Caracterizarea unui personaj din „Baltagul”

Mihail Sadoveanu a fost un scriitor român, unul dintre cei mai importanți prozatori români din
prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani.
Opera „Baltagul”, publicată pentru prima oară în volum în noiembrie 1930, este un roman
interbelic, obiectiv, realist-mitic și tradițional. Romanul prezintă călătoria Vitoriei Lipan pe urmele soțului
ei, oierul Nechifor Lipan, pentru a afla ce s-a întâmplat cu acesta și pentru a-i pedepsi după o lege
nescrisă pe cei doi tovarăși ce l-au ucis și jefuit.
Statutul social. Vitoria este personajul principal, femeia puternică, munteancă, soția ciobanului
Nechifor Lipan și mamă autoritară a doi copii: Gheorghiță și Minodora.
Statutul psihologic. Ea reprezintă tipul femeii voluntare prin însușirile sale: spiritul de răzbunare
și perspectiva unui detectiv. Criticul G. Călinescu afirmă „Vitoria e un Hamlet feminin”, pentru că pune la
cale demascarea ucigașilor la parastas, prin reconstituirea scenei morții lui Nechifor Lipan în fața
sătenilor.
Statutul moral. Ea își dorește cu ardoare să se facă dreptate și să-l înmormânteze creștinește pe
Nechifor. Femeie conservatoare, respectă obiceiurile, tradițiile satului patriarhal și respinge noutățile
aduse de copii.
Munteanca este o femeie hotărâtă, curajoasă, lucidă, care face cu chibzuință pregătiri de
călătorie: ține post negru, se roagă la icoana făcătoare de minuni de la mânăstirea Bistrița, vinde produse
ca să aibă bani de cheltuială, dar străinilor le spune că merge în căutarea unor datornici. Pe drum își ia o
pușcă, pe care nu ezită să o folosească, iar lui Gheorghiță îi dă un baltag sfințit.
În incipitul romanului, Vitoria este portretizată ca o femeie încă frumoasă, ageră în vorbă și în
faptă, bună cunoscătoare a naturii umane, îi spune lui Gheorghiță: „Eu te citesc pe tine, măcar că nu știu
carte”. În finalul scenei, leagă întârzierea lui Nechifor de constatarea cu înfrigurare a semnelor rău-
prevestitoare: visul cu Nechifor întors către apus, peste o revărsare de ape, cântatul cocoșului o singură
dată, întunecarea neașteptată a cerului, înrăutățirea vremii.
Confruntarea dintre Vitoria și Calistrat Bogza demonstrează inteligența și energia protagonistei.
Vitoria urmărește împlinirea legii nescrise pentru pedepsirea ucigașilor. Atunci când Bogza cere înapoi
baltagul, Vitoria îl întreabă pe fiul ei dacă nu poate citi ceva pe această armă. Scena devine dramatică:
Calistrat își pierde cumpătul și se repede la Gheorghiță să-i smulgă baltagul, dar acesta îl lovește în frunte
cu muchea baltagului. Calistrat Bogza, pentru că simte că se stinge, mărturisește: „Eu am pălit într-
adevăr pe Nechifor Lipan și l-am prăvălit în râpă, după cum a dovedit nevasta lui”.
Conflictul principal al romanului este cel dintre Vitoria Lipan și cei doi ucigași ai soțului ei,
Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Vitoria reconstituie drumul parcurs de Lipan, află adevărul și îi demască pe
ucigași în fața autorităților. Este ajutată de Gheorghiță, pe care călătoria îl maturizează.
Vitoria trăiește, la începutul romanului, un puternic conflict interior cauzat de dispariția lui
Nechifor Lipan. Ea pornește la drum hotărâtă să-și găsească soțul, să facă dreptate și să-l înmormânteze
creștinește.
Este prezent, de asemenea, un conflict între tradiție și inovație, între lumea arhaică, pastorală și
modernitatea care începe să pătrundă în satul muntenilor. Vitoria este un spirit conservator, în timp ce
tinerii receptivi la noutățile civilizației, Minodora și Gheorghiță, sunt readuși de mama autoritară la
rolurile impuse prin tradiție.
Personajul principal Vitoria Lipan este realizat prin tehnica basoreliefului și individualizat prin
caracterizare directă și indirectă.
Prin caracterizare directă, fiul își arată uimirea față de inteligența mamei: „Mama asta trebuie să
fie fermecătoare: cunoaște gândul omului…”.
 Domină celelalte personaje prin voința puternică exprimată prin vorbe: „N-am să mai am hodină
cum n-are pârâul Tarcăului pân’ce l-oi găsi pe Nechifor Lipan”, dar și prin fapte, gesturi, atitudini, față de
ceilalți.
Numele protagonistei are semnificații simbolice și desemnează victoria binelui asupra răului:
Vitoria (asemănător cu „victoria”), în timp ce Nechifor înseamnă „purtător de victorie”, iar Gheorghe
(numele de botez al tatălui) și Gheorghiță (numele fiului) amintesc de Sfântul Gheorghe, învingătorul
balaurului.
În concluzie, pentru calitățile ei remarcabile – inteligență, hotărâre, curaj, dovedite pe parcursul
călătoriei în căutarea adevărului, femeia voluntară Vitoria Lipan a fost supranumită de criticul Nicolae
Manolescu „o femeie în țara bărbaților”.