Caracterizarea Vitoriei Lipan din romanul “Baltagul” de Mihail

Sadoveanu

Mihail Sadoveanu este alături de Liviu Rebreanu creatorul romanului

românesc modern. “Baltagul” este o culme a creaţiei lui Sadoveanu.
Romanul” Baltagul” a apărut în 1930 în perioada interbelică. Romanul a fost
considerat , încă de la apariţie, una dintre cele mai reușite opere sadoveniene.
Romanul este unul realist mitic.
Temele romanului sunt viaţa şi moartea, iubirea, datoria şi iniţierea.
Situat la graniţa dintre nuvelă şi roman,” Baltagul” abordează tema
familiei.
Indicii temporali ai romanului sunt realiști și se plasează între două
mari sărbători: Sf.Dumitru -26 octombrie şi Sf Gheorghe-23 aprilie. Anul
este împărţit între două anotimpuri cu echivalent smbolic-viaţă –moarte.
Existenţa Vitoriei se raportează la respectarea tradiţiei, la marile sărbători,
majoritatea creştine.
Indicii spaţiali îmbină planul real cu cel simbolic. Desfaşurată pe plaiul
mioritic, acţiunea trece prin locuri care pot fi identificate pe hartă : Vatra
Dornei, Piatra Neamţ, Călugăreni, Fărcaşa, Neagra.
Perspectiva narativă este specifică romanului realist. Un narator
obiectiv prezintă faptele, fără a se implica, ci lăsând personajele să se
reprezinte
Personajul principal al romanului este Vitoria Lipan. Numele ei
reprezintă un semn al izbândei al spiritului de dreptate și de adevăr. Ea este
caracterizată printr-o diversitate de procedee: direct, prin descrierea şi
părerile celorlalte personaje sau indirect prin fapte, atitudini, mediul de viaţă
şi limbaj. Vitoria polarizează acțiunea în jurul ei.
Statutul social oprezintă ca o nevastă de cioban de la munte, capabilă să
conducă gospodăria în lipsa soțului. Vitoria are o familie bogată, are oi, își
plătește argatul și e integrată în societatea din care face parte.

Psihologic și moral ea este expresia unei credințe arhaice, care se

manifestă într-o anumită structură psihică și înțelegere a vieții și a datinilor.
Dovedește în diferite împrejurări prin care trece luciditate, inteligență, spirit
întrprinzător și practic și stăpânire de sine. Vitoria este o păstrătoare a
tradițiilor. Ea se declară împotriva a tot ce este nou în viața Minodorei. Nu
este de acord cu purtarea cocului de către fata ei, dar, la nevoie, l-ar lăsa pe
Gheorghiță să călătorească cu trenul. Respectă legile comunității din care
face parte.
Secvența de la cârciuma lui Iorgu Vasiliu este reprezentativă pentru
evidențierea unor trăsături ale personajului-inteligența nativă și
stăpânirea de sine.Vitoria și fiul ei Gheorghiță ajung la Suha, la cârciuma
lui Iorgu Vasiliu. Vitoria îl cercetează pe cârciumar care i se pare „om
așezat” deoarece purta ochelari. După ce stabilesc anul și luna împreună,
Vitoria întreabă dacă nu au trecut pe acolo oi. Cârciumarul confirmă, iar
Gheorghiță crede că pot să meargă mai departe. Vitoria vrea detalii despre
ciobani și stăpâni.Caracterizată indirect prin atitudinea sa, Vitoria se
dovedește înțeleaptă. În răspunsul său, Iorgu Vasiliu le spune că la
cârciumă poposiseră doi ciobani ,iar amândoi au descălecat”. Vitoria
înțelege că între cei doi soțul ei nu se afla. La Sabasa fuseseră trei ciobani,
iar la Suha erau doar doi. Negustorul își aminește chiar și numele celor doi:
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui.Vitoria are stăpânire de sine și astfel descoperă
urma soțului ei.

Secvența de la parastasul lui Nechifor Lipan este reprezentativă pentru

evidențierea unor trăsături ale personajului feminin-inteligența nativă și
stăpânirea de sine. Vitoria îi cere lui Calistrat Bogza baltagul ca să îl vadă
Gheorghiță. Apoi se îndreaptă către meseni și le spune că știe cum a fost
omorât soțul ei. Îi amintește lui Bogza de câinele Lupu. Subprefectul este
interesat de ce are de spus munteanca. Vitoria descrie exact felul în care a
fost omorât soțul ei. Bogza se enervează și îi cere baltagul lui Gheorghiță.
Vitoria îi spune fiului ei că pe baltag „e scris sânge” și că acela este omul
care l-a lovit pe tatăl lui. Calistrat iese din casă. Gheorghiță vrea să îl
desfacă pe câinele Lupu din lanț, dar nu reușește. Câinele rupe lanțul.
Gheorghiță simte „crescând o putere” în el și îl lovește pe Bogza cu muchia
baltagului în frunte. Câinele îi sare la beregată lui Bogza ucigându-l. Aflat
pe patul de moarte, Bogza își mărturisește crima și îi cere iertare Vitoriei.
Înteleptă, dovedind tărie, dupa inmormântarea soţului ei,Vitoria face
planuri de viitor, întelegând că viaţa merge mai departe. Fiind un personaj
complex, Vitoria este caracterizată prin diverse moduri de expunere.
Descrierea îi prezintă aspectul fizic, naraţiunea dezvăluie faptele ei, iar
dialogul pune în evidenţă relaţia ei cu celelalte personaje.
Romanul “Baltagul” este considerat în literatura română unul complex:
roman al satului românesc, roman mioritic, dar şi roman poliţist.