CARACTERIZARE VITORIA LIPAN

Opera ‘Baltagul” de Mihail Sadoveanu , publicata in 1930 – este un roman

interbelic, obiectiv, realis-mitic, traditional.
Romanul este realizat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist ce
se refera la monografia lumii pastorale, la reperele spatiale si la tipologia
personajelor si aspectul mitic referitoare la gesturile rituale ale Vitoriei, la
traditiile pastorale, motivul comuniunii om-natura si mitul marii treceri.
Tema rurala a romanului traditional este dublata de tema calatoriei initiatice
si justitiare. Romanul “Baltagul” prezinta monografia satului moldovenesc de la
munte, lumea arhaica a pastorilor, si are in prim plan cautarea si pedepsirea
celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de Gheorghita, Vitoria
reconstituie drumul parcurs se barbatul sau pentru descoperire adevarului si
infaptuirea dreptatii.
Personajul principal este Vitoria Lipan, femeia puternica, munteanca, sotie
de cioban si mama autoritara. Vitoria este o femeie puternica, porneste in
cautarea barbatului „N-am sa mai am hodina, cum n-are paraul Tarcaului pan
ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan”. Ea isi doreste cu ardoare sa se facă dreptate si
sa-l înmormânteze creștinește pe Nechifor. Femeie conservatoare, respecta
obiceiurile, tradițiile statului patriarhal si respinge noutatile aduse de copii.
 Vitoria Lipan reprezintă tipul femeii voluntare, fiind „un exponent al
speţei”, dupa cum afirma G. Calinescu in raport cu lumea arhaica, dar si o
individualitate, prin însușirile sale: spiritul de răzbunare si perspicacitatea unui
detectiv. Criticul G Călinescu afirma despre Vitoria ca „ e un Hamlet feminin”,
pentru ca pune la cale demascarea ucigașilor la parastas prin reconstruirea
scenei mortii lui Nechifor Lipan in fata satenilor
Munteanca este o femeie hotărâta, curajoasa, lucida, care face cu
chibzuinta pregatiri de calatorie: tine post negru, se roaga la icoana facatoare de
minuni de la manastirea Bistrita, vinde o parte din agoniseala ca sa aiba bani de
drum, dar satenilor le spune ca merge in cautarea unor datornici. Pe drum isi ia
o pusca pe care nu ezita sa o foloseasca, iar lui Gheorghita ii da un baltag sfintit.
Cand intelege ca fiul nu are experienta necesara pentru a izbandi si ca e
necesar sa-l insoteasca in cautarea lui Nechifor are curajul de a depasi hotarul
satului, motiv pentru care criticul Nicolae Manolescu o numeste „o femeie in
tara barbatilor”. In satul traditional doar barbatul putea iesi din limitele satului
pentru oierit sau pentru negot. Din dragoste pentru sotul sau ca si din dorinta de
a-l inmormanta crestineste, porneste hotarata in cautarea lui “era dragostea ei de
douazeci si mai bine de ani”. ”Asa ii fusese drag in tinereta Lipan, asa era drag
si acuma cand aveau copii mari cat dansii”.
Datorita inteligentei native si a stapanirii de sine, Vitoria reuseste sa
reconstituie drumul parcurs de Nechifor, sa afle adevărul si sa demaște ucigasii
in fata autoritatilor. Gaseste in sine puterea de a cerceta si de a gasi urmele
acestuia cu inteligenta si disimulare. Spune strainilor ca il cauta pe Nechifor
care ii este dator, ca sa nu fie banuita ca are bani asupra ei. Pe prietenii lui Lipan
ii intreaba despre ei si rememoreaza calitatile acestuia din perspectiva lor.
Apartinand lumii arhaice, patriarhale, Vitoria transmite copiilor respectul
traditiilor si este refractara la noutatile civilizației „In tren esti olog, mut si
chior” ii spune lui Gheorghita. Ca mama, ea ii interzice Minodorei sa se
indeparteze de traditie: “iti arat eu coc, valt si bluza..! Nici eu, nici bunica-ta,
nici bunica-mea n-au stiut de acestea – si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu”
si contribuie prin calatorie la maturizarea lui Gheorghita.
Spirit conservator, Vitoria respecta obiceiurile de cumetrie si de nunta si
vegheaza la indepartarea indurarilor din rutualul inmormantarii: priveghiul,
drumul la cimitir, bocitul, slujba religioasa, praznicul. O scena impresionanta
este inmormantarea. Tipatul dinaintea coborarii casciugului si gesturile ei
concentreaza iubirea si durerea produsa de pierderea sotului: “cu asa glas a
strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur. S-a daramat in genunchi
si a rezemat fruntea de marginea sicriului”.
Dovada a legaturii dintre om si mediu, munteanca stie “sa citeasca semnele
naturii.” La Dorna, la Crucea Talienilor, vantul o anunta ca se afla pe drumul
cel bun, iar la mos Pricop, ceata ii da semn de popas.
In raport cu Gheorghita, tanarul imatur de la inceputul calatoriei, Vitoria
este initiatoarea. Deși fiul este copilul preferat si poarta numele secret al tatălui,
el constata pe drum ca mamei „i-au crescut tepi de aricioaica”, adica a devenit
aspra cu el. Initierea se continuie cu proba coborarii in rapa si a vegherii
nocturne la ramasitele tatalui, proba curajului barbatesc, la ordinal repetat al
mamei: „Coboară-te in râpă iți spun!”. Apoi Vitoria, pleaca sa anunte
autoritatile sis a pregateasca toate cele necesare inmormantarii si il las ape
Gheorghita sa vegheze noaptea trupul neinsufletit al lui Nechifor.
Cea mai importanta secventa din roman este parastasul lui Lipan, Inteligenta si
calculata, Vitoria reconstituie crima pe baza propriilor deductii si o povesteste
veridic celor prezenti, cee ace ii determina pe criminali sa-si recunoasca vina in
fata satului si a autoritatilor. Ii cere baltagul lui Calistrat Bogza si il acuza
indirect: “Gheorghita -vorbi cu mirare femeia- mi se pare ca pe baltag e scris
sange si acesta-i omul care a lovit pe tatu-tau''. Bogza isi pierde cumpatul, se
repede la flacau ca sa-si ia arma si este lovit cu propriul baltag. Astfel tanarul
razbuna moartea tatalui sau si stabileste dreptatea. Initierea flacaului este
desavarsita; acum el este pregatit sa-si asume rolul de cap al familiei, in locul
lui Nechifor. Cand muribundul isi cere iertare de la Vitoria, ea ii raspunde:
''Dumnezeu sa te ierte [...]. Isi stranse buzele, il privi neclintit o vreme''.
Romanul este structurat in 16 capitole, cu actiune desfasurata chronologic,
urmarind momentele subiectului.
Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria Lipan si cei doi
ucigasi ai sotului ei, Calistrat Bogza si Ilie Gutui.
Vitoria traieste la inceputul romanului un puternic conflict interior, cauzat
de disparitia lui Nechifor Lipan, dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Ea
porneste la drum hotarata sa-si gaseasca barbatul sis a-l inmormanteze
crestineste.
De asemenea, este prezent si un conflict intre traditie si inovatie, intre lumea
arhaica si pastorala si modernitatea care a inceput sa patrunda in satul de munte.
Vitoria este un spirit conservator, in timp ce tinerii receptivi la noutatile
civilizatiei, Minodora si Gheorghita, sunt readusi de mama autoritara la rolurile
impuse prin traditie.
Personajele infatiseaza tipologii uman representative pentru lumea satului de
la munte, la inceputul secolului al-XX-lea.
Personajul principal (de caracterizare), Vitoria, femeia voluntara este
realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin caracterizare directa si
indirecta (prin fapte, vorbe, atitudini, gesturi, relatii cu alte personaje, nume).

Portretul fizic releva frumusetea personajului prin tehnica detaliului

semnificativ: "Nu mai era tanara, dar avea o frumuseta neobisnuita in privire".
Portretul moral este complex. Prin caracterizare directa fiul isi arata uimirea in
fata inteligentei mamei: “mama asta trebuie sa fie farmacatoare, cunoaste
gandul omului…”

Domina celelalte personaje prin vointa puternica exprimata prin vorbe, dar si
prin fapte si atitudini fata de ceilalti. Dragostea pentru Lipan si durerea absentei
lui sunt redate in lait motivul rostit de femeie pe drum ca un bocet, cand
intreaba de barbatul ei: “Mie sa-mi spuneti numai cine a vazut un om de la noi
calare, pe un cal negru tintat in frunte si-n cap cu caciula brumarie”.

Gesturile ei reflecta respectarea traditiei cand intalneste participantii unui

botez “Ar fi trebuii sa se supuie, sa descalece, sa intra si sa-i puie rodin sub
perna si pe fruntea crestinului celui nou o hartie de douazeci de lei”, dar si
reprezentarea celorlalte obiceiuri legate de marile momente din viata omului:
nunta si inmormantarea.

In concluzie, pentru calitatile ei remarcabile, - inteligenta, hotarare, curaj,

dovedite pe parcursul calatoriei in cautarea adevarului, femeia voluntara Vitoria
Lipan, a fost supranumita de criticul Nicolae Manolescu “o femeie in tara
barbatilor”.