IZVORUL

NOPȚII
Lucian Blaga
Lucian Blaga este un poet interiorizat, cu
sufletul prea plin de trăiri profunde: „Eu
cred că sufeream de prea mult suflet”.
 Idila Izvorul nopţii, de Lucian Blaga, face parte din
volumul de debut intitulat sugestiv Poemele luminii, din
1919. În concepţia lui Lucian Blaga, iubirea este singura
cale de pătrundere în misterele lumii, de cunoaştere a
tainelor universului. Unul dintre principalele sinonime ale
„luminii”, metaforă revelatorie centrală a volumului, este
cunoaşterea.
 TITLUL
 Titlul poeziei sugerează fascinaţia ochilor negri ai
iubitei, care sunt numiţi printr-o metaforă revelatorie,
„izvorul nopţii”, semnificând originea - „izvorul” -
sentimentului de iubire, ce capătă proporţii cosmice, prin
cuvântul „noapte”.
 TEMA
 Tema operei reprezintă culoarea neagră, intensă a ochilor
iubitei comparați cu oglinda nopții cerului, în care poetul
se regăsește.
 INTERPRETARE
 poezia Izvorul nopţii este un scurt, dar profund omagiu
adus frumuseţii iubitei, exprimat printr-o confesiune
solemnă şi plină de fiori;
 incipitul poeziei, este reprezentat de vocativul
emoţionant şi afectiv „frumoaso”, adresat iubitei de
îndrăgostitul sensibil; acesta ilustează perfecţiunea fizică
a iubitei, însumând toate trăsăturile fizice şi morale ale
fetei dragi;
 cuvântul „ochii” se constituie în cuvânt-cheie al poeziei
şi apare de trei ori, sugerând intensitatea sentimentului
de admiraţie.
 sentimentul de admirație este prezentat și prin
metaforele: „izvorul” şi „o mare de-ntuneric”;
 cuplul este imaginat în momentul înserării, gesturile sunt
tandre, idilice;
 negrul intens al ochilor iubitei semnifică unul din marile
mistere ale universului și este sugerat de superlativul
absolut exprimat prin formula adverbială „aşa de”,
alăturat adjectivului „negri” şi de opoziţia simplă
„adâncii”, un adjectiv substantivizat, care amplifică
profunzimea sentimentului de dragoste.

dragostea este una din marile taine ale lumii

 STRUCTURA
 poezia este alcătuită dintr-o frază amplă (Frumoaso,/ ți-s
ochii-așa de negri încât seara/ când stau culcat cu capu-n
poala ta/ îmi pare/ că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/ din
care tainic curge noaptea peste văi/ și peste munți și
peste șesuri,/ acoperind pământul/ c-o mare de-
ntuneric.), care conţine o afirmaţie constatativă şi
admirativă pentru frumuseţea ochilor iubitei şi o
propoziţie dezvoltată (Așa-s de negri ochii tăi/ lumina
mea.), ca o concluzie emoţionantă, înălţând dragostea la
apogeu.
 PROZODIA
 poezia nu este structurată în strofe, versurile de 3 silabe
alternând cu cele de 12;
 ritmul şi rima lipsesc, iar muzicalitatea este dată de
pauze dirijate de emoţia poetului.
 „Poeziile lui Blaga sunt bucăţi de suflet, prinse sincer în
fiecare clipă şi redate de o superioară muzicalitate în
versuri care, frânte cum sunt, se mlădie împreună cu
mişcările sufleteşti înseşi. Această formă elastică permite
a se reda şi cele mai delicate nuanţe ale cugetării si cele
mai fine acte ale simţirii. E si filosofie înăuntru, o
melancolică, dar nu deprimantă filosofie, care leagă
împreună toate aspectele dinafară ale naturii şi,
înlăuntru, toate mişcările prin care şi noi îi răspundem.”
Nicolae Iorga, Rânduri pentru un tânăr, în Neamul
românesc. 1 mai 1919