DEMONSTRAŢIE – GEN LIRIC

În opinia mea / Din punctul meu de vedere, opera literară ….(titlul) de… (autorul) apaţine
genului liric, întrucât / deoarece / fiindcă prezintă particularităţi specifice: autorul îşi exprimă
gândurile, ideile şi sentimentele în mod direct prin intermediul eului liric şi al mijloaclor de
expresivitate artisitcă. Textul are o structură specifică: în versuri şi strofe.

Un prim argument este / Pe de o parte / În primul rând, autorul îşi exprimă în mod direct
sentimentele de …. (tristeţe, melancolie, nostalgie, bucurie, fericire, dragoste, iubire, admiraţie)
generate de … (trecerea ireversibila a timpului, frumuseţea naturii, o dragoste trecută etc.), prin
intermediul eului liric, care se trădează în text prin mărci specifice: forme verbale şi pronominale
de persoana I (exemple din text), interogaţii retorice (exemple), enunţuri exclamative (exemple),
interjecţii (exemple), linii de pauză. Tema poeziei este ….. , iar titlul - un element sugestiv şi
concentrat - se află în perfectă concordanţă cu mesajul poeziei, fiind alcătuit din … ( părţile de
vorbire respective).

Al doilea argument este / Pe de altă parte / În al doilea rând, limbajul se caracterizează prin
expresivitate dobândită prin utilizarea figurilor de stil, dintre care se remarcă epitetele (exemple),
comparaţiile (exemple) etc .Acestea compun sugestive imagini artistice vizuale (exemple),
olfactive (exemple), etc. care emoţionează cititorul. În plus, modalitatea principală de expunere este
descrierea, care se îmbină armonios în ţesătura lirică cu monologul.

ATENTIE ! În unele opere modul principal de expunere poate fi MONOLOGUL LIRIC.

Din punct de vedere prozodic, poezia este alcătuita din … strofe de tip … (monovers / distih /
terţina / catren ) cu rima … ( împerecheată / îmbrăţişată / încrucişată / monorimă), ritm… (trohaic /
iambic) şi măsura versurilor de … silabe.

În concluzie, prin aspectele prezentate şi demonstrate putem afirma că opera literară …. de ….

este o creaţie lirică.
 Model demonstraţie gen liric – Lacul de M. Eminescu

Din punctul meu de vedere, opera literară ,,Lacul” de M. Eminescu aparţine genului liric,
întrucât autorul îşi exprimă gândurile, ideile şi sentimentele în mod direct prin intermediul eului
liric şi al mijloacelor de epresivitate artistică.

În primul rând, autorul îşi exprimă în mod direct sentimentele puternice de dragoste faţă de
iubita sa, aspirând la împlinirea iubirii, într-un decor paradisiac, ,,plutind în luntrea mică“, ,,sub
lumina blândei lune” . Faptul că este vorba doar de o aspiraţie este dovedit de folosirea verbelor
la modul conjunctiv, mod al imaginarului : ,,să plutim” , ,,să sărim” , ,,să scap” , ,,să răsară” ,
,,să cadă” . Eul liric, aflat în ipostaza îndrăgostitului, se trădează în text prin mărcile sale
gramaticale, acestea fiind formele verbale şi pronominale de persoana I (,,eu”, ,,ascult“, ,,aştept”,
,,-mi“, ,,suspin”, ,,să plutim”).

Tema poeziei este dragostea care se îmbină cu cea a naturii specific stilului eminescian, iar
titlul – un element sugestiv si concentrat – se află în perfectă concordanţă cu mesajul poeziei, fiind
alcătuit dintr-un substantiv comun simplu articulat hotărât. În plus, modul principal de expunere
este monologul liric de tip confesiv, care se îmbină la nivelul discursului liric cu descrierea,
aceasta devenind doar un pretext pentru fiinţa poetică de a–şi exprima sentimentele.

În al doilea rând, limbajul se caracterizează prin epresivitate, dobândită prin utilizarea

figurilor de stil, dintre care se remarcă epitetele cromatice ,,lacul albastru”, ,,nuferi galbeni”,
,,cercuri albe”, metafora ,,ea din trestii să răsară“, personificările ,,îngânaţi de glas de ape”,
,,lumina blândei lune”, repetiţia ,,parcă”. Acestea compun sugestive imagini artistice vizuale
(,,nuferi galbeni îl încarcă”, ,, sub lumina lunei”, ,,lacul cel albastru”) şi auditive (,,glas de ape”,
,,apa sune”), care emoţionează cititorul. Din punct de vedere prozodic poezia este alcătuiă din 5
strofe de tip catren, având rima încrucişată, ritm trohaic şi măsura versurilor de 7-8 silabe.

În cocluzie, prin aspectele demonstrate mai sus, putem afirma că opera literară ,,Lacul” de M.
Eminescu aparţine genului liric.
 Lacul
M. Eminescu

,,Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Și eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,

Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;

Să plutim cuprinși de farmec

Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic

În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.”
 Izvorul nopţii
Lucian Blaga
,,Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.”

Model demonstraţie gen liric – Izvorul nopţii de L. Blaga

În opinia mea, opera literară ,,Izvorul nopţii” de Lucian Blaga, aparţine

genului liric, deoarece prezintă toate particularităţile specific acestuia: exprimarea
directă a stărilor şi sentimentelor, expresivitatea accentuată prin mijloace artistice
inedite şi structurarea în versuri.

În primul rând, poetul îşi mărturiseşte direct sentimentele de admiraţie faţă

de frumuseţea iubitei, vocativul ,,frumoaso” exprimând sintetic perfecţiunea finite
dragi. Însuşi titlul sugerează, prin intermediul metaforei, fascinaţia pe care ochii
negri ai iubitei o exercită asupra poetului, aflat în ipostaza îndrăgostitului. De
altfel, cuvântul ,,ochii” constituie un cuvânt-cheie ce apare de trei ori, iar
intensitatea negrului lor, exprimată printr-un superlativ absolut (aşa de negri),
amplifică misterul în care este învăluită iubita şi extayul admirativ al
îndrăgostitului. Monologul liric adresat, susţinut prin formele pronominale la
persoana a II-a (ţi-, ta, tăi) şi la persoana I (îmi, mea), conturează idea de omagiu
adus frumuseţii finite dragi.

În al doilea rând, ideile poetice sunt evidenţiate printr-un limbaj expresiv, în

care se remarcă mertaforele: ,,izvorul nopţii”, ,,mare de-ntuneric”; enumeraţia:
,,peste văi, şi peste munţi, şi peste şesuri”; oximoronul, prin care se creează un
contrast între ,,ochii aşa de negri” şi ,,lumina mea”. Versurile nu sunt organizate
în strofe şi, deşi ritmul şi rima lipsesc, muzicalitatea este data de pauzele create
prin topică şi punctuaţie (,,ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/din care tainic curge
noaptea”) ce redau emoţia îndrăgostitului.

În concluzie, prin aspectele demonstrate mai sus, putem afirma că opera

literară ,,Izvorul nopţii” de Lucian Blaga aparţine genului liric.