Baltagul

de Mihail Sadoveanu
=caracterizarea personajului principal=
Mihail Sadoveanu (n. 6 noiembrie 1880, Pașcani, Principatele Unite– d. 19 octombrie 1961,
Vânători-Neamț, Neamț, Republica Populară Română) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist,
romancier, academician și om politic român.
Baltagul este un roman social scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în
noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din București.
Tema romanului Baltagul este una cu un grad mare de generalitate: condiția munteanului care
trăiește în zona de interferență a lumii vechi cu cea nouă. Din această mare temă se desfac celelalte
teme, subordonate: iubirea, moartea, familia, inițierea, răzbunarea. Un prim episod reprezentativ
este constituit de povestea despre neamurile lumii pe Nechifor care obișnuia să o rostească la
cumetrii și ospețe. Aceasta surprinde în mod subtil specificul muntenilor: neînzestrați nativ, dar
puternici, dârzi, cun inimă bună și dragoste de petrecere. Un alt episod este acela al nopții petrecute
în prăpastie de către Gheorghiță lângă trupul tatălui său. Amintind de coborârea în Infern a lui Isis,
momentul, de o încărcătură tensională foarte mare, contează în ceea ce înseamnă maturizarea
acestui personaj.
Titlul romanului “Baltagul” este simbolic, întru-cât în mitologia autohtonă baltagul este arma
menită să îndeplinească dreptatea, este o unealtă justițiară.Astfel, atunci când este folosit pentru
înfaptuirea dreptății, acesta nu se pătează de sânge. De asemenea, în roman, baltagul se constitueca
un simbol al labirintului, ilustrat de drumul şerpuit pe care îl parcurge Vitoria Lipan în căutarea
soțului, atât un labirint interior, al frământărilor sale, cât şi un labirint exterior, al drumului săpat în
stâncile muților pe care îl parcursese Nechifor Lipan.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu, ea fiind
munteanca din zona Dornelor, mai exact Magura Tarcaului, Vitoria este nevasta lui Nechifor Lipan,
un om ce se ocupa cu oieritul, ca majoritatea barbatilor din acea perioada.
Vitoria este un personaj rotund, dinamic, puternic individualizat, reprezentand tipul femeii
justitiare care pleaca impreuna cu fiul ei in cautarea lui Nechifor, plecat sa cumpere oi la Dorna.
Vitoria si Lipan au avut sapte prunci, dar cinci dintre ei au murit de difterie, ramanand doar cu cu doi,
un baiat, Gheorghita si o fata Minodora.
Ca statut social, Vitoria Lipan este o munteancă din Măgura - Tarcăului, soția unui oier - Nechifor
Lipan - cu care are doi copii: Gheorghiță și Minodora și cu care a întemeiat o gospodărie frumoasă,
fiind oameni de frunte în satul lor. Potrivit familiei tradiționale bărbatul este plecat cu oile, iar soția
rămâne să conducă toată gospodăria.
Din punct de vedere psihologic, este o femeie puternică, hotărâtă ("N-am să am hodină cum nu
are apa Tarcăului până nu l-oi găsi pe Nechifor"), curajoasă cu un simț al intuiției foarte dezvoltat.
Știind că destinului nu i te poți împotrivi, se supune, ca toți muntenii, legilor nescrise și se zbate să
respecte rânduielile străvechi.
Ca statut moral, este o munteancă onestă, care nu se lasă până nu descoperă firul întâmplărilor
și adevărul. Ea îl îndeamnă pe Gheorghiță să săvârșească dreptatea: "Cred că pe baltag este scris
sânge și acesta este omul care l-a omorât pe tatu-tău". Aparținând lumii arhaice, Vitoria transmite
copiilor respectul față de tradiții și este refractară la noutățile civilizației, așa cum se poate afirma din
afirmațiile ei: "În tren ești olog, mut și chior".
Un conflict exterior il constituie cel dintre generatii, fiica Vitoriei, Minodora, refuzand traditiile
moldovenesti, dorindu-si sa adere la civilizatia moderna, in contextul in care mama sa este o
aparatoare a valorilor patriarhale. Vitoria se opune dorintei Minodorei de a purta bluza si de a-si
prinde parul intr-un coc, considerand-o nepregatita pentru viata si dorindu-si reeducarea ei la
manastire.
 Conflictul principal, dintre Vitoria Lipan si criminali, se rezolva in a3a parte a romanului, prin
confesiunea lui Calistrat Bogza din momentul mortii. Batranul isi cere iertare in fata vaduvei, care il
iarta pentru ca sufletul muribundului sa patrunda impacat in vesnicie.
Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece capitolate, urmarind
doua coordonate fundamentale, aspectul realist (reconstituirea monografica a lumii pastorale si
cautarea adevarului) si aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul
mitic include modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile pastorale, dar si comunicarea
om-natura si mitul marii treceri.
Prima parte (capitolele I – al VI-lea) prezintă framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si
pregatirile de drum – include expozitiunea si intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al Vitoriei, care este
surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea sotului sau plecat la Dorna sa cumpere
oi.Intriga cuprinde framantarile ei, dar si actiunile intreprinse inainte de plecarea ei in cautarea
sotului: tine post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la manastirea
Bistrita, anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de
drum, pe Minodora o lasa la Manastirea Varatec, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.
Partea a doua (capitolele al VII-lea – al XIII-lea) contine desfasurarea actiunii si releva drumul
parcurs de Vitoria si fiul ei, Gheorghita, in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui
Nechifor, facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crasma domnului
David de la Calugareni, la mos Pricop si bab Dochia din Farcasa, la Vatra Dornei (la han si la
cantelarie,unde afla de actul de vanzare a oilor), apoi spre Paltinis, Brosteni, Borca, de unde drumul
paraseste apa Bistritei, “intro tara cu totul necunoscuta”. De asemene, intalnesc o cumetrie, la Borca
si la o nunta, la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viata omului, da de gandit Vitoriei si
anticipeaza inmormantarea din final.
Intrebat din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disprut intre Suha si Sabasa. Cu ajutorul cainelui
regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o rapa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.
Partea a treia (capitolele al XIV-lea – al XVI-lea) prezinta sfarsitul drumului: ancheta politiei,
inmormantarea, parastasul lui Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului. Coborarea in rapa si veghea
noctura a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita in infaptuirea actului de
dreptate la parastas. Punctul culminant este moment in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena
crimei, surprinzadu-i chiar si pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa al
doilea devine agresit. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si sfasit de cainele Lupu,
facandu-se astfel dreptate. Deznodamantul il surprinde pe Bogza, care-i cere iertare “femeii
mortului” si-si recunoaste fapta.
In opera se evidentiaza doua modalitati de caracterizare a personajului, cea directa si cea
indirectă.
Vitoria Lipan, personajul principal la romanului, este o figura reprezentativa de erou popular,
deoarece se intruneste calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, in care se inscriu cultul
pentru adevar si dreptate, respectarea legilor stramosesti si a datinilor stravechi, de aceea “ea nu
este o individualitate, ci un exponent al spetei” (George Calinescu).
Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul naratorului, in special prin
atitudinea acestuia fata de protagonista. La caracterizarea directa contribuie si parerea altor
personaje, dar si autocaracterizarea. Vitoria este tipul sotiei iubitoare, care porneste in cautarea
barbatului sau ‘’era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani’’. Este descrisa ca fiind o femeie
frumoasa, cu ochi caprui ‘’aprigi si inca tineri’’. Este o femeie traditionala, tipica mediului din care
facea parte, totodata fiind credincioasa, apeland intotdeauna la Dumnezeu.
Vitoria se autocaracterizează ca fiind o femeie iscusita, desteapta si vicleana: ‘’eu te citesc pe tine,
macar ca nu stiu carte’’. Este caracterizata de Gheorghita: ‘’mama asta trebuia sa fie fermecatoare,
cunoaste gandul omului’’
Portretul moral al Vitoriei se contureaza treptat din caracterizarea indirecta, din faptele sale, din
gandurile care o framanta, din interactiunea cu celelalte personaje si din reactiile acestora. Oamenii
din sat ii spun simplu “nevasta”, identificand-o prin rolul ei social, iar cei din afara ii spun
“munteanca”, caracterizand-o in raport cu originea sa, cu vestimentatia si cu obiceiurile pe care le
are.
Pragmatica si ordonata, isi organizeaza gospodaria, trimite jalba catre stapanire, simte nevoia de
purificare sufleteasca si tine post negru douasprezece vineri, pune sa se faca un baltag nou pe care
preotul il sfinteste, o duce pe Minodora la manastire, vinde produse “cu iscusinta de negustor”,
trezind admiratia sincera a negustorului David, face rost de bani si pleaca la drum insotita de
Gheorghita. In calatoria spre Dorna dovedeste spirit de observatie, logica (chestioneaza oamenii cu
abilitate, fara a-si destainui scopul si ascunzandu-si necazul) si talent in a-si gasi ajutoare.
Atitudinea generala a Vitoriei arata un om mandru. Stapanirea de sine cedeaza in doua
momente: cand descopera ramasitele sotului ei si la praznicul de dupa inmormantare, dar
munteanca isi infrange repede slabiciunea si implimeste cele de cuviinta.
O imagine reprezentativa pentru constructia personajului este regasita in prima parte a
romanului, care surprinde pregatirile Vitoriei Lipan pentru calatorie, faptele acesteia evidentiind
credinte arhetipale: tine post negru douasprezece vineri, merge la preot pentru sfaturi si
binecuvantare, o lasa pe Minoada la Manastirea Varatec, astfel dovedind respect si credinta in cele
sfinte; totodata, se orienteaza potrivit unor elementa pagane, precum superstitiile, unele semne
sugerandu-i ca sotul sau este mort – cocosul, care canta cu ciocul catre poarta deschisa, norul negru
de peste Ceahlau este considerat un semn rau, iar visul in care Nechifor este vazut cu spatele,
calarind peste o apa involburata, devine premonitoriu. Toate aceste elemente subliniaza tipologia
femeii credincioase si cantonarea in traditii si valori care asigura moldovenilor existenta in spiritul
corectitudinii si al dreptatii.
O alta secventa care contureaza trasaturile personajul este cea in care Vitoria, cu multa ambitie si
tact, culege cu atentie informatiile necesare si reconstituie momentul omorarii lui Nechifor. Ajutata
totodata de spiritul sau justitiar, reuseste sa descopere criminalul mai repede decat jandarmii. La
sfarsitul romanului, femeia isi iera cursul vietii, preocupandu-se de gospodarie si de Minodora.
In concluzie, personajul principal al romanului ‘’Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu, Vitoria Lipan,
reuseste sa impresioneze prin diferitele calitati, precum curajul si inteligenta, reusind, la finalul
operei, sa isi reia viata indiferent de circumstante.