BALTAGUL

Mihail Sadoveanu

- interpretarea textului -
Romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu,
apărut în 1930, este un adevărat „poem al
naturii şi al sufletului omului simplu, o
«Mioriţă» în dimensiuni mari” (George
Călinescu). Versul moto, „Stăpâne,
stăpâne, / Mai chiamă şi-un câne”,
argumentează viziunea mioritică a morţii,
căreia Sadoveanu îi dă o nouă
interpretare, aceea a existenţei duale.
romanului ilustrează lumea arhaică a
satului românesc, sufletul ţăranului
moldovean ca păstrător al tradiţiilor
strămoşeşti şi al specificului naţional, cu un
mod propriu de a gândi, a simţi şi a
reacţiona în faţa problemelor cruciale ale
vieţii;
titlul este semnificativ întrucât, în
mitologia românească, baltagul este arma
magică menită să împlinească dreptatea,
este o unealtă justiţiară;
Structurat în 16 capitole, romanul evidenţiază trei idei
esenţiale:
primele 6 capitole cuprind aşteptarea femeii dominate de
nelinişte şi speranţă, de semne rău prevestitoare, se prezintă
gospodăria Lipanilor, oamenii şi obiceiurile locului;
capitolele 7-13 ilustrează căutările Vitoriei pe drumul
parcurs de Nechifor Lipan, în care sunt trimiteri la obiceiuri
şi tradiţii (botez, nuntă), precum şi descrierea locurilor
abrupte ale munţilor;
ultima parte (capitolele 14-16) relevă găsirea rămăşiţelor
pământeşti ale lui Nechifor, ritualul înmormântării,
demascarea criminalilor, înfăptuirea actului justiţiar, precum
şi ideea de ciclicitate existenţială a vieţii către moarte şi din
nou la viaţă, „să luăm de coadă toate câte-am lăsat”.
 Prima parte
frământările Vitoriei în așteptarea soțului și pregătirile de
drum (include expozițiunea și intriga);
în expozițiune se prezintă satul Măgura Tarcăului și schița
portretului fizic al Vitoriei, care este surprinsă torcând pe
prispă și gândindu-se la întârzierea soțului său plecat la
Dorna să cumpere oi;
intriga cuprinde frământările ei, dar și acțiunile întreprinse
înainte de plecarea ei în căutarea soțului: ține post negru
douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de la
mănăstirea Bistrița, anunță autoritățile de dispariția
soțului, pe Minodora o lasă la Mănăstirea Văratec, iar lui
Gheorghiță îi încredințează un baltag sfințit.
 Partea a doua
conține desfășurarea acțiunii și relevă drumul parcurs de Vitoria
și fiul ei, Gheorghiță, în cautarea lui Nechifor Lipan;
ei reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de popasuri: la
hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crâșma domnului David
de la Călugăreni, la moș Pricop și baba Dochia din Fărcașa, la
Vatra Dornei (la han si la canțelarie, unde află de actul de
vânzare a oilor), apoi spre Păltiniș, Broșteni, Borca, de unde
drumul părăsește apa Bistriței;
întâlnesc o cumetrie la Borca și o nuntă la Cruci;
succesiunea acestor mari momente din viața omului, dă de gândit
Vitoriei și anticipează înmormântarea din final;
ea își dă seama că soțul său a dispărut între Suha și Sabasa;
cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu, munteanca descoperă într-o
râpă rămășițele lui Lipan, în dreptul Crucii Talienilor.
 Partea a treia
prezintă sfârșitul drumului: ancheta poliției, înmormântarea,
parastasul lui Nechifor Lipan și pedepsirea ucigașului;
coborârea în râpă marchează maturizarea lui Gheorghiță,
dovedită în înfăptuirea actului de dreptate la parastas;
punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie
cu fidelitate scena crimei, surprinzâdu-i chiar și pe ucigașii
Ilie Cuțui și Calistrat Bogza;
primul își recunoaște vina, însă al doilea este lovit de
Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfâșiat de câinele
Lupu, făcându-se astfel dreptate;
deznodământul îl surprinde pe Bogza, care-i cere
iertare „femeii mortului” și își recunoaște fapta.
 Caracterizarea Vitoriei Lipan
Vitoria Lipan este personajul principal al
romanului „Baltagul” de Mihail Sadoveanu, un
text complex, asociat mitului, inițierii,
maturizării, justiției și dragostei;
Vitoria Lipan este un exponent al tradiției, așa
cum reiese din confruntarea verbală
(caracterizare indirectă) cu „noul”, reprezentat
de fiica ei, Minodora, interesată de „coc, valț și
bluză”: „Apoi știu eu; acuma vă strâmbați una la
alta și nu vă mai place catrința și cămașa...”;
gesturile și comportamentele susțin un personaj
ancorat puternic în lumea satului, între credința
în Dumnezeu și superstiție (caracterizare
indirectă): văzând că soțul ei, Nechifor, întârzie
nejustificat, Vitoria apelează la ajutorul preotului
Daniil Milieș, dar și la vrăjitoarea Maranda,
crede mai degrabă în visele și semnele ei decât în
vorbele de alinare și confort ale celorlalți;
caracterizarea indirectă rezultă din fapte,
gesturi, atitudini. Refacerea traseului parcurs de
Nechifor Lipan este un prilej pentru Vitoria de a-
și iniția flăcăul, de a-l transforma în „purtător de
baltag”, adică în bărbat;
acesta învață de la mama sa să respecte tradiția
(la întâlnirea alaiului de nuntă), să respecte
onoarea, să pună întrebări astfel încât să afle
răspunsurile potrivite, să își înfrângă temerile
veghiind lângă trupul fără viață al tatălui;
descoperirea cadavrului, la Crucea Talienilor,
după un drum urmat cu talent de veritabil
detectiv, nu o determină să mărturisească
adevărul, femeia așteptând un moment prielnic
în care să încerce reconstituirea și să îi silească
pe criminali să se demaște. Siguranța acestei
reconstituiri sugerează inteligența ascuțită.
numele eroinei (caracterizare indirectă)
sugerează victoria binelui, refacerea ordinii
în lumea tradițională.
Caracterizarea directă, făcută de către
narator, ilustrează un portret fizic pozitiv:
„Ochii ei căprii, în care parcă se răsfrângea
lumina castanie a părului, erau duși departe”.
Caracterizarea directă făcută de
Gheorghiță, fiul chemat pentru a o însoți în
căutarea soțului, prezintă ageritatea
protagonistei: „Mama asta trebuie să fie
fărmăcătoare; cunoaște gândul omului...”
Autocaracterizarea confirmă puterea de
înțelegere a femeii aprige în confruntarea cu
cei doi copii: „Eu te cetesc pe tine, măcar că
nu știu carte, urmă femeia, înțelege că
jucăriile au stat. De-acu trebuie să te arăți
bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de
brațul tău.” Hotărârea de a pleca în căutarea
soțului este determinată de dragostea față de
acesta („Știe că-l doresc și nici eu nu i-am
fost urâtă. Abia acum înțelegea că dragostea
ei se păstrase ca-n tinereță...”), dar și de
dorința de a restaura ordinea lucrurilor.
Considerată de George Călinescu un
„Hamlet feminin” prin caracterul său
puternic, inteligență și prin spiritul
justițiar, Vitoria Lipan ilustrează un spirit
activ, având ca scop reinstaurarea
echilibrului în lumea din care face parte.