Izvorul nopii de Lucian Blaga

Frumoaso, i-s ochii-aa de negri nct seara cnd stau culcat cu capu-n poala ta mi pare c ochii ti, adncii, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste vi i peste muni i peste esuri, acoperind pmntul c-o mare de-ntuneric. Aa-s de negri ochii ti, lumina mea.

Lucian Blaga (1895-1961), s-a nascut in satul Lancram din judetul Alba, sat ce poarta-n nume "sunetele lacrimei". Copilaria sa a stat, dupa cum el insusi marturiseste, "sub semnul unei fabuloase absence a cuvantului", deoarece viitorul poet nu a vorbit pana la varsta de 4 ani, fiind "mut ca o lebada". Lucian Blaga este un poet interiorizat, cu sufletul prea plin de trairi profunde: "Eu cred ca sufeream de prea mult suflet". Idila "Izvorul noptii" de Lucian Blaga face parte din volumul de debut intitulat sugestiv "Poemele luminii", din 1919. In conceptia lui Lucian Blaga, iubirea este singura cale de patrundere in misterele lumii, de cunoastere a tainelor universului. Unul dintre principalele sinonime ale "luminii", metafora revelatorie centraia a volumului, este cunoasterea.

Titlul poeziei sugereaza fascinatia ochilor negri ai iubitei, care sunt numiti printr-o metafora revelatorie, "izvorul noptii", semnificand originea - "izvorul" - sentimentului de iubire, ce capata proportii cosmice, prin cuvantul "noapte". Poezia "Izvorul nopti" este un scurt, dar profund omagiu adus frumusetii iubitei, exprimat printr-o confesiune solemna si plina de fiori. Incipitul poeziei este reprezentat de vocativul emotionant si afectiv "frumoaso", adresat iubitei de intragostitul sensibil.

Structure, compozitie, limbaj artistic Poezia este alcatuita dintr-o fraza ampla, care contine o afirmatie constatativa" si admirativa pentru frumusetea ochilor iubitei si o propozitie dezvoltata, ca o concluzie emotionanta, inaltand dragostea la apogeu. Poezia incepe printr-o invocatie cu incarcatura afectiva, sugerand admiratia poetului fata de fiinta draga. Vocativul "Frumoaso" ilustreaza, concis si sintetic, perfectiunea fizica a iubitei, insumand toate trasaturile fizice si morale ale fetei dragi. Cuvantul "ochii" se constituie in cuvant-cheie al poeziei si apare de trei ori, sugerand intensitatea sentimentului de admirate si extazul poetic. Aceeasi semnificatie o au si metaforele "izvorul" si "o mare de-ntuneric". Cuplul este imaginat in momentul inserarii, gesturile sunt tandre, idilice, iar adresarea este directa, constatativa si plina de admiratie: "Frumoaso, / ti-s ochii-asa de negri incat seara / cand stau culcat cu capu-n poala ta". Pozitia indragostitilor predispune la visare, la meditatia premergatoare starii de extaz de care este cuprins eul liric atunci cand priveste in ochii fermecatori ai iubitei. Negrul intens al ochilor iubitei semnifica unul din marile mistere ale universului, intrucat se identifica aici cu emotionantul cadru nocturn care acopera vaile, muntii, sesurile, intreg pamantul, ca o taina fascinanta: "ochii tai, adancii, sunt izvorul/ din care tainic curge noaptea peste vai/ si peste munti si peste sesuri,/ acoperind pamantul/c-o mare de-ntuneric." Negrul dens al ochilor este sugerat de superlativul absolut exprimat prin formula adverbiala "asa de", alaturat adjectivului "negri" si de apozitia simpla "adancii", un adjectiv substantivizat, care amplifica profunzimea sentimentului de dragoste. Epitetul adverbial "tainic" care exprima trasatura verbului "curge", ca si metafora "o mare de-ntuneric" evidentiaza ideea ca dragostea este una din marile taine ale lumii. Formele pronominale de persoana fatal si a doua pun m evidenta armonia totala a cuplului de indragostiti, aflat sub vraja misterioasa a iubirii: "ti-", "ta", "imi", "tai". Verbul dubitativ "imi pare", aflat in pozitie izolata si formand un singur vers, sugereaza cu mare forta emotia si nesiguranta indragostitului,

care niciodata nu poate avea certitudini depline in manifestarea reciproca a sentimentului de iubire. Ultimele doua versuri se constituie intr-o concluzie a versurilor declarative anterioare, care exprimasera o constatare plina de admirable. Se reia superlativul absolut din versul al doilea, pentru a exprima consecinta pe care o are asupra poetului vraja emanata de frumusetea ochilor iubitei: "Asa-s de negri ochii tai / lumina mea." Contrastul dintre negrul ochilor si lumina care aureoleaza iubirea este realizat printr-un oximoron, adica alaturarea a doua cuvinte cu sens contradictoriu, care formeaza insa un tot indestructibil, sentimentul profund de iubire: "asa de negri" in opozitie cu "lumina mea". Poezia contine si inversiunile "ti-s ochii", "tainic purge noaptea", "asa-s de negri ochii tai", care amplifica starea de extaz, de incantare a eului liric pentru misterul iubirii. Prozodia. Poezia nu este structural in strofe, metrica este variabilis, versurile de 3 silabe alternand cu cele de 12. Ritmul si rima lipsesc, iar muzicalitatea este data de pauze dirijate de emotia poetului. Erosul in lirica lui Lucian Blaga este, asadar, calea fundamentala de patrundere in misterele universului, caci, asa cum nota poetul, "nu sufletul se orienteaza dupa natura, ci natura dupa suflet". Izvorul nopii de Lucian Blaga -ncadrarea n genul liric-

1.Definiia genului liric 2.AContextul literar Despre Lucian Blaga, personalitate reprezentativ a culturii romne din sec. al XX-lea - Despre poezie din volumul de debut Poemele luminii (1919), volum dominat de un puternic vitalism, de dorina eului liric de a se contopi cu natura 3. Titlul=metafor care semnific simbolul central al poeziei. Izvorul nopii este simbolul sufletului omenesc, al spiritualitii omenirii n esena ei 4. Tema: temele volumului natura+iubirea+moartea=concepte eseniale ale existenei n poezie, iubirea este o cale de comunicare cu natura, dar numai prin ochii iubitei.

5. Structur compoziie: - structur simpl, metafor extins, avnd ca simbol central ochii iubitei. - alctuit din dou secvene: o fraz ampl i o propoziie dezvoltat, poezia este structurat pe dou mari teme: iubirea i natura care interacioneaz, iubita cptnd trsturi specifice naturii 6. Nivelul morfo-sintactic poezia este construit ca o adresare direct ctre fiina iubit, procedeul de care uzeaz poetul fiind invocaia. Specific stilului retoric, invocaia se realizeaz aici prin substativizarea adjectivului frumoaso, n cazul vocativ, n primul vers al poeziei, iar n ultimul, prin metafora lumina mea n cadrul unui oximoron. 7. Nivelul lexico-semantic: Limbajul artistic folosit de poet nu are rol n notarea unei stri de spirit, modalitatea de expunere nefiind descrierea - poetul urmrete mereu, prin repetarea i acumularea unor determinri diferite, s adnceasc misterul ce se afl n ochii iubitei: ochii (...) negri, ochii ti, adncii 8. Nivelul figurilor de stil: Poetul se dovedete a fi un maestru al expresiei, apelnd la o serie de procedee stilistice de o mare expresivitate i ncrctur emoional. Metafora din titlu Izvorul nopii, este adncit apoi n poezie, de alte dou metafore: mare de ntuneric, lumina mea. Gradarea misterului se face att prin enumeraie (curge noaptea peste vi i peste muni i peste esuri), ct i prin utilizarea epitetelor asociate ochilor. Oximoronul surprinde, la prima vedere, prin asocierea neateptat: Aa-s de negri ochii ti, / lumina mea Alturi de inversiuni (i-s ochii aa de negri, tainic curge noaptea), asonanele capu-n poala ta / mi pare; din care tainic curge susin muzicalitatea versurilor, n lipsa rigorilor versificaiei. 9. Mijloacele de versificaie. Ineditul poeziei este realizat i la nivelul versificaiei. L.B. cultiv versul alb (nu are rim, dar are ritm) ritmul interior al sentimentelor structureaz i armonizeaz poezia 10. Concluzie: Particularitile analizate susin apartenena operei Izvorul nopii de Lucian Blaga la genul liric.

Izvorul Noptii de Lucian Blaga Personalitatea marcanta a culturii interbelice, Lucian Blaga, filozof, scriitor, profesor universitar, va marca perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea in universalitate. Intrat in viata la 9 mai 1895, in satul Lancram din judetul Alba. Lucian Blaga va porni In marea trecere la 6 mai 1961, fiind inmormantat tot in ziua de 9 mai, in cimitirul din Lancram, langa Sebes, ramanand definitiv in comuniune cu spatiul pe care l-a iubit si despre care va marturisi in poezia 9 mai 1985 : Sat al meu, ce porti in nume / sunetele lacrimei, / la chemari adanci de nume / in cea noapte te-am ales / ca prag de lume / si poteca patimei. / Spre tine cine m-a-ndrumat / din scufund de veac, / in tine cine m-a chemat / fie binecuvantat, / sat de lacrimi fara leac. Dupa studiile din tara Sebes, Brasov, Sibiu , urmeaza cursurile Universitatii din Viena, unde studiaza filosofia si isi ia doctoratul. Activitatea sa reprezinta domenii largi ale poeziei, filosofiei, dramaturgiei, esteticii, memorialisticii, prozei. Volume de versuri : Poemele luminii (1912) Pasii profetului In marea trecere Lauda somnului La cumpana apelor La curtile dorului Nebanuite trepte Aforisme : Pietre pentru templul meu, Discibol, Elanul insulei Memorialistica : Hronicul si cantecul varstelor Dramaturgie : Zamolxe, Mister pagan(1921), Tulburarea apelor, Mesterul Manole, Daria, Fapta, Invierea Romane : Luntrea lui Caron postum (1990)

Traduceri : Din lirica universala (Faust de Goethe, Lessing), Din Din lirica engleza Universul liric porneste din momentul semnificativ al anului 1919, an in care avea sa aduca debutul in volum, prin Poemele luminii Poemele din volumul Poemele luminii sugereaza liniste (Lumina, Linistea), tristete (Melancolie), frica de moarte (Fiorul, Liniste, Gorunul), dragoste (Frumoase maini, Izvorul noptii, Dorul) In Poemele luminii, fiecare clipa traita poarta o posibila revelatie. Dragostea, in viziunea lui Lucian Blaga, este calea fundamentala de patrundere in misterele luminii, asa cum declara in Eu nu strivesc corola de minuni a lumii In poezia Izvorul noptii poetul aduce un omagiu iubitei : metafora revelatoare este cea a ochilor ei negri care sunt izvorul. Poezia se deschide si se incheie cu o invocatie; trairea este potentata de imi pare rau.Poezia Izvorul noptii alaturi de poeziile Lacul(M. eminescu) si Emotie de toamnasunt poezii de dragoste. Poezia nu este organizata in strofe, masura versurilor difera si versurile nu au rima(vers alb).Poezia este construita ca o adresare catre iubita sa.Aceasta se realizeaza prin cele doua vocative de la inceputul si sfarsitul poeziei (frumoaso si lumina mea) si folosirea pronumelui de persoana a doua si adjectivul posesiv ta si tai(poala ta, ochii tai). Poetul Lucian Blaga foloseste procedeul invocatiei (formula de adresare catre o persoana absenta sau imaginara de la care nu se asteapta un raspuns).Procedeul folosit este specific stilului retoric. Poezia este alcatuita dintr-o fraza ampla in care propozitiile sunt subordonate (sugereaza curgerea peste vai) si o propozitie dezvoltata ca o concluzie la prima secventa. Figuri de stil : epitete (ochii negri, ochii adanci), metafore (izvorul si mare de intuneric) personificare (curge noaptea peste vai).In poezia Izvorul noptii pentru eul liric ochii iubitei devin simbolul central al poeziei : ei reprezinta frumusetea fizica a iubitei dar si frumusetea sufleteasca a acesteia (ochii reprezinta ferestrele sufletului).Frumusetea ochilor degaja o liniste deplina care se asterne peste tot.Intre natura si iubita exista o relatie (iubita capata trasaturi specifice elementelor naturii, ochii devin izvor sau mare); natura intreaga pare a se naste din ochii iubitei, natura este impregnata de frumusetea iubitei . Eul liric vede in ochii iubitei sale frumusetea naturii care se naste tocmai din ochii ei, astfel iubita capata trasaturi specifice naturii. Corespondenta semantica intre cele doua vocative de la inceputul si de la sfarsitul poeziei (frumoaso, lumina mea) este realizata pe baza sentimentului puternic de dragoste a eului liric pentru frumoasa sa.

Iubita, ai carei ochi sunt comparati in poezie cu un izvor al noptii este numita in final lumina mea. Acest procedeu care consta in asocierea neasteptata a doi termeni contradictorii sau cu semnificatii opuse se numeste oximoron . Cu ajutorul acestei figuri de stil se obtin efecte expresive surprinzatoare. Iubirea in cele trei texte (Lacul, Izvorul noptii, emotie de toamna) este: Lacul - O iubire imaginata, visata(reverie), iubire neimplinita Izvorul noptii - o iubire adresata persoanei iubite - un sentiment puternic de dragoste Emotie de toamna - o iubire care se sfarseste - o iubire tulburata de trecerea timpului Imaginea iubitei in poezia Lacul prezenta imaginara Imaginea iubitei in poezia Izvorul noptii prezenta reala Imaginea iubitei in poezia Emotie de toamna prezenta reala In poezia Emotie de toamna poetul simte absenta iubitei sale.

Argumentare

Lucian Blaga (1895-1961), s-a remarcat n literatura romn prin opere profunde, filozofice, ca i Izvorul nopii. Aceast poezie i este dedicat unei iubite simbolice, o fiin perfect, a crei caracteristic dominant ar fi ochii negri, ptrunztori, dup cum sugereaz titlul. Ea a aprut n volumul su de debut ca i poet, Poemele luminii, structurat pe dou mari teme prezente i n creaia eminescian: natura i dragostea, cea de-a doua reprezentnd i tema Izvorului nopii. Opera liric este opera literar care transmite idei i sentimente n mod direct, reuind s impresioneze i s sensibilizeze cititorul. Sentimentele ce reies din limbajul la care apeleaz poetul- epitete metaforice, hiperbole, enumeraii, metafore, oximoron- sunt de profund iubire, acesta adresndu-i-se direct la nceputul poeziei. Specific operelor lirice blagiene, i aceasta

prezint structur astrofic i versuri cu lungimi i msuri diferite. De la nceput, poetul o contempl cu patima dragostei, cuvntul frumoaso fiind un adjectiv substantivizat n cazul vocativ ce are rolul de a sublinia frumuseea sublim a iubitei. Inversiunea i-s precum i superlativul adjectivului negri reliefeaz de asemenea patima cu care eul liric o ador pe ea, cea care l-a vrjit, cu ochii ei magici, att de adnci. Ochii ei negri alctuiesc simbolul central al acestei poezii, ei fiind menionai de patru ori, de fiecare dat Blaga subliniind adncimea i magia lor. Acest negru d o not de mister privirilor cu care ea l nvluie, fermecndu-l. El se pierde n ochii ei, intrnd ntr-o trans unde nu mai poate fi el nsui, unde domnete o atmosfer tainic, de meditaie, de linite i calm. Ca i n orice oper liric, eul liric i face i aici puternic simit prezena, prin modul direct de adresare ctre iubit i verbele i pronumele la persoana I. Poetul i acord iubitei gesturi tandre, druindu-i-se cu trup i suflet, astfel cum sugereaz versul cnd stau culcat cu capu-n poala ta. Ideea lichidului apare de mai multe ori n poezie, prin cuvintele izvor, curge i mare. Bezna pare s curg din universul privirii sale, cuprinznd ntreaga lume sugerat de enumeraia peste vi i peste muni i peste esuri i transformnd-o ntr-un trm pentru ei doi, plin de unicitate, mister i pace sufleteasc. Construcia poeziei este bazat pe un oximoron, aflat n ultimele dou versuri, n care poetul altur ntunericului generat de ochii ei sintagma lumina mea, accentund iubirea imens ce o simte pentru ea. Dei lungimea i msura versurilor difer iar poetul apeleaz la versul alb, poezia dispune de o muzicalitate interioar deosebit, aceasta provenind din ritmul iambic i asonana ce apare n versul cnd stau culcat cu capu-n poala ta. Bazndu-ne pe toate argumentele de mai sus, putem afirma c Izvorul nopii este o oper liric i una dintre cele mai reuite poezii ale lui Lucian Blaga