos pe care vrea să-l educe în spiritul tradiției, la fel ca și pe
Minodora. Ea își dorește ca ambii copii să devină oameni gospodari, cu un
comportament moral impecabil, cu frică de Dumnezeu și mai ales cu respectarea
tradiției. Vitoria nu este de acord ca Minodora să poarte coc sau să-i stea gandul la
valț. Când pleacă alături de Gheorghiță în căutarea tatălui, pe Minodora o lasă la
mănăstire, fiind convinsă că acolo va fi în siguranță.

În concluzie, Vitoria este un personaj memorabil, ce oscilează între superstiții

și creștinism și care, prin ambiție și inteligență, reușește să restabilească echilibrul
familial și universal distrus de moartea soțului ei.